Scînteia Tineretului, august 1957 (Anul 12, nr. 2561-2585)

1957-08-01 / nr. 2561

Peter Moise a Primit cărbune ■--------- == pentru drum PETROŞANI (de la trimisul nostru). Zilele trecute la organizaţia de bază U.T.M. a minei Petrul­a se încinsese o aprigă discuţie. Tre­buie găsită o formă pentru a se scoate din adîncuri în cinstea Fes­tivalului şi a zilei de 23 August, mai mult cărbune, decît în mod obişnuit. S-au făcut fel de fel de propuneri, s-a discutat, analizat şi în cele din urmă a apărut un plan de acţiune. — Mergi cu el la organizaţia de partid şi discută cele stabilite aici, i-au spus secretarului mem­brii comitetului U.T.M. Ion Car­pen, secretarul U.T.M. al minei Petrila a mers la partid, la direc­ţie, a prezentat planul lor de mă­suri şi a primit nu numai apro­bare, dar şi ajutor pentru înde­plinirea lui. Carpen spunea tutu­ror : — Peter Moise şi Michien au plecat la Moscova la Festival. Sunt cei mai buni tineri mineri ai Pe­­trilei. Trebuie să vină îndărăt. — Trebuie. — Atunci să ne dăm cărbune să aibă de drum. Gluma este glumă, dar la mi­neri aceasta înseamnă ceva. Vi­neri 26 iulie a fost declarată zi de producţie mărită şi în cele trei schimburi, în toate sectoarele, ti­nerii după ce îşi dădeau cunos­cutul „noroc bun“ întrebau: — Ai dat cărbune pentru Pe­ter ? Sîmbătă dimineaţa secreta­rul U.T.M. al Minei Petrila co­munică secretarului de partid: ieri s-au dat 1960 tone de cărbune. In fruntea acestei acţiuni se află sectorul 1 condus de ing. Negri Ştefan care a extras în această zi 450 tone de cărbune. S-au evi­denţiat brigăzile de tineret ale lui Bogoş Panait ce şi-au depăşit pla­nul cu 24 la sută , Bartha Fran­­cisc ce a dat cu 86 la sută mai mult cărbune, Neagu Gh. ce a ex­tras in această zi 15 tone peste pian, brigada lui loan Matanga ce a dat 28 tone, iar brigada condusă de Marian Ion al IX-lea a dat 60 tone în plus. Chiar şi brigada lui Peter Moise, fără acesta, el fiind la Moscova, a dat 18 tone căr­bune peste plan, reuşind ca de la începutul lunii iulie şi pînă acum să extragă în plus 550 tone căr­bune. Duminică a fost organizat un şut normal în cinstea „Zilei minerului“ şi a zilei de 23 Au­gust. — Fii liniştit Peter Moise ! Or­tacii tăi au dat cărbune peste plan cu mult mai mult decît îţi trebuie ţie. GH. ANGELESCU TELEGRA­MĂ Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín Tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne T­ovarăşului Chivu Stoica Vă raportăm cu satisfacţie că, în urma efortului depus de muncitorii, tehnicienii, inginerii şi oamenii de ştiinţă de pe şantierul Centrului de Cercetări Nucleare, în colaborare cu specialiştii sovietici, azi, 31 iulie 1957, ora 15:53’, reactorul ato­mic de 2000 Kw. a intrat în funcţiune. Lucrările continuă conform programului stabilit pentru atin­gerea puterii nominale. COMITETUL PENTRU ENERGIA NUCLEARA DE PE LINGĂ CONSILIUL DE MINISTRI INSTITUTUL DE FIZICA ATOMICA AL ACADEMIEI R.P.R. RAID ANCHETĂ PRIN CÎTEVA GĂRI ALE UNEI PRINCIPALE REŢELI In sezonul de vara, grancul cir­culaţiei feroviare înregistrează o creştere remarcabilă. Faptul se explică prin aceea că odată cu so­sirea primăverii şi pînă tîrziu toamna, oamenii muncii se duc şi vin de la staţiunile de odihnă, studenţii la practică şi în vacanţă, elevi şi pionieri în tabere etc. In aceste condiţii gările sunt foarte