Scînteia Tineretului, iulie 1957 (Anul 12, nr. 2535-2560)

1957-07-02 / nr. 2535

BISTR­­I de sărbătoare la Bicaz BICAZ (de la trimisul nostru). Într-un colţ al platformei con­­struită pe betonul barajului, în aşteptarea semnalului de declari­­tare a exploziei un grup de ingi­neri şi gazetari ţineau colocviu pe probleme tehnice. — Betonul, întărindu-se, dega­jează căldură. Barajul se va răci în circa... 12 ani. Să fie oare numai căldura ma­terială cea care stăruie atît în beton? întrebarea sună tuturor egal de puternic. Ingineri, oameni cu rigla de calcul, fac mici „compromisuri“ în ale meseriei. Munca fraţilor Ţuţu­­ianu, care s-au schimbat şi şi noapte pe acelaşi excavator, nu mai e calculată de data aceasta în metri cubi. — Sînt oameni de nădejde. Iubesc construcţia. De data aceasta, cînd se vor­beşte de tînărul electrician Cosma Constantin nu se mai aminteşte de cei nu ştiu cîţi metri de cablu instalaţi. — Munceşte eroic. De multe ori a salvat instalaţiile din faţa apei. Şi încet-încet, în discuţie se re­trăiesc momente şi se conturează figuri... Mecanicul Vrabie Filip c asul reparaţiilor fulger, maiştrii devin muncitori căci sînt înfăţişaţi perforînd la granit sau vibrînd be­tonul. Faptele lor de eroism sunt întîmplările zilelor cutare sau cutare. Aşa este astăzi. Aşa se vorbeşte acum. Altă dată constructorii nu te-ar fi scos din cifre şi noţiuni tehnice. Acum însă sînt atît de aproape de o victorie, incit pot să se bucure de fructul muncii şi de culoarea lui. Astăzi, acum, la ora unsprezece... Dar mai sunt încă citeva minute şi un ziarist are timp să-şi noteze răspunsul întrebării de la început. Barajul nu se va „răci“ niciodată, căci betonul lui acumulează acum o imensă căldură umană — căl­dura abnegaţiei şi eroismului. Va fi un baraj fierbinte, ca şi inimile constructorilor lui... Dar iată, e ora unsprezece. Pe mica platformă sînt constructorii şi oaspeţii lor. O masă drapată cu roşu şi o cutie cu contacte elec­trice. O apăsare şi explozia... o clipă însă, pînă astăzi, înaintea tu­turor exploziilor de la baraj şi din tunelul Centralei s-a auzit strigătul de geneză: ardeee! Astăzi se încheie o etapă, s-a ajuns la un sfîrşit. O apăsare şi o explozie sfarmă o limbă îngustă de pămînt. Bistriţa năvăleşte pe canal. De pe munte se aud buciume, alt semnal de geneză. Bistriţa se cunună cu betonul. Un „Urra­“ al miilor de voci oficiază această unire. De pe proaspetele înalte construcţii flutură şepcile şi baticurile. Jos apa e tulbure şi cu valuri mari. Un operator de film o ia la fugă să nu fie prins de apă. In partea dreaptă a fostului ba­­tardou, Bistriţa începe să scadă. Peste puţin timp pe prundişul uscat vor intra excavatoare mari. Va începe lucrul la cea de a doua parte a fundaţiei barajului. Pe mica platformă, strîngeri de mîini în tăcere. De pe cer cîrligul macaralei salută legănîndu-se. Co­boară pînă la apă, dar apoi tre­buie să urce. Nivelul apei creşte. La ora douăsprezece Bistriţa, curgînd prin canalul­­de beton, de­vine din nou navigabilă. Prima plută îşi face şi ea apariţia. Apoi mitingul. Constructorii şi oaspeţii se salută. în tribună un ocseşte vîrstnîc ascultă vorbitorii ,zîmbind liniştit. Cîţiva recunoa­ştem în el un tînăr care cu zeci de ani in urmă a bătut meleagu­rile Bîcazului făcînd măsurători şi schiţe, concretizîndu-şi ideile in planurile cutezătoare care au deve­nit acum fapt. La rugămintea noa­stră, amintindu-şi de anii aceia, pro­fesorul Dimitrie Leonida ne spune: „aştept de 51 de ani realizarea acestor lucrări. Eram sigur de în­făptuirea lor încă din 1950, cînd a fost prezentat planul de electri­ficare a ţării. Şi nu mai poate fi nici o îndoială astăzi, cînd tunelul a străpuns muntele