Satul Socialist, mai 1974 (Anul 6, nr. 1546-1549)
1974-05-01 / nr. 1546
NOUA SOLIDARITĂȚII INTERNATIONALE A CELOR CE MUNCESC UNU MAI XXX E-aceeaşi primăvara şi totuşi, dacă mai Puternic e oţelul şi grîu-nalt în lan, E pentru că pe steagul Intiiului de Mai E secera-nfrăţită cu vajnicul ciocan. Şi dacă pe piciorul de plai de la Carpaţi Armindeniu-nfloreşte cum n-a-nflorit In veci, E pentru că, şi liberi sintem cu toţi, şi fraţi, Chezaşi ai României acestui an Treizeci. Şi dacă-n lume fierul îl batem cu e cald Şi-n steme punem spicul străbunei marii ţărini, şi pentru că astăzi în purpuriul fald Bat tot mai aprig inimi de comunişti români. NICULAE STOIAN în pag. a 2-a : SATUL ROMÂNESC - REVOLUȚIE $1 CIVILIZAŢIE Crearea Frontului Unic Muncitoresc VICTORIE ISTORICA A CLASEI MUNCITOARE DIN ROMÂNIA mi SOCIALIST Cotidian editat de Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie ANUL VI Nr. 1546 Miercuri 1 mai 1974 4 pagini - 30 bani I Sărbătoare a muncii şi a solidarităţii, ziua de 1 Mai 1974 ne găseşte pe toţi acolo unde se clădeşte patria şi se înnobilează sentimentele, acolo unde bate inima ei, acolo unde se desăvârşeşte prezentul şi se prefigurează viitorul, acolo unde timpul se întilneşte cu adevărul şi visul, adică la locul nostru de muncă. Aşa am decis noi, fiind convinşi că prezenţa la locul de muncă în această mare zi a primăverii reprezintă un act de înaltă fidelitate faţă de ceea ce ne-am propus să realizăm, faţă de acest pâmânt. Patria se clădeşte, deopotrivă, din metal şi din boabe de griu, se clădeşte pe temelia durabilă a faptelor, pe identitatea morală a fiecărui cetăţean al ei. Ziua de 1 Mai 1974 ne găseşte în faţa cuptoarelor, in faţa imenselor tablouri de comandă, sus, pe schelele şantierelor, sau veghind procesele chimice din marile industrii ; ne găseşte în mijlocul cîmpului, acolo unde cresc lanurile de griu, şirurile de porumb frumos aliniate pe kilometri întregi ; ne găseşte pe tractor şi în fermele de creştere a animalelor, ne mai găseşte in şcoli — la catedră sau în bănci, învăţînd. Vrem să fie plină de muncă această zi a muncii, plină-ochi, cu fapte şi realizări pentru că ea face parte dintr-un an cu deosebire semnificativ pentru viaţa ţării şi a fiecăruia dintre noi. Este anul celei de a XXX-a aniversări a eliberării patriei de sub dominaţia fascistă — prilej de rememorare şi sinteză a ceea ce am realizat ca popor liber şi independent, anul celui de al XI-lea Congres al partidului, anul unui act suprem, de largă rezonanţă politică în care poporul — adevărat for al unanimităţii — l-a ales pe întâiul preşedinte al Republicii Socialiste România în persoana tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român. Făcîndu-ne din timp un adevărat prieten am învăţat să-i preţuim orele şi secundele, să-i respectăm cadenţele, dar mai ales am învăţat ca în faţa lui să fim noi înşine, confruntarea cu el însemnînd mereu înnobilarea sa şi a noastră cu caratele civilizaţiei socialiste. Planurile şi programele noastre de dezvoltare, precum şi angajarea de a le realiza mai devreme înseamnă, în fapt, preţuirea timpului, înţelegerea dialectică a trecerii sale, înseamnă cuvîntul şi ordinea pe care ţinem să le afirmăm, cu tărie, înseamnă izvoarele cu ape limpezi şi clare ale certitudinii. Pe pămîntul patriei, de aproape 30 de ani, 1 Mai a constituit o zi a luminii , a luminii din florile ce abia şi-au desfăcut corolele, din apele repezi ce pornesc de sub paşii căprioarelor de munte, a luminii