solicitate tocmai datorită faptului FEROVIARE că ele devin puncte de schimbare a trenurilor. S-au făcut multe lucruri pen­tru ca staţiile de cale ferată să ofere călătorilor condiţii civilizate de aşteptare, aprovizionare cu ali­mente etc. Cît de plăcut rămî impresionat de gări ca Timişoara Orşova, Herculane, Titu etc. Există totuşi şi în prezent o serie de defecţiuni în buna func­ţionare a unor gări sub aspec­tele de mai sus. Timişorenii nu se dezmint... nici la gară Frumosul oraş bănăţean — Ti­mişoara — deţine un loc frunteal în erarhia oraşelor curate ale ţări noastre. Curăţenia străzilor pre­cum şi grija cetăţenilor pentru menţinerea ei, au creat o carte de vizită cu care locuitorii acestu oraş se pot mîndri. Nici gara nu face excepţie în această privinţă Faţă de debitul de călători ce se perindă zilnic pe aici, curăţenii este satisfăcătoare. Se pare însă că nu toţi călătorii înţeleg să se com­porte civilizat în sala de aşteptare Tinerii Dumitru Ciolac, Gheorghe Brebu, Adolf Filtenstein de pildă au socotit că sala de aşteptare este locul unde fiecare face ce vrea. Astfel ei au consumat o im­portantă cantitate de fructe arin­­cînd resturile pe jos. Gara Timişoara oferă In genera multe aspecte pozitive. „Casa co­pilului" este bine întreţinută, iar personalul ospitalier. Dovadă fap­tul că numai în luna aceasta au fost găzduiţi aici peste 400 de co­pii. Cele două bufete existente în gară sunt bine aprovizionate. O notă proastă: spălatul paharelor nu se face în condiţii igienice. In încheiere avem de pus o întrebare: ce se întîmplă cu restaurantul gă­rii, în prezent închis, care nu de mult asigura călătorilor meniuri calde şi o deservire apreciată ? ★ Am văzut un număr destul de mare pe acoperişul acceleratului de zi Timişoara-Bucureşti. Const- E. PITULESCU (Continuare în pag. 3­ a) „Postul de luptă e gata pentru tragere!“ Spre seară, nava de luptă ple­case in larg. Țărmul se pierdea in sita deasă a ploii. Nori negri fu­geau peste mare fi se rostogoleau departe, cit puteai să cuprinzi cu ochii. Pe vremea asta rea, nava primi­se ordin să execute o misiune deo­sebit de importantă. Comandantul navei, un ofițer tînăr cu priviri pătrunzătoare, ceru ofiţerului cu navigaţia punc­tul navei, apoi ordonă : — Veniţi la drum 180 de grade ! Echipajul navei aştepa cu ne­răbdare ordinul pentru începerea tragerii. Agitatorul unităţii de luptă, cartnicul Dumitraşcu, ieşi din cabina locţiitorului politic şi se îndreptă către postul de luptă 6. Bezna învăluia tot mai mult nava. O descărcare electrică ur­mată de un tunet puternic, îl făcu pe agitator să rămină o clipă pa loc. Se aplecă asupra unui corp. — Tu Costea ? — Eu tovarășe carm­ic... — mur­mură Costea palid la faţă ţi cu ochii pe jumătate închişi. „Mi-e rău tovarăşe carm­ic — continuă matrozul. Dumneavoastră nu aveţi rău de mare ? — Cum dracu să n-am ? Dar mă lupt cu el. Apoi agitatorul îl luă pe matroz şi porniră împreună spre postul de luptă. Nava se înălţa şi cădea uşor în golurile dintre valuri. Comandan­tul privea încă, din bordul tri­­bord, frămintarea apei. La postul de luptă 6, aproape toţi marinarii erau oameni de is­pravă. Postul fusese de mai multe ori evidenţiat. Dar mai existau totuşi şi unele nereguli. Bunăoară, matrozul major Ionică, ochitorul, obişnuia să vină deseori la post cu intirziere. La exerciţiile de tra­gere comitea greţeli in ceea ce pri­­veşte înregistrarea elementelor ţi nu-ţi păstra calmul. In mintea agi­tatorului începură să-ţi facă loc­ gîndurile. „Hei, Ionică, Ionică, cum ţii tu în loc postul nostru da luptă !