Scînteia Tineretului, noiembrie 1957 (Anul 12, nr. 2638-2663)

1957-11-01 / nr. 2638

Frumuseţea portului popular din raionul Sibiu DATE ZOR, TIMPUL NU AŞTEAPTA TG. MUREŞ (de la corespon­dentul nostru). In Regiunea Autonomă Maghia­ră planul însămînţărilor de toam­nă a fost îndeplinit în proporţie de 87 la sută. In raioanele Gheor­­ghieni şi Tg.-Secuiesc ţăranii muncitori au terminat semănatul culturilor de toamnă. Lucrările se apropie de sfîrşit şi în alte ra­ioane. Cu toate cifrele medii satis­făcătoare, nu putem scăpa din ve­dere însă rămînerea în urmă a lucrărilor în unele comune şi chiar raioane. In raionul Mureş, s-a îndeplinit 84 la sută din pla­nul de însămînţări. Comunele Dumbrăvioara, Moşuni, Gh. Doja, G.A.C. Chinari, Leordeni, Nazna, Stejeriş şi 12 întovărăşiri au ter­minat însămînţatul. Dar iată că în comunele Corneşti şi Eremitul nu s-au executat nici jumătate din a­­ceste lucrări, iar întovărăşirile din Săbed, Culpiu, Bărdeşti nici n-­au­­ început însămînţatul. De ce ? In cîteva locuri S. M. T. Tg.-Mureş n-a trimis tractoare. In alte lo­curi, ca la gospodăria colectivă din­­Pănet, sau la, întovărăşirea din Mureşeni au sosit mecaniza­torii dar „n-au avut teren“. — Mai staţi puţin pînă tăiem cocenii, pînă recoltăm sfecla de zahăr şi pe urmă îi daţi zor. Cam aşa au fost primiţi tractoriştii la Pănet şi Mureşeni. Aşa, să-i tot „dai zor“ ! Ca să aibă mai multe maşini, S.M.T. Tg.-Mureş a adaptat unele semănătoare pentru semănatul Regiunea Hunedoara a terminat însăm­întărire de toamnă Fruntaşe pe regiune la aceas­tă lucrare sunt G.A.S.-urile care au realizat planul la 18 octom­brie, precum şi gospodăriile a­­gricole colective, întovărăşirile agricole şi ţăranii individuali din raioanele Orăştie şi Mia, care au raportat îndeplinirea planului de însămînţări la 26 şi respectiv 28 octombrie. In regiunea Hunedoara se lu­crează acum intens la executa­rea arăturilor adinei de toamnă, păioaselor, şi le-au folosit în cu­plaje pe terenurile gospodăriilor colective din Curteni şi Ernei. Ele au dat rezultate bune. Dar nu­mai la aceste maşini şi numai în brigăzile utemiştilor Kőműves Gyula şi Pastor Dezső s-au folo­sit cuplaje. Capacitatea semănă­torilor n-a fost exploatată raţio­nal de toţi mecanizatorii. Ritmul lucrărilor trebuie­­ inten­sificat şi în­ raionul Mureş dar mai ales în raioanele Cristorul Secuiesc şi Sîngeorgiu de Pădure care au rămas mult­ în urmă, în­deplinind doar 65—70 la sută din planul lor de însămînţări. Acea­sta cere un efort în plus atît din partea tinerilor mecanizatori cît şi a ţăranilor muncitori din aceste raioane. La uzinele „Steaua Roşie“ din Bucureşti a început fabri­carea în serie a noi remorci basculante mecanizate de 4 tone, care serveşte la transportul de materiale pe şantierele de con­strucţii şi poate fi remorcată de tractor, avînd descărcarea laterală şi pe spate. Urmările unui sfat bun Mai acum cităva vreme, la ceasul amurgului, am ajuns cu o maşină a raionului de partid din Tulcea in comuna Poşta. Am o­­prit în centrul satului, la horă. Spre maşină s-au îndreptat o fată şi-un băiat. Băiatul, înalt şi subţire ca o luminare, cu un chip sfios, îmbrăcat intr-un cos­tum de haine de camgarn, cu o şapcă de piele trasă pe cap, ca sub care îi ieşea afară un moţ de păr galben, a deschis por­tiera maşinii in grabă şi m-a în­trebat. — Unde-i