Scînteia Tineretului, august 1955 (Anul 10, nr. 1946-1969)

1955-08-02 / nr. 1946

Proletari din toate furilaj unltî-vă! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor \' Anul XI Seria II-a Nr. 194# 4 PAGINI — 20 BANI Marți 2 august 1955 SARCINI ACTUALE ALE TINERILOR SCRIITORI P­E FRONTUL LITERAR, mun­ceşte şi creează un viguros deta­­şament de tineri scriitori, o tî­­nără gardă a intelectualităţii noastre noi, în care partidul, Uniunea Tinere­tului Muncitor, îşi pun, pe bună drep­tate, mai nădejdi. Principala carac­teristică a dezvoltării acestei gene­raţii de creatori constă în aceea că ea este crescută, şi educată de partidul clasei muncitoare în spiritul măreţe­lor sale idei, atotbiruitoare în socie­tatea noastră. La noi, tînărul aflat la începutul grelei cariere literare, îşi formează personalitatea sa în afara şi împotriva concepţiilor putrede bur­gheze, în afara mizeriei spirituale la care era supus scriitorul în vechea orînduire. Nu poate fi apreciată îndeajuns comoara încredinţată de partid tineretului scriitoricesc — orientarea fermă pentru slujirea pa­sionată a cauzei comunismului, înăl­ţimea ideologică a aprecierilor, pozi­ţia deschisă, hotărîtă de partea vieţii, de partea noului. Tot ce au dat mai bun pînă acum tinerii noştri scriitori, învăţînd de la maeştrii vechii gene­raţii de scriitori, tot ceea ce preţu­ieşte opinia noastră publică în crea­ţia lor — „Pline albă“ a lui Dumitru Mircea, schiţele lui Sütő András, „Lenta” lui Francisc Munteanu, re­portajele lui Eugen Mândrie şi Vic­tor Vîntu, poeziile lui Al. Andriţoiu, Ion Brad, Ştefan Iureş, Tiberiu Utan, romanele pentru copii ale Gicăi Iureş şi Octav Pancu-Iaşi, cîteva din arti­colele unor tineri critici literari ca D. Micu, S. Damian, Lucian Raicu — toate acestea şi încă altele sînt pri­mele roade ale educaţiei primite de la partid, ale însuşirii spiritului de partid în creaţie. Una din principalele calităţi ale tâ­nărului scriitor este înclinaţia firească GJ‘)A^V\iJfV5\toTT/VV.,'rric\/4i o+X p orsoo în­­­conjoară, spre ceea ce este nou, opti­mist, în plină dezvoltare. Atracţia rea­lităţii noastre noi s-a exercitat atît de intens, îneît mulţi tineri scriitori s-au îndreptat entuziaşti — sp­re reportaj, spre schiţă, specii literare de mare operativitate. E un lucru foarte îmbu­curător, de pildă, că cea mai mare parte a reporterilor noştri sînt tineri. De asemenea, nu pot fi decît pozitiv apreciate brigăzile de tineri scriitori, care, deşi se deplasează «neregulat pe teren, constituie totuşi o formă potrivi­tă de apropiere şi studiere în comun a realităţii noastre. Desigur însă că ori­cît am preţui această aplecare spon­tană, sinceră, spre viaţă , nu putem să nu vedem că azi ea se dovedeşte insuficientă, faţă de sarcinile mari pe care partidul le pune frontului nostru literar, tuturor scriitorilor noştri. Cu atît mai mult, cu cît în vremea din urmă se pot constata la unii tineri scriitori o oarecare apatie, unele sem­ne de blazare, retrageri nesănătoase în „universul” minor al unor senti­mente dubioase şi mai ales, ezitări supărătoare în dezbaterea marilor probleme ale zilelor noastre. Devine de extremă actualitate, pentru tinerii scriitori, sarcina unei legături — de o mie de ori mai profundă, mai plină de răspundere — cu viața poporului nostru muncitor. Nimeni nu poate nega că pentru cel ce vrea să îndeplinească această sar­cină, problema esenţială este cunoaş­terea şi reflectarea luptei şi vieţii eroi­cei noastre clase muncitoare, clasa dominantă în statul nostru, clasa care duce înainte societatea noastră. Sunt încă insuficiente operele literare în care să se