“ Prinse un moment priel­nic pentru discuţie : de la coman­dă veni ordinul: „Liber de la pos­turile de luptă Marinarii din postul de luptă , se aţezară în cerc la cite o ţigară. Dumitraşcu folosi acest moment ca să înnoade un fir de vorbă . — Astăzi — li se adresă el ser­vanţilor — vom executa tragerea Rezultatele vor trebui să scoată postul nostru de luptă fruntat pe navă. — Păi, postul nostru e printre posturile fruntate, sări cu vorba un matroz mărunţel, poreclit de echipaj „preţiosul“. — Nu te pripi, că nu e chiar aţa. Mai avem încă multe de fă­cut ! Uite, ochitorul tunului nos­tru se mişcă comod ţi vine la post cu întîrziere. Păi dacă aşa o face­ţi azi la trageri, nu ştiu dacă pos­tul de luptă o va fi fruntat. Ba chiar mă îndoiesc... Cuvintele agitatorului îi răsco­liră inima matrozului. Dojana îl făcu pe servantul ochitor să se simtă prost în mijlocul tunarilor.. Departe, in noapte, pe valurile mării, începuse să se zărească ţin­ta navală. La apariţia ţintei, co­mandantul ordonă echipajului : — La posturile de luptă ! Servanţii postului de luptă î iţi ocupară locurile, ca un singur om. Ochitorul nu mai veni cu intir­ziere. Comandantul postului de luptă, după ce controlă prezența servanților, raportă prin porta­voce : — Postul de luptă­­, gata pen­tru tragere !... Semnalul ce se ridicase la ca­targ indica începerea tragerii. Cînd se primi comanda , asupra „ve­detei inamice“ din babord şi ple­că prima lovitură, a doua, a treia — servanţii fură cuprinţi de o în­dreptăţită emoţie. Afurisita de ploaie te înteţise, împiedicînd vederea. De la co­mandă se anunţa însă că ve­deta „inamică“ a fost lovită. Ră­­măşitele ei se învălmăşeau în spu­ma albă a valurilor. Rezultatul tragerilor executate de tunarii din postul de luptă­­ s-a transmis cu iuţeală pe întreaga navă. A doua zi, la gazeta de perete, alături de ceilalţi matrozi, au apărut rînduri de laudă şi despre matrozul major Io­nică — ochitorul tu­nului — iar coman­dantul navei i-a adus mulţumiri. Privirile matrozilor nu mai erau acum în­dreptate cu dojana către ochitor. H în­conjurau cu dragoste, cu prietenie ostă­șească. în clubul navei din cazarma prova, cart­­nicul Dumitrașcu, a­­plecat pe o coală al­bă de hîrtie, scria ceva. — Acasă, tovarășe cartnic ? îndrăzni ma­trozul major Ionică• — Nu... Lor le-am scris mai deunăzi. Acum scriu ziarului despre rezultatele tragerii și despre un anume ochitor, cu care am avut eu de curînd o vorbă..­Căpitan locotenent CONSTANTIN GEOLGAN Atent, cart­icul scrutează orizontul, gata să semnalizeze orice nava „inamică44 Semnarea unei convenţii între R. P. Romina şi U. R. S. S. Miercuri s-a încheiat la Bucu­reşti o convenţie privitoare la re­gimul apelor de frontieră între R. P. Romînă şi U.R.S.S. Convenţia a fost semnată de ing. I. Bernachi, preşedintele Co­mitetului de Stat al Apelor de pe lingă Consiliul de Miniştri, ca împuternicit al guvernului român, şi E. A. Lişîţin, ca împuternicit al guvernului sovietic. Convenţia prevede o strînsă colaborare cu privire la gospo­dărirea apelor de frontieră, pre­cum şi lucrări de amenajare în folosul ambelor