Scînteia Tineretului, decembrie 1956 (Anul 11, nr. 2356-2381)
1956-12-01 / nr. 2356
vm'VOI^ne VIATA lift QPcUnizATIE La o „instruire“ a propagandiştilor Tocmai voiam să intru în sala unde avea să aibă loc seminarul de instruire a propagandiştilor care conduc cercurile politice „Să ne cunoaştem patria“ din raionul „23 August“ din Capitală, cînd un tovarăş mă reţinu : — Un moment, vă rog. Sînteți de la ziar? Satisfăcut că,,,ghicise“ de unde sînt, mă trase puțin mai la o parte și, cu intenția vădită de a nu fi uzit de altcineva,,îmi spuse în șoaptă: — Sînt nou în munca asta, tovarășă. Să luați în considerație acest lucru... Pentru un moment n-am putut să-mi dau seama de ce era necesar să ştiu că Nicolae Cărtuţă — aşa am aflat mai tîrziu că-l cheamă pe tovarăşul respectiv — e nou în muncă. M-am lămurit însă curînd după ce am intrat în sala în care se găseau cei chemaţi la instruire. 16 propagandişti — din cei 32 care trebuiau să fie prezenţi — stăteau liniştiţi în bănci. Doar ici, colo cîte unul dintre ei, mai şuşotea cu vecinul lui de bancă. La oarecare distanţă, la o masă, o tovarăşă răsfoia cu mişcări precipitate o broşură. Privind-o, legată la cap, îmbrăcată cu paltonul — cu toate că în sală era cald — dădea impresia unui om grăbit, gata de plecare. O hartă a Republicii Populare Române, atîrnată pe peretele din faţă, complecta tabloul. Dar iată, la masă ia loc şi tovarăşul Cărtuţă. Din primele lui cuvinte aflu că el va răspunde de acum încolo de instruirea propagandiştilor, şi el tovarăşa Maria Rădulescu fusese chemată să conducă discuţiile acestui seminar de instruire. De abia atunci am înţeles de ce a fost necesară intervenţia lui de la început. După prezentările de rigoare, propagandiştilor li s-a adus la cunoştinţă programul acestui seminar de instruire , discuţii pe marginea lecţiei „Despre munţi" (II) şi preldarea lecţiei a V-a şi a VI-a. In sală se produse rumoare. Spre surprinderea tovarăşului Cărtuţă propagandiştii au avut obiecţii. Şi aveau dreptate. Cum să se facă discuţii pe marginea unei lecţii care nici nu fusese predată ? — Nu-i nimic, tovarăşi, interveni tovarăşa Rădulescu. Asta nu vă scuteşte să răspundeţi la unele întrebări legate de relieful patriei noastre. Şi, fără alte „comentarii“, tovaraşa Radulescu începu să pună întrebări. Stereotip, cîţiva dintre propagandişti începură să răspundă. Şi aşa s-a scurs aproape o oră cînd, datorită faptului că tot mai multe întrebări rămîneau fără răspuns şi la îndemnul tovarăşului Cărtuţă, responsabila de seminar se hotărî să pună capăt întrebărilor şi să prezinte ea cîteva spicuiri despre relieful patriei noastre. r1 Cît interes, a Stîrnît această „instnţire“, o dovedeau multiplele îndeletmeiri ‘ale propagaflifiştilor din timpul seminarului : unii se interesau cît este ora, alţii răsfoiau ziarele etc. Unul dintre ei chiar a solicitat învoirea ca să plece. De ce s-a întîmplat acest lucru ? Aprecierea făcută de Congresul al II-lea al U.T.M. în legătură cu slăbiciunile serioase care au existat în munca de educaţie a tineretului se referea şi la învăţămîntul politic. Printre altelese arăta că lipsurile serioase existente în acest domeniu al educaţiei se datoresc şi faptului că unele organe U.T.M. nu au îndrumat şi ajutat suficient propagandiştii la pregătirea unor lecţii vii, atractive, cu un conţinut bogat, legate de sarcinile concrete care revin tinerilor din organizăţiile de bază respective. Caracterul şcolăresc al lecţiilor şi seminariilor, cursurilor şi cercurilor politice U.T.M., lecţiile şablon, dogmatismul şi bacherismul care au existat în tratarea şi însuşirea problemelor au făcut ca învăţămîntul politic U.T.M. să nu fie suficient de atractiv pentru tineret, iar eficacitatea şi rezultatele lui să fie sub nivelul posibilităţilor şi cerinţelor actuale. Aceste lipsuri se datoresc şi faptului că multe organe şi organizaţii U.TM. n-au acordat atenţia cuvenită conţinutului şi calităţii învăţămîntului politic, rezumîndu-se mai mult la latura lui organizatorică. Unele linsuri semnalate de cel de al II-lea Congres al U.T.M. s-au manifestat din plin la seminarul permanent de instruire a propagandiştilor, de la cercurile politice „Să ne, cunoaştem patria“ care a avut loc zilele trecute la comitetul raional U.T.M. „23 August“. Un seminar formal, neinteresant, iată ce se poate spune despre această pretinsă instruire a propagandiştilor. Se ştie că seminariile permanente de instruire a propagandiştilor constituie