Scînteia Tineretului, decembrie 1956 (Anul 11, nr. 2356-2381)

1956-12-01 / nr. 2356

vm'VO­I^n­e VIATA lift QPcUnizATIE La o „instruire“ a propagandiştilor Tocmai voiam să intru în sala unde avea să aibă loc semina­rul de instruire a propagandiş­tilor care conduc cercurile poli­tice „Să ne cunoaştem patria“ din raionul „23 August“ din Ca­pitală, cînd un tovarăş mă re­ţinu : — Un moment, vă rog. Sînteți de la ziar? Satisfăcut că,,,ghicise“ de unde sînt, m­ă­ trase puțin mai­ la o parte și, cu intenția vădită de a nu fi u­­zit de altcineva,,îmi­ spu­se în șoaptă: — Sînt nou în munca asta, to­varășă. Să luați în considerație acest lucru... Pentru un moment n-am putut să-mi dau seama de ce era nece­sar să ştiu că Nicolae Cărtuţă — aşa am aflat mai tîrziu că-l chea­mă pe tovarăşul respectiv — e nou în muncă. M-am lămurit însă curînd după ce am intrat în sala în care se găseau cei chemaţi la instruire. 16 propagandişti — din cei 32 care trebuiau să fie pre­zenţi — stăteau liniştiţi în bănci. Doar ici, colo cîte unul dintre ei, mai şuşotea cu vecinul lui de bancă. La oarecare distanţă, la o masă, o tovarăşă răsfoia cu miş­cări precipitate o broşură. Pri­­vind-o, legată la cap, îmbrăcată cu paltonul — cu toate că în sală era cald — dădea impresia unui om grăbit, gata de plecare. O hartă a Republicii Populare Ro­mâne, atîrnată pe peretele din faţă, complecta tabloul. Dar iată, la masă ia loc şi to­varăşul Cărtuţă. Din primele lui cuvinte aflu că el va răspunde de acum încolo de instruirea pro­pagandiştilor, şi el tovarăşa Ma­ria Rădulescu fusese chemată să conducă discuţiile acestui seminar de instruire. De abia atunci am înţeles de ce a fost necesară in­tervenţia lui de la început. După prezentările de rigoare, propagan­diştilor li s-a adus la cunoştinţă programul acestui seminar de in­struire , discuţii pe marginea lec­ţiei „Despre munţi" (I­I) şi prel­darea lecţiei a V-a şi a VI-a. In sală se produse rum­oare. Spre surprinderea tovarăşului Cărtuţă propagandiştii au avut obiecţii. Şi aveau dreptate. Cum să se facă discuţii pe marginea unei lecţii care nici nu fusese predată ? — Nu-i nimic, tovarăşi, inter­veni tovarăşa Rădulescu. Asta nu vă scuteşte să răspundeţi la u­­nele întrebări legate de relieful patriei noastre. Şi, fără alte „comentarii“, to­varaşa Radulescu începu să pună întrebări. Stereotip, cîţiva dintre propagandişti începură să răs­pundă. Şi aşa s-a scurs aproape o oră cînd, datorită faptului că tot mai multe întrebări rămîneau fără răspuns şi la îndemnul to­­varăşului Cărtuţă, responsabila de seminar se hotărî să pună capăt întrebărilor şi să prezinte ea cî­teva spicuiri despre relieful pa­­­­triei noastre. r1 Cît interes, a Stîrnît această „instnţire“, o­ dovedeau multiplele îndeletmeiri­ ‘ale propagaflifiştilor din timpul seminarului : unii se interesau cît este ora, alţii răs­foiau ziarele etc. Unul dintre ei chiar a solicitat învoirea ca să plece. De ce s-a întîmplat acest lu­cru ? Aprecierea făcută de Congresul al II-lea al U.T.M. în legătură cu slăbiciunile serioase care au exis­tat în munca de educaţie a tine­retului se referea şi la învăţă­­mîntul politic. Printre altele­­se arăta că lipsurile serioase exis­tente în acest domeniu al educa­ţiei se datoresc şi faptului că u­­nele organe U.T.M. nu au îndru­mat şi ajutat suficient propagan­diştii la pregătirea unor lecţii vii, atractive, cu un conţinut bo­gat, legate de sarcinile concrete care revin tinerilor din organi­zăţiile de bază respective. Ca­racterul şcolăresc al lecţiilor şi seminariilor, cursurilor şi cercu­rilor politice U.T.M., lecţiile şa­blon, dogmatismul şi bacherismul care au existat în tratarea şi în­suşirea problemelor au făcut ca învăţămîntul politic U.T.M. să nu fie suficient de atractiv pentru ti­neret, iar eficacitatea şi rezulta­tele lui să fie sub nivelul posi­bilităţilor şi cerinţelor actuale. A­­ceste lipsuri se datoresc şi fap­tului că multe organe şi orga­nizaţii U.TM. n-au acordat aten­ţia cuvenită conţinutului şi cali­tăţii învăţămîntului politic, rezu­­­­mîndu-se mai­ mult la latura lui­­ organizatorică.