pe care o emană fluturarea roşului steag morala tunarului vint de primăvară, a luminii din sufletul omenesc, intorcindu-ne privirea spre şirul zilelor noastre de întîi de mai avem de ce să fim mindri ; fiecare a însemmat o împlinire, ne-a găsit mai vrednici şi mai înflăcăraţi, mai întreprinzători şi mai devotaţi ideii de progres, mai sinceri şi mai entuziaşti, mai pricepuţi, mai maturi, în istoria noastră zilele de 1 Mai s-au constituit în adevărate trepte ale istoriei. De la un întii de mai la altul ne-am privit ţara cu sentimentul pe care II are omul ce este în acelaşi timp creatorul şi stăpînul ei, cu sentimentul înălţător că o împlinire cheamă alte împliniri, că art efort trebuie, în mod necesar, să se continue într-un alt efort în aşa fel incit focul continuu al creaţiei socialiste, să constituie energia vitală a mersului înainte. Anul acesta este anul hotărîtor al cincinalului, al acestui cincinal care se recomandă, între celelalte cincinale de pină acum, ca o unitate de timp cu totul inedită. Prin el naţiunea noastră, condusă de partid, a imprimat un ritm nou muncii şi creaţiei, a găsit un suflu nou şi noi zăcăminte de simţire şi căldură umană. El constituie, în cel mai înalt grad, cartea de vizită a României de azi, cheia de boltă pentru a înţelege ce vrea România, pentru că acest cincinal nu este numai un plan, ci un sistem, un angrenaj, o cartă a dezvoltării pe multiple planuri a naţiunii noastre socialiste, concepută la marea masă de lucru a ţării şi aprobată de întregul popor. Acest întii de Mai aparţine, deci, acestui cincinal al muncii pasionante, al investiţiei nemaiîntîlnite de abnegaţie şi spirit politic şi civic din partea milioanelor de cetăţeni ai patriei şi, de aceea, am dorit să-l situăm exact unde îl recomandă marile sale semnificaţii. Se spune, pe drept cuvint, că primăvara este o explozie de tinereţe şi vitalitate ; iubitori de metafore ale adevărului, asemuim chipul ţării cu cel al primăverii. FLORIN COSTINESCU LA MAREA MASA DE LUCRU A ŢĂRII La cooperativa agricolă din Stilpu, judeţul Buzău, porumbul se seamănă pe ultimele hectare. Latul germinativ este bine pregătit şi, aşa cum rezultă din imagine, prezenţa specialistului pe cimp, acolo unde se hotărăşte soarta recoltei, asigură o îndrumare competentă, o bună calitate a lucrărilor executate de mecanizatori In pag. a 3-a, DE ZIUA MUNCII - MUNCĂ RODNICĂ ! La Scorniceşti, acolo de unde a pornit chemarea la întrecere către întreaga ţărănime cooperatistă Ţin bine minte vorbele unui ţăran bătrîn care îmi spunea odată că în miezul iernii cîmpul i se pare o coală de hîrtie albă, nescrisă. De aceea, cei ce îşi contopesc viaţa şi destinul ca veşnicia şi fertilitatea cîmpului, adastă sub viscol, în margine de ogor, şi îl scrutează cu răbdare, incercind să-i afle tainicele făgăduieli pentru vara şi toamna viitoare. ...Era tot în miezul iernii, primele zile din calendarul acestui an căzuseră de puţină vreme, cînd adunarea generală a cooperatorilor din Scorniceşti a înălţat steagul întrecerii, chemînd toate cooperativele ţării să-şi arate hărnicia şi chibzuinţă, pentru a scrie cu slove din aurul holdelor îmbelşugate cronica lui 1974, an atît de bogat în sărbători dragi inimilor noastre. La mai puţin de 150 de zile din acel moment înălţător, cînd solia Scorniceştilor a făcut ocolul ţării, am poposit pe aceste locuri. Livezile în floare, cîmpul sub cergă de clorofilă proaspătă — iată cele dinţii slove pe care primăvara le înscrie pe