reflecte — profund, la un înalt nivel artistic — eforturile milioane­lor de făuritori ai bunurilor materiale, ale celor care, fără zarvă, construiesc viaţa nouă. Or, problemele de bază ale timpului nostru pornesc de la aceşti oameni ai fabricilor şi uzine­lor, de la interesele lor, de la sarcini­le lor. Fără a le pricepe munca, fără a le pricepe sufletul, degeaba te vrei „cronicar al acestui veac...” Cronica acestui veac nu se poate scrie fără a pune în centrul ei muncitorimea ! Ti­nerilor scriitori trebuie să le fie clar, că cunoaşterea şi’l oglindirea vieţii nu poate fi cu nici un chip rodul docu­mentărilor pe baza unor delegaţii va­labile din ziua de... pînă în ziua de... E vorba ca în propria ta experienţă de viaţă să se integreze profund, sen­sibil, frămîntarea inovatorului şi a inginerului, optimismul fruntaşului în depăşirea greutăţilor, emoţiile uce­nicului, ale brigadierului de cîmp, e vorba să te molipseşti tu însuţi de en­tuziasmul şi simplitatea lor, de grijile şi dorinţele lor. Trebuie sfîrşit rapid cu rămăşiţele unor concepţii prolet­cultiste care înlocuiesc oamenii cu maşinile, sufletul cu motoarele — iz­vor al unor descrieri plate, fără viaţă, al unei viziuni mediocre, săracă în idei, asupra muncitorului. Lenin atră­gea atenţia încă acum 50 de ani în „Ce-i de făcut?” . „Numai unii proşti intelectuali îşi închipuie că pentru muncitori e de ajuns să povesteşti despre rînduielile din fabrică şi să ru­megi lucruri de mult cunoscute”... A scrie despre clasa muncitoare, să însemne un avînt al fanteziei scriitori­ceşti, al romantismului revoluţionar, o mare încercare — pentru fiecare tî­­năr scriitor — în lupta sa pentru îm­bogăţirea societăţii cu noi adevăruri artistice, o şlefuire a bunului gust li­terar, a mijloacelor scriitoriceşti. A-ţi concentra azi atenţia asupra problemelor clasei muncitoare — aşa cum o fac scriitori consacraţi — în­seamnă ridicarea pe acea înălţime ab­solut necesară scriitorului, de unde toate problemele vieţii, toate proble­mele societăţii noastre, pot fi cuprinse cel mai amplu, cel mai profund, căpă­­tînd rezolvările artistice cele mai con­vingătoare. Evident, e imposibil să oglindeşti viaţa oamenilor muncii, fără conducă­torii lor recunoscuţi şi iubiţi — co­muniştii. Adevărul vieţii ca şi prac­tica creaţiei duc azi, în mod obiectiv, pe fiecare scriitor, tînăr sau vîrstnic, la concluzia că forţa cu care opera sa afirmă noul şi pledează pentru revo­luţie, e legată indisolubil de forţa în­truchipării eroului pozitiv, îndeosebi a celor mai înaintaţi oameni ai zile­lor noastre — membrii partidului de tip nou al clasei muncitoare. E păcat că acest adevăr al vieţii nu mobili­"-a.'uvă, m ai ud i n 1 ti -pe-+m ai j. 1 i n fev i, PftiAv» scriitori; căci, tocmai în această di­recţie — a creării eroului pozitiv, problema-cheie a literaturii noastre — sînt cele mai serioase rămîneri în urmă. Pare-se că în unele discuţii despre „cum trebuie să fie eroul pozitiv” se pune mai multă pasiune decît în mun­ca însăşi pentru crearea eroilor atît de aşteptaţi de milioanele de cititori. Mai ales tineretul nostru are neapă­rat nevoie în cărţile sale de eroi îna­intaţi, ale căror acţiuni şi frămîntări să le dezbată cu pasiune, de comuniş­ti expresivi, care să-i lărgească expe­rienţa de viaţă, înrîurind puternic educaţia lui comunistă. Tinerii scrii­tori sînt cu deosebire răspunzători faţă de generaţia noastră pentru sărăcia chipurilor de activişti utemişti care mai persistă în literatura noastră. E vremea ca tinerii scriitori, ca­re de atî­­tea ori şi-au exprimat admiraţia sin­ceră faţă de Korceaghinii şi Koşevoii literaturii