Scînteia Tineretului, septembrie 1957 (Anul 12, nr. 2586-2610)

1957-09-01 / nr. 2586

Ziua Aviaţiei R.P.R General-maior ŞANDRU CONSTANTIN -­­ Astăzi, poporul nostru munci­tor şi militarii Forţelor Armate sărbătoresc pe îndrăzneţii şi cu­rajoşii aviatori. Devenită tradiţio­nală sărbătoare militară şi popu­lară, „Ziua Aviaţiei“ exprimă dra­gostea şi preţuirea cu care parti­dul şi guvernul, poporul nostru muncitor, îi înconjoară pe cuteză­torii şi neînfricaţii aviatori. Expresie a dezvoltării ţării troastre pe drumul socialismului, a ajutorului neprecupeţit pe care-l primim din paartea marii noastre prietene din Răsărit — Uniunea Sovietică — aviaţia militară şi ci­vilă este o mîndrie justificată a harnicului popor muncitor. Trecînd în revistă succesele ob­ţinute în munca lor de fiecare zi, piloţii şi navigatorii, tehnicienii şi specialiştii inferiori, întregul per­sonal al Forţelor Aeriene Militare, raportează partidului şi guvernu­lui că îşi îndeplinesc cu bune re­zultate programul pregătirii lor, că tehnica de luptă este bine în­treţinută şi îngrijită, că efectivele aviaţiei militare sunt gata, alături de ceilalţi militari ai Forţelor Ar­mate, să riposteze cum se cuvine oricărui agresor care ar încerca să încalce integritatea ţării noas­tre. Din rîndul piloţilor, tot mai mulţi sînt cei care obţin califica­rea de înaltă clasă, dovadă a unei temeinice stăpîniri a tehnicii de luptă, a însuşirii măiestriei de tră­gători şi luptători aerieni. Aviaţia noastră militară se mîndreşte as­tăzi cu piloţi ca ofiţerii Lazăr Ni­­colae, Popescu Tudor, instructori de inaltă clasă, cu ofiţerul­ Sabău Ioan şi Onciu Vasile, zburători în­cercaţi, disciplinaţi şi modeşti. Demne de toată lauda sunt rezul­tatele pe care le obţin în muncă inginerii, tehnicienii şi specialiştii, ca urmare a eforturilor şi con­ştiinciozităţii cu care pregătesc şi îngrijesc tehnica de luptă. Numele ofiţerului Scorţaru Romeo, al ofi­ţerului Horga Ioan sau al ofiţeru­lui Murar Teodor sunt cunoscute în toate unităţile Forţelor Aeriene Militare. Prin fe­lul cum organizează şi conduc munca specialişti­lor din subordine, ei reu­şesc să asigure o perma­nentă disponibilitate a a­­vioanelor, să sprijine efor­turile piloţilor în întări­rea capacităţii de luptă a subunităţilor şi unităţilor. Deosebit de preţios şi a­­preciat este aportul pe care-l aduc militarii în termen la buna desfăşu­rare a programului pregă­tirii de luptă în zbor a piloţilor. Veniţi în arma­tă din diferite colţuri ale ţării, din locuri de muncă deosebite, tineri harnici şi entuziaşti" fii ai oame­nilor muncii", reuşesc in­tr-un timp scurt să-şi în­suşească complexitatea tehnicii, să se descurce cu uşurinţă în rezolvarea sarcinilor ce le primesc. Cucerind titlul de fruntaş în pregătirea de luptă şi politică, în specialitatea pe care o au, un mare număr de militari în ter­men din unităţile de a­­viaţie poartă cu mîndrie pe piept „Medalia Mun­cii“, sunt distinşi cu „Di­ploma de Onoare“ a C.C. al U.T.M., sau recompen­saţi cu obiecte şi bani. Succesele cu care Forţele Aerie­ne Militare se prezintă la această sărbătoare sunt rodul grijii pe care partidul şi guvernul o mani­festă faţă de aviaţia militară. Ca­drele de comandă, specialiştii de bază sunt oameni crescuţi de par­tid, oameni care se străduiesc în munca lor de fiecare zi să justi-e (Continuare in pag. 2-a) ■k­­ ORDINUL