una din formele prin care pot fi îndrumaţi şi ajutaţi propagandiştii. De instruirea lor depinde în mare măsură felul în care se va face educaţia tinerilor în cercurile politice din organizaţiile de bază , respective1. Iată de ce pregătirea lor temeinică implică răspunderea tuturor membrilor birourilor raionale şi orăşeneşti UTM. Tocmai acest lucru nu l-a înţeles biroul comitetului raional U.T.M. „23 August" şi în special tovarăşul Zanaria, secretarul cu problemele de propagandă. Altfel nu se poate explica de ce cu toate că se ştia că-i activist al raionului doar de două săptămîni, tovarăşul Cărtuţă a fost lăsat să se descurce singur în pregătirea seminarului mai sus amintit. De asemenea, nu se poate altfel explica, de ce tovarăşa Rădulescu, conducătoarea setoinărului, a fost anunţată de acest lucru doar cu cîteva ore înainte de ţinerea seminarului. Pregătirea lecţiei în pripă, fără să cunoască amănunţit cum trebuie să se desfăşoare un asemenea seminar, a făcut ca tovarăşa Rădulescu sa predea o lecţie cu caracter Şcolăresc, neatractiv, lipsită de învăţăminte practice. Pe bună dreptate tovarăşa Partepie, propagandista unui cerc politic de la F.R.B., şi-a manifestat, nemulţumirea faţă de felul cum s-a desfăşurat seminarul. Răspunzător de această situaţie se face şi Comitetul orăşenesc U.T.M. Bucureşti care s-a mulţumit doar să-şi trimită un reprezentant care să participe la acest seminar, fără să controleze, să ajute din timp pregătirea şi desfăşurarea în bune condiţiuni a acestuia. Ajutat îndeaproape de comitetul orăşenesc U.T.M, biroul comitetului raional U.T.M. „23 August“ trebuie să ia măsuri pentru ca viitoarele seminarii de instruire a propagandiştilor în nici un caz să nu mai fie organizate așa cum a fost acesta. LUCREȚIA FICIU In fotografia noastră se poate vedea un aspect din secţia de cor de la fabrica de ceramică „Crinul" din Timişoara. Teodor Popescu de la secţia de cor lucrează la desene pe vase. El depăşeşte lunar norma cu 30%. Foto: AGERPRES închis. De aproape un an staţia de radio-amplificare, care deservea şi comuna, nu funcţionează. Este necesar ca „gospodarii“ din S.M.T. Valul lui traian, în frunte cu directorul Mihai Petrescu şi contabilul şef Draica, să facă în cel mai scurt timp tot ce au neglijat cu cîteva săptămîni în urmă. , A. CONSTANTINESCU La Ciulniţa, în regiunea Bucureşti, există o şcoală profesională de mecanici agricoli care şi-a creat renume în multe părţi ale ţării. In toamna aceasta, o nouă serie de tineri din satele şi comunele regiunii Bucureşti şi din alte părţi au populat iar şcoala. Conducerea şcolii s-a străduit să le asigure cele mai bune condiţii de viaţă şi de învăţătură, încă de cînd elevii erau acasă ,sau în practică,ș magazia , şcola s-a umplut cu lemne, cantina a fost aprovizionată cu alimente, iar sălile de clasă şi dombitoarele au fost curăţate şi bine amenajate. Multe îmbunătăţiri s-au adus în privinţa condiţiilor de trai ale elevilor mai ales după ce activişti ai comitetului regional şi raional U.T.M. şi organe ale serviciului regional S.M.T. au analizat situaţia şcolii şi a elevilor la început de an şcolar şi au făcut propuneri însemnate. Un exemplu de masă bună poate fi edificator : în ziua de 27 noiembrie s-a servit dimineaţa cafea, marmeladă şi margarină, la prînz borş cu carne, ghiveci cu carne şi cornuleţe cu dulceaţă, iar seara borş de cartofi şi pilaf cu conserve de carne. Şi în fiecare zi a săptămînii mîncarea este la felde consistentă. Din cele relatate pînă aici,s-ar putea trage concluzia că toate problemele au fost rezolvate. Din păcate atît elevii, cît mai ales conducerea şcolii, se lovesc la fiecare pas de greutăţi pe care nu le pot înlătura pe plan local. De exemplu, clădirea în care se află instalate dormitoarele* este solicitată ori de sfatul popular comunal, ori de baza de recepţie, ori de alte instituţii care-şi afirmă dreptul de folosinţă. In momentul de faţă, în această clădire şcoala ocupă şase camere pentru dormitoare (destul de necorespunzătoare atît din punct de vedere al menţinerii curăţeniei, cît şi din punct de vedere al spaţiului), baza de recepţie ocupă trei camere mari, iar depozitul de lemne o altă cameră. Cu sprijinul organelor superioare din Ministerul Agriculturii se poate stabili cine are drept de folosinţă asupra acestei clădiri şi felul în care se poate împărţi acest spaţiu locativ în condiţiile corespunzătoare cu necesităţile fiecăreia din cele trei instituţii care