Satul Socialist, mai 1974 (Anul 6, nr. 1546-1549)

1974-05-01 / nr. 1546

NOUA SOLIDARITĂȚII INTERNATIONALE A CELOR CE MUNCESC UNU MAI XXX E-aceeaşi primăvara şi totuşi, dacă mai Puternic e oţelul şi grîu-nalt în lan, E pentru că pe steagul Intiiului de Mai E secera-nfrăţită cu vajnicul ciocan. Şi dacă pe piciorul de plai de la Carpaţi Armindeniu-nfloreşte cum n-a-nflorit In veci, E pentru că, şi liberi sintem­ cu toţi, şi fraţi, Chezaşi ai României acestui an Treizeci. Şi dacă-n lume fierul îl batem cu­ e cald Şi-n steme punem spicul străbunei marii ţărini,­­ şi pentru că astăzi în purpuriul fald Bat tot mai aprig inimi de comunişti români. NICULAE STOIAN în pag. a 2-a : SATUL ROMÂNESC - REVOLUȚIE $1 CIVILIZAŢIE Crearea Frontului Unic Muncitoresc VICTORIE ISTORICA A CLASEI MUNCITOARE DIN ROMÂNIA mi SOCIALIST Cotidian editat de Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie ANUL VI Nr. 1546 Miercuri 1 mai 1974 4 pagini - 30 bani I Sărbătoare a muncii şi a soli­darităţii, ziua de 1 Mai 1974 ne găseşte pe toţi acolo unde se clădeşte patria şi se înnobilează sentimentele, acolo unde bate inima ei, acolo unde se desăvâr­şeşte prezentul şi se prefigurează viitorul, acolo unde timpul se întilneşte cu adevărul şi visul, a­­dică la locul nostru de muncă. Aşa am decis noi, fiind convinşi că prezenţa la locul de muncă în această mare zi a primăverii reprezintă un act de înaltă fide­litate faţă de ceea ce ne-am propus să realizăm, faţă de a­­cest pâmânt. Patria se clădeşte, deopotrivă, din metal şi din boa­be de griu, se clădeşte pe te­melia durabilă a faptelor, pe i­­dentitatea morală a fiecărui ce­tăţean al ei. Ziua de 1 Mai 1974 ne găseşte în faţa cuptoarelor, in faţa imen­selor tablouri de comandă, sus, pe schelele şantierelor, sau ve­ghind procesele chimice din ma­rile industrii ; ne găseşte în mij­locul cîmpului, acolo unde cresc lanurile de griu, şirurile de po­rumb frumos aliniate pe kilo­metri întregi ; ne găseşte pe tractor şi în fermele de creştere a animalelor, ne mai găseşte in şcoli — la catedră sau în bănci­­, învăţînd. Vrem să fie plină de muncă această zi a muncii, plină-ochi, cu fapte şi realizări pentru că ea face parte dintr-un an cu deosebire semnificativ pentru viaţa ţării şi a fiecăruia dintre noi. Este anul celei de a XXX-a aniversări a eliberării pa­triei de sub dominaţia fascistă — prilej de rememorare şi sin­teză a ceea ce am realizat ca po­por liber şi independent, anul ce­lui de al XI-lea Congres al parti­dului, anul unui act suprem, de largă rezonanţă politică în care poporul — adevărat for al una­nimităţii — l-a ales pe întâiul preşedinte al Republicii Socialis­te România în persoana tovară­şului Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al Partidului Comu­nist Român. Făcîndu-ne din timp un adevărat prieten am învăţat să-i preţuim orele şi secundele, să-i respectăm cadenţele, dar mai ales am învăţat ca în faţa lui să fim noi înşine, confrunta­rea cu el însemnînd mereu în­nobilarea sa şi a noastră cu ca­ratele civilizaţiei socialiste. Pla­nurile şi programele noastre de dezvoltare, precum şi angajarea de a le realiza mai devreme în­seamnă, în fapt, preţuirea timpu­lui, înţelegerea dialectică a tre­cerii sale, înseamnă cuvîntul şi ordinea pe care ţinem să le afirmăm, cu tărie, înseamnă iz­voarele cu ape limpezi şi clare ale certitudinii. Pe pămîntul patriei, de aproa­pe 30 de ani, 1 Mai a constituit o zi a luminii , a luminii din florile ce abia şi-au desfăcut corolele, din apele repezi ce pornesc de sub paşii căprioare­lor