Scînteia Tineretului, decembrie 1954 (Anul 9, nr. 1741-1766)

1954-12-01 / nr. 1741

CONFERINŢA TARILOR EUROPENE PENTRU ASIGURAREA PĂCII $I SECURITĂŢII IN EUROPA MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS transmite textul cuvîntării de deschidere postită de V. M. Molotov şi cuvîntările de-Tovarăşi! In numele Guvernului Uniunii Republi­cilor Sovietice Socialiste, delegaţia sovie­tică salută delegaţiile Republicii Populare Polone, Republicii Cehoslovace, Republicii Democrate Germane, Republicii Populare Ungare, Republicii Populare Romina, Re­publicii Populare Bulgaria, Republicii Populare Albania, prezente aici. Salut de asemenea pe reprezentantul Republicii Populare Chineze, al cărui guvern a con­simţit să trimită la conferinţă un repre­zentant al său în calitate de observator. Guvernul sovietic, de comun acord cu guvernele Republicii Populare Polone şi Republicii Cehoslovace, care sunt state limitrofe cu Germania, a adresat la 13 no­iembrie guvernelor tuturor statelor euro­pene, precum şi guvernului Statelor Unite ale Americii propunerea cu privire la con­vocarea neîntîrziată la Moscova sau Paris a unei conferinţe pe întreaga Europă. S-a propus ca la această conferinţă să se exa­mineze problema creării unui sistem de securitate colectivă în Europa. Guvernele statelor reprezentate aici au acceptat această propunere, lucru pentru care îngăduiţi-mi să exprim mulţumiri în numele guvernului sovietic. Acest fapt do­vedeşte înţelegerea profundă a răspunderii pentru cauza păcii, şi totodată înţelege­rea profundă a primejdiei care este legată de situaţia creată actualmente în Europa. Este regretabil faptul că nu toate statele care au fost invitate au găsit necesar să participe la examinarea importantei pro­bleme sus-menţionate, care frămîntă po­poarele Europei. După cum ştim, acestui fapt i s-au dat diferite explicaţii. Unele dintre aceste state au avut o ati­tudine pozitivă faţă de ideea creării unui sistem de securitate colectivă în Europa la care să participe toate statele europene, deşi au făcut totodată unele rezerve sau altele. Noi am vrea să sperăm că între aceste state şi statele reprezentate aici se va realiza în viitor o mai mare înţelegere reciprocă în ceea ce priveşte comunitatea de interese a ţărilor europene în cauza apărării păcii şi securităţii colective în Europa. Alte state nu au considerat posibil să accepte invitaţia dat fiind faptul că sarci­nilor celorlalte delegaţii, rostite la începu­tul şedinţei din 29 noiembrie, nile acestei conferinţe se deosebesc de li­nia politicii lor externe în Europa în mo­mentul de faţă. Dintre acestea fac parte în primul rînd Statele Unite ale Americii, precum şi Anglia şi Franţa. Cercurile ofi­ciale ale acestor state au făcut mult şi pentru a împiedica ca la conferinţă să participe un număr cît mai mare de state. Este firesc ca în rîndurile tuturor dele­gaţiilor prezente aici să se nască între­barea, ce hotărîre să adopte în legătură cu faptul că nu toate statele invitate la cuferinţă au acceptat această invitaţie. In ceea ce-l priveşte, guvernul sovietic, se menţine la părerea că situaţia creată în momentul de faţă în Europa necesită cea mai serioasă atenţie din partea tuturor statelor iubitoare de pace. Nu trebuie să se treacă cu vederea că din partea cercu­rilor agresive ale puterilor cunoscute tu­turor, au fost puse în funcţiune toate mij­loacele de presiune pentru a grăbi reali­zarea planurilor de militarizare a Germa­niei occidentale şi de includere a ei în grupările lor militare imperialiste. Intr-o asemenea situaţie, ţările iubitoare de pace nu se pot limita la acele măsuri pe­ care le-au luat până acum pentru asigurarea păcii şi securităţii lor. Acum aceste mă­suri sunt insuficiente. Sunt necesare noi măsuri pentru asigurarea păcii şi secu­rităţii în Europa. In legătură cu aceasta, delegaţia sovie­tică consideră că conferinţa statelor eu­ropene pentru asigurarea păcii şi secu­rităţii în Europa trebuie să aibă loc în acea componenţă pe care o avem în mo­mentul de faţă. Aceasta o cer atît intere­sele asigurării securităţii popoarelor noas­tre cît şi interesele menţinerii şi conso­lidării păcii în