şi barajul se înalţă". • La cuvîntul profesorului, ne-am întors privirile spre şantier. Cîte­­va clipe, cu ochii minţii am văzut barajul: mare, alb şi puternic. Un colos de beton care va ţine piept apelor lacului de acumulare. La capătul tunelului ce începe de lingă baraj sînt cele şase turbine ale hidrocentralei cu puterea totală de 210.000 ku­. Realitatea acestor clipe este cam mai aproape. V. CONSTANTINESCU După această explozie Bistriţa şi-a schimbat cursul pe canalul de beton din stingă Foto: D. F. DUMITRU A început Anul Geofizic Internaţional Luni, 1 iulie, ora 0 (timp Greenwich) s-a deschis Anul Geofizic Internaţional (A.G.I.) care va dura până la 31 decem­brie 1958. Această vastă campa­nie de observaţii ştiinţifice an­trenează peste 2.000 de staţiuni de pe întreaga planetă şi apro­ximativ 20.000 de oameni de ştiinţă din 70 de ţări ale lumii. Deschiderea Anului Geofizic Internaţional a coincis cu un e­­veniment care a stirnit un mare interes în rindul oamenilor de ştiinţă din întreaga lume: o pu­ternică explozie solară. Explozia a fost observată în ziua de 29 iunie şi a determinat începerea unui „interval special mondial“, adică anunţarea si­multană a tuturor observatoare­lor din lume pentru cercetarea intensă şi permanentă a acestui fenomen şi a consecinţelor lui. Primele consecinţe ale acestei­­ explozii solare au fost observate­­ pe pămînt sub forma unei fur- I tuni magnetice şi a unor pertur­­■ baţii în ionosferâ. La Observatorul Astronomic­­ din Bucureşti soarele a fost ur- I mărit în mod special în aceste­­ zile de specialiştii noştri in­­ frunte cu acad. G. Demetrescu, • directorul Observatorului, prof.­­ univ. Călin Popovîci, şeful ser­­­­viciului solar şi alţii. In cursul ‘ zilei de luni Observatorul nostru s■ a înregistrat pe suprafaţa soare­lui 11 grupuri de fete, totalizînd un număr de 88 de pete, dintre­­ care 7 de dimensiuni foarte mari, unele vizibile cu ochiul liber. De asemenea la Observatorul­­ din Bucureşti s-a înregistrat o­­ agitaţie microseismică intensifi- I cată în ultimele zile, ceea ce a­­ dus de asemenea la observaţii­­ interesante. ­ IS . Plecarea unei delegaţii a C. C. al U. T. M. în Iugoslavia La invitaţia Tineretului Popu­lar din Iugoslavia, zilele acestea a părăsit Capitala o delegaţie a Uniunii Tineretului Muncitor, pentru a participa la Seminarul Internaţional „Tineretul şi dez­voltarea modernă industrială, organizat la Dubrovnik între 1—10 iulie. La strînsul recoltei Peste 1000 de studenţi clujeni Peste 1000 de studenţi clu­jeni şi-au manifestat dorinţa de a fi alături de lucrăto­rii ogoarelor pentru asigurarea unei recolte bogate. Intr-o în­sufleţire cu adevărat caracteristică studenţi­mii, primele grupe au şi plecat. Cei mai harnici s-au dove­dit a fi studenţii facultăţii de ştiinţe juridice, l-au urmat cei de la Universitatea „Bolyai“. Vineri dimineaţă a fost rîndul medicini­­ştilor, împărţiţi în trei grupe, a­­proape 120 de studenţi au plecat la gospodăriile agricole de stat din Gherla, Cămăraş şi Bădeni. TRECA­TORII In piaţa Bălcescu, la colţul universităţii, în apropierea ceasu­lui cu patru cadrane, Consiliul A.R.L.U.S. a dispus aşezarea unui lung şir de pa­nouri cu reproduceri din lucrările Muzeu­lui Ermitaj. Alegerea acestui loc mi se pă­ruse complect nein­s­­pirată : îmi spuneam că drumeţii cu tre­buri tot nu se vor opri , cit despre pe­rechile fără suficien­tă fantezie care fixea­ză acest ceas ca loc de întîlnire... ce se poate in­­tîmpla ! Dacă a­­mîndoi sînt punc­tuali, vor pleca imediat.