­­ Unele linsuri semnalate de cel de al II-lea Congres al U.T.M. s-au manifestat din plin la seminarul permanent de instruire a propagandiştilor, de la cercurile politice „Să ne, cunoaştem pa­tria“ care a avut loc zilele tre­cute la comitetul raional U.T.M. „23 August“. Un seminar formal, neinteresant, iată ce se poate spu­ne despre această pretinsă instru­ire a propagandiştilor. Se ştie că seminariile perma­nente de instruire a propagan­diştilor constituie una din forme­le prin care pot fi îndrumaţi şi ajutaţi propagandiştii. De instrui­rea lor depinde în mare măsură felul în care se va face educaţia tinerilor în cercurile politice din organizaţiile de bază , respective1. Iată de ce pregătirea lor temei­nică implică­ răspunderea tuturor membrilor birourilor raionale şi orăşeneşti U­TM. Tocmai acest lucru nu l-a înţeles biroul comi­tetului­ raional U.T.M. „23 Au­gust" şi în special tovarăşul Za­­naria, secretarul cu problemele de propagandă. Altfel nu se poa­te explica de ce cu toate că se ştia că-i activist al raionu­lui doar­ de două săptămîni, tovarăşul Cărtuţă a fost lăsat să se descurce singur în pre­gătirea seminarului mai sus amintit. De asemenea, nu se­ poa­te altfel explica, de ce tovarăşa Rădulescu, conducătoarea setoină­­rului, a fost anunţată de­ acest lucru doar cu cîteva ore înainte de ţinerea seminarului. Pregăti­rea lecţiei în pripă, fără să cu­­noască am­ănunţit cum trebuie să se desfăşoare un asemenea semi­nar, a făcut ca tovarăşa Rădu­­lescu sa predea o lecţie cu ca­­racte­r Şcolăresc, neatractiv, lipsi­tă de învăţăminte practice. Pe bună dreptate tovarăşa Partepie, propagandista unui cerc politic de la F.R.B., şi-a manifestat, nemul­ţumirea faţă de felul cum s-a desfăşurat seminarul. Răspunză­tor de această situaţie se face şi Comitetul orăşenesc U.T.M. Bucu­reşti care s-a mulţumit doar să-şi trimită un reprezentant care să participe la acest seminar, fără să controleze, să ajute din timp pregătirea şi desfăşurarea în bune condiţiuni a acestuia. Ajutat îndeaproape de comite­tul orăşenesc U.T.M­, biroul co­mitetului raional U.T.M. „23 Au­gust“ trebuie să ia măsuri pentru ca viitoarele seminarii de instrui­re a propagandiştilor în nici un caz să nu mai fie organizate așa cum a fost acesta. LUCREȚIA FICIU In fotografia noastră se poate vedea un aspect din secţia de cor de la fabrica de ceramică „Crinul" din Timişoara. Teodor Popescu de la secţia de cor lucrează la desene pe vase. El depăşeşte lunar norma cu 30%. Foto: AGERPRES închis. De aproape un an staţia de radio-amplificare, care deser­vea şi comuna, nu funcţionează. Este necesar ca „gospodarii“ din S.M.T. Valul lui traian, în frunte cu directorul Mihai Petrescu şi contabilul şef Draica, să facă în cel mai scurt timp tot ce au ne­glijat cu cîteva săptămîni în urmă. , A. CONSTANTINESCU La Ciulniţa, în regiunea Bucu­reşti, există o şcoală profesională de mecanici agricoli care şi-a creat renume în multe părţi ale ţării­. In toamna aceasta, o nouă se­rie de tineri din satele şi comu­nele regiunii Bucureşti şi din alte părţi au populat iar şcoala. Conducerea şcolii s-a străduit să le asigure cele mai bune con­diţii de viaţă şi de învăţătură, încă de cînd elevii erau acasă ,sau în practică,ș­ magazia , şcola s-a umplut cu lemne, cantina a fost aprovizionată cu alimente, iar să­lile de clasă şi dom­bito­arele au fost curăţate şi bine amenajate. Multe îmbunătăţiri s-au adus în privinţa condiţiilor de trai ale elevilor mai ales după ce acti­vişti ai comitetului regional şi raional U.T.M. şi organe ale ser­viciului regional S.M.T. au anali­zat situaţia şcolii şi a elevilor la început de an şcolar şi au făcut propuneri însemnate. Un exemplu de masă bună poate fi edificator : în ziua de 27 noiembrie s-a servit dimineaţa cafea, marmeladă şi margarină, la prînz borş cu carne, ghiveci cu carne şi cornuleţe cu dulceaţă, iar seara borş de cartofi şi pilaf cu conserve de carne. Şi în fie­care zi a săptămînii mîncarea este la­ fel­­de consistentă. Din cele relatate pînă aici,s-ar putea trage concluzia că toate problemele au fost rezolvate. Din păcate atît elevii, cît mai ales conducerea şcolii, se lovesc la fie­care pas de greutăţi pe care nu le pot înlătura pe plan local. De exemplu, clădirea în care se află instalate dormitoarele* este solici­tată ori de sfatul popular comu­nal, ori de baza de recepţie, ori de alte instituţii care-şi afirmă dreptul de folosinţă. In momentul de faţă, în această clădire şcoala ocupă şase camere pentru dormi­toare (destul de necorespunză­toare atît din punct de vedere al menţinerii curăţeniei, cît şi din punct de vedere al spaţiului), baza de recepţie ocupă trei ca­mere mari, iar depozitul de lem­ne o altă cameră. Cu sprijinul organelor superioare din Ministe­rul Agriculturii se poate stabili cine are drept de folosinţă asupra acestei clădiri şi felul în care se poate împărţi acest spaţiu locativ în condiţiile corespunzătoare cu necesităţile fiecăreia din cele