ţări. (Agerpres) Proletari din toate tarile, uniţi-vă! Anul XII, Seria II-a, Nr. 2561 4 PAGINI — 20 BANI Joi 1 august 1957 Oman Central al Uniunii Tineretului Muncitor Toate forţele tineretului PENTRU SUCCESUL CAMPANIEI DE VARĂ! TINERI MUNCITORI LA STRÎNSUL RECOLTEI TIMIŞOARA (de la corespondent­­ul nostru). Prima zi a festivalului a fost serbată de tinerii din re­giunea Timişoara, chiar din zori, prin muncă sub lozinca „nici un bob de grîu din recolta bogată a acestui an să nu se piardăGru­puri entuziaste de tineri munci­tori din principalele întreprinderi ale oraşului Timişoara puteau fi văzute duminică dimineaţă scurtînd cu autocamioanele drumul spre gospodăriile de stat din împreju­rimi. Un asemenea grup îl formau şi cei 40 de tineri de la fabrica de ţigarete Timişoara, printre care se aflau ing. Viorica Moldovanu, secretara organizaţiei de bază U.T.M., Ana Prodan şi I. Micu, membri ai comitetului U.T.M. şi alţii. Ei au mers la strîns de snopi in comuna Liebling. De la uzinele Textila Timişoara mai bine de 45 utemişti şi tineri au strîns snopi la G.A.S. Beşenova Nouă, unde mai harnice s-au arătat utemistele Caterina Kedler, A­na Bogdan, Le­­lica Fior­ea şi Aurica Lingurar. în această zi 3365 tineri din întreaga regiune, mobilizaţi de organizaţiile U.T.M., au mers să ajute gospodă­riile de stat la strînsul snopilor. Cei mai mulţi tineri au fost din oraşul Timişoara (peste 500) şi raionul Lugoj (218). * în aceeaşi zi s-au întrecut la strînsul spicelor de pe mirişti 508 echipe de pionieri, care au adunat 13.176 kg. spice. Locul 1 în între­­cere l-au cîştigat pionierii şi şco­larii din raionul Timişoara care au adunat 2.970 kg. spice, urmaţi, de cei din raionul Gătaia cu 2.800 kg. spice. ZI RECORD LA TREIERIŞ Nici nu se luminase încă de ziua şi alta de la gospodăria de stat Dîlga din raionul Lehliu, care poartă denumirea „Cel de al VI- lea Festival“, era ticsită de tineri. Dacă ai fi trecut din întîmplare în­ acest timp pe aici, ai fi zis că flăcăii şi fetele s-au pregătit pen­tru cine ştie ce petrecere tinerea­scă. De cu seară se puseseră îm­prejurul altei steguleţe ce simbo­lizau diferite popoare, lozinci mo­bilizatoare închinate luptei tinere­tului pentru pace, panouri cu nu­mele fruntaşilor, grafice cu reali­zările tinerilor din gospodărie. In dimineaţa aceasta, nici unui om de pe arie nu i s-a îngăduit să nu cînte sau să nu se prindă în horă. N-a fost scutit nici co­şarul batozei, moş Stila Stere, nici batozarul Voronea Nicandru, nici brigadierul Ra­u Gheorghe, toţi trecuţi de mult de anii tinereţii. Tractoristul Petre Brătulescu, elevul Cimpea Dumitru precum şi tinerii Dumitru Vasile, Constantin Duda, Vasile Ţie, Covaci Francisc, şi mulţi alţii au propus secretaru­lui Comitetului U.T.M. din gospo­dărie, Ştefan Famnea ca ziua a­­ceasta să fie zi record la treieriş. Toți cei prezenți pe arie au aplau­dat propunerea făcută, iar în ziua aceasta s-a muncit într-un chip neobişnuit. Seara, înainte de înce­perea programului artistic şi a reuniunii tovărăşeşti, la aria Fes­tivalului se treieraseră peste 25 mii kg. cereale — o realizare încă neîntîlnită în gospodărie. Pionierii şi şcolarii din satul Dîlga spre bucuria tuturor, au fă­cut o mare surpriză. Ei au strîns in ziua aceea, fără ştirea nimănui, peste 200 kg. spice de pe mirişti. 