Vania ? (Vania era şoferul) — Pe-aici, i-am răspuns eu, oarecum intimidat de îndrăzneala lui, o îndrăzneală tinerească şi bonomă. , Pină să apuc eu să-i dau expli­caţii mai ample a apărut Vania. S-au îmbrăţişat cu căldură, apoi băiatul şi fata s-au ghemuit re­pede pe banca din spatele ma­şinii şi fără să ne consulte au hotărît. — Vărule, mergem la noi a­­casă. Nici eu nici Vania n-am pro­testat. Marina a pornit şi intr-un minut am ajuns la locul h­otărit. Ceea ce mi-a atras luare aminte cind am intrat in curtea celor doi tineri a fost gardul. Un gard de piatră încă neterminat. Ne-am aşezat la o masă sub un topron. Stupina casei, adică mama tină­­rului, cum ne-a văzut a plecat să ne aducă o picuţă cu vin. Ti­­nărul a plecat şi el împreună cu fata să se schimbe de haine. Aşa că sub ţopron am rămas numai eu cu Vania. 11 întreb pe şofer. — Vania, cum îl cheamă pe tinăr ? ■— Nu ştiu. — Cum, nu sunteţi rude ? — Nu... ' — Bine, dar... vă cunoaşteţi de mult ? — De vreo lună. Şi Vania începe să-mi poves­tească împrejurarea in care s-au cunoscut. — Venisem cu treburi prin Poşta. L-am găsit intr-un cerc de tineri. Era pornit rău împotriva colectivizării, dar nu ştia săracul nici el de ce. L-am poftit in ma­şină ţi l-am dus la Telifa, în satul vecin, să-i­ arăt gospodăria de-acolo. La întoarcere l-am în­trebat : — Ei ce zici vere, ți-a plăcut? A lăsat capul in jos. Nu mi-a dat nici un răspuns. Am înțeles că-i era greu să răspundă. M-a poftit acasă la el, ca acum. A­­casă, după ce , ne-am sfătuit ore în șir i-a spus maică-si dintr-o dată : — Mamă, mîine mă înscriu... Maică-sa a uitat că e însurat ți l-a cîrpit. „Vărul“ ți-a frecat obrazul cu palma, dar a rămas pe poziție. A chemat-o pe mai­că-sa alături, în bucătărie. Au discutat vreo jumătate de oră. Din tot ce-au discutat n-am auzit decit atît . — Mamă, de ce mă faci de rîs in fața omului ăsta ? Nu pri­cepi că-mi vrea binele ? Cind au ieşit din bucătărie, maică-sa se lupta cu ea însăşi să-ţi ascundă supărarea. A turnat vin in căni şi-a închinat în să­nătatea mea. A venit şi taică-său. Am discutat de una de alta. La o vreme, maică-sa ţi-a destăinuit din senin frămîntările : — Ehe, dacă intrăm... n-o să mai apucăm să sfîrșim nici gar­dul... Eu nu m-am amestecat în discuție. Fecioru-su a sărit cu gura. Nu-i spusese maică-si de unde vine, dar acum i-a spus. Maică-sa a încremenit. Nu putea să suporte nici măcar ideea că băiatul ei cutezase să viziteze o gospodărie. Eu am ridicat cana şi-am închinat-o în sănătatea ei. N-avea rost să mai discutăm de problema asta la un pahar de vin. La o vreme, maică-sa a în­ceput să-mi zică „nepoate“ iar băiatul „vere". M-au pus să le povestesc viaţa mea. Le-am po­vestit-o. Băiatul mi-a povestit-o şi el pe-a lui. E un tip. Poţi să juri că e scos din „Derbedeii“ lui Nicuţă Tănase. La 14 ani a fugit de-acasă. A făcut foame prin Bucureşti, pe urmă s-a dus în Valea Jiului şi s-a angajat la mine. Pe urmă a venit iar la Bucureşti şi s-a băgat la circ la Krately. Din îngrijitor a ajuns dresor de clini şi porumbei. A jucat şi în filmul ăla, în „Nufă­rul Roşu“, poate l-ai văzut... Pe urmă l-a apucat dorul de casă. Şi-a adus aminte că într-un sat vecin e o fată care i-ar fi bună de nevastă. A venit la Tulcea. A stat prin Tulcea vreo trei zile. Nu prea îndrăznea să se în­toarcă acasă. La un bufet s-a