trei instituţii care o folosesc acum. în al doilea­ rînd, în şcoală, în timpul orelor libere elevii n-au posibilitatea să­-şi ridice nivelul cultural şi să-şi petreacă timpul liber în mod mai plăcut, pentru că nu există clu­b şi nici posibilitate momentană de a se înfiinţa. încă­perea care ar fi potrivită pentru asemenea întrebuinţare este folo­sită acum atît ca sală de clasă cît şi ca sală de mese Dacă şcolii i s-ar repartiza şi cele trei ca­mere folosite de baza de recepţie, atunci s-ar asigura spaţiul nece­sar şi pentru club şi pentru sală de clasă şi pentru sală de mese. In sfîrşit, se impune dotarea şcolii cu tot materialul didactic necesar. Toate aceste necesităţi­ amin­tite nu implică nici cheltuieli bă­neşti prea mari, nici eforturi deosebite. Pentru satisfacerea lor este nevoie ca tovarăşii din ca­­drul serviciului regional S. M.T. Bucureşti (cei care se ocupă de şcolarizarea mecanizatorilor) şi cei din Direcţia Generală S.M.T. să facă cunoscută conducerii Mi­nisterului Agriculturii această si­tuaţie, pentru a se lua măsurile necesare. N. SIMIONESCU In aceste zile am vizitat doua S.M.T.-uri din regiunea Timişoara: Curtici, raionul Arad şi Orţişoara, raionul Timişoara, pentru a ve­dea ce condiţii de muncă au fost create mecanizatorilor în vederea executării reparaţiilor din iarna aceasta în condiţii cît mai bune. Am ales două staţiuni asemă­nătoare (ne referim la construc­ţiile de care dispun, la parcul de maşini şi la posibilităţi) Spre surprinderea noastră am găsit si­tuaţii mult diferite. ★ „Ce bine ar fi, tovarăşe, dacă cei care ne conduc, în loc să se certe între ei, s-ar strădui să ne ajute. Este vorba, de directorul nostru, Ştefan Bekeşi, contabilul şef Ioan Balaj şi­ de tinerii ingi­neri Ipolit Iacobina, agronom şef şi Gheorghe Semeciuc, mecanic şef“. Tovarăşul Buza Ştefan, cel care îmi povesteşte, este şeful atelieru­lui mecanic al S.M.T. Curtici. Cu destulă întristare îmi arătă apoi consecinţele lipsei de interes a celor ce conduc staţiunea. Peste cîteva zile vor începe din plin re­paraţiile, dar la S.M.T. Curtici megătirile au fost lăsate în voia 50artei. In hala de montaj nu există sobă iar uşile mari sunt rupte sau crăpate, aşa că ori a­­fara, ori înăuntru — tot’una este. Apoi, deşi de mai bine de cinci luni muncitorii staţiunii au pro­pus să se facă o rampă de spăla tractoarele­­posibilităţi locale sunt, şi acum stadiul construcţiei aces­tei rampe se află tot la discuţii . O facem sau n-o facem ? Conducerea staţiunii manifest, nepăsare condamnabilă faţă de condiţiile de lucru şi de viaţă al muncitorilor. De trei ani, , de pildă se tot trece în contractul colectă amenajarea unei băi. In atelier există o cameră pentru baie , lip­seşte numai un cazan şi instalaţii de ţevi. De doi ani în curtea staţiuni stau grămezile, de, piatră pentru construcţia unui drum de legături între ateliere, remize, birouri , cantină. Şi drumul şi piatra ar fost lăsate uitării. Conducerea staţiunii nu s-a preocupat îndea­juns nici­­de procurarea hainelor de protecţie pentru muncitori. In afară de cele relatate pin­ aici, la S­M-T. Curtici mai sîm ■unele neajunsuri care nu pot f remediate decît de forurile supe­rioare din­ Ministerul Agriculturii De pildă, au un singur strung marca „Victoria“ Arad, care lu­crează în trei schimburi şi tot nţi poate, satistece cerinţele. A dat left strang,­­vechi, nu poate fi folosit. L­a bormaşin­a existen­tă in staţiune se face coadă. Do­rinţă­ mecanizatorilor este ca ser­viciul regional S­M-T. Să studiez­ posibilitatea de a dota staţiunea cu încă un­­strung în stare de funcţionare şi o maşină de gău­rit. Vina pentru­­ existenţa acestor neajunsuri o poartă însă, în pri­mul sînjd, întreaga conducere a staţiunii, care nu manifestă spi­rit de răspundere faţă de condi­ţiile de muncă ale mecanizatori­lor. Nu din vorbe, ci din fapte am constatat că la S.M.T. Orţişoara grija faţă de condiţiile de muncă este o sarcină de seamă. Aici s-au făcut toate pregătirile pentru ca munca de reparaţii din iarnă să poată începe. In atelierul de mon­taj se lucrează intens la amena­jarea unui banc de rodaj pentru motoare şi a unei rampe pentru spălat tractoarele — ambele tre­cute în contractul colectiv. A fost construită din resurse proprii o baie pentru muncitori. In hala de montaj uşile şi ferestrele au fost reparate, s-a curăţat soba, iar acum se lucrează intens la pardo­­sirea altei hale. „Nici un motor nu se va repara afară“ , ne asigură tînăra ingi­neră agronom Constanţa Colom­­beanu dispecerul staţiunii. Grija conducerii staţiunii a fost şi este îndreptată spre crearea celor mai bune condiţii de muncă pentru mecanizatori. Am privit apoi drumul făcut în staţiune anul acesta. Cei de aici au trebuit să aducă piatra din­­tr-un foc mai îndepărtat decât cei din Curtici şi nu au lăsat-o să stea aruncată prin curte, ci au construit, cu forţe proprii, un drum durabil. ★ Posibilităţi asemănătoare, dar ce diferenţă între realizările celor două S.M.T.