1 P. LUNGU Dragi cititori, nu ştiu dacă aţi aflat, dar eu sunt şi reporter. Redactorii mei s-au străduit să mă plămădească numai ca foi­letonist, lucru care era de-a dreptul... ne­­drept. Iată aşadar lecţia pe care le-o dau. La aria de treier din Bu­c­ureşti, raionul Ploeşti, lucrurile stau... Stau de două zile şi oamenii şi batoza şi electro­motorul pentru că piesele au fost reparate de mîntuială la S.M.T. Comişani. După cum vedeţi în foto­grafia pe care v-am prezentat-o (ultima), batozarii abia aşteaptă să în­ceapă din nou să (cu) treiere. Dealtfel ei , nici nu erau la arie şi dacă-i vedeţi totuşi aici, e nu­mai o urmare a bunăvo­inţei mele. Se duce o intensă activitate de stringere, a spicelor de pe mirişte. Nu se poate spune că ti­nerii nu participă la a­­ceastă importantă acţiu­ne. Priviţi şi dumnea­voastră imaginea nr. 1 şi vă puteţi convinge că tineri mai tineri de­cît aceştia cu greu s-ar mai putea găsi... Pe uliţele satului se găsesc însă şi alţii, mai în putere, dar care socotesc că nu se cade să se extenuieze îrn­­tr-o aşa muncă... „tita­nică”. Şi toate acestea se fac sub directa suprave­ghere a secretarului or­ganizaţiei de bază U.T.M., Tomescu Costel şi a in­structorului comitetului raional U.T.M., Lăzăroiu Ion care m­ergînd îm­preună neobosiţi pe cite o bicicletă au mereu în faţa ochilor tabloul pito­resc şi ...liniştit al ariei, precum şi peisajul cîmpu­­lui în care boabele scu­turate au şi început să încolţească. Dealtfel eu ■m şi realizat lu anticipaţie o imagine (nr. 2) reprezenttnd imortalizarea clipei in care organizaţia de bază U.T.M. din comună va înmina celor doi ciclişti un frumos dar pentru tenacitatea cu care au reuşit să­ şi păstreze ■Ingele rece in aceste zile de mare precipitaţie. Şi iată că reportajul meu s-a sftrşit. Cum? N-a prea fost reportaj? Tot ce se poate. Ce naşte din ar­ei... râde ,­ înţeapă. „ARICIUL REPORTER* Pr. conf. Mihai Caranfil CRONICA FESTIVALULUI „Prietenia şi frăţia noastră sunt veşnice, de neînvins“ MOSCOVA (prin telefon de la trimisul nostru). De la hotelul „Iaroslavski“, la parcul „Socolniki“ distanţa nu este prea mare. Afirmaţia se raportează desigur la dimensiunile Mosco­vei. In Bucureşti, fiecare kilometru ne­ impresionează. Aci, la Moscova, o călătorie cu autobusul spre centrul oraşului înseamnă ore întregi. Aceasta nu pentru că viteza de circulaţie a autobuselor ar fi limi­­tată, ci pur şi simplu pentru că şuvoiul de maşini este fără de sfîrşit. La cite un stop, privind pe fereastra vehicolului nostru, observ în urmă un convoi ce se întinde pe cel puţin 1 km. La Bucu­reşti, suntem­ nervoşi dacă o călătorie cu autobusul 32 durează cî­­teva minute în plus. Moscova ne-a învăţat să preţuim distanţa şi să preţuim exactitatea. Autobusele sosesc în staţii cu preciziune de se­cundar. Dar să revenim la călătoria noastră de la hotelul „Jaroslavski“ , parcul „Socolniki“... După călduroasele zile moscovite pigmentate cu cîteva ore de ploaie, am gustat plăcerea unei plimbări prin desişul de copaci al parcului „Socolniki“. Ne-am rătăcit puţin, dar am regăsit aleea spre o cafenea confortabilă. Cafeneaua aceasta avea să găzduiască întîlnirea noastră cu tinerii sovietici. O clădire nu prea mare, dar amenajată cu mult gust, cu un simţ arhitectural evident. Tinerii sovietici erau oaspeţii noştri. O armonică, un cîntec din stepa ucraineană şi cunoştinţa a fost