în­­tîlnit cu un om. Cică omul, „ăla“ — susţine el — semăna grozav cu mine. Nu-mi amintesc să fi fost eu. Cine ştie ? Poate că eu oi fi fost... Şi omul ăla l-a povăţuit să se întoarcă acasă şi s-a întors acasă A intrat pe poartă şi s-a aşezat la masa asta. — Mamă, tată, m-am întors. Maică-sa s-a crucit. Îl credea­­mort. Peste o săptămînă s-a dus în satul vecin, după fată. A avut noroc că nu se măritase încă. A adus-o acasă şi s-au apucat de treabă. Ştii ce gospodar e ? Şi „vărul“ şi-a terminat povestea lui atunci, cam aşa : — Dacă nu dădeam de omul ăla în Tulcea, cine știe pe unde îmi sfîrîiau picioarele. Acum, l-am întîlnit pe dumnealui, adică pe mine, pe „vărul“ ăsta... m-a dus să văd Teti­ța. Ce-am văzut acolo mi-a plăcut. Maică-sa s-a încruntat. Taică-său, care tă­cuse tot timpul pînă atunci, s-a ridicat greoi de la masă și a ho­­torit : — Mîine ne înscrim și noi la colectivă. Maică-sa a îngheţat cu mina pe cană. — Bine scrie-te dar eu să ştii că bag divorţ. Eu, m-am tras pe scaun şi-am­­zis : — Am mai cunoscut eu o fe­meie ca dumneata. Și aia zicea la fel. Acum e în gospodărie. Anul trecut a făcut singură 400 zile-muncă...­­..Nu ştiu ce s-a întîmplat mai departe. S-or fi scris, nu s-or fi scris, femeia o fi băgat divorţ, n-o fi băgat, nu ştiu... Cînd au apărut gazdele Vania de-abia sfîrşise povestirea. Am închinat o cană cu vin, am dis­cutat de una, de alta. Eu toată vremea iscodeam să prind un fir de vorbă, să mă edific asupra situaţiei. La masa aceea era ve­selie, oamenii glumeau. Mama îi spunea lui Vania „nepoate“, bă­iatul „vere“, Vania îi spunea mamei „mamă“, băiatului „ve­re“... începusem şi eu să le spun „mamă“ şi „vere“, începuseră şi V­ ORNARU Mîncâieril ic feîrile Reşiţa. Furnale ce produc rîuri de fontă incandescentă, cuptoare cu oţel lichid, laminoare uriaşe... Nu vom vorbi însă astăzi despre acestea, care merg bine, ci despre unele lucruri care nu sînt la fel de mulţumitoare. Se ştie că, îndeplinind hotărî­­rile partidului şi guvernului, Di­recţia Centrală de Statistică a luat în ultimul an măsura redu­cerii formularisticii. S-au redus într-adevăr simţitor formularele de evidenţă : 70 la sută din cele existente pe întreaga economie în 1956. Şi totuşi la un control re­cent s-au găsit în circulaţie încă 415 situaţii neaprobate, pe lingă cele 292 aprobate. Acesta, oricum, e un progres, deoarece în 1956 circulau în eco­nomie nu mai puţin de 2.065 si­tuaţii. Dar de ce unele persoane nu se declară mulţumite de reducerea formularisticii, de ce ele fac şi a­­cum formulare inutile, cerînd 707 situaţii, fiecare cu zeci de rubrici, în locul celor 292 formulare apro­bate, care conţin rubricile cele mai necesare ? Ce fel de date or fi acestea ? Pentru a vă lămuri, vă vom re­lata ce păţesc unii tovarăşi de la Reşiţa din pricina birocratismului unor conducători ai direcţiei gene­rale a metalelor feroase din Mi­nisterul Industriei Grele. Tov. Andrei Traian, şeful ser­viciului transport, trimite lunar la Bucureşti... programul de lucru al fiecărei maşini. Credeţi că spu­ne numai cîţi kilometri va par­curge şi ce tonaj va transporta ? Nu ! Situaţia are 15 rubrici : nu­mărul de circulaţie, seria motoru­lui, anul fabricaţiei, capacitatea şi multe altele, repetate în fie­care lună. Altă situaţie e cea a... consumului de benzină pe fiecare automobil. Aici, alte zeci