o folosesc acum. în al doilea rînd, în şcoală, în timpul orelor libere elevii n-au posibilitatea să-şi ridice nivelul cultural şi să-şi petreacă timpul liber în mod mai plăcut, pentru că nu există club şi nici posibilitate momentană de a se înfiinţa. încăperea care ar fi potrivită pentru asemenea întrebuinţare este folosită acum atît ca sală de clasă cît şi ca sală de mese Dacă şcolii i s-ar repartiza şi cele trei camere folosite de baza de recepţie, atunci s-ar asigura spaţiul necesar şi pentru club şi pentru sală de clasă şi pentru sală de mese. In sfîrşit, se impune dotarea şcolii cu tot materialul didactic necesar. Toate aceste necesităţi amintite nu implică nici cheltuieli băneşti prea mari, nici eforturi deosebite. Pentru satisfacerea lor este nevoie ca tovarăşii din cadrul serviciului regional S. M.T. Bucureşti (cei care se ocupă de şcolarizarea mecanizatorilor) şi cei din Direcţia Generală S.M.T. să facă cunoscută conducerii Ministerului Agriculturii această situaţie, pentru a se lua măsurile necesare. N. SIMIONESCU In aceste zile am vizitat doua S.M.T.-uri din regiunea Timişoara: Curtici, raionul Arad şi Orţişoara, raionul Timişoara, pentru a vedea ce condiţii de muncă au fost create mecanizatorilor în vederea executării reparaţiilor din iarna aceasta în condiţii cît mai bune. Am ales două staţiuni asemănătoare (ne referim la construcţiile de care dispun, la parcul de maşini şi la posibilităţi) Spre surprinderea noastră am găsit situaţii mult diferite. ★ „Ce bine ar fi, tovarăşe, dacă cei care ne conduc, în loc să se certe între ei, s-ar strădui să ne ajute. Este vorba, de directorul nostru, Ştefan Bekeşi, contabilul şef Ioan Balaj şi de tinerii ingineri Ipolit Iacobina, agronom şef şi Gheorghe Semeciuc, mecanic şef“. Tovarăşul Buza Ştefan, cel care îmi povesteşte, este şeful atelierului mecanic al S.M.T. Curtici. Cu destulă întristare îmi arătă apoi consecinţele lipsei de interes a celor ce conduc staţiunea. Peste cîteva zile vor începe din plin reparaţiile, dar la S.M.T. Curtici megătirile au fost lăsate în voia 50artei. In hala de montaj nu există sobă iar uşile mari sunt rupte sau crăpate, aşa că ori afara, ori înăuntru — tot’una este. Apoi, deşi de mai bine de cinci luni muncitorii staţiunii au propus să se facă o rampă de spăla tractoareleposibilităţi locale sunt, şi acum stadiul construcţiei acestei rampe se află tot la discuţii . O facem sau n-o facem ? Conducerea staţiunii manifest, nepăsare condamnabilă faţă de condiţiile de lucru şi de viaţă al muncitorilor. De trei ani, , de pildă se tot trece în contractul colectă amenajarea unei băi. In atelier există o cameră pentru baie , lipseşte numai un cazan şi instalaţii de ţevi. De doi ani în curtea staţiuni stau grămezile, de, piatră pentru construcţia unui drum de legături între ateliere, remize, birouri , cantină. Şi drumul şi piatra ar fost lăsate uitării. Conducerea staţiunii nu s-a preocupat îndeajuns nicide procurarea hainelor de protecţie pentru muncitori. In afară de cele relatate pin aici, la SM-T. Curtici mai sîm ■unele neajunsuri care nu pot f remediate decît de forurile superioare din Ministerul Agriculturii De pildă, au un singur strung marca „Victoria“ Arad, care lucrează în trei schimburi şi tot nţi poate, satistece cerinţele. A dat left strang,vechi, nu poate fi folosit. La bormaşina existentă in staţiune se face coadă. Dorinţă mecanizatorilor este ca serviciul regional SM-T. Să studiez posibilitatea de a dota staţiunea cu încă unstrung în stare de funcţionare şi o maşină de găurit. Vina pentru existenţa acestor neajunsuri o poartă însă, în primul sînjd, întreaga conducere a staţiunii, care nu manifestă spirit de răspundere faţă de condiţiile de muncă ale mecanizatorilor. Nu din vorbe, ci din fapte am constatat că la S.M.T. Orţişoara grija faţă de condiţiile de muncă este o sarcină de seamă. Aici s-au făcut toate pregătirile pentru ca munca de reparaţii din iarnă să poată începe. In atelierul de montaj se lucrează intens la amenajarea unui banc de rodaj pentru motoare şi a unei rampe pentru spălat tractoarele — ambele trecute în contractul colectiv. A fost construită din resurse proprii o baie pentru muncitori. In hala de montaj uşile şi ferestrele au fost reparate, s-a curăţat soba, iar acum se lucrează intens la pardosirea altei hale. „Nici un motor nu se va repara afară“ , ne asigură tînăra ingineră agronom Constanţa Colombeanu dispecerul staţiunii. Grija conducerii staţiunii a fost şi este îndreptată spre crearea celor mai bune condiţii de muncă pentru mecanizatori. Am privit apoi drumul făcut în staţiune anul acesta. Cei de aici au trebuit să aducă piatra dintr-un foc mai îndepărtat decât cei din Curtici şi nu au lăsat-o să stea aruncată prin curte, ci au construit, cu forţe proprii, un drum durabil. ★ Posibilităţi asemănătoare, dar ce diferenţă între realizările celor două S.M.T.