sovietice, să treacă de la acest extaz admirativ la făurirea unor horceaghini ai noştri, ai tineretului nostru, pe care viaţa îi scoate la lu­mină din plin. O frînă serioasă în îndeplinirea acestor sarcini grele, în cunoaşterea şi studierea profundă a vieţii, este ni­velul ideologic, teoretic şi de cultură generală încă insuficient al multor ti­neri scriitori. Nu e de miraire că de­zarmarea teoretică, slaba preocupare pentru însuşirea marxism-leninismu­­lui, fac ca unii tineri scriitori să facă concesii apolitismului şi individualis­mului, irupîndu-se grav de viaţă, de oa­menii simpli, de interesele lor. Nu e de mirare că sub aprecierea teoriei, convingerea stupidă că tezele esteti­cii marxist-leniniste sînt clare tutu­ror şi, deci, ne-am putea permite o slă­bire a ofensivei noastre ideologice, fac ca alţi tineri literati să nu înţeleagă în toată gravitatea ei, forţa cu care încă acţionează ideologia burgheză şi să stea surzi, indiferenţi, în faţa unor manifestări virulente. De asemenea, strîns legată de ni­velul teoretic al tinerilor scriitori este slaba luptă de opinii din lumea lor, calitatea mediocră a multor discuţii purtate între ei, lipsa de pasiune pen­tru dezbaterile puternice de idei, de puncte de vedere creatoare. Ridicarea permanentă a nivelului teoretic şi ideologic al tinerilor scriitori este una din sarcinile cele mai actuale ale organizaţiei U.T.M. din cadrul Uniu­nii Scriitorilor, sarcină de a cărei re­zolvare depinde în măsură covîrși­­toare îndeplinirea datoriei majore — întărirea legăturii cu viața, cu po­porul muncitor. Cu privire la relaţiile dintre R. P. R. şi Franţa Ministerul Afacerilor Externe al R.P.R. a transmis presei comunicatul comun al guvernului român şi guvernului francez: „Guvernul Republicii Populare Române şi guvernul francez au ajuns la un acord satisfăcător asupra unor chestiuni intere­sând cele două ţări. In dorinţa de a întări relaţiile între cele două ţări, cele două guverne au căzut de acord să dezvolte schimburile cultu­rale între Republica Populară Romînă şi Franţa. Guvernul francez a hotărît să anuleze la data de 1 august 1955 decretul din 13 iunie 1855 care prevede interzicerea în mod provizoriu a exportului de mărfuri franceze cu destinația Republica Populară Romînă”. Trăiască cel de al V-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Varşovia—măreaţă manifestaţie a dragostei de viaţă a tineretului lumii, o nouă contribuţie a tinerei generaţii de pretutindeni la cauza întăririi păcii şi securităţii popoarelor! Deschiderea celui de al V-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Varşovia VARŞOVIA — (Prin telefon, de la tri­mişii noştri). O singură apă străbate Varşovia — bă­trâna, neobosita Vistulă. Dar în momen­tul acesta, străzile Varşoviei, toate largi, atît de largi îneît ai impresia că sînt al­cătuite numai din mari bulevarde, se aseamănă cu nesfîrşite fluvii care coboară venind să se unească în Piaţa „I­­V. Stalin”, în faţa Palatului Ştiinţei şi Cul­turii, cea mai înaltă clădire a Varşoviei, lăcaş al ştiinţei şi culturii. Astăzi, în această după amiază însorită, aci este lo­cul de întîlnire al solilor tinerei gene­raţii a lumii înainte de a porni spre ma­rele stadion. Din toate părţile oraşului se îndreaptă şiruri de delegaţi către Piaţa Stalin. Drumul este anevoios căci oame­nii îi opresc pe străini să schimbe cu ei cuvinte. In Piaţa „I. V. Stalin’’ s-au adunat 30.000 de tineri din peste 100 de ţări ale pămîntului, fiecare delegaţie pur­­tînd în frunte steagul patriei sale. Şi ală­turi de fiecare steag, fîlfîie în bătaia vîn­­tului steagurile albe ale păcii. Admirînd