-uri ! In ceea ce prive­şte contribuţia organizaţiei de bază U.T.M. în sprijinirea pregă­tirilor pentru reparaţii, la S.M.T. Orţişoara se face simţită, însă la S.M.T. Curtici este aproape ine­xistentă. Comitetul organizaţiei U.T.M. de la S.M.T. Curtici, în frunte cu secretarul Deac Ioan, s-a complăcut în această situaţie şi nu a propus nimic, nici nu a organizat vreo acţiune tinerească. Este mai neplăcut insă că pe aici au trecut şi activişti ai comitetu­lui raional U.T.M. Arad, care n-au sezisat lipsa de activitate a orga­nizaţiei de bază şi nu au luat nici o măsură. Un asemenea acti­vist este tov. Carp Gheorghe, in­structor al comitetului raional pentru acest sector. El a trecut prin staţiune ultima dată acum cîteva zile şi părerea sa este că comitetul.. U.TM. de aici „mun­ceşte bine“. Această afirmaţie­ nu are nevoie de nici un comenta­­riu. C. BUCUR In prag de prin S. M. T. Intr-o şcoală de mecanici agricoli Posibilităţi asemănătoare, rezultate diferite (Urmare din pag. l­a) Sărbătorirea acad. Gh. Oprescu Vineri după amiază Academia R.P.R. a sărbătorit, în cadrul U­­nei şedinţe festive, pe academi­cianul Gh. Oprescu cu ocazia îm­plinirii vîrstei ţie Mţde­ anu ! La şedinţă au luat parte­­.:acad. prof. dr. C. I. Partion, preşedin­te de ongrbie al R.P.R.; acad. prof. dr. T­r­ail Săi­vulescu, preşedintele Academiniei R.P.R., acad. prof. dr. St. Milcu, secretar prim al Academiei R.P.R., academicieni, membri co­respondenţi ai Academiei R.P.R. numeroşi oameni de artă şi cul­tură. Acad. Mihail Jora, maestru e­­merit al artei, preşedintele sub­­secţiei de artă a Academiei R.P.R., vorbind despre personalitatea săr­bătoritului a subliniat că acade­micianul Gh. Oprescu şi-a închi­nat întreaga sa viaţă aflării a­­devărului artistic şi punerii în valoare a comorilor artistice ale poporului nostru. Au luat apoi cuvîntul directorul Muzeului de Artă al R.P.R., ar­tistul emerit M. H. Maxy şi cri­ticul Ion Frunzetti, şeful secţiei de artă modernă şi contemporană a Institutului de istoria artei al Academiei R.P.R., fost student al profesorului O­­prescu Tuturor le a răspuns sărbători­tul. (Scrisori de la corespondenţii voluntari) Transportoare pentru cereale . Aţi privit vreodată, doar cîte­va minute, la munca celor de la silozuri sau a celor de la depozitele bazelor de recep­ţie atunci cînd trebuie Să se în­carce vagoanele cu cereale din magaziile care se află la o dis­tanţă de Circa 20—25 metri de călea ferată ? Pentru ca să se încarce aces­te­ vagoane sunt necesari mulţi oameni care să tran­s­porte Sacii In ajutorul acestora au venit muncitorii de la întreprinderea I.C.A.R. din Bucureşti, care lu­crează, de prin luna iulie, la un nou produs : transportoare pentru cereale. „In ce constau aceste transportoare pentru ce­reale?“— veţi în­treba, de bună seama. Pentru unii, acest lucru nu mai prezintă o noutate, de­oarece fie că lucrează cu ase­menea transportoare, fie că au vizi­onat, în lunile trecute, jur­nalul de actualităţi care prezen­ta un astfel de transportor. Pentru cei ce nu ştiu, voi de­scrie în puţine cuvinte în ce constă un astfel de transportor pentru cereale. El este prevăzut cu un ventilator, prevăzut cu o pîlnie de încărcare şi cu o tubu­latură de circa. 25 metri lungi­me. . Pînă în prezent, noi am cons­­tru­it peste 45 de transportoare pentru cereale, care deja sunt folosite în agricultură. Alături de tovarăşul inginer Nicolae Berceanu şi tehnician­ul Traian Demetrescu­, la construire­a transportorului au lucrat şi ti­nerii Constantin Zaine, C. Gri­­gore, Radu Durm­itru, Ioniţă Ni­colae, tînărul ajustor P. Rădu­­lescu şi sudorul Ion Vasile. Cu­­rînd, noi vom termina finisajul a încă 30 de transportoare iar pînă la sfîrşitul anului vom da agriculturii încă 35 de transpor­toare pentru cereale. ROBERT WICHTA controlor tehnic t­­iriur­iv •!