-uri ! In ceea ce priveşte contribuţia organizaţiei de bază U.T.M. în sprijinirea pregătirilor pentru reparaţii, la S.M.T. Orţişoara se face simţită, însă la S.M.T. Curtici este aproape inexistentă. Comitetul organizaţiei U.T.M. de la S.M.T. Curtici, în frunte cu secretarul Deac Ioan, s-a complăcut în această situaţie şi nu a propus nimic, nici nu a organizat vreo acţiune tinerească. Este mai neplăcut insă că pe aici au trecut şi activişti ai comitetului raional U.T.M. Arad, care n-au sezisat lipsa de activitate a organizaţiei de bază şi nu au luat nici o măsură. Un asemenea activist este tov. Carp Gheorghe, instructor al comitetului raional pentru acest sector. El a trecut prin staţiune ultima dată acum cîteva zile şi părerea sa este că comitetul.. U.TM. de aici „munceşte bine“. Această afirmaţie nu are nevoie de nici un comentariu. C. BUCUR In prag de prin S. M. T. Intr-o şcoală de mecanici agricoli Posibilităţi asemănătoare, rezultate diferite (Urmare din pag. la) Sărbătorirea acad. Gh. Oprescu Vineri după amiază Academia R.P.R. a sărbătorit, în cadrul Unei şedinţe festive, pe academicianul Gh. Oprescu cu ocazia împlinirii vîrstei ţie Mţde anu ! La şedinţă au luat parte.:acad. prof. dr. C. I. Partion, preşedinte de ongrbie al R.P.R.; acad. prof. dr. Trail Săivulescu, preşedintele Academiniei R.P.R., acad. prof. dr. St. Milcu, secretar prim al Academiei R.P.R., academicieni, membri corespondenţi ai Academiei R.P.R. numeroşi oameni de artă şi cultură. Acad. Mihail Jora, maestru emerit al artei, preşedintele subsecţiei de artă a Academiei R.P.R., vorbind despre personalitatea sărbătoritului a subliniat că academicianul Gh. Oprescu şi-a închinat întreaga sa viaţă aflării adevărului artistic şi punerii în valoare a comorilor artistice ale poporului nostru. Au luat apoi cuvîntul directorul Muzeului de Artă al R.P.R., artistul emerit M. H. Maxy şi criticul Ion Frunzetti, şeful secţiei de artă modernă şi contemporană a Institutului de istoria artei al Academiei R.P.R., fost student al profesorului Oprescu Tuturor le a răspuns sărbătoritul. (Scrisori de la corespondenţii voluntari) Transportoare pentru cereale . Aţi privit vreodată, doar cîteva minute, la munca celor de la silozuri sau a celor de la depozitele bazelor de recepţie atunci cînd trebuie Să se încarce vagoanele cu cereale din magaziile care se află la o distanţă de Circa 20—25 metri de călea ferată ? Pentru ca să se încarce aceste vagoane sunt necesari mulţi oameni care să transporte Sacii In ajutorul acestora au venit muncitorii de la întreprinderea I.C.A.R. din Bucureşti, care lucrează, de prin luna iulie, la un nou produs : transportoare pentru cereale. „In ce constau aceste transportoare pentru cereale?“— veţi întreba, de bună seama. Pentru unii, acest lucru nu mai prezintă o noutate, deoarece fie că lucrează cu asemenea transportoare, fie că au vizionat, în lunile trecute, jurnalul de actualităţi care prezenta un astfel de transportor. Pentru cei ce nu ştiu, voi descrie în puţine cuvinte în ce constă un astfel de transportor pentru cereale. El este prevăzut cu un ventilator, prevăzut cu o pîlnie de încărcare şi cu o tubulatură de circa. 25 metri lungime. . Pînă în prezent, noi am construit peste 45 de transportoare pentru cereale, care deja sunt folosite în agricultură. Alături de tovarăşul inginer Nicolae Berceanu şi tehnicianul Traian Demetrescu, la construirea transportorului au lucrat şi tinerii Constantin Zaine, C. Grigore, Radu Durmitru, Ioniţă Nicolae, tînărul ajustor P. Rădulescu şi sudorul Ion Vasile. Curînd, noi vom termina finisajul a încă 30 de transportoare iar pînă la sfîrşitul anului vom da agriculturii încă 35 de transportoare pentru cereale. ROBERT WICHTA controlor tehnic tiriuriv •!