Varşovia, privind de la înălţimea ameţi­toare a Palatului Ştiinţei şi Tu­­lturii mil­­ţimea de tineri, ochilor şi inimii li se dezvăluie o privelişte unică. Steagurile albe par nişte stele tremurînde, iar cerul albastru al Varşoviei înconjoară ca un brîu uriaş trimişii tineretului din toate ţările lumii. De aici, de la această înăl­ţime se poate spune pe drept cuvînt că se vede în viitor. Privim aevea întreg globul pămîntesc brăzdat în lung şi lat de meridiane şi paralele, străjuit de stea­guri albe, steagurile păcii. Delegaţii se pregătesc pentru încolopare. Peste două ore va începe Festivalul. Ei se îndreaptă prin aleea Iarozlamskie spre stadionul „A 10-a aniversare”. La începutul aleei se văd ruinele unei case pe care a căzut în război o bombă. Delegaţii îşi încetinesc mersul. Ei privesc spre această casă, dezaprobator — sem­nul dezaprobării tuturor popoarelor. Ră­sună un NU puternic războiului ca o ho­­tărîre în toate limbile pămîntului. In timp ce coloanele de tineri parcurg străzile Varşoviei, în cartierele oraşului, pe stadionul „A 10-a aniversare” gazdele noastre, mii de tineri, îi primeau sărbă­toreşte pe oaspeţii dragi. Stadionul te cucereşte prin splendida lui strălucire. Să­ descriem ? Să vorbim despre frumuseţea lui ? Să povestim des­pre pavoazarea lui ? Nu, în primul rînd despre oameni, despre polonezi şi polo­neze, despre cei care au luat acum loc în tribune. Nu sînt simpli spectatori, ini­mile lor bat în acelaşi ritm cu cei care vor defila. Regretăm acum că nu avem televiziune, între Varşovia şi Bucureşti, pentru a vă arăta de pildă semnătura unei pioniere poloneze, care şi-a scris nu­mele Pe carnetul nostru. Eşti fericită scumpă Xenia. Chiar stadionul pe care te afli in această zi a deschiderii Festivalu­lui este un simbol al vieţii noi pe care şi tu o trăieşti împreună cu întreaga Polonie. Pe stadionul Festivalului Orele 15:45. Mii de manifestanţi au so­sit la stadion. Chiar şi tribuna suspendată închisă care are unul din pereţi făcut din sticlă — tribună rezervată presei şi ra­­dioului — este arhiplină. Aci se trans­mite sau se imprimă pentru Varşovia, Pa­ris, Praga, Budapesta, Moscova, Roma... Crainicii se schimbă foarte des. In cabi­nele pentru presă întîlneşti numeroşi zia­rişti. E grăitor numărul pe care-l poartă carnetele noastre de reporteri : 789, 830, 901... Un număr mai mare îl poartă car­netul de presă al trimisului ziarului „Le Monde“ sau al ziariştilor de la „Junge Welt“ şi al corespondentului agenţiei engleze „Reuter“. Dar să coborîm din tri­bune pe stadion, acolo unde peste cîteva minute va începe defilarea participanţi­lor la Festival- Acolo, pe marginea pistei, este greu să găseşti un loc. Operatorii de cinema şi fotografii sînt deosebit, de nu­meroşi. De aici e greu să faci o mişcare căci se aud imediat proteste în zeci de limbi. In sfîrşit un loc liber, începem să luăm note... Dar de data aceasta, fără o vorbă, sîntem împinşi la o parte. Vrem să protestăm. Dar pe nedrept, ne aşeza­sem în faţa aparatelor de televiziune po­loneze. Cu cîteva minute înainte de ora 16 au luat loc în tribuna oficială, în aplauzele puternice ale tuturor celor prezenţi, Bo­­leslaw Bierut, prim secretar al Comitetu­lui Central al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, Alexander Zawadski, pre­şedintele Consiliului de Stat, J. Cyrankie­­wicz, preşedintele Consiliului de Miniştri, Mareşalul Poloniei K. Rokosowski şi alte personalităţi politice din R. P- Polonă. Au venit de asemenea şefii reprezentan­ţelor diplomatice şi alţi membri ai corpu­lui diplomatic. Parada tinereţii Ora 16. Trompetele anunţă începerea