•••• I , • Un dar preţios De curînd, căminul tineretu­lui muncitor de la fabrica de hîrtie, „Steaua Roşie“ din Bacău a fost dat, parţial ,în folo­sinţă. Deocamdată aici lo­ • cuiesc peste 180 de muncitori • şi elevi ai şcolii profesionale ? de pe lingă întreprinderea­­ noastră. Construcţia Căminului ? tineretului a fost realizată din ? fondurile şi mijloacele existen- ? te în cadrul fabricii. Muncito- ? rii au participat prin muncă ? voluntară, la săparea şi turna- * rea fundaţiei şi la alte lucrări ? de zidărie. Construcţia este în ? prezent în stare de finisare,? în întregime va fi terminată în ? primăvară. Ea va cuprinde 20 ? dormitoare mari şi mici, sediu ? pentru organizaţia de bază ? U.T.M. şi club. Clubul va oferi ? tinerilor muncitori cel mai bun ? mijloc de distracţie. El­ va cu­ ? prinde o sală mare pentru fes- ? tivităţi şi dans, bibliotecă şi ? sală de şah. La subsol se află ? spălătoria şi uscătoria, care vor ? asigura la timp, întreţinerea ? igienică a lenjeriei căminiştilor. • Vizitind interiorul clădirii,? rămîi plăcut impresionat. De ? la intrarea pe culoar aerul ? proaspăt şi cald, curăţenia şi ? noutatea obiectelor te îmbie să ? deschizi uşile, lată spălătoarele. ? băile şi instalaţia sanitară. ? Chiuvetele, vanele, oglinzile — ? toate strălucesc. Am deschis ? apoi şi celelalte uşi : dormitoa- ? re spaţioase, cu ferestre mari,­­ plăcut mobilate, curate. Pa-? turi noi şi lenjeria albă, cu- ? rată, caută parcă să răsplă- * tească pe locatari, pentru mun- ? ca depusă peste zi. La intrarea ? în dormitoare există mici ves-­ tiare, cu dulapuri noi, în care * muncitorii îşi păstrează im- ? brăcămintea. De asemenea ins- ? talaţia electrică şi încălzirea ? centrală sunt întreţinute din ? resursele fabricii. Pentru cons- ? trucţia întregii clădiri a fost­­ necesară suma de 2.960.000 lei. ? Dar tinerii locatari ai căminu- ? lui răsplătesc toate acestea prin ? muncă şi disciplină la locul de ? producţie. Aici poţi întîlni pe? fruntaşii th producţie ca Cons-­­ tanti­n Gheorghe, Pavel Scurtu ? şi alţii. ? In primăvară, cînd căminul­­ va fi terminat, el va constitui,­­ pentru tineretul din fabrica­­ noastră, un dar preţios.­­ DORIN GHERGUŢA secretar al comitetului U.T.M. î Fabrica „Steaua Roşie“-Bacău ? I Cuvîntarea rostită de Ciu En-lai în parlamentul indian la 29 noiembrie iîT 11* talid vt * r»kt ci,­­ r • PtKfN 30 (Agerprob). —' A­­ genția China Nouă transmite cuvîntarea rostită la 29 noiembrie tn parlamentul Indian de Ciu En­­lăi, premierul Consiliului de Stat al R.P. Chineze, în care se spune între altele: In vara anului 1954 am avut pentru prima oară posibilitatea de a cunoaşte marea dv. ţară. Ca urmare a acestei vizite, primul ministru Nehru şi eu am dat publicităţii o declaraţie co­mună în care am propus cinci principii Pancea Sila şi anume respectarea reciprocă a integrită­ţii teritoriale şi a suveranităţii, neagresiunea, neamestecul reci­proc în treburile interne, egalita­tea şi avantajul reciproc şi co­existenţa paşnică care au fost puse la baza relaţiilor celor două ţări ale noastre. Constatăm cu satisfacţie că cele cinci principii proclamate pentru prima oară de premierii Indiei şi Chinei ,acum doi ani ,şi jumătate au avut o influenţă uriaşă asupra lumii. Tot mai multe ţări ale Asiei, Africii şi Eu-' ropei îşi exprimă ataşamentul faţă de aceste principii. Cînd vorbim despre prietenia dintre India şi China, ne amin­tim totdeauna cu un sentiment de bucurie de relaţiile noastre care datează din vremuri istori­ce îndepărtate. Este de asemenea adevărat şi faptul că relaţiile dintre cele două ţări ale noastre­ au fost în ultimele decenii oarecum umbrite, încordate şi chiar întrerupte. Dar aceasta nu este vina noastră, a­­ceastă situaţie a fost provocată de faptul că colonialiştii ne-au prins în mrejele lor atît pe noi cît şi pe dv. Totuşi popoarele noastre nu au vrut să se împace cu această situaţie. De aceea, este uşor de înţeles de ce există o adînltă simpatie naţională între popoarele chinez şi indian. Primele cuvinte pe care le-am auzit păşind pe pămîntul dv. au fost „Hindi d­ni bhai-bhai" (Indienii şi chinezii sînt fraţi). Ele exprimă bine sentimentele care umplu astăzi inimile noastre. Căile şi metodele dobîndirii in­dependenţei naţionale în China şi India sunt diferite. Revoluţia din China a fost încununată de victorie, datorită faptului că în îndelungata luptă armată ea a fost condusă de Partidul Comu­nist Chinez. India a păşit pe altă cale. Există oameni care încear­că să folosească această deosebire pentru a dovedi că prietenia din­tre China şi India nu are bază şi că ea nu poate dura mult timp. Dar acest punct de vedere este cu totul lipsit de temei. Poporul chinez admiră lupta dusă de po­porul indian, sub conducerea li­derilor săi naţionali — Gandhi şi Nehru şi