făcută. Iată-i pe tovarăşii Mesietiev, secretar al C C. al Comsomolului, Grozdenko, prim secretar al C.C. al Comsomolului din Ucraina, Ruga, EDGARD OBERST. PRIE­TENIE Ce este prietenia ? Este ea oara un sentiment etern omenesc ? In societatea socialistă prietenia din­tre oameni îşi schimbă conţinu­tul ? Iată doar cîteva întrebări în le­gătură cu prietenia, pe care şi le pun numeroşi tineri din patria noastră. Adeseori asemenea între­bări ne parvin la redacţie prin in­termediul scrisorilor trimise de tineri. Nu este desigur întîmplător că tineretul este preocupat de pro­blema prieteniei. M. I. Kalinin observa pe bună dreptate că „în anii tinereţii omul este mai înclinat spre prietenie...“ Spe­cificul vîrstei determină la ti­neri o dorinţă puternică de a săvîrşi fapte deosebite, de a se sacrifica pentru o cauză înaltă. Gîndind să întreprindă asemenea fapte tînărul îşi caută un prieten care să gîndească la fel ca şi­ el şi cu care, împreună, să se avînte în cele mai îndrăzneţe acţiuni. Prietenia este o temă vastă, care depăşeşte posibilităţile unui singur articol de ziar. De aceea ne pro­punem să tratăm aici numai des­pre unele aspecte ale prieteniei. Şi în acest scop vom începe cu Idealul comun Prietenia, ca şi dragostea, a a­­părut odată cu societatea ome­nească şi va dăinui atît cit va exista această societate. Cu alte cuvinte, prietenia este lin senti­ment etern omenesc. Sentimentul prieteniei a adus întotdeauna oamenilor o imensă mulţumire sufletească, i-a făcut mai generoşi, i-a înălţat pe trepte din cele mai înalte ale înţelegerii şi dragostei de oameni. De-a lun­gul diferitelor etape ale istoriei, oamenii au preţuit prietenia în care au văzut un suport moral de neînlocuit mai ales în clipele gre­le ale vieţii. Aproape că nu exis­tă popor care să nu aibă în fol­clorul său proverbe care să glori­fice prietenia. „Cine a aflat în lume prieten adevărat, el o co­moară bogată în viaţă a cîştigat“ glăsuieşte unul din proverbele despre prietenie , ale poporului nostru. înţelepţii tuturor vremurilor vedeau în prietenie unul din cele mai nobile sentimente omeneşti pe care se străduiau să le cultive la semenii lor. încă marii gîndi­­tori ai antichităţii au socotit că în afară de înţelepciune nimic nu le-a fost dat oamenilor mai de preţ decît prietenia. în toate orînduirile sociale care s-au scurs pînă în prezent, adevă­rata şi sincera prietenie a apărut între oamenii care erau animaţi de aceleaşi idealuri sociale înain­tate. Cercetaţi tomuri în care este expusă istoria popoarelor, ci­tiţi marile opere ale literaturii u­­niversale şi veţi constata că întot­deauna marile idealuri sociale au fost izvorul celor mai trainice prietenii. Cunoaşteţi desigur legendara prietenie dintre cei doi eroi din antichitate : Achile şi Patrocle. Idealul lor comun , lupta pentru apărarea onoarei poporului din Elada, i-a unit într-o minunată şi frăţească prietenie. In­ neîntrecuta poveste de dra­goste „Romeo şi Julietta“ întîlnim pilda unei mari prietenii, aceea dintre Romeo şi Mereuţio. Cei care cunosc piesa sau au văzut fil­mul au fost desigur mişcaţi de fru­museţea sentimentului de priete­nie ce înnobila sufletele celor doi eroi ! Şi vă amintiţi cu siguranţă scena în care Mereuţio şi-a dăruit cu generozitate viaţa pentru a-şi salva prietenul. Prietenia dintre Romeo şi Mercuţio, ca şi