de munte, a luminii pe care o emană fluturarea roşului steag m­­orala tunarului vint de pri­măvară, a luminii din sufletul o­­menesc, intorcindu-ne privirea spre şi­rul zilelor noastre de întîi de mai avem de ce să fim mindri ; fiecare a însem­­mat o împlinire, ne-a găsit mai vrednici şi mai înflăcăraţi, mai întreprinzători şi mai devotaţi ideii de progres, mai sinceri şi mai entuziaşti, mai pricepuţi, mai maturi, în istoria noastră zi­lele de 1 Mai s-au constituit în adevărate trepte ale istoriei. De la un întii de mai la altul ne-am privit ţara cu sentimentul pe care II are omul ce este în a­­celaşi timp creatorul şi stăpînul ei, cu sentimentul înălţător că o împlinire cheamă alte împliniri, că art efort trebuie, în mod ne­cesar, să se continue într-un alt efort în aşa fel incit focul continuu al creaţiei socialiste, să constituie energia vitală a mersului înainte.­­ Anul acesta este anul hotărî­­tor al cincinalului, al acestui cincinal care se recomandă, între celelalte cincinale de pină acum, ca o unitate de timp cu totul inedită. Prin el naţiunea noastră, condusă de partid, a imprimat un ritm nou muncii şi creaţiei, a găsit un suflu nou şi noi zăcăminte de simţire şi căldură umană. El constituie, în cel mai înalt grad, cartea de vi­zită a României de azi, cheia de boltă pentru a înţelege ce vrea România, pentru că acest cin­cinal nu este numai un plan, ci un sistem, un angrenaj, o cartă a dezvoltării pe multiple planuri a naţiunii noastre socialiste, concepută la marea masă de lucru a ţării şi aprobată de în­tregul popor. Acest întii de Mai aparţine, deci, acestui cincinal al muncii pasionante, al investi­ţiei nemaiîntîlnite de abnegaţie şi spirit politic şi civic din par­tea milioanelor de cetăţeni ai patriei şi, de aceea, am dorit să-l situăm exact unde îl reco­mandă marile sale semnificaţii. Se spune, pe drept cuvint, că primăvara este o explozie de ti­nereţe şi vitalitate ; iubitori de metafore ale adevărului, ase­­muim chipul ţării cu cel al pri­­măve­rii. FLORIN COSTINESCU LA MAREA MASA DE LUCRU A ŢĂRII La cooperativa agricolă din Stilpu, judeţul Buzău, po­rumbul se seamănă pe ul­timele hectare. L­atul ger­minativ este bine pregătit şi, aşa cum rezultă din i­­magine, prezenţa specialis­tului pe cimp, acolo unde se hotărăşte soarta recoltei, asigură o îndrumare com­petentă, o bună calitate a lucrărilor executate de me­canizatori In pag. a 3-a, DE ZIUA MUNCII - MUNCĂ RODNICĂ ! La Scorniceşti, acolo de unde a pornit chemarea la întrecere către întreaga ţărănime cooperatistă Ţin bine minte vorbele unui ţăran bătrîn care îmi spu­nea odată că în miezul iernii cîmpul i se pare o coală de hîrtie albă, nescrisă. De aceea, cei ce îşi contopesc viaţa şi destinul ca veşnicia şi fertilitatea cîmpului, adas­tă sub viscol, în margine de ogor, şi îl scrutează cu răb­dare, incercind să-i afle tainicele făgăduieli pentru vara şi toamna viitoare. ...Era tot în miezul iernii, primele zile din calendarul acestui an căzuseră de puţină vreme, cînd adunarea gene­rală a cooperatorilor din Scor­niceşti a înălţat steagul în­trecerii, chemînd toate coope­rativele ţării să-şi arate hăr­nicia şi chibzuinţă, pentru a scrie cu slove din aurul hol­delor îmbelşugate cronica lui 1974, an atît de bogat în săr­bători dragi inimilor noastre. La mai puţin de 150 de zile din acel moment înălţător, cînd solia Scorniceştilor a fă­cut ocolul ţării, am poposit pe aceste locuri. Livezile în floare, cîmpul sub cergă de clorofilă proaspătă — iată cele dinţii slove pe care pri­măvara le înscrie