Europa, în ansamblu. Acele state care vor dori să adere la acea­stă operă vor putea face aceasta în viitor. Delegaţia sovietică vă cere, stimate de­legaţii, să vă exprimaţi părerea în legă­tură cu aceasta. Delegaţia sovietică îşi exprimă convin­gerea că conferinţa se va achita cu suc­ces de importantele sarcini ce-i stau în faţă. Această încredere se întemeiază pe sprijinul crescînd pe care popoarele Eu­ropei şi întregii lumi îl acordă tot mai mult eforturilor îndreptate spre consoli­darea păcii. privire la convocarea conferinţei generale europene a fost făcută de guvernul sovie­tic încă la 24 iulie, adică de mai bine de patru luni. Convocarea unei astfel de conferinţe este necesară în cel mai înalt grad avînd în vedere presiunea puterilor occidentale care caută să obţină ca ratificarea acor­durilor de la Paris să fie accelerată şi Cuvîntcarea rostită Guvernul Republicii Democrate Ger­mane salută în modul cel mai călduros convocarea acestei conferinţe şi aceasta nu este de mirare deoarece prevederile acordurilor de la Paris se referă în pri­mul rînd la poporul german şi la Repu­blica Democrată Germană. Rapiditatea cu care este convocată această, conferinţă constituie deja un răspuns la conţinutul primejdios al acordurilor de la Paris. Pentru poporul german, rapiditatea hotă­­rîrilor are o uriaşă importanţă deoarece acordurile de la Paris, măsurile legate de acestea, sînt îndreptate spre restabilirea militarismului german. Cu cît vor răspun­de mai repede popoarelor iubitoare de pace cu atît mai avantajos va fi aceasta pentru poporul german, cu atît mai încununată de succes va fi lupta poporului german Onorată conferinţă ! Guvernul Republicii Populare Ungare a acceptat cu mare bucurie propunerea Uniunii Sovietice cu privire la convoca­rea acestei conferinţe. Acordurile de la Londra şi Paris reprezintă o mare pri­mejdie pentru poporul ungar şi ameninţă independenţa naţională a Republicii Populare Ungare. Deosebit de periculoasă este tendinţa spre înarmarea Germaniei occidentale. învăţămintele istoriei noas­tre sunt o mărturie clară a acestei pri­mejdii. Guvernul Republicii Populare Bulgaria sprijină necondiţionat propunerea cu pri­vire la convocarea acestei conferinţe. El îşi dă seama pe deplin de uriaşa impor­tanţă a problemelor care urmează să fie discutate şi de importanţa măsurilor care urmează să fie elaborate pentru a asigura pacea şi securitatea popoarelor noastre. Sîntem convinşi că conferinţa va con­efectuată încă în decembrie a.c. De aceea, delegaţia Cehoslovacă consideră perfect întemeiate recomandările şi declaraţiile legate de acestea ale conducătorului de­legaţiei Uniunii Sovietice, Molotov, şi este de acord cu el în ce priveşte necesi­tatea desfăşurării acestei conferinţe cu participarea delegaţiilor prezente­ de Otto Grotewohl pentru rezolvarea pe cale paşnică a tutu­ror problemelor. Noi ştim că fără pace nu putem rezolva problemele de importanţă vitală ale poporului german. De aceea, sîntem extrem de interesaţi în rezolva­rea problemei cu privire la crearea unui sistem de securitate colectivă în Europa. Sîntem convinşi că forţele democrata ale Germaniei şi în­ special Republica Democrată Germană vor primi un mare sprijin în lupta lor pentru cauza păcii. Sîntem însufleţiţi de dorinţa de a folosi hotărârile acestei confe­rinţe şi ca bază a luptei noastre pe viitor. De aceea salutăm convocarea acestei conferinţe şi ne exprimăm asenti­mentul faţă de propunerea făcută de V. M. Molotov, ministrul Afacerilor Externe al U.R.S.S. Guvernul Republicii Populare Ungare constată cu regret că o parte din statele europene nu e prezentă la această confe­rinţă. Totuşi, guvernul nostru este de părere că organizarea acestei conferinţe, aşa cum s-a stabilit anterior potrivit propunerii Uniunii Sovietice, este justă şi necesară. Organizarea acestei conferinţe serveşte cauzei păcii, cauzei creării unui sistem de securitate colectivă în Europa şi reprezintă un mare pas înainte. De aceea, delegaţia ungară sprijină propune­rea tovarăşului Molotov cu privire la or­ganizarea acestei conferinţe, tribui la întărirea păcii şi la asigurarea securităţii popoarelor noastre. Nu