* Dacă unul dintre ei soseşte cu mult timp înaintea ce­luilalt şi încearcă dul­cea febră a aşteptă­rii, nici o capodope­ră din lume nu-l va interesa sau distrage. Iar dacă, dimpotrivă, este un om care aş­teaptă cu rece indi­ferenţă momentul în­­tîlnirii, e îndoielnic că va vibra în faţa unor reproduceri de artă. Judecata, deşi cu aparenţe logice, a fost viciată de superficia­litate, acum știu asta. In zilele de atmos­feră toridă, cînd se înmuia asfaltul stră­zilor, cînd refugiul umbrei se dovedea iluzoriu, cînd cani­cula moleșea orice activitate dar întin­dea exasperant nervii, am văzut grupurile masive de privitori ai acestor panouri. S-ar putea spune mai mult decit „privi­tori“ , participanţi. Oamenii descifrau mesajele umanismu­lui care străbătuseră veacurile. Nu se gră­beau deloc. Soarele îi săgeta vertical, în creştet, cu egoism, duşmănos faţă de altă strălucire în afara a­­celei proprii. Ei nu se grăbeau. Se ui­tau la cele două „Femei cu «teascuri* ale lui Millet. Po­vara acestora li se pă­rea insuportabilă ; simţeau muşchii spi­nării cambrîndu-se, auzeau trosnetul cio­turilor de lemn, ve­deau pămîntul lune­­cînd indiferent sub paşii obosiţi. Şi totul dispărea atunci în ju­rul lor — huruitul traiovaielor, fluierul miliţienilor, cazanul încins în care orele fierbeau. Se cufundau într-o pădure de aur, pădu­rea toamnei ruse, dumnezeieşte zugrăvi­tă de Levitan, apoi se întorceau să mai a­­runce încă odată o privire spre un a­­murg de Ruysdael. Se emoţionau în faţa unui copil cu ochi scânteietori, negri şi vii, ca ochii tuturor copiilor pictaţi de Murillo, nefericiţi, ve­seli şi inocenţi în nefericirea lor. Un Breugel, bătrînul le aprindea în priviri o scînteie jucăuşă, în faţa lui Rembrandt van Riyn, chipul se adîncea cu o undă perceptibilă de dra­matism, cu Rafael în­cerca sentimentul co­pleşitor al adoraţiei cu Van Dyck şi Ve­lasquez vibra la or­goliu, cu Repin se lumina so­lemn... Erau cîţiva me­tri de parcurs în colţul acestei pieţe ; epocile­­ se succedau prea repe­de, nimeni nu stă­tea să explice mul­ţimea de şcoli artis­tice şi diversitatea geniului. Dar oame­nilor nu le păsa. Nu mai erau trecători, ci suflete vrăjite. Sub toatele necruţător, în ceasul primejdios de amiază care usucă cerul gurii şi toro­peşte privirile, oame­nii priveau avid mi­nunile Ermitajului a­­junse la ei în repro­duceri semi-indus­­triale. Priveau şi nu se simţeau in stare să se grăbească, chiar dacă pentru aceasta razele crude i-ar fi topit acolo, făcînd din ei ultimele Jertfe aduse Frumosului ŞTEFAN IUREŞ La închiderea anului universitar ENTUZIAŞTII O paradă a tinereţii Cortina îşi retrage faldurile. Sala aplaudă. Ansamblul coral al Ora­şului Stalin. Prezenta­torul programului, palid de emoţii, te introduce în atmosfera de concurs. S-a executat prima pie­să, corect, modest. Iată numeroase noi numere în repertoriu: „Cîntec pentru muncitorii fores­tieri“ şi „Mult mă mir de tine pădure“. Inter­pretarea sub aspect cali­tativ în evidentă ascen­siune, vocile reuşit ar­monizate. Aplauzele cresc în intensitate. „Se­renada“ de Ciprian Po­­rumbescu cunoaşte o in­terpretare de înaltă ţi­nută. Remarci lirismul, sensibilitatea deosebită a studenţilor-artişti. Co­rul anunţă finalul pro­gramului. Un marş al victoriei. Se impune to­tuşi o concluzie de na­tură interogativă. De repertoriu o melodie a avînturilor ? O melodie care să cînte tinereţea lor, anii de studenţie... Apare corul centrului universitar Galaţi. Sub aspectul interpretării semnul egal între corul Oraşului Stalin şi cel din Galaţi nu este po­sibil. Emoţiile interpre­ţilor gălăţeni şi ale di­rijorului lor s-au dovedit sufocante. In continuare studen­ta Rodica Klein din O­­raşul Stalin încearcă cu îndrăzneală să execute la acordeon Rapsodia I-a de George Enescu. A­­ceeaşi „artistă“ ni s-a impus prin talent şi vir­tuozitate ca pianistă, in­­terpretînd „Invitaţia