Ministrului Forţelor Armate ale Republicii Populare Române nr. 27 1­1 septembrie 1957 Bucureşti Tovarăşi aviatori, mecanici şi motorişti, lucrători din atelierele de aviaţie, Tovarăşi soldaţi şi matrozi, sergenţi şi cartnici, Tovarăşi ofiţeri, generali şi amirali, Poporul nostru şi Forţele sale Armate sărbătoresc astăzi Ziua Aviaţiei Republicii Populare Romine. Vă salut şi vă felicit cu prilejul Zilei Aviaţiei Republicii Popu­lare Române ! Urez întregului personal al marilor unităţi şi unităţilor de avia­ţie noi succese în perfecţionarea pregătirii de luptă şi politice, in însuşirea, întreţinerea şi întrebuinţarea tehnicii de aviaţie moderne din înzestrare, în întărirea continuă a disciplinei militare, pentru ridicarea capacităţii de apărare a patriei noastre. In cinstea sărbătoririi Zilei Aviaţiei Republicii Populare Romíne ORDON: Astăzi, 1 septembrie 1957, în Capitala patriei noastre — Bucu­reşti — se vor trage 21 salve de salut. Trăiască aviația Republicii Populare Romíne! Trăiască Partidul Muncitoresc Romin ! Trăiască Guvernul Republicii Populare Romíne! Trăiască scumpa noastră Patrie — Republica Populară Romînă. Ministrul Forțelor Armate, General-colonel LEONTIN SALAJAN In întîmpinarea anului şcolar ELEVII au nevoie de rechizite ________ A* SUFICIENTE ŞI LA TIMP! Ieri vă informam printr-un ma­terial despre situaţia manuale­lor şcolare. Astăzi continuăm informările noastre legate de pregătirea condiţiilor pentru noul an şcolar şi anume des­pre difuzarea manualelor şi rechizitelor. Pentru a lămuri această problemă care intere­sează foarte mult pe elevi, profesori şi părinţi, ne-am a­­dresat tovarăşului Virgil Ol­­teanu, directorul Direcţiei Difuzării Cărţii. „ Ce măsuri a luat D. D. C. pentru buna aprovizionare a ele­vilor cu manuale şi rechizitele ne­cesare noului an şcolar ? — Toate titlurile de cărţi apă­rute au şi fost difuzate pe reţea. Aceeaşi afirmaţie este valabilă pentru rechizitele ce ne-au fost li­vrate de către fabricile producă­toare. La 372 de librării din diferite colţuri ale ţării s-au pus în vîn­­zare manuale iar la 16 şcoli se organizează standuri cu manuale. In Bucureşti, centru mai mare, un­de se vor distribui manuale la a­­proape 40 de librării, s-a întocmit un anunţ, afişat în toate librăriile, prin care se indică adresele tutu­ror acestor centre. Anul acesta, spre deosebire de anii trecuţi, elevii vor putea cum­păra cărţi de la oricare librărie fără a mai prezenta o adeverinţă eliberată de şcoală, deoarece nu­mărul manualelor editate poate satisface toate cerinţele. In ceea ce priveşte pe elevii de la sate cărţile le vor fi asigurate prin cooperative. Socot nimerit să subliniez cu acest prilej că proble­ma procurării cărţilor şcolare nu trebuie lăsată in ultima oră. — Dar rechizitele care se pun în vînzare corespund cerinţelor din punct de vedere calitativ şi cantitativ ? — La unele sortimente cum sînt: caietele dictando romín, ca­ietele de caligrafie oblică, creioa­nele şcolare, rechizitele de lemn (linii, echere, etc.) peniţe, gume, cerneluri, acuarele palete, cretă şcolară, necesarul este acoperit. La altele însă — cam o treime din totalul rechizitelor — situaţia e destul de dificilă. Intr-o serie de regiuni se constată o ră­­mînere în urmă a furnizorilor lo­cali la articolele : caiete de arit­metică, caiete de desen, compase ghiară, pasteluri 108, acuarele cutii