de ru­brici : tipul, numărul de circula­ţie, motorul, consumul de benzină la 100 km., de ulei etc. etc. Din curiozitate am întrebat pe tova­răşul Stoica din cadrul direcţiei transporturi a Ministerului Indu­striei Grele la ce-i folosesc toate aceste date a căror solicitare nu este aprobată legal, după cum prea bine ştie. A răspuns senin : — Nu le cerem, nu ne trebuie, dar dacă le trimit... e bine ! Inginerul Ion Ionescu,­ şeful ser­viciului reparaţii capitale de la Combinatul Reşiţa, conform ce­rinţelor oficiale ar trebui să tri­mită trimestrial direcţiei generale o situaţie restrînsă cu patru co­loane. Tovarăşul S. Efstate, direc­tor tehnic în direcţia generală a metalelor feroase şi şeful de ser­viciu inginer M. Ivan, cu de la Unele greutăţi întîmpinate în lupta pentru raţionaliza­rea formularisticii si de putere, pretind însă date cu grămada , situaţia cheltuielilor post-calculate pentru reparaţii ca­pitale; (aceasta are doar... 280 poziţii cu... 15 coloane şi fiecare poziţie este raportată în două preţuri , deviz­ii post-calcul, deci nu mai puţin de 8.400 cifre). A­­poi, situaţia financiară a repara­ţiilor capitale (alte... 280 poziţii pe... 10 coloane). De asemenea, culmea, situaţia reparaţiilor capi­tale in luna respectivă pe fiecare motor din Reţiţa in parte, inclu­siv cu numărul de inventar (!) : 204 poziţii pe 9 coloane. Şi asta nu simplu, ci in paralel : o situa­ţie pe obiecte reparate, alta din punct de vedere al naturii repa­raţiilor. După ce au trimis toată această hîrţogărie inutilă, ca să nu se su­pere Direcţia Centrală de Statis­tică cei de la Combinatul meta­lurgic Reşiţa... complectează în plus şi formularul lezat. La acestea adăugaţi faptul că zilnic Reşiţa transmite prin tele­fon Bucureşti­ului o situaţie pe 31 de poziţii, deşi nu se cer decit­­5 poziţii — şi vă veţi strica pofta de mîncare pentru ziua respectivă. Numai pentru situaţiile prezen­tate mai sus un salariat ar trebui să lucreze 28 de zile şi jumătate pe lună, cele opt ore încheiate. Adăugaţi de asemenea că situaţiile sunt bătute la maşină, deci şi o dactilografă s-ar ocupa numai de aşa ceva. Apoi s-ar consuma circa 2 kg. hîrtie, creioane, franglici de maşină, bani de poştă şi tele­foane. Partidul şi guvernul duc in mod ferm politica raţionalizării aparatului administrativ, cer redu­cerea formularisticii la strictul necesar. Cei mai mulţi lucrători din economie susţin cu entuziasm această orientare justă. Poate vă întrebaţi atunci de ce mai sînt unii mîncători de hîrtie, care e cauza pentru care ei cer atîtea si­tuaţii neaprobate ? Simplu : e mai comod să stai la birou şi să „urmăreşti“ pe hîrtii situaţia de pe teren, decît să mergi să vezi cu ochii tăi şi să lupţi pentru ca munca să se îmbunătăţească. în plus mîncătorii de hîrtie înfundîn­­du-se pînă peste cap în tot felul de tabele, tabelaşe şi tabeloaie ilegale şi inutile, îşi închipuie că pot să dea impresia că sunt foarte ocupați, foarte utili, foarte... GH. ANGELESCU Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie a însemnat o piatră de hotar între două lumi din toate punctele de vedere, în toa­te domeniile de activitate ome­nească. O lume, lumea veche se năruia; o altă lume îşi făcea apariţia şi-şi căuta expresia , cea mai potrivită. In această mare răsturnare şi început de ev nou, istoria că­ întotdeauna în astfel de