există nici un popor în Europa care să rămînă indiferent faţă de reînvierea militarismu­lui german. Delegaţia noastră aprobă în întregime propunerea tovarăşului Molotov ca con­ferinţa să aibă loc cu participarea ţărilor reprezentate aici. Cuvîntarea de deschidere rostită de V. M. Molotov Cuvîntarea lui Josef Cyrankiewicz Guvernul polonez salută cu adîncă sa­tisfacţie iniţiativa Uniunii Sovietice,­­ luată de comun acord cu el, cu privire , la convocarea conferinţei europene pen­tru discutarea problemei securităţii co­lective în Europa. Fără îndoială că ţinerea unei astfel de conferinţe este în interesul tuturor po­poarelor însetate de securitate şi pace. Totuşi, întrucît o serie de guverne nu au considerat posibil să participe la o astfel de conferinţă, guvernul Republicii Populare Polone consideră necesar ca, în această situaţie noua, avînd în vedere ratificarea plănuită în grabă a acorduri­lor de la Paris şi remilitarizarea Germa­niei occidentale legată de aceasta, confe­rinţa să se ţină cu participarea statelor care şi-au trimis aici delegaţiile, state conştiente de răspunderea lor faţă de cauza păcii şi securităţii, să se discute în comun problema adoptării de către aceste state a unor măsuri noi care se vor do­vedi necesare pentru asigurarea apărării ţărilor noastre împotriva primejdiei care apare în legătură cu înarmarea Germa­niei occidentale. Iată de ce delegaţia poloneză împărtă­şeşte întru totul propunerile guvernului sovietic prezentate de ministrul Molotov de a se ţine conferinţa cu participarea statelor iubitoare de pace ale căror dele­gaţii au sosit aici. Delegaţia poloneză îm­părtăşeşte de asemenea părerea ministru­lui Molotov cu privire la faptul că ac­tuala conferinţă îşi va îndeplini cu suc­ces sarcinile. Cuvîntarea rostită de András Hegedűs Cuvîntarea rostită de Anton Iugov Cuvîntarea lui Viliam Siroky Afirmaţiile repetate că data de 29 no­iembrie propusă de Uniunea Sovietică pentru convocarea conferinţei generale europene a fost prea apropiată, timpul fiind insuficient pentru pregătirea unei asemenea conferinţe sunt neîntemeiate, deoarece se ştie că încă la conferinţa de la Berlin guvernul sovietic a făcut pro­punerea de a se convoca o conferinţă ge­nerală europeană pentru crearea unui sis­tem de securitate colectivă în Europa. In afară de aceasta, se ştie că propunerea cu In numele guvernului Republicii Popu­lare Chineze salut de căldură conferinţa convocată din iniţiativa guvernului sovie­tic. Consider că deşi S.U.A., Anglia, Franţa şi alte ţări din Europa occidentală au refuzat să participe la conferinţă, ac­tuala conferinţă va avea, fără îndoială, o mare importanţă pentru asigurarea secu­rităţii colective în Europa şi a păcii în în­treaga lume. Pentru acest fapt sprijin în întregime propunerea tovarăşului Molotov de a se începe lucrările conferinţei cu participarea statelor reprezentate aici. Cuvîntarea rostită de Chivu Stoica Guvernul Republicii Populare Române salută fierbinte iniţiativa guvernului so­vietic cu privire la convocarea acestei con­ferinţe. Guvernul Republicii Populare Romíne consideră că actuala situaţie politică in­ternaţională este de aşa natură încît face necesară luarea unor măsuri mai eficace în vederea asigurării păcii şi securităţii colective în Europa. Delegaţia romînă îm­părtăşeşte propunerea şi punctul de ve­dere al delegaţiei Uniunii Sovietice cu pri­vire la faptul că actuala conferinţă să aibă loc cu participarea ţărilor prezente. Cuvîntarea rostită de Cian Ven­tian Cuvîntarea rostită In numele guvernului albanez, delegaţia Republicii Populare Albania consideră ne­cesar să mulţumească din inimă guver­nului sovietic pentru că, în legătură cu primejdia pe care o constituie pentru Eu­ropa acordurile de la Londra şi Paris, a avut iniţiativa de a convoca prezenţa de Manush Myftiu conferinţă în scopul întăririi păcii şi secu­rităţii în Europa. Delegaţia noastră îşi exprimă asentimen­tul şi este de acord cu propunerea tova­răşului Molotov ca actuala conferinţă să aibă loc cu guvernele reprezentate aici. A­UTODEMASCARE „Toate vechiturile au fost din nou dez­gropate. Un loc însemnat în acest teatru de marionete îl ocupă sperietoarea bolşe­vismului. Din fericire, nu ne vine greu să recunoaştem acest manechin vopsit în culori ţipătoare. El este un vechi cunos­cut ,care a apărut în primele zile ale re­gimului nazist... El era folosit pentru a speria Europa... Acum, această sperie- u1­toare roşie este scoasă din nou la iveală, de data aceasta legată de o altă figură. Ni se propune să-l considerăm pe Hitler salvatorul civilizaţiei europene... Salvato­rul civilizaţiei — ce bătaie de joc !