şi călimări. Lipsa acestora se re­simte mai ales la Suceava, Iaşi (caiete de socoteli) , Tg. Mureş, Craiova, Ploeşti, Suceava, Bucu­reşti (caiete de desen); Craiova, Timişoara, Oraşul Stalin, Piteşti, Bacău (pasteluri 198); Craiova, Bucureşti, Suceava, Oraşul Stalin, Galaţi, Piteşti, Constanţa (căli­mări). Există şi o serie de alte rechi­zite a căror asigurare, în cantități corespunzătoare, constituie o pro- C. MANCIUR (Continuare in pag. 2 a) ZBOARA peste cîmp o cioc Ir­­­ie Nelă sări pîrleazul în urma lui taică-său și cum ajunse în curte aruncă sapa cu necaz. Sapa se ros­togoli pînă lingă coteţul păsărilor, speriimîu-le. — Ce ai mă, te-o arunci așa ! se răsti taică-său. Ori crezi că nu-ți mai trebuie ! Nelă nu răspunse. Intră în bu­cătărie şi se uită prin oale. Vru să-şi pună într-o strachină nişte ciorbă de fasole verde rămasă de la prînz, dar pînă la urmă renun­ţă şi se urcă în podul şopronului unde se trînti pe spate. In jurul său mirosea a fin proaspăt cosit şi Nelă trase mireasma adine, cit îi încăpu în piept, de parcă ar fi fumat. „Ei leliţo, faci vasăzică tot ce vrei şi de mine nici nu-ţi pasă“ oftă el răsucind cu minte un pai între dinţi. Mereu îi stătea în min­te Cătălina, dar parcă nu întreagă, ci numai ochii şi zîmbetul o ve­dea trecînd peste cîttipuri, cu Gri­­gore, după apă. Grigore ţinea ul­ciorul şi Cătălina se apleca la iz­vor cu cana să-l umple. Cînd se întorcea spre Grigore, Cătălina rî­­dea. Rîdea leliţa şi ştia că Nelă de acolo, dintre porumburi, o ve­dea. Nelă prăşea cu taică-său porumbii nu prea înalţi, dar sapa tăia bolovanii pe unde nimerea că Nelă nu-şi lua ochii, de la iz­vor. Plecînd, Cătălina a rămas ceva mai în urma lui Grigore şi a dat bineţe. Dar nu lui Nelă, ci lui taică-său, de parcă Nelă nici n-ar fi fost pe acolo . — Bun lucru, nene Tudore ! — Bună să-ți fie inima ! răs­punsese Tudor oprindu-se o leacă din lucru. Nelă săpa înainte și numai cu coada ochiului pîndea la Cătălina cum îşi făcea potecă prin iarbă şi se tot ducea în ur­ma lui Grigore, iar cînd mergea, catrinţele i se legănau ca frunzele de plop. Cînd se depărta, Nelă îşi ridică de-a binelea privirea şi o urmări tot timpul piuă ce ajunse în cîmpurile colectivei. Ce veselie era acolo! — Grigore, Cătălină, veniţi mai povestite de V. BĂRAN întîi la noi, se auzeau voci de peste cîmp. Nu daţi apă nimănui pînă nu ne cîntă un cîntec ! Erau mulţi, şi băieţi şi fete şi vremea trecea în alt chip acolo, că nici n-ar fi vrut să treacă. Nelă lovi cu sapa în pămînt cît putu. Era atîta linişte pe locul lor şi numai sunetul sec al sapei, ritmic ca bătaia unei pendule şi ţîrîitul greierilor stăpîneau împrejurimile. Din cînd în cînd, din lanurile ală­turate de orz şi grîu ţîşnea, întin­­zîndu-şi dintr-o dată aripile, o ciocîrlie. Plutea deasupra lor ciri­pind în fel şi fel, făcînd tumbe în aerul cald, apoi pierea cine ştie unde. Şi iarăşi sunetul sec şi cadenţat al sapei ce lovea bolo­vanii sfărimieroşi şi ţîrîitul greie­rilor, rămîneau singurul cîntec. — Mai vii, bă Nelă, ori nu mai vii ? se auzi glasul lui Tudor. — Ce ai tată ? se răsti Nelă. Mă vezi matale că stau ? N-o să trec printre buruieni și să le las. Trebuie să sap ca lumea. Ei co­medie ! Se vedea cît de colo că Nelă a­­vea chef de ceartă. De fapt tai­că-său il tot chema nu pentru că i-ar fi cerut să muncească mai din răsputeri, ci să-l aibă aproape, să-i