împrejurări şi-a selectat şi crescut mintea cuprinzătoare care să înţeleagă­ cu genială pă­trundere situaţiile noi şi să­ gă­sească prompt soluţiile cele­­rtai nimerite. Această minte a fost aceea a lui Vladimir Iliei Lenin. Nu este domeniu de viaţă care să fi solicitat soluţii rapide şi juste, în acel moment de hotă­­rîtoare cumpănă şi care să nu fi găsit în Lenin pe omul care să răspundă la timp şi bine so­licitărilor. In adevăr, în 1918 în lucrarea „Sarcinile imediate ale puterii sovietice“, ca şi în alte lucrări din acea vreme, de altfel, se o­­glindeşte această multilaterală preocupare a lui Lenin pentru măsurile imediate, alături de mă­surile de perspectivă, valabile pentru noi pînă astăzi. O im­portanţă deosebită în aceste îm­prejurări acordă Lenin măsurilor de ordin educativ şi cultural. Grija pentru viitorul socialismu­lui se identifică la el, din acest punct de vedere, cu grija pentru tineret.­Cum vede Lenin această im­portantă problemă de construc­ţie a socialismului ? După ce puterea a fost cuce­rită — zice Lenin — prima grijă a puterii sovietice este, se înţe­lege, consolidarea şi apărarea ei. Această, sarcină nu este po­sibilă însă decât dacă alte sar­cini imediate vor fi avute în vedere şi îndeplinite. Prima din acestea — spune el — este asi­,­gurarea bazei materiale, dar a doua, foarte importantă, este a-­­si­gurarea bunei desfăşurări a a-,­vîntului pe­ care l-a declanşat, re­voluţia în domeniul­­învăţămîn­­tului şi culturii, după care a treia este cultivarea şi asigura­rea disciplinei conştiente în mun­că, întocuindu-se munca forţată înrobitoare a orînduirilor trecu­te, cu munca liberă plină de voioşie a regimului nou, eliberat de exploatare. Este bine să subliniem aceas­tă grijă deosebită, pe care o a­­rată Lenin din primul moment, pentru problemele educaţiei. Atît învăţămîntul, cît şi problema disciplinei conştiente, sînt pen­tru el probleme majore ale con­strucţiei lumii noi. Această con­strucţie priveşte în primul rînd crearea unei baze materiale noi dar ea se proiectează în , mintea oamenilor şi se consolidează ast­­fel. Şcoală şi educaţia în gene­re au aci un rol hotărîtor. " Cît de­­mare a fost­ grija lui Lenin, pentru această importan­tă latură a construcţiei lumii noi, se poate, vedea şi din faptul că el intervine direct în acest domeniu, ori de cîte ori necesi­tatea o cere. Ceea ce mai ales Prof. univ. Stanciu Stoian directorul Institutului de ştiinţe pedagogice n-a pierdut şi nu putea să piar­dă el din vedere, în această pri­vinţă, este elementul de bază pentru formarea omului nou, ti­neretul. Lui i s-a adresat Lenin în diferite ocazii, dar mai cu seamă cu prilejul celui de al IlI-lea Congres al Uniunii Ti­neretului Comunist. Să citim şi să recitim acest important document, rămas de la marele nostru învăţător. El are şi o importanţă istorică deo­sebită, el rămîne totodată şi un memento menit să ne aminteas­că mereu anumite principii, pe care nu trebuie să le neglijăm în activitatea noastră educativă. Acum şi în viitor. ■ După cum ştim ideea de bază a acestei cuvintări este aceasta: cultura umană este un tezaur de cunoştinţe, folositoare vieţii o­­mului, rezultat al eforturilor pe care omenirea le-a făcut de-a lungul secolelor, în cadrul orîn­duirilor anterioare. Cultura nouă, cultura socialistă nu poate fi concepută ca o realizare din