“. Aceste rînduri care ridiculizează propa- ► ganda reacţionară n-au fost oare scrise astăzi, cînd se încearcă din nou în fel şi chip să se sperie Europa occidentală cu „pericolul­ roşu“, cînd au fost luate toate măsurile pentru a-l reabilita pe Hitler, ai cărui generali sunt de pe acum gata să-şi pună epoleţii wehrmachtului în curs de fi reînviere ? Nu, aceste cuvinte tăioase care­­ nimeresc bine ţinta au fost rostite în fe­bruarie 1943. Ele aparţin ministrului Afa­cerilor Externe al Angliei, Eden. Repre­zentantul guvernului englez a chemat pe atunci atît soldaţii sovietici, cit şi pe cei englezi la lupta comună „împotriva ame­ninţării groaznice pentru întreaga civili­zaţie occidentală“ şi la „victoria finală pe care o vom cuceri împreună“. Iată însă că astăzi sânt din nou dezgro­pate „toate vechiturile“. „In acest teatru de marionete“ şi de data aceasta ,,un loc însemnat“ îl ocupă „sperietoarea bolşe­vismului“. Persoanele interesate în reîn­vierea wehrmachtului intimidează Anglia cu această sperietoare şi declară fără e­­zi­tare că salvatorii civilizaţiei occidentale sunt chemaţi să fie generalii hitlerişti care au fost înfrânţi şi succesorii lor. Ele a­­firmă însă din cînd în cînd că imediat după ratificarea acordurilor de la Paris şi după ce va fi creată o armată vest­­germană revanşardă de 500.000 de oa­meni, iar tancurile, avioanele şi tunurile ei vor putea fi întoarse spre Răsărit, ele se vor ocupa chipurile de stabilirea... prie­teniei cu Uniunea Sovietică. De aceea, ele numesc wehrmachtul în curs de re­înviere „puntea spre pace“. Toate aceste manevre propagandistice grosolane sunt atît de vechi și neîndemâ­natice îneît poate că nici n-ar fi nevoie să ne referim la ele dacă în ultimele zile nu s-ar fi ivit un fapt nou : primul mi­nistru al Angliei, Churchill, a considerat posibil şi admisibil să ia cuvîntul în pu­­­­blic pe tema aşa-zisei utilităţi a alianţei dintre Anglia şi revanşarzii germani, în­dreptată împotriva U.R.S.S. Dezvoltînd asemenea planuri, Churchill chiar s-a lăudat în discursul său de la Woodford: „Am fost primul dintre ca­ I. Pavlov menii de stat cunoscuţi care au declarat în mod făţiş că noi trebuie să avem Ger­mania de partea noastră împotriva agre­siunii comuniste ruse“. Prioritatea lui Churchill în această chestiune este însă îndoielnică : cu mult înainte, ideea unei lupte comune a Germaniei şi Angliei îm­potriva U.R.S.S. a fost dezvoltată de unul din cei mai apropiaţi acoliţi ai lui Hitler, Hess, condamnat ca criminal de război la închisoare pe viaţă de către Tribunalul Internaţional de la Nürnberg. Dar, după cum se vede, Churchill nu doreşte să cedeze acum lui Hess laurii întâietăţii. El este gata să citeze fapte care i-ar convinge pe toţi că este vechi adept al ideii colaborării cu naziş­tii în lupta împotriva U.R.S.S. „încă îna­inte de terminarea războiului, în timp ce germanii se predau cu sutele de mii“, a declarat Churchill, el a trimis un ordin feldmareşalului Montgomery, cerîndu-i: „Să adune cu grijă armele germane şi să le depoziteze pentru ca ele să poată fi uşor distribuite din nou soldaţilor ger­mani, cu care ar fi trebuit să colaborăm dacă ofensiva sovietică ar fi continuat“. In februarie 1945, cînd trupele sovie­tice desfăşurau ofensiva lor victorie­nă, nimicindu-i pe hitlerişti pe teritoriul Germaniei, Churchill scria : „Armata Ro­şie îşi sărbătoreşte cea de a 27-a aniver­sare prin victorii triumfale, care au stîr­­nit admiraţia nemărginită a aliaţilor ei şi care au hotărît dinainte soarta milita­rismului german. Generaţiile viitoare vor recunoaşte datoria lor faţă de Armata Ro­şie tot atît de indiscutabil cum o recu­noaştem noi, martori ai succeselor