parăzii participanţilor la Festival. In acordurile unui marş sportiv îşi fac apa­riţia în faţa tribunei guvernamentale ste­garii. Ei poartă emblema celui de al 5-lea Festival Mondial al Tineretului şi Stu­denţilor, şi o imensitate de steaguri albe şi albastre pe care sînt pictaţi porumbei. Un grup de sportive poloneze oferă bu­chete de flori conducătorilor partidului şi guvernului polonez. Trec apoi conducă­torii F.M.T.D. şi U­I.S. în frunte cu Bruno Bernini, preşedintele F.M.T.D. şi Jacques Denis, secretarul general al F.M.T.D., conducătorii Uniunii Tineretu­lui Polonez, membrii comitetului interna­ţional de pregătire a festivalului, condu­cătorii organizaţiilor de tineret din dife­rite ţări. Delegaţiile de tineret sînt orinduite după alfabetul polonez­ Trec tinerii reprezentanţi ai popoarelor Africii, veniţi la Varşovia din Kenya, Ro­­dezia, Algeria şi alte părţi care cunosc aci, în oraşul Festivalului, ce înseamnă liber­tatea — nu lagărele de concentrare, nici discriminarea rasială, nici teroarea colo­nialistă. Ei au fost întîmpinaţi cu căl­dură şi urale de către întreaga asistenţă. A defilat după ei o delegaţie de tineri din­­tr-o ţară mică, eliberată însă de asuprire — Albania populară. Trec apoi pe rînd ti­nerii din Australia, cu medalioane care au desenate pe ele cangurul, şi delegaţia tine­retului austriac. Desigur, aici nu puteau lipsi dansurile. Frumuseţea brazilienelor şi a ansamblurilor lor de dans este apre­ciată. Tinerii bulgari care urmează, poartă pe umeri un uriaş vas cu trandafiri. Dar ce s-a întîmplat ? Stadionul are aer con­diţionat ? Nu, e imposibil ! Şi totuşi, peste întregul stadion pluteşte parfumul îmbă­tător al trandafirilor, parcă pulverizat de o mînă invizibilă. Din buchetele de tran­dafiri purtate de solii Bulgariei populare se răspîndeşte parfumul care învăluie sta­dionul. Salut fraţi iubiţi ai Chinei populare ! Cei 730 de tineri şi tinere reprezentînd toate păturile poporului chinez sînt îm­brăcaţi în costumele tuturor naţionali­tăţilor conlocuitoare. Un grup de tinere chinezoaice execută dansul cu evantaiul, iar tineri chinezi, dansul dragonului. Urmează tinerii din Cehoslovacia. ,,Zá­topek“ — scandează tribunele, atunci cînd trec sportivii cehi. Tinerii cehi răs­pund în polonă : „Trăiască Varşovia !“, „Delegaţia tineretului cehoslovac salută poporul polonez“- Urmează Costarica, Da­nemarca — aducînd comoara cărţilor lui Andersen, bucuria pionierilor, iar pentru noi reîntoarcerea în lumea basmelor. — Urmează Egipt, Ecuador şi, apoi, pe sta­dion apare o delegaţie impunătoare. 2000 de tineri finlandezi, poartă o hartă uriaşă a ţării care a găzduit Adunarea Mon­dială a Păcii, străjuită de un tînăr şi o tînără. Spectatorii salută cu căldură de­legaţia tineretului francez în fruntea că­reia păşeşte cunoscuta luptătoare pentru pace, Raymonde Dieu. Iată nenumărate fete îmbrăcate în tradiţionalul port al Marianei. Tineretul francez este iubit şi­­mirAf^ru Ac.nnv, retul vietnamez şi pentru fetele sale fru­moase şi pentru tot ceea ce înseamnă po­porul Franţei în istoria civilizaţiei şi culturii omeneşti. Trec rînd pe rînd tinerii din Grecia, din Guadelupa, cu bluzele albe, din ţările Americii de sud, din Haiti, tinerii din Spania, din Olanda. Fetele din delegaţia Indiei sînt îmbră­cate în costume tradiţionala indiene. In delegaţie sînt şi tineri din organizaţia de tineret sprijinită de partidul Congresului Naţional Indian, tineri catolici, comunişti. E prezentă echipa de hochei pe iarbă a Indiei, binecunoscută în lumea întreagă. Compoziţia delegaţiei Indiei este un sim­bol al unităţii tineretului, al prieteniei lui. Este prezent printre delegaţi şi un tînăr indian care a sosit, de cu­rînd la Varşovia după ce, plecat din India cu mult timp în urmă, a pornit să facă înconjurul pă­mîntului pe bicicletă. Il aşteptăm şi la noi în ţară. Iată Indonezia, a cărei coloană este des­­chisă de un copil, Iran, Islanda, Irlanda, Israel, Iordania. „No more Hiroshima !