dragos­tea curată dintre Romeo şi Juliet­ta, avea la bază o concepţie uma­nistă despre viaţă, despre relaţiile între oameni, într-o perioadă cînd domnea crunta orînduire feudală. Mai aproape de vremurile noas­tre a apărut în literatură pilda u­­nei alte prietenii minunate, aceea dintre Lopuhov şi Kirsanov, eroii celebrei cărţi a lui Cernîşevski : „Ce-i de făcut“. Cei doi tineri erau legaţi printr-o prietenie care se bizuia pe o concepţie comună a­­supra vieţii. Atit Lopuhov cit şi Kirsanov, pătrunşi de năzuinţe democratice, credeau cu tărie în dreptul la egalitate al femeii, în puterea de creaţie a omului, în atotputernicia ştiinţei. Omul nu poate fi fericit decît în lupta pen­tru fericirea altor oameni — a­­ceasta era deviza după care se călăuzeau Lopuhov şi Kirsanov. Faţă de prietenie ei aveau de a­­semenea o concepţie comună înaintată, socotind-o un sentiment sfînt care dă oamenilor nobleţe, puritate morală, lealitate şi ome­nie. „Ţi-aş încredinţa fără şovăia­lă capul meu“ -­ i-a spus odată Kirsanov lui Lopuhov exprimîn­­du-şi astfel încrederea deplină în prietenul său Dar nu numai eroii legendelor şi ai literaturii, ci şi mari crea­tori, spirite înaintate din diferite timpuri au lăsat în urma lor lu­mina unor mari prietenii : Cer­nîşevski şi Dobroliubov, Shelley şi Byron, Eminescu şi Creangă — pentru a nu da decît cîteva exemple. Sau cui nu-i este oare cunoscută minunata prietenie din­tre Marx şi Engels, întemeietorii socialismului ştiinţific. „Proleta- P. NEDELCU (Continuare in pag. 4-a) „Gde vî rabotaete ? Moscova ride, Moscova cîntă, Moscova dansează. Pe toate stră­zile, in toate pieţele, in parcuri, în scuaruri, lumea petrece, bucu­­rîndu-se din plin de uriaşa sărbă­toare a Festivalului. Totuţi, fie­care cunoştinţă nouă ridică aproa­pe imediat fundamentala proble­mă a vieţii fiecăruia dintre noi : „Unde lucrezi ? Ce faci, cu ce te ocupi ?“ Prima întrebare care ţi se pune în Moscova (după aceea care priveşte ţara căreia ii apar­­ţii), aceasta este. Este un indiciu că te afli la Moscova, în capitala patriei care — prima in lume — a ridicat munca la rangul de onoare. •­ Ne aflăm, o serie de delegaţi din diferite ţări, la Kremlin, în sala armelor. închipuiţi-vă un şir nesfirţit de vitrine, sub cristalul cărora odihnesc armele a zeci de secole, de la suliţa primitivă care va fi slujit in bătălia lui Igor, la puşca secolului trecut. Coiful lui Alexandr Nevski se află în faţa noastră. 11 privim şi vedem apele lacului Ciudovo deschizindu-se pentru a îngropa pentru totdeau­na pe cotropitorii teutoni. Afară bute­orologiul Kremlinului, me­mento peste veacuri , cu transla­tor, sau fără translator, fiecare dintre delegaţi —­ţi sunt unii din ţările occidentale — înţelege ceea ce trebuie înţeles. Cine ridică sa­bia, de sabie va pieri. Să fie pace in lume ! ★ Spectacol de gală al delegaţiei R.P. Chineze, la teatrul Armatei Sovietice. 