•••• I , • Un dar preţios De curînd, căminul tineretului muncitor de la fabrica de hîrtie, „Steaua Roşie“ din Bacău a fost dat, parţial ,în folosinţă. Deocamdată aici lo • cuiesc peste 180 de muncitori • şi elevi ai şcolii profesionale ? de pe lingă întreprinderea noastră. Construcţia Căminului ? tineretului a fost realizată din ? fondurile şi mijloacele existen- ? te în cadrul fabricii. Muncito- ? rii au participat prin muncă ? voluntară, la săparea şi turna- * rea fundaţiei şi la alte lucrări ? de zidărie. Construcţia este în ? prezent în stare de finisare,? în întregime va fi terminată în ? primăvară. Ea va cuprinde 20 ? dormitoare mari şi mici, sediu ? pentru organizaţia de bază ? U.T.M. şi club. Clubul va oferi ? tinerilor muncitori cel mai bun ? mijloc de distracţie. El va cu ? prinde o sală mare pentru fes- ? tivităţi şi dans, bibliotecă şi ? sală de şah. La subsol se află ? spălătoria şi uscătoria, care vor ? asigura la timp, întreţinerea ? igienică a lenjeriei căminiştilor. • Vizitind interiorul clădirii,? rămîi plăcut impresionat. De ? la intrarea pe culoar aerul ? proaspăt şi cald, curăţenia şi ? noutatea obiectelor te îmbie să ? deschizi uşile, lată spălătoarele. ? băile şi instalaţia sanitară. ? Chiuvetele, vanele, oglinzile — ? toate strălucesc. Am deschis ? apoi şi celelalte uşi : dormitoa- ? re spaţioase, cu ferestre mari, plăcut mobilate, curate. Pa-? turi noi şi lenjeria albă, cu- ? rată, caută parcă să răsplă- * tească pe locatari, pentru mun- ? ca depusă peste zi. La intrarea ? în dormitoare există mici ves- tiare, cu dulapuri noi, în care * muncitorii îşi păstrează im- ? brăcămintea. De asemenea ins- ? talaţia electrică şi încălzirea ? centrală sunt întreţinute din ? resursele fabricii. Pentru cons- ? trucţia întregii clădiri a fost necesară suma de 2.960.000 lei. ? Dar tinerii locatari ai căminu- ? lui răsplătesc toate acestea prin ? muncă şi disciplină la locul de ? producţie. Aici poţi întîlni pe? fruntaşii th producţie ca Cons- tantin Gheorghe, Pavel Scurtu ? şi alţii. ? In primăvară, cînd căminul va fi terminat, el va constitui, pentru tineretul din fabrica noastră, un dar preţios. DORIN GHERGUŢA secretar al comitetului U.T.M. î Fabrica „Steaua Roşie“-Bacău ? I Cuvîntarea rostită de Ciu En-lai în parlamentul indian la 29 noiembrie iîT 11* talid vt * r»kt ci, r • PtKfN 30 (Agerprob). —' A genția China Nouă transmite cuvîntarea rostită la 29 noiembrie tn parlamentul Indian de Ciu Enlăi, premierul Consiliului de Stat al R.P. Chineze, în care se spune între altele: In vara anului 1954 am avut pentru prima oară posibilitatea de a cunoaşte marea dv. ţară. Ca urmare a acestei vizite, primul ministru Nehru şi eu am dat publicităţii o declaraţie comună în care am propus cinci principii Pancea Sila şi anume respectarea reciprocă a integrităţii teritoriale şi a suveranităţii, neagresiunea, neamestecul reciproc în treburile interne, egalitatea şi avantajul reciproc şi coexistenţa paşnică care au fost puse la baza relaţiilor celor două ţări ale noastre. Constatăm cu satisfacţie că cele cinci principii proclamate pentru prima oară de premierii Indiei şi Chinei ,acum doi ani ,şi jumătate au avut o influenţă uriaşă asupra lumii. Tot mai multe ţări ale Asiei, Africii şi Eu-' ropei îşi exprimă ataşamentul faţă de aceste principii. Cînd vorbim despre prietenia dintre India şi China, ne amintim totdeauna cu un sentiment de bucurie de relaţiile noastre care datează din vremuri istorice îndepărtate. Este de asemenea adevărat şi faptul că relaţiile dintre cele două ţări ale noastre au fost în ultimele decenii oarecum umbrite, încordate şi chiar întrerupte. Dar aceasta nu este vina noastră, această situaţie a fost provocată de faptul că colonialiştii ne-au prins în mrejele lor atît pe noi cît şi pe dv. Totuşi popoarele noastre nu au vrut să se împace cu această situaţie. De aceea, este uşor de înţeles de ce există o adînltă simpatie naţională între popoarele chinez şi indian. Primele cuvinte pe care le-am auzit păşind pe pămîntul dv. au fost „Hindi dni bhai-bhai" (Indienii şi chinezii sînt fraţi). Ele exprimă bine sentimentele care umplu astăzi inimile noastre. Căile şi metodele dobîndirii independenţei naţionale în China şi India sunt diferite. Revoluţia din China a fost încununată de victorie, datorită faptului că în îndelungata luptă armată ea a fost condusă de Partidul Comunist Chinez. India a păşit pe altă cale. Există oameni care încearcă să folosească această deosebire pentru a dovedi că prietenia dintre China şi India nu are bază şi că ea nu poate dura mult timp. Dar acest punct de vedere este cu totul lipsit de temei. Poporul chinez admiră lupta dusă de poporul indian, sub conducerea liderilor săi naţionali — Gandhi şi Nehru şi