la vals" de Weber. O co­legă de ansamblu, Do­rina Moldoveanu, ne-a impresionat, executînd la pian o lucrare extrem de dificilă, dansul romî­­nesc de Bella Bartók. Echipa de dansuri ro­mîneşti şi germane a dovedit bun gust şi co­rectitudine. Orchestra di estradă a centrului uni­versitar al Oraşului Sta­lin a interpretat cîteva melodii de succes ai­ muzicii uşoare romîneşti Centrul universitar Galaţ şi-a pus multe speranţe în evoluţia orchestrei de muzică uşoară. Intregu program al orchestrei a însem­nat o invitaţie de nimeni refuzată la buna dispoziţie. Solistul orchestrei, Con­stantin Lazăr interpre­tînd melodii din muzica popoarelor, a cuceri simpatia publicului. O singură jumătate­­ de concurs nu permite creionarea unor serioase concluzii. Insă se ce subliniate emoţiile ş entuziasmul participanţi­lor, primele succese ş numeroasele surprize re­zervate de viitoarele evo­luţii în concurs. V. I.AZAROV Din nou pe stadionul ,­23 August“ am fost martorii unei mari sărbători a tinereţii. De data aceasta nu era vorba numai de o întilnire sportivă. Mii de tineri prezenţi în tribune aşteptau cu interes un eveniment de seamă în viaţa generaţiei tinere a ţării noastre. In această ultimă zi de iunie urma să se închidă anul universitar. Prin jocuri sportive şi întreceri artistice, studenţimea îşi manifesta bucuria pentru terminarea cu succes a anului de învăţămint. Iată că pe pista stadionului pătrund primii participanţi la mi­ (Continuare in pag. 4-a) Aspect de la serbarea de închidere a anului universitar de pe stadionul „23 August“ fot­­t E. CSIK.OS Miercuri 3 iulie, ora 16 pe stadionul „23 Au­gust“ va avea loc demonstraţia de gimnastică a studenţilor din Capitală şi meciurile interna­ţionale de fotbal Ştiinţa Bucureşti — Akademie Sofia şi Ştiinţa Timişoara — Spartak Hradek Kralove. Biletele s-au pus în vînzare la casele stadio­nului şi la celelalte case de bilete. HOTÂRÎREA Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne cu privire la reorganizarea mişcării de cultură fizică şi sport din Republica Populară Romînă Cultura fizica, ca parte inte­grantă a culturii socialiste, con­stituie un important mijloc de ntărire a sănătăţii oamenilor nuncii, de creştere a unei gene­­raţii viguroase capabile să înde­­plinească în bune condiţiuni înă­­ceţele sarcini de construire a so­­cialismului, de apărare a cuceri­­■ilo.r regimului nostru democrat­­popular şi de strîngere a relaţil­or de prietenie între poporul ro­­mîn şi popoarele altor ţări, în ve­derea menţinerii şi consolidării păcii. Activitatea de cultură fizică s-a desfăşurat în ultimii ani pe baza hotărîrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din iunie 1949, aplicînd în mod creator experien­ţa înaintată a culturii fizice so­vietice şi experienţa acumulată în decursul anilor de mişcarea de cultură fizică din ţara noastră, s-au obţinut în această privinţă importante succese. Astfel faţă de 400.000 membri in 1950, la sfîrşitul anului 1956 mişcarea de cultură fizică şi sport număra peste 990.000 mem­bri dintre care peste 250.300 fe­mei. Peste 900.000 de insigne „Gata­ pentru Muncă şi Apărare“ au fost cucerite de cetăţenii Pa­triei noastre. Numai în anul 1955 marile ac­ţiuni sportive de masă ca: Spar­­tachiada sindicală, Spartacifiada de iarnă a satelor, concursurile sportive de vară ale tineretului, campionatele şcolilor medii şi u­­niversitare, au cuprins peste 2 milioane de participanţi. Numă­rul celor care practică turismul este de peste 2.000.000. In anii regimului democrat­­popular au fost pregătite nume­roase cadre sportive şi s-au ame­najat pentru principalele ramuri de sport un important număr de baze­­ sportive. Datorită acestui fapt, numărul sportivilor