întinderile cooperativei. Iar în inimile oamenilor, o vie, imensă dorinţă unanimă de a transforma toamna acestui an în Uto toamnă a recordurilor în hambarele ţării, a unor producţii vegetale şi animale superioare celor mai bune rezultate din anii de pînă acum. Poate că în nici o primăvară oamenii nu au cercetat cu atîta aviditate cerul ca în această primăvară pe care cu toţii şi-o doresc piatră de hotar şi care — o bună bucată de vreme — s-a arătat zgîrcită în ploi. La 5 martie, trifoiul, lucerna, mazărea, toate semănăturile de primă urgenţă, erau terminate. Acum sînt răsărite, iar ploile ultimelor săptămîni au dat vigoare plantelor. Au încolţit în brazdă şi boabele de porumb care vor trebui să se prefacă în lanuri dese, angajamentul cooperatorilor fiind — aşa cum ştie ţara întreagă — ca recolta medie să însumeze 5 000 de kilograme porumb boabe la hectar. La semănatul ultimelor palme de teren cu porumb am fost martor ocular. I-am văzut pe mecanizatori, osteniţi şi surîzători, strîngîndu-şi mîinile şi, fără să rostească vorbe mari, din ei un anumit file festiv momentului. La mica sărbătoare din mijlocul ogorului era prezent şi inginerul Alexandru Diaconu, director al ADRIAN DUMITRAŞCU (Continuare in pag. a 2-a) ZILE PLINE Staţiunea pentru mecanizarea agriculturii din Scorniceşti, se numără printre unităţile fruntaşe ale judeţului Din sectorul avicol al cooperativei se livrează anual peste un milion pui de carne Istoria vieţii unui om, care a ştiut şi ştie să-şi facă datoria, situîndu-se la înălţimea cerinţelor vremii sale, rezumă, într-un chip personal desigur, dar cu atît mai viu, mai convingător, istoria patriei şi, în primul rind, istoria locurilor unde trăieşte şi munceşte. Un astfel de om este Marin Nedea. Teleormanul are in acest om pe unul dintre cei mai reprezentativi fii ai săi. In această primăvară, Marin Nedea, director al Staţiunii de mecanizare a agriculturii din Purani şi preşedinte al cooperativei agricole in această localitate, a fost distins cu înaltul titlu de CU ASEMENEA OAMENI ÎNFĂPTUIM CINCINALUL Înainte DE TERMEN Erou al Muncii Socialiste. Aşadar, la Purani această, primăvară a pătruns cu nimb de glorie. Monografia localităţii a consemnat evenimentul aşa cum se cuvine. Mă gîndesc la modul cum oamenii din Purani au primit acest eveniment, mă gîndesc la bucuria şi mîndria lor, şi privesc întinderea ogoarelor lor de grîne. Frumoase grîne ! Oamenii zic: „Vom avea anul ăsta, cea mai mare recoltă de griu din istoria Pumnilor. Anul trecut, am avut cea mai mare recoltă de porumb , de pe o suprafaţă de 815 hectare am obţinut, in medie, 5 413 kg. Şi asta şi pentru că avem în fruntea noastră un om ca Marin Nedea“. Privesc verdele sănătos, plin de sevă, al ogoarelor de grine de la Purani şi mă gindesc la destinul oamenilor din această localitate — cooperatori şi tractorişti — oameni ce sunt pentru Marin Nedea a doua lui familie. Şi mă gindesc la destinul său şi la bucuria unui bătrin din satul Hîrleşti, pe nume Sotir Nedea. A împlinit Sotir Nedea venerabila vîrstă de 78 de ani şi e încă în putere, lucrează la grădina de legume a cooperativei agricole. Cum să nu se bucure bătrînul că cel mai mare dintre băieţii săi a ajuns om de vază şi e cinstit de o lume pentru felul în care-şi face datoria faţă de semenii săi, faţă de patrie ? Şi ceilalţi copii ai lui — Alexandra şi Costică, Aurel şi Florica — sunt vrednici şi oameni de omenie, apreciaţi la locurile lor PETRE DINCU (Continuare în pag. a 2-a)