uriaşele realizări obţinute de poporul indian in această luptă. Poporul chinez ştie bine că pentru o construcţie încununată de succes, după cum a spus premierul Nehru „pacea este absolut necesară“. Ne bucură faptul că nu numai China are nevoie de pace. Trăim într-o perioadă cînd pacea devine tot mai mult şi mai mult o revendicare generală a majorităţii covîrşitoare a omenirii. India promovează consecvent şi ferm o politică care corespunde intereselor , păcii. India depune de asemenea , neobosit eforturi, luînd atitudinie împotriva grupărilor militare duşmănoase şi pentru instaurarea păcii colective. Poporul chinez este membru că are un vecin ca India. Popoarele Uniunii Sovietice şi ţărilor de democraţie populară, care-şi construiesc ţările alături de poporul chinez au luptat totdeauna şi luptă sub steagul socialismului pentru o pace trainică. In celelalte ţări ale Europei, Americii şi Australiei există de asemenea forţe care luptă pentru pace. Putem spune că masele largi populare din toate ţările cer în unanimitate pace. Intr-o asemenea situaţie poporul ar avea toate temeiurile să spere că în vremurile noastre omenirea poate salvarace ororile unui nou război. Dar cu o lună în urmă a izbucnit agresiunea armată împotriva Egiptului demascînd în întregime chipul bestial al colonialiştilor, care nu se dau în lături de la nimic pentru a dezlănţui un război sîngeros în scopul apărării intereselor lor colonialiste. In decursul întregii perioade de la apariţia problemei Suezului, guvernul şi poporul Indiei au dus în mod consecvent o politică de sprijinire hotărîtă a Egiptului în lupta lui pentru apărarea integrităţii sale teritoriale şi a suveranităţii sale. Guvernul şi poporul Chinei sprijină această poziţie justă adoptată de guvernul şi poporul Indiei. In această privinţă unitatea dintre China şi India capătă o importanţă excepţional de mare. Unitatea populaţiei celor două ţări ale noastre de aproape Un miliard de oameni va fi o gigantică forţă morală şi materială pentru stabilizarea situaţiei in Asia şi Africa. Doamnelor şi domnilor ! Spiritul Bandungului nu a dispărut, aşa cum doreau unii. Dimpotrivă, vedem cu ochii noştri că el a prins rădăcini în inimile a zeci de milioane de oameni. El prosperă şi va prospera fără îndoială cu o putere şi mai mare. Deşi China şi India nu au aceleaşi concepţii asupra tuturor problemelor internaţionale actuale, punctele de vedere diferite în anumite probleme nu pot şi nu trebuie să împiedice însă o înţelegere între noi în multe probleme mai importante. S-X.FACUf.XUMINA 7 , m W -XT f I f Se întîmplase cu cîteva luni în urtafi. tră th toîuUvefii. Treceant, din îrttîmplprpj pe una din străzile principale ale Urzîcenilor. N-am apuîlt să dau însă bine după un colț de stradă, că cineva mă trase de mînecă, dîndu-mi ghies să-l ascult, aproape poruhtîtor . — Tovarăşe, am auzit că eşti de la ziar. Eu sînt căminul Cultural „Nicolae Bălcescu“, din această reşedinţă de raion. După cum vezi, am gîrbovit înainte de vreme şi sînt lăsat singur, în părăsire — îneît zău că tare m î-i urît. Cînd e vreme rea în sală-mi piouă, iar cînd este cald, praful se lăfăie ca un covor somptuos întins pe podele... Stau mai riint închis, iar pe scena mea nu se întîmplă nimic... Tovarășului Toma Costache, directorul meu, nu-i pasă de asta. El e senin, vesel, mulțumit, imperturbabil. Pe cînd eu mă „usuc" văzînd cu ochii... "Ultimele cuvinite, interlocutorul meu le rosti într-o gamă coborîtoare, oftînd şi aproape epuizat de atîta mîhnire... ...In zilele acestea de toamnă, cie burniţă şi vînt m-am dus într-adins, pe la căminul despre care am pomenit. La intrarea acestuia — lume multă Tineri, tinere şi mai vîrstnici se înghesuiau la casa de bilete, pentru spectacolul cu piesa „Gaiţele" ce urma să-l dea, seara, Teatrul de stat din Galaţi — venit acolo intr-un turneu. Am intrat, şi eu înăuntru, unde am făcut cunoştinţă cu noul director a! acestui lăcaş de cultură. Era, cum s-ar spune, în mare „febră“. Alerga după cele ce mai erau necesare sălii pentru ca artiştii gălăţeni, vertiţi în mijlocul lor, să poată prezenta spectacolul în bune condiţiuni. Mi-a destăinuit că, deşi recent numit director al căminului cultural, s-a străduit să îndrepte situaţia găsită şi că, în general, lucrurile s-au schimbat, cu toate că s-ar fi putut face mai mult dacă ar fi primit un ajutor susţinut din partea tovarăşilor de la sfatul popular (care încă tărăgănează repararea localului), a