poată zice cite ceva. Că aşa e nenea Tudor. Cunoaşte el nişte istorii de pe timpul cînd era la tramvaie, la Bucureşti cu unul care cocoloşea în mină o hîrtie, o băga în sin şi după ce se strîmba oleacă făcînd nişte semne scotea în locul ei o basma cît toate zi­lele şi alte alea ; şi toată vara, pe cîmp, le povestește cui se nime­rește. Cele mai multe însă i le-a spus lui Nelă în timpul praşilei, fiind doar ei singuri pe Ioc. Și deseori, nenea Tudor, uitînd care din întîmplări a rămas nepovesti­tă, le lua pe toate de la capăt. — Toată ziua, hai bă, hai bă, parcă ai fi boier ! vorbi mai de­parte supărat Nelă. — Ia nu mai face atîta caz ! se opri taică-său rezemîndu-se în coada sapei, ori, unde trecu aia cu ulciorul şi-ţi luă minţile. Şi după un timp continuă, confir­­mîndu-şi parcă sieşi o ipoteză : ţi le-o fi luat, că am auzit eu că face cu farmece. „Aia“ era Cătălina. Așa-i zicea Tudor — „aia“, cu un fel de ne­caz, fiindcă de cînd a venit din armată fiu-său, Nelă, parcă n-a mai văzut fete, se ţine numai după ea. „Ce-o fi vrînd de la ea, că nici pămînt nu are — gîndea Tudor — l-a dus pe tot în colec­tivă“. — Da, da, face cu farmece, îi răspunse Nelă privind foile unui cocean de porumb. Altceva nu mai ştii decit să zici că face cu farmece. Nimeni nu știa ce-i în inima lui Nelă. îi plăcea de Cătălina așa cum nu-i plăcuse de nici o fată, dar prea îl ardeau în piept pur­tările ei. Cînd se întîlneau la horă, sau seara în poiana căminului, Că­tălina rîdea și nu-i zicea nimic cînd el îi strîngea pe furiş mijlocul și (Continuare in pag. 2-a) O INTERESANTA CONSFĂTUIRE vi CONSTANŢA (de la trimişii VI noştri). D­in sala de festivităţi VJ a Cazinoului din localitate s-a Vi desfăşurat ieri consfătuirea Vi despre rezultatele obţinute in vj acest an de brigăzile speciale Vi pentru mecanizarea complectă vj a lucrărilor pe 500 de hectare. Vi Consfătuirea a fost organizată VI de trustul regional Gostat Con­­stanţa in colaborare cu „Scin- VI teia tineretului­". Au participat X! şefii celor 31 brigăzi speciale vi din regiune, directori de gos- VI podarii agricole de stat, ingi­­gjj­neri mecanizatori şi ingineri vi agronomi, reprezentanți ai co- Vi mitetului regional P.M.R., ai Vi comitetului regional U.T.M., VI ai comitetului regional sindical yj al muncitorilor din agricultură Vi și silvicultură, ai trustului re- VI gional Gostat, ai presei locale yj și centrale. Din partea Depar- VI tamentului Gostat din cadrul VJ Ministerului Agriculturii şi Sil- Vi­viculturii a participat M. Gheor- Vi­ghiu, directorul direcţiei me­n­­canizăre. Comparaţi-vă cunoştinţele cu răspunsurile din pag. 3-a 7. Cu ce prilej presa străină a publicat următoarele: — „In timpurile noastre, declanşarea unui război va fi pentru America o sinucidere“. (Al-Masa—Cairo) — In faţa S.U.A. care au rămas în urma U.R.S.S. se pune sarcina „de a ajunge din urmă pe oamenii de ştiinţă şi inginerii sovietici...“ (New York Times) — „Noi, occidentalii, nu mai sîntem în măsură nici să constrîngem şi nici să învingem Uniunea Sovietică“. („Combat“—Paris) 2. Cu ce se îndeletniceşte actualmente dl. Loy Henderson, sub­secretar de stat adjunct al S.U.A. ? 3. Cit a primit şperţ Rafael Trujillo, dictatorul Republicii Domi­nicane din partea firmei de construcţii din New­ Jersey (S.U.A.) şi de ce? 4. Cine s-a opus în Consiliul de Securitate cererii celor 11 state arabe de a include pe ordinea de zi problema agresiunii armate engleze în Oman ? 