ei glorioase“. Citind aceste rînduri, oamenii sovietici nu presupuneau însă că peste două luni Montgomery, comandantul suprem en­glez, va începe din ordinul lui Churchill „să depoziteze cu grijă“ armele luate de la duşman şi să ia măsuri pentru a le pune din nou în mîinile duşmanului, pre­­gătindu-se să colaboreze cu cei pe care Churchill i-a numit cu dispreţ „huni săl­batici“. In timpul războiului, personalităţi ofi­ciale engleze declarau următoarele în discursurile lor publice : „In ultima fază a propagandei germane s-a făcut auzită încă o temă : aşteptaţi încă puţin şi an­­glo-saxonii şi ruşii se vor despărţi. După cum ştiţi cu toţii aceste speranţe s-au nă­ruit“. Iată însă că acum aflăm de la Churchill că în scrisoarea tri­misă la 5 mai 1945 ministrului Afacerilor Externe al Angliei, Eden, el scrie urmă­toarele vorbind despre „tancurile engleze rapide“ care se grăbeau să ocupe Dane­marca: „Noi vom bara prietenilor noştri sovietici calea şi în acest punct“. Aşa privea Churchill datoria sa de aliat. Oamenii sovietici înţelegeau însă cu to­tul altfel datoria de aliat. Este suficient să amintim un singur exemplu. La sfîrşi­­tul lui decembrie 1944, trupele hitleriste au lansat o ofensivă pe frontul de vest, în regiunea Ardenilor, au spart frontul, pu­­nînd într-o grea situaţie trupele anglo­­americane. In legătură cu aceasta, la 6 ianuarie 1945, Churchill i-a adresat lui, I. V. Stalin rugămintea ca trupele sovie­tice, dezlănțuind o mare ofensivă, să sal­veze de înfrângere trupele anglo-ameri­­cane. Comandamentul Suprem al trupe­lor sovietice a hotărît să înceapă la 12 ianuarie o mare ofensivă a trupelor so­vietice pe un front larg, de la Marea Bal­tică pînă la Carpaţi. Această puternică lo­vitură de la est a obligat comandamentul german să-şi retragă trupele de pe frontul de vest, pentru a le îndrepta împotriva Armatei Sovietice. In felul acesta, ofen­siva trupelor germane în vest a eşuat. (Publicăm mai jos documentele referitoa­re la acest episod memorabil al celui de al doilea război mondial). Ziarul „Rheinischer Merkur“, purtăto­rul de cuvînt al Germaniei occidentale re­vanşarde, îl laudă acum pe Churchill pen­tru „ura faţă de comunism“ de care dă dovadă. După părerea ziarului „Rheini­scher Merkur“, această calitate lăudabilă din punctul de vedere al revanşarzilor germani explică în întregime atitudinea lui Churchill din timpul războiului. Că Churchill este un duşman al comu­nismului, este un lucru cunoscut de mult oamenilor sovietici. Toţi cunosc acest lucru de pe vremea cînd tînăra Republică Sovietică, înconjurată de state capitaliste, lupta împotriva intervenţioniştilor apă­­rîndu-şi dreptul la existenţă. Unul din or­ganizatorii intervenţiei celor 14 state îm­potriva Ţării Sovietelor era Churchill. In treacăt fie zis, toată lumea ştie cum s-a terminat această intervenţie — oamenii sovietici au nimicit pe intervenţionişti. Un om de stat cu experienţă cum este Churchill ştie foarte bine că funcţia de prim-ministru obligă la respectarea nor­melor relaţiilor prevăzute în tratatele în­cheiate cu statele aliate, independent de faptul dacă îi place sau nu orînduirea lor socială. Nu trebuie uitat că U.R.S.S. și Anglia erau aliate în timpul cînd mareşa­lul Montgomery, din ordinul lui Churchill, strîngea pe cîmpurile de luptă armele aruncate de fasciștii germani zdrobiţi, cu scopul de a-i înarma din nou şi de a-i împinge împotriva oamenilor sovietici. Acest lucru schimbă în mod fundamen­tal lucrurile: nu este vorba de atitudinea lui mister Churchill faţă de comunism, ci despre atitudinea şefului guvernului Marii Britanii faţă de aliaţi. Cum să nu-ţi aduci aminte, în această ordine de idei, ce spune în memoriile sale despre Churchill omul de stat englez Lloyd George, încă în perioada primului război mondial, cînd s-a pus chestiunea ca Churchill să fie inclus în guvern, pro­blema se punea în felul următor, după spusele lui Lloyd George : cum este mai puţin periculos Churchill, ca adversar sau ca aliat ? Liderul din acea vreme al con­servatorilor Bonar Law, declara în mod categoric: „Aş prefera de fiecare dată să-l am ca adversar“. Lloyd George adaugă că Churchill era