uriaşele realizări obţi­nute de poporul indian in această luptă. Poporul chinez ştie bine că pentru o construcţie încununată de succes, după cum a spus pre­mierul Nehru „pacea este abso­lut necesară“. Ne bucură faptul că nu numai China are nevoie de pace. Trăim într-o perioadă cînd pacea devine tot mai mult şi mai mult o re­vendicare generală a majorităţii covîrşitoare a omenirii. India promovează consecvent şi ferm o politică care corespunde intereselor , păcii­. India depune de asemenea , neobosit eforturi, luînd atitudinie împotriva gru­părilor militare duşmănoase şi pentru instaurarea păcii colecti­ve. Poporul chinez este membru că are un vecin ca India. Popoarele Uniunii Sovietice şi ţărilor de democraţie populară, care-şi construiesc ţările alături de poporul chinez au luptat tot­deauna şi luptă sub steagul so­cialismului pentru o pace trai­nică. In celelalte ţări ale Europei, Americii şi Australiei există de a­­semenea forţe care luptă pentru pace. Putem spune că masele largi populare din toate ţările cer în unanimitate pace. Intr-o asemenea situaţie po­porul ar avea toate temeiurile să spere că în vremurile noastre o­menirea poate­­ salvara­ce oro­rile unui nou război. Dar cu o lună în urmă a izbucnit agresiu­nea armată împotriva Egiptului demascînd în întregime chipul bestial al colonialiştilor, care nu se dau în lături de la nimic pen­tru a dezlănţui un război sînge­­ros în scopul apărării intereselor lor colonialiste. In decursul întregii perioade de la apariţia problemei Suezu­­lui, guvernul şi poporul Indiei au dus în mod consecvent o politi­că de sprijinire hotărîtă a Egip­tului în lupta lui pentru apăra­rea integrităţii sale teritoriale şi a suveranităţii sale. Guvernul şi poporul Chinei sprijină această poziţie justă a­­doptată de guvernul şi poporul Indiei. In această privinţă unitatea dintre China şi India capă­tă o importanţă excepţional de mare. Unitatea populaţiei celor două ţări ale noastre de aproape Un miliard d­e oameni va fi o gi­gantică forţă morală şi materia­lă pentru stabilizarea situaţiei in Asia şi Africa. Doamnelor şi domnilor ! Spiri­tul Bandungului nu a dispărut, aşa cum doreau unii. Dimpotri­vă, vedem cu ochii noştri că el a prins rădăcini în inimile a zeci de milioane de oameni. El prosperă şi va prospera fără în­doială cu o putere şi mai mare. Deşi China şi India nu au a­­celeaşi concepţii asupra tuturor problemelor internaţionale actua­le, punctele de vedere diferite în anumite probleme nu pot şi nu trebuie să împiedice însă o în­ţelegere între noi în multe pro­bleme mai importante. S-X.FACUf.XUMINA 7 , m W -XT f I f Se întîmplase cu cîteva luni în urtafi. tră th toîuUvefii. Tre­­ceant, din îrttîmplprpj pe una din străzile principale ale Urzîceni­­lor. N-am apuîlt să dau însă bine după un colț de stradă, că cineva mă trase de mînecă, dîn­­du-mi ghies să-l ascult, aproape poruhtîtor­ . — Tovarăşe, am auzit că eşti de la ziar. Eu sînt căminul Cul­tural „Nicolae Bălcescu“, din a­­ceastă reşedinţă de raion. După cum vezi, am gîrbovit înainte de vreme şi sînt lăsat singur, în părăsire — îneît zău că tare m­ î-i urît. Cînd e vreme rea în sală-mi piouă, iar cînd este cald, praful se lăfăie ca un covor somp­tuos întins pe podele... Stau mai riin­­t în­chis, iar pe scena mea nu se întîmplă nimic... Tovarășului Tom­a Costache, directorul meu, nu-i pasă de asta. El e senin, ve­sel, mulțumit, imperturbabil. Pe cînd eu mă „usuc" văzînd cu o­­chii... "Ultimele cuvinite, interlocu­torul meu le rosti într-o gamă coborîtoare, oftînd şi aproape e­­puizat de atîta mîhnire... ...In zilele acestea de toamnă, cie burniţă şi vînt m-am dus în­­tr-adins, pe la căminul despre care am pomenit. La intrarea a­­cestuia — lume multă Tineri, ti­nere şi mai vîrstnici se înghesu­iau la casa de bilete, pentru spec­tacolul cu piesa „Gaiţele" ce urma să-l dea, seara, Teatrul de stat din Galaţi — venit acolo in­tr-un turneu. Am intrat, şi eu înă­untru, unde am făcut cunoştinţă cu noul director a! acestui lăcaş de cultură. Era, cum s-ar spune, în mare „febră“. Alerga după cele ce mai erau necesare sălii pentru ca artiştii gălăţeni, vertiţi în mijlocul lor, să poată pre­zenta spectacolul în bune condi­­ţiuni. Mi-a destăinuit că, deşi recent numit director al căminului cul­tural, s-a străduit să îndrepte si­tuaţia găsită şi că, în general, lucrurile s-au schimbat, cu toate că s-ar fi putut face mai mult dacă ar fi primit un ajutor sus­ţinut din partea tovarăşilor de la sfatul popular (care încă tărăgă­nează repararea localului), a