“ („Hiroshima să nu se mai repete nicio­dată !“) — e uriaşa lozincă purtată de ti­nerii din Japonia ţara Soarelui-Răsare. Fiţi siguri de aceasta, prieteni din Japo­nia. .Sîntem împreună- Nu vrem atomi distrugători, ci viaţă mereu mai bună, cu ajutorul energiei atomice. Trec apoi ti­nerii din Cambodgia, din Laos, Canada şi Columbia. Iată, defilează acum delega­ţia tineretului coreean, salutată cu căldură Trec mai departe, libanezii — cu steagul străjuit de un copac falnic la fel de însu­­fleţitori pentru ideea păcii ca şi vestitul porumbel, astăzi interzis în Liban — Ma­dagascar — libertate patrioţilor mal­­gaci ! — Martinica. Mexic. Mongolia—odi­nioară ţară cu neştiutori de carte a trimis la Varşovia şi cîteva din multele sale eleve. Se apropie delegaţia tineretului din întreaga Germanie. Pînă ieri cei din ră­sărit ca şi cei din apus formau încă gru­puri aparte. In dimineaţa de duminică ei şi-au ales însă o conducere comună şi, laolaltă în bluzele lor albastre, trec acum strig­înd: „Frieden!” „Freundschaft” („Pace“, „Prietenie“). Nici din Varşovia, nici din Berlin nu au dispărut încă rui­nele. Acum, după 11 ani, există condiţii pentru ca locul dărâmăturilor din toate oraşele Europei, să-l ia schelele construc­ţiilor paşnice. E rindul solilor Norvegiei ai Noii Zeelande să intre pe pista stadio­nului. Trec puţinii tineri din Pakistan care au putut obţine viza, tinerii veniţi din Panama, Paraguay, Peru, Portugalia. Solii tineretului român Cînd crainicul anunţă emoţionat, în limba polonă, apariţia adelegaţiei române, mii de tineri răspund prin cuvinte cu­noscute din timpul Festivalului de la Bucureşti , „Pace şi Prietenie”. Cei care au vizitat Bucureştiul îşi amintesc, în s­emn de dragoste, puţinele cuvinte cunos­­cute atunci; dar aşa, puţine ele exprimă o laudă adusă drumului nostru de muncă paşnică, creatoare, vieţii noi din Romî­­nia, ospitalităţii poporului nostru, frumu­seţii cîntecelor noastre. Delegaţia tinere­tului român a fost primită cu o deose­bită dragoste. Tinerii din Republica noas­tră Populară cîntau în limba polonă un cântec despre Varşovia, pe ale cărei străzi defilau, în drum, delegaţia noastră au­­te, -epriek dre num­eroşi ‘inimii -lin! Franţa. Italia care doreau să nu mulţu­mească încă odată pentru ospitalitatea da la Bucureşti. Ei strigau Roumanie, Roumanie... Aici la Varşovia nu există nume da oameni, există numai nume de ţări. Oamenii veneau la noi şi se reco­mandau : Franţa, Austria, Africa... Delegaţia R.P.R. păşeşte prin faţa tribu­nei centrale. Numele ţării noastre este scris pe pancartă cu litere de flori. Un grup de tineri poartă stema patriei, iar alţii insigna U.T.M. Drapelele patriei noastre se desfăşoară deasupra capetelor tinerilor delegaţi, care flutură batiste roşii, gal­bene, albastre. Ei salută în semn de prie­tenie pe reprezentanţii tineretului lumii adunaţi la Varşovia. Iată-i acum pe cei din Chile, Siria, Sue­dia şi Elveţia, care au trimis la Varşovia sute de tineri. Pe stadionul ,,A 10-a ani­versare“ arcaşul Wilhelm Tell din le­gendă, nerespectînd scurgerea timpului, a sosit în persoană alături de fiul său, muş­­cînd cu poftă din măr. Prin tribunele stadionului spectatorii remarcă cu inte­res stindardul Genevei, locul recentei în­­tîlniri a şefilor guvernelor celor