pe întinde­rile cooperativei. Iar în ini­mile oamenilor, o vie, imensă dorinţă unanimă de a trans­forma toamna acestui an în­ U­to toamnă a recordurilor în hambarele ţării, a unor pro­ducţii vegetale şi animale su­perioare celor mai bune re­zultate din anii de pînă acum. Poate că în nici o primă­vară oamenii nu au cercetat cu atîta aviditate cerul ca în această primăvară pe care cu toţii şi-o doresc piatră de hotar şi care — o bună bu­cată de vreme — s-a arătat zgîrcită în ploi. La 5 martie, trifoiul, lucerna, mazărea, toate semănăturile de primă urgenţă, erau terminate. A­­cum sînt răsărite, iar ploile ultimelor săptămîni au dat vigoare plantelor. Au încolţit în brazdă şi boabele de po­rumb care vor trebui să se prefacă în lanuri dese, anga­jamentul cooperatorilor fiind — aşa cum ştie ţara întreagă — ca recolta medie să însu­meze 5 000 de kilograme po­rumb boabe la hectar. La se­mănatul ultimelor palme de teren cu porumb am fost martor ocular. I-am văzut pe mecanizatori, osteniţi şi surî­­zători, strîngîndu-şi mîinile şi, fără să rostească vorbe mari, din ei un anumit file fes­tiv momentului. La mica săr­bătoare din mijlocul ogorului era prezent şi inginerul Ale­xandru Diaconu, director al ADRIAN DUMITRAŞCU (Continuare in pag. a 2-a) Z­IL­E PL­INE Staţiunea pentru mecanizarea agriculturii din Scorniceşti, se numără printre unităţile fruntaşe ale judeţului Din sectorul avicol al cooperativei se livrează anual peste un milion pui de carne Istoria vieţii unui om, care a ştiut şi ştie să-şi facă datoria, situîndu-se la înăl­ţimea cerinţelor vremii sale, rezumă, într-un chip personal desigur, dar cu atît mai viu, mai convin­gător, istoria patriei şi, în primul rind, istoria locu­rilor unde trăieşte şi mun­ceşte. Un astfel de om este Marin Nedea. Teleormanul are in acest om pe unul dintre cei mai reprezenta­tivi fii ai săi. In această primăvară, Marin Nedea, director al Staţiunii de me­canizare a agriculturii din Purani şi preşedinte al co­operativei agricole in a­­ceastă localitate, a fost distins cu înaltul titlu de CU ASEMENEA OAMENI ÎNFĂPTUIM CINCINALUL Înainte DE TERMEN Erou al Muncii Socialiste. Aşadar, la Purani această, primăvară a pătruns cu nimb de glorie. Monografia localităţii a consemnat e­­venimentul aşa cum se cu­vine. Mă gîndesc la modul cum oamenii din Purani au primit acest eveniment, mă gîndesc la bucuria şi mîn­­dria lor, şi privesc întinde­rea ogoarelor lor de grîne. Frumoase grîne ! Oamenii zic: „Vom avea anul ăsta, cea mai mare recoltă de griu din istoria Pumnilor. Anul trecut, am avut cea mai mare recoltă de po­rumb , de pe o suprafaţă de 815 hectare am obţinut, in medie, 5 413 kg. Şi asta şi pentru că avem în frun­tea noastră un om ca Ma­rin Nedea“. Privesc verdele sănătos, plin de sevă, al ogoarelor de grine de la Purani şi mă gindesc la destinul oame­nilor din această localitate — cooperatori şi tractorişti — oameni ce sunt pentru Marin Nedea a doua lui fa­milie. Şi mă gindesc la des­tinul său şi la bucuria unui bătrin din satul Hîrleşti, pe nume Sotir Nedea. A îm­plinit Sotir Nedea venera­bila vîrstă de 78 de ani şi e încă în putere, lucrează la grădina de legume a co­operativei agricole. Cum să nu se bucure bătrînul că cel mai mare dintre băieţii săi a ajuns om de vază şi e cinstit de o lume pentru fe­lul în care-şi face datoria faţă de semenii săi, faţă de patrie ? Şi ceilalţi copii ai lui — Alexandra şi Costică, Aurel şi Florica — sunt vrednici şi oameni de ome­nie, apreciaţi la locurile lor PETRE DINCU (Continuare în pag. a 2-a)

Next