to­varăşilor de la comitetul orăşe­nesc U.T.M. care nu colaborează decît în mică măsură cu condu­cerea căminului, precum şi a tova­răşului îndrumător cultural de pe lîngă secţia culturală a sfatului popular raional, Simon Gheor­ghe, care nu se preocupă cu com­petenţă de activitatea culturală ce trebuie să se desfăşoare în ca­drul căminului cultural. Am discutat multe lucruri cu tov. Dincă Gheorghe, actualul di­rector, în legătură cu munca ce o depune în calitate de conducă­tor al căminului, despre plănul său de activitate etc. — Mi-a fost greu la început. Nu am găsit nici o formaţie ar­tistică cînd am venit să lucrez aici. Nu m­-am descurajat. Am întrunit comitetul de conducere al căminului, am elaborat împreună un plan ,de activitate şi, cu aju­torul organelor de partid şi al sfatului popular, am împărţit ca­drele didactice pe circumscripţii electorale, repartizîndu-le sarcini pe linie culturală. A fost organi­zat colectivul de conferenţiari, apoi, împreună cu tov. Chiţu Ion, directorul Şcolii de 10 ani, am în­treprins o acţiune de mobilizare a cetăţenilor şi în special a tine­­rilor la cămin. Astăzi, mulţi din­tre cei ce lucrează la P.T.T., U.R.C.C., Banca de stat, sfatul popular raional etc. din locali­tate participă la activitatea cul­turală. Aşa am reuşit să înjghe­băm o brigadă artistică de agita­ţie, formată din 13 tineri care re­petă de zor şi o echipă de 10 pe­rechi de dansatori care execută jocuri populare din regiune. In cursul acestei luni va în­cepe să funcţioneze cercul agro­tehnic la care vor participa ţărani întovărăşiţi şi individuali. E drept că şi cadrele didactice ale Şcolii de 10 ani ar putea să ne ajute mult. Sunt acolo destui tineri a căror contribuţie ne-ar fi de un deosebit folos. Oare aceştia n-ar putea urma exemplul tinerilor care vin neo­bosiţi la repetiţiile brigăzii artis­tice de agitaţie, seară de seară, cum sunt Nicolaescu Paul, Euge­nia Marin, Radu Gheorghe, Geor­­gescu Paul, ori ai învăţătorilor Pavlovski Anatol, Ichim Vasile şi al altora ? Ne-a bucurat mult iniţiativa de care dă dovadă directorul cămi­nului cultural. Pentru aceasta îl felicităm şi-i urăm spor la trea­bă. El mai are însă nevoie de sprijinul şi îndrumarea necesare unui om care se află la început de drum în muncă, pentru ca ac­tivitatea căminului cultural din Urziceni să marcheze de aici îna­inte nu numai o trezire din amor­ţeala în care a dormitat, ci şi un serios progres.­­ I. MIHUŢ la căminul cultural Marele miting al oamenilor muncii din Sofia SOFIA 30 (Agerpres). N­ATB transmite : La 28 noiembrie a a­­vut loc la Sofia un mare miting al oamenilor muncii, convocat de Consiliul Naţional al Frontului Patriei. La miting au luat parte conducătorii Partidului Comunist din Bulgaria Şi ai guvernului. Todor Jivkov, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Bulgaria, a rostit o cuvîntare în care a condamnat agresiunea Angliei, Franţei şi Is­raelului împotriva Egiptului. Referindu-se la evenimentele din Ungaria, Todor Jivkov a ex­primat deplina solidaritate a gu­vernului şi a oamenilor muncii din Bulgaria cu forţele patriotice din Ungaria în lupta lor împo­triva contrarevoluţiei. Jivkov a vorbit despre masurile pe care le-a înfăptuit Partidul şi Guvernul după Congresul al XX-lea al P.C.U.S şi după Ple­nara din aprilie a C.C. al P.C. din Bulgaria şi care au o mare însemnătate pentru ţară, pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale şi ridicarea nivelului cultural al oamenilor muncii. T. Jivkov a vorbit apoi despre ajutorul acordat de Uniunea So­vietică în învingerea greutăţilor economice ale Bulgariei. Noi, comuniştii bulgari împre­ună cu toţi oamenii muncii din ţara noastră, a continuat vorbito­rul, vrem să declarăm astăzi folo­sind cuvintele lui Gheorghi Di­mitrov : Partidul Comunist al U­­niunii Sovietice este marele das­căl al tuturor partidelor comu­niste şi muncitoreşti frăţeşti, al întregii mişcări comuniste şi muncitoreşti internaţionale, inclu­siv şi al partidului nostru. (A­­plauze furtunoase), că atitudinea faţă de Uniunea Sovietică, faţă de partidul său comunist, este piatra de încercare a internaţio­nalismului proletar, a devota­mentului faţă de interesele clasei muncitoare, a fidelităţii faţă de socialism. Poporul nostru ştie ce înseam­nă pentru el prietenia cu Uniu­nea Sovietică Fără prietenie cu poporul sovietic, independenţa noastră naţională, construirea so­cialismului în Bulgaria, liberta­tea şi fericirea poporului nostru, sînt de neconceput Prietenia bulgaro-sovietică, a spus el trăieşte