considerat pe atunci „nu ca o mărime pozitivă care tre­buie folosită într-un ceas de pericol, ci ca un pericol în plus de care trebuie să te fereşti“. Să facem însă abstracţie de cele ce spu­neau despre Churchill colegii săi de ca­binet în perioada primului război mon­dial. In ce priveşte planurile sale din timpul celui de al doilea război mondial de a înarma pe fasciştii germani şi de a-i îndrepta împotriva U.R.S.S. — opinia publică sovietică nu poate rămîne indi­ferentă faţă de ele. Cum apreciază oamenii sovietici aceste planuri ale lui Churchill ? Nu încape dis­cuţie că acesta este cel mai simplu plan de reînviere a militarismului german, pe loc, pe cîmpul de luptă de pe care nu fu­seseră încă ridicaţi aliaţii răniţi în lupta comună. încă nu se risipise fumul rău mi­rositor de la cuptoarele de la Maidanele şi Auschwitz în care au fost arse de vii milioane de victime ale fascismului, şi Churchill s-a şi grăbit să înapoieze ar­mele acelora care visau să împânzească întreaga Europă cu o reţea de lagăre de concentrare. Nu din vina lui Churchill înfăptuirea acestui plan „simplu“ a întîrziat cu nouă ani de zile. Şi acum încă adepţii acestui plan agresiv sunt nevoiţi să camufleze în fel şi chip planurile de reînviere a Wehr­machtului german de teama că popoarele vor face ca ele să eşueze. Există însă şi altă trăsătură caracteris­tică în planurile lui Churchill din peri­oada de la sfîrşitul războiului şi actualele sale planuri de reînviere a militarismului german. Această trăsătură caracteristică nu poate fi nici ea prin nimic ascunsă, ea este clară pentru toţi oamenii cinstiţi. Acestei trăsături i se poate spune pe nume: în ruseşte ea se cheamă perfidie. La omul sovietic această trăsătură nu este la loc de cinste. Ea nu este la loc de cinste nici la englezii care consideră discursul lui Churchill de la Woodford ca o autodemascare a acestui politician, care nu odată îşi camufla planurile agresive prin fraze făţarnice. Declaraţiile făţişe ale lui Churchill, a spus deputata Barbara Castle, dovedesc că ruşii aveau toate motivele să nu aibă în­credere în el începînd din anul 1945. In acelaşi spirit se pronunţă şi mulţi alţi oameni politici englezi, precum şi multe organe de presă. Nu încape îndoială că popoarele iubi­toare de pace vor aprecia la justa sa va­loare discursul lui Churchill, care are ca scop să dea mină liberă acelor forţe care sînt purtătoare ale politicii de agresiune şi ură între popoare. „Scînteia tineretului” 1 decembrie 1954 Pag. 3-a Schimbul de scrisori dintre W. Churchill şi I.V. Stalin în perioada operaţiunilor militare din regiunea Ardenilor în ianuarie 1945 După cum se ştie, la sfîrşitul lui decem­brie 1944, trupele hitleriste au­ întreprins o ofensivă pe frontul de vest în regiunea Ardenilor, punind într-o situaţie grea tru­pele anglo-americane. După cum spuneau aliaţii, nemţii voiau, dînd o lovitură asupra Liége-ului, să distrugă armata l-a ameri­cană, să se apropie de Anvers, să izoleze armata a 9-a americană, armata a 2-a bri­tanică şi armata l-a canadiană şi să pre­­gătescă aliaţilor un al doilea Dunkerque pentru a scoate Anglia din război, în legătură cu aceasta, la 6 ianuarie 1945, W. Churchill a adresat un mesaj lui I. V. Stalin, cu următorul conţinut: „Lupte foarte grele se dau în Occident şi comandamentul suprem poate fi silit în orice moment să ia hotărîri grave. Dvs. ştiţi prea bine din propria Dvs. experienţă cît de alarmantă este o situaţie în care trebuie să aperi un front foarte larg, după ce ai pierdut în mod trecător iniţiativa. Generalul Eisenhower are dorinţa cea mai vie şi se găseşte în nevoia de a şti în linii generale ce intenţionaţi să faceţi, căci aceasta va avea bineînţeles repercursiuni asupra tuturor deciziilor importante, atît ale sale cît şi ale noastre. După informa­ţii primite, trimisul nostru, mareşalul prin­cipal de aviaţie Tedder, se afla ieri seară la Cairo, unde era reţinut din cauza con­diţiilor atmosferice. Călătoria sa a fost mult prelungită, nu din vina sa. Dacă pînă acum el nu a sosit la Dvs. v-aş fi recu­noscător dacă aţi putea să-mi comunicaţi dacă putem conta pe o mare ofensivă rusă pe frontul Vistulei