5. De ce convocarea unei sesiuni speciale a Adunării Ge­nerale -O.N.U., care să examineze raportul așa zisului comitet pentru Ungaria este ilegală? 6. In ce împrejurări Joseph Strauss, ministrul Apărării vest-ger­mane a fost nevoit să fugă pe ușa de serviciu, sub protecţia poliţiei ? Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XII, Seria II-a, Nr. 2586 4 PAGINI — 20 BANI u.y.lM 'ft"1 w »■WU.11N­ r '* Duminică 1 septembrie 1957 Locuri rezervate", DE ALŢII OCUPATE... In şcolile profesionale ,ucenicii sunt pregătiţi cu mari eforturi şi nu cu puţină cheltuială din partea statului. De aceea, faptul că, prin lege, li se asigură repartizarea în producţie după terminarea şcolii, şi li se cere să se prezinte la lu­cru şi să muncească harnic şi dis­ciplinat, constituie tot pe atit un drept cît şi o datorie a tinerilor absolvenţi. Dar iată că, în oraşul Cluj, unii nu ajung să-şi primească dreptul, să-şi îndeplinească îndatorirea le­gală. Iată cîteva pilde : ...Tînărul Raimond Szekely, cu diploma de absolvire a şcolii pro­fesionale şi cu repartizarea în mină, cu multă încredere în cu­noştinţele acumulate, cu elan şi dorinţă de muncă, a poposit nu de mult la fabrica „Armătura". — Ştiţi... eu am absolvit şcoala profesională metalurgică... Sunt re­partizat aici... — Ce specialitate ai ? — Lăcătuş orie... — Bun... Adică, rău, pentru că, e adevărat, angajăm şi lăcătuşi, dar avem nevoie mai mult de strungari... Nu-i nimic ! Vei învăţa strungăria. Şi tmnarul lăcătuş, resemnat, în­vaţă acum strungăria. Ar mai fi de discutat şi cum a fost primit la strungărie. Aici nu are nici măcar dulăpior unde să-şi pună hainele. Le lasă pe maşină, pe geamuri, sau lucrează cu hai­ne de oraş, căci nu dispune încă de haine de protecţie. De asemenea, aici, la secţia strungărie a fabricii „Armătura". Cum au fost primiţi absolvenţii şcolilor profesionale la unele întreprinderi din Cluj tinerii absolvenţi nu au nici mă­car sculele strict necesare. In locul cheilor de 8 mm. — de pildă — ei au primit pentru a folosi in muncă... clanţe de uşă. ...Un coleg al lui Raimond, Ioan Moldovan, a fost repartizat de că­tre şcoală, bineînţeles in urma în­ţelegerii cu conducerea respectivei unităţi, la cooperativa de producţie meşteşugărească „Metalurgia Dar şi aici, deziluzie... Preşedinta cooperativei, tovarăşa Peter, i-a spus textual: — Noi nu încadrăm decit pe... fiii ori rudele apropiate ale coope­ratorilor. Al treilea caz : şcoala a reparti­zat la uzinele „Ianoş Herbak" pe electricianul Ioan Lungu. — Nu te putem angaja — i s-a zis. Şi chiar in vremea in care ti­­nărului absolvent i se răspundea astfel, respectiva uzină înca­dra tineri necalificaţi, care işi vor termina calificarea, la locul de muncă, abia... în iarnă. La „Carbochim" absolventul Ziman Andraş a intîmpinat ace­leaşi greutăţi. Etc. etc. Asemenea cazuri de încălcare a dispoziţiilor legale cu privire la repartizarea celor veniţi din şco­lile profesionale am întîlnit mai multe în oraşul Cluj. Ele se îm­bină cu manifestări de favoritism din partea unor funcţionari ca şi din partea unor cadre de condu­cere din întreprinderi. Fireşte, pot exista cazuri cînd in urma modificării planului sau pro­filului unei întreprinderi, aceasta să fie silită să ceară momentan unui lucrător să lucreze pentru un