fruntaşi a crescut simţitor. Sportivii noş­tri au cucerit numeroase titluri de campioni olimpici şi mondiali şi au reuşit să ocupe multe locuri în ierarhia mişcării spor­tive mondiale şi europene apă­rînd cu cinste culorile patriei noastre. Succesele obţinute au fost po­sibile datorită îndrumării şi spri­jinului de zi cu zi dat de partid şi muncii depuse de Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport, sindicate, U.T.M., şi activul vo­luntar al mişcării sportive. ★ Pe lingă rezultatele pozitive obţinute în activitatea de cultură fizică şi sport din ţara noastră mai există încă o serie de lipsuri. Cultura fizică nu a căpătat încă un caracter larg de masă. S-a neglijat aspectul recreativ şi a­­tractiv al mişcării sportive. Nu este organizată încă educaţia fi­zică a copiilor de vîrstă preşco­lară, educaţia fizică în parcuri de cultură şi odihnă, iar la sate miş­carea sportivă este încă slabă şi se desfăşoară ruptă de activi­tatea culturală de masă. Educaţia fizică a tineretului şcolar şi mai ales a elevilor din şcolile elementare, cu toate mă­surile luate în ultimul timp, este încă nesatisfăcătoare. Complexul sportiv G.M.A. nu a devenit încă baza sistemului de educaţie fizică a poporului nos­tru ; el nu constituie încă parte integrantă a procesului de ins­truire sportivă. Procentul de fe­mei atras în mişcarea sportivă este încă mic. Turismul, care trebuie să aibă o largă răspîndire de masă, nu are încă un cadru organizatoric şi o bază materială corespunză­toare. Numeroase ramuri de sport nu au baza de masă necesară pen­tru a menţine rezultatele obţinute şi a progresa pe plan internaţio­nal. Se constată o rămînere în urmă la gimnastică băieţi, atle­tism, înot, schi, fotbal, baschet fete, tenis etc. Gimnastica de producţie care trebuie să contribuie în mod di­rect la ridicarea productivităţii muncii încă nu se practică. Deşi în ultimii ani au fost pre­gătite numeroase cadre de profe­sori de educaţie fizică, antrenori, arbitri, organizatori sportivi, ins­tructori voluntari, numărul lor continuă să rămînă nesatisfăcă­tor, iar pregătirea politică şi pro­fesională a acestora este încă in­suficientă. Munca de ridicare a­­nivelului ideologic, politic şi cultural al sportivilor, educarea lor în spi­ritul internaţionalismului proletar şi patriotismului socialist, este încă slabă. Presa sportivă şi revistele de specialitate nu critică destul de curajos lipsurile existente în miş­carea de cultură fizică şi nu pro­pun măsuri de îndreptare. Cercetările ştiinţifice în­ dome­niul culturii fizice se desfăşoară într-un ritm necorespunzător. Sunt slab fundamentate ştiinţific problemele legate de rolul practi­cării educaţiei fizice ca factor de întărire a sănătăţii, de ridicare a productivităţii muncii, precum şi problemele antrenamentului spor­tiv. Cu toate că în ultimii ani au fost construite multe baze spor­tive, numărul lor nu satisface ne­voile mereu crescînde ale mişcă­rii noastre sportive. Nu sunt fo­losite din plin resursele locale pentru construirea şi amenajarea de noi baze sportive. In acelaşi timp o mare parte din bazele sportive existente nu sunt folosite cu, maximum de randament, iar întreţinerea lor lasă de dorit Lipsurile existente în mişcarea de cultură fizică și sport se da­­toresc în primul rînd sistemului depășit de organizare, în care se (Continuare in pag. 3-a) Premiaţii concursului de creaţie muzicală iniţiat în cinstea Festivalului In sala de consiliu a C. C. al U.T.M. a avut loc luni dimineaţa festivitatea înmînării premiilor par­ticipanţilor la Concursul naţional de creaţie muzicală iniţiat de C.C. al U.TM., în colaborare cu Uniu­nea Compozitorilor şi Uniunea Scriitorilor din R. P. Romînă în cinstea Festivalului de la Moscova. Maestrul emerit al artei Alfred Mendelsohn, secretar al Uniunii Compozitorilor, preşedintele juriu­lui concursului, a vorbit despre desfăşurarea şi rezultatele concursu­lui naţional de creaţie muzicală. Tov. Mihai Silişte, şef adjunct al secţiei de propagandă şi agitaţie a C.C. al U.T.M., a felicitat pe com­pozitorii şi poeţii distinşi cu pre­mii şi menţiuni. Unele din lucrările premiate vor fi trimise juriului Concursului in­ternaţional muzical organizat la Moscova cu prilejul Festivalului. 