tovarăşilor de la comitetul orăşenesc U.T.M. care nu colaborează decît în mică măsură cu conducerea căminului, precum şi a tovarăşului îndrumător cultural de pe lîngă secţia culturală a sfatului popular raional, Simon Gheorghe, care nu se preocupă cu competenţă de activitatea culturală ce trebuie să se desfăşoare în cadrul căminului cultural. Am discutat multe lucruri cu tov. Dincă Gheorghe, actualul director, în legătură cu munca ce o depune în calitate de conducător al căminului, despre plănul său de activitate etc. — Mi-a fost greu la început. Nu am găsit nici o formaţie artistică cînd am venit să lucrez aici. Nu m-am descurajat. Am întrunit comitetul de conducere al căminului, am elaborat împreună un plan ,de activitate şi, cu ajutorul organelor de partid şi al sfatului popular, am împărţit cadrele didactice pe circumscripţii electorale, repartizîndu-le sarcini pe linie culturală. A fost organizat colectivul de conferenţiari, apoi, împreună cu tov. Chiţu Ion, directorul Şcolii de 10 ani, am întreprins o acţiune de mobilizare a cetăţenilor şi în special a tinerilor la cămin. Astăzi, mulţi dintre cei ce lucrează la P.T.T., U.R.C.C., Banca de stat, sfatul popular raional etc. din localitate participă la activitatea culturală. Aşa am reuşit să înjghebăm o brigadă artistică de agitaţie, formată din 13 tineri care repetă de zor şi o echipă de 10 perechi de dansatori care execută jocuri populare din regiune. In cursul acestei luni va începe să funcţioneze cercul agrotehnic la care vor participa ţărani întovărăşiţi şi individuali. E drept că şi cadrele didactice ale Şcolii de 10 ani ar putea să ne ajute mult. Sunt acolo destui tineri a căror contribuţie ne-ar fi de un deosebit folos. Oare aceştia n-ar putea urma exemplul tinerilor care vin neobosiţi la repetiţiile brigăzii artistice de agitaţie, seară de seară, cum sunt Nicolaescu Paul, Eugenia Marin, Radu Gheorghe, Georgescu Paul, ori ai învăţătorilor Pavlovski Anatol, Ichim Vasile şi al altora ? Ne-a bucurat mult iniţiativa de care dă dovadă directorul căminului cultural. Pentru aceasta îl felicităm şi-i urăm spor la treabă. El mai are însă nevoie de sprijinul şi îndrumarea necesare unui om care se află la început de drum în muncă, pentru ca activitatea căminului cultural din Urziceni să marcheze de aici înainte nu numai o trezire din amorţeala în care a dormitat, ci şi un serios progres. I. MIHUŢ la căminul cultural Marele miting al oamenilor muncii din Sofia SOFIA 30 (Agerpres). NATB transmite : La 28 noiembrie a avut loc la Sofia un mare miting al oamenilor muncii, convocat de Consiliul Naţional al Frontului Patriei. La miting au luat parte conducătorii Partidului Comunist din Bulgaria Şi ai guvernului. Todor Jivkov, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Bulgaria, a rostit o cuvîntare în care a condamnat agresiunea Angliei, Franţei şi Israelului împotriva Egiptului. Referindu-se la evenimentele din Ungaria, Todor Jivkov a exprimat deplina solidaritate a guvernului şi a oamenilor muncii din Bulgaria cu forţele patriotice din Ungaria în lupta lor împotriva contrarevoluţiei. Jivkov a vorbit despre masurile pe care le-a înfăptuit Partidul şi Guvernul după Congresul al XX-lea al P.C.U.S şi după Plenara din aprilie a C.C. al P.C. din Bulgaria şi care au o mare însemnătate pentru ţară, pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale şi ridicarea nivelului cultural al oamenilor muncii. T. Jivkov a vorbit apoi despre ajutorul acordat de Uniunea Sovietică în învingerea greutăţilor economice ale Bulgariei. Noi, comuniştii bulgari împreună cu toţi oamenii muncii din ţara noastră, a continuat vorbitorul, vrem să declarăm astăzi folosind cuvintele lui Gheorghi Dimitrov : Partidul Comunist al Uniunii Sovietice este marele dascăl al tuturor partidelor comuniste şi muncitoreşti frăţeşti, al întregii mişcări comuniste şi muncitoreşti internaţionale, inclusiv şi al partidului nostru. (Aplauze furtunoase), că atitudinea faţă de Uniunea Sovietică, faţă de partidul său comunist, este piatra de încercare a internaţionalismului proletar, a devotamentului faţă de interesele clasei muncitoare, a fidelităţii faţă de socialism. Poporul nostru ştie ce înseamnă pentru el prietenia cu Uniunea Sovietică Fără prietenie cu poporul sovietic, independenţa noastră naţională, construirea socialismului în Bulgaria, libertatea şi fericirea poporului nostru, sînt de neconceput Prietenia bulgaro-sovietică, a spus el trăieşte