timp limitat in altă specialitate. Dar a încurca oamenii, a refuza angajarea unor absolvenţi de şcoli profesionale, şi, pe de altă parte, a încadra alte persoane în locurile rămase libere, în sfîrşit, a nu crea proaspeţilor lucrători condiţii nor­male de muncă — aceasta nu se poate admite. Organele sindicale locale şi co­mitetul orăşenesc U.T.M. se cu­vine să ceară direcţiunilor de în­treprinderi din Cluj mai multă atenţie faţă de tinerii absolvenţi. M. MUNTEANU corespondentul „Scinteii tine­retului“ pentru regiunea Cluj TELEGRAMĂ Tovarăşului Ho Si Min Preşedintele Republicii Democrate Vietnam şi Preşedinte al Partidului celor ce Muncesc din Vietnam. Tovarăşului Fam Van Dong Prim ministru al Republicii Democrate Vietnam Cu prilejul celei de-a XlI-a aniversări a proclamării independenţei R. D. Vietnam, sărbătoarea naţională a poporului vietnamez, vă ru­găm să primiţi din partea Prezidiului Marii Adunări Naţionale, a Guvernului Republicii Populare Romíne, a Comitetului Central al Par­tidului Muncitoresc Romín şi a întregului popor romín, un călduros salut frăţesc şi cele mai sincere felicitări. Oamenii muncii din Republica Populară Romînă se bucură din toată inima de realizările însemnate obţinute de poporul vietnamez în intensa sa activitate pentru refacerea şi dezvoltarea economiei, pentru dezvoltarea şi înflorirea culturii naţionale şi sprijină lupta sa nobilă pentru unificarea paşnică şi pe baze democratice a Vietnamu­lui, în conformitate cu aspiraţiile întregului popor vietnamez. Relaţiile frăţeşti dintre poporul român şi poporul vietnamez se string şi se dezvoltă continuu. Vizita recentă a tovarăşului Ho Şi Min în ţara noastră a fost întîmpinată cu multă bucurie, căldură şi dragoste prietenească de către poporul român ; ea reprezintă o do­vadă a prieteniei care uneşte tot mai mult popoarele noastre şi a interesului reciproc pe care partidele şi guvernele noastre îl poartă pentru strîngerea necontenită a colaborării frăţeşti dintre ţările noa­stre socialiste. Urăm poporului vietnamez şi dv. dragi tovarăşi, noi şi tot mai mari succese în măreaţa operă de construire a socialismului în patria dv. şi de înfăptuire a unităţii naţionale a Vietnamului, spre binele şi progresul poporului vietnamez, spre întărirea păcii în lumea în­treagă. Dr. PETRU GROZA Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Romine CHIVU STOICA Preşedintele Consiliului de Miniştri ai Republicii Populare Romine GH. GHEORGHIU DEJ Prim Secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romin PRIMIREA la C. C. al U. T. M. a delegaţiei de tineri muncitori din Belgrad La 30 august a.c. delegaţia de tineri muncitori din Belgrad care timp de 10 zile a vizitat ţara noastră la invitaţia Comitetului Orăşenesc U.T.M. Bucureşti, a a­­vut o întrevedere cu tov. Virgil Trofin, prim secretar al C.C. al U.T.M. Cu acest prilej membrii delegaţiei au mulţumit pentru po­sibilităţile de cunoaştere a vieţii tineretului român care le-au fost create în decursul vizitei şi şi-au exprimat speranţa că asemenea schimburi se vor dezvolta mai mult în viitor. Ei au apreciat pregătirea profesională a tineretu­lui şi în special pregătirea cadre­lor tehnice de specialitate în in­dustrie şi condiţiile sociale asigu­rate muncitorilor, tineretului din fabrici. La această întrevedere au asis­tat tovarăşii Iliescu Ion şi Kopani­di Alexandru, secretari ai C.C. al U.T.M. şi tovarăşul Bejan Dumi­tru, membru al Biroului C.C. al U.T.M., prim secretar al Comite­tului Orăşenesc U.T.M. Bucureşti. Discuţia s-a desfăşurat într-o at­mosferă cordială. în seara aceleiaşi zile, delegaţia a părăsit­­Capitala, îndreptîndu-se spre Belgrad. vz uraga romin­eascd lacriri ia bdj/drcd coiidiului t­ujCd PREMIILE etapei a lll-a PREMIUL I: Un aparat de radio. PREMIUL II: Un reşo ara­gaz cu butelie. PREMIUL III : Stofă pentru un costum. 