29 iulie 1957. Arta mi­lenară a Chinei străluceşte mai viu ca aricind ; iată dansurile păunilor : fetele au rochii verzi cu rozete negre, topindu-se din cercuri multicolore, aidoma cozii de păun. Grafie, veselie, distinc­ţie. Formidabilii bicicleţti chinezi îţi fac apariţia. Cinci oameni în echilibru pe o singură bicicletă intr-o piramidă originală — iată ce stîrneşte aplauzele nestăvilite ale moscoviţilor care — trebuie spus — au văzut nu puţini artişti de estradă extraordinari de talen­taţi. Cine priveşte măcar o dată un spectacol dat de artiştii chinezi rămine cu o admiraţie adincă, de­finitivă, pentru iscusinţa acestor maeştri. Prin intermediul lor auzi vorbind veacurile. ★ La masă discuţii cu Cellie, o delegată din Africa Neagră, actu­almente studentă la facultatea de medicină din Paris. O fată cu pie­lea de culoarea cafelei, cu ochi frumoşi, expresivi, negri. E im* brăcată într-o rochie multicoloră, drapată bogat ca o togă romană. Vorbeşte cu indignare despre in* căpăţînarea oarbă cu care cercu­* rile conducătoare din Franţa se cramponează de vechea politică a colonialismului, provocind atitea mii ţi mii de victime în războaie care le acoperă de ruşine. In jurul nostru lumea circulă cu dezinvoltură. Copiii Moscovei aşteaptă de la noi autografe. Cellie îmi spune că in patria ei şase copii din zece mor curînd după naştere. Cînd îmi spune aceasta o flacără se aprinde in ochii ei negri ; e multă forţă in ochii a­­ceştia. Priveşte-i bine, atent da tot ţi vei auzi uruitul năpraznic al cataractelor Africei, căzînd din înălţimi ameţitoare, energii ce sa descătuşează pentru totdeauna. ŞTEFAN IUREŞ Un om care „SE STRĂDUIEŞTE“ 11 căutam pe secretarul U.T.M. de la Fabrica „Nicolae Cristea“ din Galaţi. „O fi la strungărie“. Nu era. „Vezi la sindicat“. Aici am dat peste tovarăşul Bîrhală Ştefan, un om scund şi grăsuţ, care stătea la o masă aplecat asupra unei hîrtii. Hirtia era albă, dar el o împestriţa cu tot felul de li­nii­ţi linioare, iar mai apoi, ostenind, îţi ducea batista în jurul gîtului căscînd cit îl ţi­nea gura. Cind m-a observat a tresărit surprins : — Dumneata de unde eşti ? Pe unde ai intrat ? — Pe uşă. Sînt de la ziar, i-am răspuns eu puţin intimi­dat. 11 caut pe secretarul U.T.M. Tovarăşul Birbială şi-a pus batista in buzunar, a mai căs­cat odată şi întinzîndu-şi bra­ţele a neputinţă m-a făcut să înţeleg că-i pare rău, dar se­cretarul nu-i de găsit la ora asta. — Şi eu mă străduiesc să-l găsesc, dar vezi matale, nu-i. O fi pe la raion. Şi zicind aţa ţi-a pironit privirea asupra hîr­tiei din faţa lui, semn că tre­buia să plec. Dar eu, încăpăţî­natul, n-am plecat, ci l-am ru­gat să-mi spună ceva despre tinerii din fabrică, despre fe­lul cum iţi petrec ei timpul liber. Tovarăşul Bîrhală s-a ridicat de la masă cu o vădită obo­seală în mişcări. Şi-a scos ia­răşi batista şi căscind s-a şters bine pe toată faţa. — Cum să ţi-l petreacă, to­varăţe — a vorbit el cu o voce foarte înceată. Ne străduim să ţi-l petreacă cit mai bine. Cum să-ţi spun, cit mai sănătos, cit mai... Şi negăsind alte cuvinte, a făcut un gest larg cu miini­­le vrind să închipuie pesemne mişcare şi voie bună. Destul era însă atit de leneş incit mai degrabă te îmbia la somn. — Nu vă supăraţi, am în­drăznit eu, aveţi un plan de muncă ? Tovarăşul Bîrhală a stat o clipă privind pe fereas­tră. Apoi, ştergîndu-şi faţa şi gîtul cu batista şi-a reluat lo­cul la masă oftînd. — N-avem tovule. Chiar a­­cum ne străduim să-l facem. M -am aşezat şi eu pe scaun m faţa lui şi fără să vreau am început să casc. Nu ştiu cum, dar în biroul acesta liniştit, ferit de zgomotul halelor, cu covor pe jos, cu ferestre mari prin care razele soarelui pă­trundeau m voie, cu tovarăşul Bîrhală, scund ţi grăsuţ­aţe- V. BARAN (Continuare în pag. 3-a)

Next