adînc în inima poporului bulgar Răspunsul nostru, a spus în încheiere Todor Jivkov, răspunsul tuturor oamenilor muncii din ţara noastră, dat aţîţătorilor la un nou război, organizatorilor rebeliunilor contrarevoluţionare şi pogromiştilor fascişti din Occident este astăzi unul singur: muncă şi vigilenţă, vigilenţă şi muncă ! Participanţii la miting au adoptat o rezoluţie în care declară în unanimitate că sprijină în întregime politica Partidului Comunist din Bulgaria şi a guvernului popular îndreptate spre dezvoltarea socialistă continuă şi cu succes a ţării, spre întărirea păcii, spre adîncirea continuă a prieteniei cu poporul sovietic cu toate ţările socialismului. Jocurile olimpice de la Melbourne (Urmare din pag. I-a) ambele cu cîte 6 victorii şi o In*frîngere. In meciul de baraj Sheen mai experimentată, a reuşit să ciştige la o diferenţă mică : 4—2. Sportiva romina a constituit marea revelaţie a turneului final de scrimă, atrăgindu-şi aprecierile unanime ale specialiştilor din lumea întreagă. Clasamentul final al probei de floretă femei : 1. Gillian Sheen (Anglia) 6 victorii; 2. Olga Orbán (R.P.R.) 6 victorii; 3. Renee Garilhe (Franţa) 5 victorii; 4. Janice Romary (S.U.A.) 4 victorii; 5. Kate Delbarre (Franţa) 3 victorii. Mircea Dobrescu a coborît pentru a treia oară învingător treptele ringului. El a obţinut o admirabilă victorie la puncte in faţa puternicului boxer irlandez JCaldwell după ce cu două zile înainte învinsese pe campionul american Perez. In primele două reprize irlandezul a fost un adversar dificil care a aruncat în luptă toate resursele sale pentru a opri atacurile năvalnice ale romînului Cînd gongul a anunţat începutul celei de a treia reprize Dobrescu a pornit vijelios la atac, lovind năpraznic cu directe de stingă şi croşete la figură. Boxerul irlandez a fost depăşit de forţa şi vitalitatea lui Dobrescu şi a cedat pasul incasînd serii de pumni. Victoria lui Dobrescu a impresionat. Majoritatea antrenorilor şi cronicarilor de specialitate li acordă prima şansă în finala pe care o va susţine sîmbătă cu englezul Spinks, învingătorul lui R. Libeer (Franţa). Nicolae Linca a răsturnat toate pronosticurile in meciul cu campionul Europei, Nick Gargano (Anglia) care după această competiţie urmează să treacă la profesionism. Boxerul englez a recepţionat o serie de lovituri la plex şi ritmul impus de Linca nu i-a convenit de loc. De la mijlocul reprizei a doua Linca a dominat cu autoritate meciul și juriul l-a proclamat învingător la puncte. în finală N. Linca va fi opus irlandezului F. Tiedt. După victoria dobîndită asupra chilianului Carlos Lucas, Gh. Negrea va întîlni în finală de americanul J. Boyd. Al patrulea reprezentant al nostru C. Dumitrescu a pierdut la puncte în fața italianului Fr. Nenci. FOTBAL Echipa reprezentativă de fotbal a R.P. Bulgaria s-a calificat vineri în semifinalele turneului olimpic de fotbal, învingînd reprezentativa Angliei cu scorul de 6—1 (3-1). Astăzi sferturile de finală iau sfîrşit Cu acest prilej sunt programate două meciuri. In cursul dimineţii echipele U.R.S.S. şi Indoneziei se întîînesc pentru a doua oară,primul meci s-a terminat la egalitate (0—0), iar după amiază Australia va întîlni India. BASCHET — După nouă zile de întreceri astăzi ia sfîrşit turneul olimpic de baschet. Vineri s-au desfăşurat Semifinalele competiţiei, potrivit regulamentului echipele învingătoare urmînd să-şi dispute finala Echipa Uniunii Sovietice şi-a luat revanşa în faţa reprezentativei Franţei pe care a învins-o cu scorul de 56—49. 1 *s (• ■» Meciul decisiv între echipele U.R.S.S. şi S.U.A. se va desfăşura astă seară în sala „Expoziţiei". POLO PE APA In seria A, echipa R.P.R. a întîlnit reprezentativa R.P.F. Iugoslavia Jucătorii noştri au fost tot timpul egali sportivilor iugoslavi care au reuşit totuşi să obţină, după o luptă extrem de disputată, victoria la limită cu scorul de 3—2 (2—2). In comentariul său consacrat acestui meci corespondentul agenţiei „France Presse“ scrie: „Cu toate că au fost întrecuţi cu două zile înainte de U.R.S.S., românii au fost aceia care au oferit iugoslavilor cea mai mare rezistenţă. Ultimii au cîştigat nu atît datorită superiorităţii, ci mai mult norocului“. Pentru turneul final al concursului de polo pe apă s-au calificat următoarele echipe: U.R.S.S., R. P.F. Iugoslavia, R.P. Ungară, S. U.A., Italia şi Germania. Turneul de consolare va fi disputat de echipele R.P.R., Angliei, Australiei şi Singapore.