patru mari puteri, întîlnire care a deschis o nouă etapă în relaţiile internaţionale. Astăzi, pe acest minunat stadion dra­pelul Statelor Unite ale Americii e in­(Continuare in pag. 4-a) RECOLTĂ BOGATĂ DE ORZ ŞI GRIU Muncitorii, inginerii, tehnicienii şi func­ţionarii din G.A.S. Albeşti, regiunea Su­ceava, participă cu toate forţele la strîn­­gerea recoltei de pe tarlalele gospodăriei. Pînă în prezent ei au secerat şi treierat 135 hectare grîu şi 65 hectare orz de toamnă, obţinînd 4500 kg. orz la hectar faţă de 1650 kg. planificate, şi 2800 kg. grîu la hectar faţă de 1450 kg­ planificate. In­­această muncă s-au evidenţiat în mod special combinerii comunişti Vasile Cuscută şi Mihai Cosma, ale căror combi­ne au lucrat zi şi noapte. Corespondent D. LUCACHE Utemiştii ajută la recoltat Utemiştii din satul Borduşani, raionul Feteşti, au început munca de ajutorare a ţăranilor muncitori din gospodăriile co­lective, în această muncă ei au fost în­drumaţi de comitetul raional U.T.M. Ast­fel o barigadă de 15 utemişti veniţi la muncă voluntară au legat într-o singură zi 6700 snopi de grîne de pe patru hectare. S-au evidenţiat tovarăşii Veta Suciu, Tom­a Stoica, Constantin Bica, Gheorghe Uriaşu şi Vasile Constantin. In aceeaşi seară, organizaţia de bază U.T.M. a ţinut o consfătuire cu utemiştii în care s-au arătat realizările acelei bri­găzi. în această consfătuire tinerii au ho­tărît ca săptămînal sa se facă două ieșiri pe terenurile gospodăriilor agricole colec­tive din raion. De asemenea și-au propus să lucreze încă 500 de ore de muncă vo­luntară, pentru ca recolta să fie culeasă în timp cît mai scurt. Corespondent CECILIA GHIŢA OCCI DE PE ÎNTINSUL PATRIEI La G.A.S. „8 Mai‘'-Pantelimon, regiunea Bucureşti, strugurii au început să se coacă. Pînă la data de 31 iulie muncitorii acestei gospodării au dat pe piaţă peste 700 kg. struguri. In clişeu, tinerii Filica Creaţă, Elena Pieptea şi Petre Dumitran culeg plini de voie bună ciorchinii graşi, strălucind de rouă. Foto : BUG. CSIKOŞ O nouă fabrică a intrat în producţie de curînd, în comuna Cetatea de Baltă, rul“. Noua fabrică va produce 12.000 de raionul Tîrnăveni, a intrat în producţie cărămizi în 8 ore, fabrica de cărămizi şi ţigle „Constructo- AU SECERAT ŞI DEZMIRIŞTIT In gospodăria agricolă colectivă din co­muna A­pateu, ca şi în gospodăria colec­tivă din Moţiori, comuna Berechiu, regi­unea Arad s-a terminat la 22 iulie sece­ratul păioaselor. In următoarele zile ţăranii colectivişti au­­ dezmiriştit întreaga suprafaţă recol­tată. S-au evidenţiat comuniştii Teodor Dorog, David Aurel şi alături de ei, utemiştii Gheorghe Blidar, Constantin Tripa. Avîntul cu care au muncit colec­tiviştii i-a însufleţit şi pe membrii în­tovărăşirii agricole din comuna Berechin, care au pornit să termine cit mai grab­nic cu seceratul şi dezmiriştitul ogoarelor. Corespondent TEODOR SARAC Treierişul e în toi Pe ogoarele gospodăriei colective „Vi­itor nou“ din satul Berteştii de Jos, regiu­nea Galaţi, s-a terminat recoltatul făloa­selor. Acum, ţăranii colectivişti sînt în toiul treierişului. Ei şi-au luat angaja­mentul în cinstea zilei de 23 August să termine treieratul cu 15 zile mai devreme. Paralel s-au început şi arăturile de vară. Tractoristul Puia Gh. Nicolas, în­dată după seceriş, a executat arătura de vară la o adîncime de 18 cm., pe care a terminat-o în scurt timp. In această campanie, colectiviștii au chemat la întrecere pe cei din gospodă­ria colectivă „16 Februarie“ din Berteștii de Sus ; pînă în prezent gospodăria „Vi­itor nou" se află în fruntea acestei în­treceri. Corespondenți SUUCO GETA MIHAI NAN­AU

Next