sau în oricare altă parte, în cursul lunii ianuarie, precum şi orice alte informaţii pe care veţi bine­voi poate, să ni le transmiteţi. Eu nu voi comunica nimănui această informaţie strict confidenţială, afară de feld-mareşalului Brook şi generalului Ei­senhower cu condiţia de a o ţine în cel mai strict secret. Consider această chesti­une urgentă". La 7 ianuarie 1945 I. V. Stalin a adre­sat lui W. Churchill următorul răspuns : „Am primit în seara de 1 ianuarie me­sajul dvs. din 6 ianuarie 1945. Din nefericire, mareşalul principal de aviaţie, domnul Tedder, nu a sosit încă la Moscova. Este foarte important să utilizăm împo­triva nemţilor superioritatea noastră în ar­tilerie şi aviaţie. Pentru aceasta este ne­voie de vreme frumoasă pentru aviaţie şi de lipsa unor nori­­joşi care să împiedice artileria să aibă un tir reglat. Ne pre­gătim de ofensivă, dar pentru moment timpul nu este favorabil ofensivei noas­tre. Cu toate acestea, luînd in conside­raţie situaţia aliaţilor noştri pe frontul de Vest, cartierul general al Comandamentu­lui Suprem a hotărît să termine pregătirile,­intr-un ritm accelerat şi, fără să ţină seama de condiţiile atmosferice, să declan­şeze mari operaţiuni ofensive împotriva nemţilor pe tot frontul central nu mai tîr­­ziu de a doua jumătate a lunii ianuarie. Puteţi să fiţi încredinţaţi că vom face tot posibilul pentru a acorda ajutor glorioa­selor noastre trupe aliate". In mesajul de răspuns către I. V. Stalin, W. Churchill scria la 9 ianuarie : „Vă sunt profund recunoscător pentru mişcătorul mesaj. L-am trimis genera­lului Eisenhower, pentru ca el singur să ia cunoştinţă de dînsul. Fie ca cel mai complet succes să însoţească nobila Dvs. iniţiativă!“ Dorind să ajute cît mai repede trupele aliate din Vest, Comandamentul Suprem al trupelor sovietice a hotărît să schimbe data ofensivei împotriva nemţilor pentru frontul sovieto-german la 12 ianuarie în loc de 20 ianuarie. La 12 ianuarie a început o mare ofen­sivă a trupelor sovietice pe un front larg de la Marea Baltică la Carpaţi. 150 de di­vizii sovietice, înzestrate cu o mare can­titate de artilerie şi de aviaţie, au intrat în acţiune, au spart frontul german şi au împins trupele nemţeşti cu sute de kilo­metri înapoi. La 12 ianuarie, pe frontul de vest, tru­pele germane, inclusiv armatele a 5-a şi a 6-a de tancuri care se pregăteau să dea o nouă lovitură, şi-au întrerupt ofensiva şi în 5—6 zile au fost retrase de pe front şi transferate in Est, împotriva trupelor sovietice care înaintau. Ofensiva trupelor germane în Vest eşuase. La 17 ianuarie W. Churchill scria lui I. V. Stalin : „Vă sunt profund recunoscător pentru mesajul dvs. şi sînt foarte bucuros că mareşalul de aviaţie Tedder a produs asu­pra Dvs., o impresie atît de favorabilă. In numele guvernului Majestăţii Sale şi din tot sufletul ţin să vă exprim mulţu­mirile şi felicitările noastre cu prilejul uriaşei ofensive pe care aţi început-o pe frontul de Est..." (Din Nota Istorică a Biroului Sovietic de Informații, 1948). (Articol publicat în ziarul „Pravda") Conferinţa de presă de la Moscova — MOSCOVA 30 (Agerpes). — TASS transmite : La 29 noiembrie a avut loc la Casa Cen­trală a Ziariştilor din Moscova o confe­rinţă de presă în legătură cu deschiderea conferinţei ţărilor europene pentru asi­gurarea păcii şi securităţii in Europa. La conferinţa de presă au asistat peste 100 de corespondenţi de presă sovietici şi străini. Corespondenţii au fost informaţi despre deschiderea conferinţei şi li s-a făcut o expunere a conţinutului declaraţiilor fă­cute în prima şedinţă de către delegaţia Uniunii Sovietice şi delegaţia Republicii Populare Polone. In încheiere s-a răspuns la întrebările puse de corespondenți. Nota U. R. S. S. adresată S. U. A. în problema folosirii energiei atomice — MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS transmite : La 29 noiembrie, V. M. Molotov, Mini­strul Afacerilor Externe al U.R.S.S., a primit pe W N. Walmsley, însărcinat cu Afaceri ad-interim al S.U.A. în U.R.S.S., și i-a înmînat o notă memorială a Gu­vernului Sovietic în problema folosirii energiei atomice în scopuri pașnice. Nota memorială a guvernului Sovietic este un răspuns la memorandumul cores­punzător al guvernului S.U.A., remis la Washington la 3 noiembrie 1954 de secre­tarul de stat al S.U.A., Dulles, ambasa­dorului sovietic în S.U.A., G. N. Zarubin. Acord comercial între U. R. S. S. şi Afganistan KABUL 30 (Agerpres). — TASS trans­mite : în urma tratativelor încununate de succes, la 28 noiembrie a.c. a fost sem­nat la Kabul un protocol cu privire la schimbul comercial.