15 menţiuni: stilouri, ser­viete de vinilin, echipament tu­ristic, mingi de fotbal etc. Reîntîlnire emoţionantă A E dimineaţă şi munca a în- a a ceput in atelierele uzinelor \ \ „Mao Tze-dun". In sala de jos- X X tivităţi însă s-au adunat cca. Q Q 100 de tovarăşi din Capitală şi 0 0 din provincie, unii mai tineri, () (j) alţii încărunţiţi. O parte se cu- q q nosc personal, alţii din auzite, A a unii şi-au strins doar mina băr­­a A băteşte, iar alţii n-au rezistat X X şi s-au îmbrăţişat la putere. \ X —Ne intilnim după atiţia 0 Q ani... Această frază a fost spusă Q 0 aproape de fiecare. Şi la fel , q şi-a început urarea de bun ve- q q nit directorul uzinei. q q — Astăzi — după mulţi ani— q q sinteţi din nou lucrătorii uzinei q q Lucrătorii şi... musafirii ei a a dragi. Din iniţiativa organiza a­ţ­­iei U.T.M. vă veţi intilni, ve- ' V chii muncitori care aţi plecat in 0 0 diferite munci de răspundere. 0 0 cu foştii colegi, şi cu genera- 0 q ţia tinără a uzinei. Şi acum q A n-avem timp de pierdut. Munca q a e in toi. Aşa că... fiecare la Jsj Locul său de muncă. Spor la v V treabă tovarăşi. 0 vj N-a trebuit multă vreme ca 0 0 fiecare musafir să-şi schimbe () () elegantul costum de oraş cu q q salopeta şi să treacă la locul q q său de muncă. Aproape fiecare X A secţie şi-a avut musafirii ei. q \ Unul dintre oaspeţi insă nu și-a q X mai găsit locul său de muncă. K X Să fie oare o lipsă de memorie x 0 a sa ? Nu. De vină sint cei 20­0­0 de ani care il despart de vre- 0 a mea cind era strungar in uzină. q q Acum insă n-a rămas fără q q strung. Dar, cei 20 de ani se A X cunosc atit in viaţa lui cit si a X in cea a uzinei. » Q ...Dintre călătorii sosiţi linii- v 0 neaţa pe aeroportul Bâneasa, 0 0 unul era deosebit de grăbit. S-a 0 q urcat intr-un taxi care a gonit d q pină la uzina „Mao Tze-dun". q q Cu toate că a sosit puţin mai q \ lirziu, s a schimbat in grabă q v și şi-a început lucrul. N-a avut X V vreme să discute cu rumeni x 0 pină la ora 11 cind­ a părăsit 0 1 secţia. Dar de la 11 şi pina 0 X lirziu n-a obosit căutindu-şi Q i prietenii, vechii tovarăşi de ate- q v fier. Inginerul Ţintea Constan-­q (?­tin a venit de la Cluj împreună a q cu soţia şi cu un teanc gros q de fotografii, li opreşte pe X A muncitori şi le arată. Dintr-o Q A poză te privesc cu seriozitate­a a doi ucenici in uniformă. Au o­ q x chii limpezi şi feţele aproape a v de copii. X a — Eu şi colegul meu­­ se?­v. recomandă inginerul Ţintea,­­ care acum are un început pro- Q mijător de chelie, iar „colegul" e o mustaţă tainică. Fiecare fo- 0 tografie are pe verso o expli- q q caţie : 1945 — prima echipă ar- A q tistică. 1945 — meciul de fot- q a bal in care i-am bătut pe cei \ K de la... Inginerul Ţintea este x X plin de o veselie molipsitoare, x Q La masă cere — ca pe vremuri Q 0 — o porție in plus lui „nea " () q Popescu, ospătarul care-i ser- q t M. VIDRASCU \ Î

Next