0B’ Umlotnuri din toate ţările, initi­­vul Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XII, Seria II-a, Nr. 2535 4 PAGINI — 20 BANI Marţi 2 iulie 1957 Dar tinerii muncitori? La Festivalul tineretului din raionul Reghin n-a participat nici o echipă muncitorească De curind in raionul Reghin a avut loc Festivalul tineretului. Punctul de atracţie al festivalului l-au constituit spectacolele tine­rilor date in aer liber si in spe­cial dansurile populare. Zeci de echipe de dansuri s-au perindat pe scenele festivalului aducind cu eie ceva din specificul satu­lui din care veneau. Dansurile originale, costumaţia şi măiestria artiştilor amatori din Săcalu de Pădure, Lueriu, Logig, Poarta, au încîntat pe spectatori făcind să răsune văzduhul de aplauze În­delungi. Toate, toate au fost mi­nunate şi dansurile romîneşti, şi cele germane din Dedrad şi cele maghiare din Voivodeni şi dan­surile ţigăneşti din Petelea... In ziua aceea tinerii din Re­ghin s-au cunoscut mai mult, s-au Împrietenit. Festivalul a fost o puternică manifestare tine­rească, plină de veselie. Şi totuşi parcă-i lipsea ceva. In intilnirile or sărbătoreşti de 1 Mai, 23 Au­gust etc., tinerii din raion s-au obişnuit să primească in mijlocul or echipe artistice de amatori din Întreprinderi, să facă schimb de experienţă în munca cultu­­al-educativa, să lege prietenii. In oraşul Reghin sint atîtea în­­reprinderi şi instituţii... Asta în­­seamnă mii de tineri. Şi totuşi pe scenele festivalului nu s-a prezentat nici o echipă de dan­suri, nici un cor, nici o orchestră, nici un solist vocal sau instru­­mentist. De ce au lipsit ? Oare tnerilor muncitori din Reghin nu e plac dansurile populare, cu viţe­­ele ? Să aflăm părerea tovară­şului S. Virghinaş secretarul co­­nitetului orăşenesc U.T.M.-Re­­ghin. — Asta-i situaţia, tovarăşi. Nu idată am analizat-o in biroul omitetului orăşenesc. Nu ne a­­ută directorii Întreprinderilor... In privinţa directorilor există un sîmbure de adevăr. Conducă­­orii unor întreprinderi cum sunt­ovarăşii Maksay losef de la­­R.U.M., Kiss Lajos de la­­F.I.L., neglijează activitatea cul­­urală a tineretului deşi in anu­­mite ocazii Își iau angajamente destule.­­ — Noi tovarăşi vom face... Vom sprijini.« Care-i realitatea ? Sprijinul nu o observă. Echipa culturală de a I.R.U.M. s-a autodizolvat, în tmp ce tovarăşul Maksay con­­inuă încă să-și ia angajamente. — Vom face... Vom sprijini... Ce vei face tovarăşe Maksay, o vei sprijini ? Nu-i mai puţin adevărat că o mare parte din vnă revine comitetului orăşenesc J.T.M.- implicit şi tovarăşului rirghinaş care s-a mulţumit doar să înregistreze şi să „anali­­zeze“ activitatea cultural-educa­­ivă a tinerilor din Reghin. De e nu se cere sprijinul comitetu­­ui orăşenesc P.M.R. ? De ce în Iaşul Reghin problema muncii alturale este privită fără simţ de răspundere din partea unor rgane şi conducători de între­­rinderi ? Situaţia nu este iremediabilă, posibilităţi există. Tinerii din Reghin sunt dorniţi să participe­­ activitatea culturală, iar co­mitetul orăşenesc U.T.M. trebuie s depună o muncă organizato­­riă mai concretă, persi­stentă­­ eficace. MIRCEA MUNTEANU ŞTEFAN NERANITKI

Next