­­între U.R.S.S. şi Af­ganistan pentru o nouă perioadă de timp. Potrivit acestui protocol Uniunea So­vietică va livra Afganistanului în special produse petrolifere, metale, zahăr, ţesă­turi de bumbac, automobile, utilaj, medi­camente. Afganistanul va livra U.R.S.S. lînă, bumbac, piei brute, fructe uscate, seminţe de plante oleaginoase. Livrările reciproce de mărfuri sunt spo­rite în comparație cu anul trecut. Depunerea unei coroane la Mauzoleul V. I. Lenin şi I. V. Stalin, de către delegaţia R. P. R. MOSCOVA 30 (Agerpres). — La 30 no­iembrie, delegaţia Republicii Populare Române la conferinţa ţărilor europene pentru asigurarea păcii şi securităţii în Europa a fost la Mauzoleul V. I. Lenin şi I. V. Stalin şi a depus o coroană de flori cu următoarea inscripţie: „Lui Lenin şi Stalin — întemeietorii Marii Uniuni So­vietice, bastionul invincibil al păcii şi in­dependenţei popoarelor. Din partea gu­vernului Republicii Populare Romine“. Răspunsul guvernelor S.U.A., Franţei şi Angliei la nota guvernului sovietic MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS transmite: La 29 noiembrie, ambasadele S.U.A., Franţei şi Angliei la Moscova au trimis prin poştă Ministerului Afacerilor Externe al U.R.S.S. textele notelor de răspuns ale guvernelor acestor ţări la no­tele guvernului sovietic din 23 octombrie şi 13 noiembrie a. c. In aceste note cu conţinut analog, gu­vernele S.U.A., Franţei şi Angliei de­clară că sînt hotărîte „să pună cît mai repede în aplicare acordurile de la Paris“. Declarînd că doresc „să rezolve proble­mele litigioase pe calea tratativelor duse în spiritul respectării reciproce a intere­selor fundamentale ale tuturor partici­panţilor“, guvernul S.U.A., precum şi gu­vernele Franţei şi Angliei afirmă totodată că, după părerea lor, in prezent n-ar exista „baza necesară pentru succesul unei conferinţe atît pentru Germania sau Austria, cît şi pentru celelalte aspecte ale securităţii europene“. In încheiere, în notele de răspuns se arată că guvernele sus-amintitelor trei puteri consideră că este cu putinţă să s­e ţină o conferinţă a celor patru miniştri ai Afacerilor Externe după crearea unei asemenea baze — „de îndată ce se va constata că există o perspectivă reală de a găsi soluţii şi după ratificarea acordurilor de la Paris de către statele respective“. ^ „In ce priveşte conferinţa ţărilor euro­pene pentru crearea unui sistem de secu­ritate colectivă, guvernele celor trei pu­teri declară în notele lor că, după părerea lor, este posibilă şi „o conferinţă mai lar­gă a puterilor europene şi a altor stata interesate“. Şi de data aceasta insă se face o rezervă în sensul că o asemenea con­ferinţă poate fi ţinută numai după confe­rinţa celor patru miniştri ai Afacerilor Externe şi dacă aceasta „se va dovedi utilă“. Notele de răspuns ale guvernelor unor ţări europene la nota guvernului sovietic MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS transmite : La 29 noiembrie, Ministerul Afacerilor Externe al U.R.S.S. a primit din partea ambasadelor şi legaţiilor respective la Moscova notele de răspuns ale guvernelor Danemarcei, Norvegiei şi Belgiei la nota guvernului Uniunii Sovietice din 13 noiem­brie a. c. In aceste note, guvernele sus-amintite, respingînd propunerea guvernului sovie­tic de a se ţine o conferinţă pe întreaga Europă în problema creării unui sistem de securitate colectivă în Europa, îşi­ moti­vează neparticiparea la conferinţă prin aceleaşi argumente care sunt formulate în notele de răspuns ale guvernelor S.U.A., Angliei şi Franţei. In aceeaşi zi, note de răspuns analoage din partea guvernelor Italiei, Islandei, Turciei şi Luxemburgului au fost remise reprezentanţilor diplomatici ai U.R.S.S. în aceste ţări.

Next