adînc în inima poporului bulgar Răspunsul nostru, a spus în încheiere Todor Jivkov, răspunsul tuturor oamenilor muncii din ţara noastră, dat aţîţătorilor la un nou război, organizatorilor rebeliunilor contrarevoluţionare şi pogromiştilor fascişti din Occi­dent este astăzi unul singur: muncă şi vigilenţă, vigilenţă şi muncă ! Participanţii la miting au a­­doptat o rezoluţie în care declară în unanimitate că sprijină în în­tregime politica Partidului Comu­nist din Bulgaria şi a guvernu­lui popular îndreptate spre dez­voltarea socialistă continuă şi cu succes a ţării, spre întărirea pă­cii, spre adîncirea continuă a prieteniei cu poporul sovietic cu toate ţările socialismului. Jocurile olimpice de la Melbourne (Urmare din pag. I-a) ambele cu cîte 6 victorii şi o In*­frîngere. In meciul de baraj Sheen mai experimentată, a reuşit să ciştige la o diferenţă mică : 4—2. Sportiva romina a constituit ma­rea revelaţie a turneului final de scrimă, atrăgindu-şi aprecierile unanime ale specialiştilor din lu­mea întreagă. Clasamentul final al probei de floretă femei : 1. Gillian Sheen (Anglia) 6 victorii; 2. Olga Or­bán (R.P.R.) 6 victorii; 3. Renee Garilhe (Franţa) 5 victorii; 4. Janice Romary (S.U.A.) 4 victo­rii; 5. Kate Delbarre (Franţa) 3 victorii. Mircea Dobrescu a coborît pen­tru a treia oară învingător trep­tele ringului. El a obţinut o ad­mirabilă victorie la puncte in faţa puternicului boxer irlandez J­­Caldwell după ce cu două zile înainte învinsese pe campionul american Perez. In primele două reprize irlandezul a fost un ad­versar dificil care a aruncat în luptă toate resursele sale pentru a opri atacurile năvalnice ale ro­­mînului Cînd gongul a anunţat începutul celei de a treia reprize Dobrescu a pornit vijelios la atac, lovind năpraznic cu directe de stingă şi croşete la figură. Boxe­rul irlandez a fost depăşit de forţa şi vitalitatea lui Dobrescu şi a cedat pasul incasînd serii de pumni. Victoria lui Dobrescu a impresionat. Majoritatea antre­­norilor şi cronicarilor de specia­litate li acordă prima şansă în finala pe care o va susţine sîm­­bătă cu englezul Spinks, învin­gătorul lui R. Libeer (Franţa). Nicolae Linca a răsturnat toa­te pronosticurile in meciul cu campionul Europei, Nick Gargano (Anglia) care după această com­petiţie urmează să treacă la pro­fesionism. Boxerul englez a re­cepţionat o serie de lovituri la plex şi ritmul impus de Linca nu i-a convenit de loc. De la mij­locul reprizei a doua Linca a do­minat cu autoritate meciul și ju­riul l-a proclamat învingător la puncte. în finală N. Linca va fi opus irlandezului F. Tiedt. După victoria dobîndită asupra chilianului Carlos Lucas, Gh. Ne­grea va întîlni în finală de ame­ricanul J. Boyd. Al patrulea reprezentant al nos­tru C. Dumitrescu a pierdut la puncte în fața italianului Fr. Nenci. FOTBAL Echipa reprezentativă de fotbal a R.P. Bulgaria s-a calificat vineri în semifinalele turneului olimpic de fotbal, învingînd reprezentati­va Angliei cu scorul de 6—1 (3-1). Astăzi sferturile de finală iau sfîrşit Cu acest prilej sunt pro­gramate două meciuri. In cursul dimineţii echipele U.R.S.S. şi In­doneziei se întîînesc pentru a doua oară,­­primul meci s-a ter­minat la egalitate (0—0), iar du­pă amiază Australia va întîlni India. BASCHET — După nouă zile de întreceri astăzi ia sfîrşit turneul olimpic de baschet. Vineri s-au desfăşu­rat Semifinalele competiţiei, po­trivit regulamentului echipele în­vingătoare urmînd să-şi dispute finala Echipa Uniunii Sovietice şi-a luat revanşa în faţa reprezenta­tivei Franţei pe care a învins-o cu scorul de 56—49. 1 *s (• ■» Meciul decisiv între echipele U.R.S.S. şi S.U.A. se va desfă­şura astă seară în sala „Expozi­ţiei". POLO PE APA In seria A, echipa R.P.R. a în­­tîlnit reprezentativa R.P.F. Iugo­slavia Jucătorii noştri au fost tot timpul egali sportivilor iugo­slavi care au reuşit totuşi să ob­ţină, după o luptă extrem de disputată, victoria la limită cu scorul de 3—2 (2—2). In comen­tariul său consacrat acestui meci corespondentul agenţiei „France Presse“ scrie: „Cu toate că au fost întrecuţi cu două zile îna­inte de U.R.S.S., românii au fost aceia care au oferit iugoslavilor cea mai mare rezistenţă. Ultimii au cîştigat nu atît datorită supe­riorităţii, ci mai mult norocului“. Pentru turneul final al concursu­lui de polo pe apă s-au calificat următoarele echipe: U.R.S.S., R. P.F. Iugoslavia, R.P. Ungară, S. U.A., Italia şi Germania. Tur­neul de consolare va fi disputat de echipele R.P.R., Angliei, Aus­traliei şi Singapore.

Next