ni­mic. Ea este din contră dezvol­tarea mai departe, după anumi­te legi, a acestui tezaur cultu­ral, a tot ceea ce omenirea ne a lăsat mai bun din trecut, ridicarea pe o treaptă nouă, mai înaltă şi îm­bogăţirea acestui tezaur cu noi şi măreţe realizări ale culturii şi civilizaţiei socialismului. Este o sarcină pentru orînduirea noua să realizeze această cultură nouă, liberă, într-o lume elibe­rată de exploatare. Pentru realizarea omului nou şi culturii noi, drumul tineretu­lui e unul­­ să înveţe. Lenin a­­răta că trebuie să ne însuşim mai întîi ceea ce a fost bun în trecut. Cea dintîi şi cea mai im­portantă datorie a tineretului , faţă de viaţa nouă care se­­con-­­ struieşte aceasta este: să înve­ţe. Celor care afirmau că da­toria tineretului comunist este să înveţe comunismul, Lenţii le răspunde că aceasta e ceva prea­­ general. In realitate comunismul devine o vorbă goală dacă tine-­­retul nu-şi însuşeşte conţinutul , moştenirii culturale progresiste a omenirii. Comunismul este ţelul nostru, trebuie să transformăm comunismul într-o călăuză pent­­ru construirea vieţii noi, dar, acest lucru pot să-l facă numai cei care s-au pregătit pentru a­­­­ceasta. Clasa muncitoare ţine sea­ma de acest adevăr. Regimurile de exploatare din trecut puteau să existe ca o lume divizată între o clasă exploata­toare cultă şi cea exploatată, ţi­nută în neştiinţă. Existenţa unei astfel de situaţii era o condiţie de existenţă pentru aceste re­gimuri. Societatea socialistă, fără exploatare, în care masele popu­lare îşi hotărăsc singure soarta şi participă direct la organizarea şi conducerea formelor ei de via­ţă socială, nu mai îngăduie a­­cest lucru. Intre socialism şi in­ (Continuare in pag. 4-a) Pe drumul deschis de Marele Octombrie Un tineret cu înalte trăsături morale Proletari din toata forile, uniți ii­­­irgan Central al Uniunii Tineretului Munci­i Anul XII, Seria II-a, Nr. 2638 4 PAGINI — 20 BANI Vineri 1 noiembrie 1957 I Un şofer j j pozitiv | f O glumă foarte cunoscută­­ f pe vremuri, spunea că pe lume J t există oameni buni, oameni răi \­­şi... şoferi. Asta ar vrea să dea j f de înţeles cum că şoferii alcă- J ţtuiesc o categorie aparte ini j specia umană, adică au capri-j f ciile, toanele şi, mai ales, nervii J |/or cared deosebesc. Despre ei j [s-a scris deseori la rubricile sa­ j f tirice fiind mustraţi pentru d­u- J I bucăriif alcool şi alte păcate, j t Desigur, că această categorie j f de oameni ai muncii a evoluat. j în anii noştri, muncind harnic,J f conştiincios. Dar aceasta nu în­ j I seam­nă că printre ei n-au ră- j ( mas destui cu vechi moravuri,) [ constituind „material“ pentru J {scrieri ascuţit critice. Mai puţin j î s-a scris despre şoferii care au J [comportări frumoase, în druml­­de la Rasova la Cernavodă j ( l-am cunoscut pe Petrov, un) \ tînăr de fel din JurilovkaA (blond, duios şi vesel, care j I l-a poftit cuviincios sus în) \ camion pe unul dintre şefii săi \ f ca să ia în cabină o bătrînă j I suferindă, întîlnită întîmplător ) f pe şosea. Dar şi mai demnă j i de laudă este purtarea şoferu• j f lui Petrică N. Constantin de­ \la I.R.T.A.-Tulcea. Petrică arej [ mai în fiecare zi drum prin j [satul Somova. întotdeauna, cind) ( are camionul gol, trece pe la j [ gospodăria colectivă — de cu- j ( rînd întemeiată — și-i întreabă) (pe cei din conducere dacă n-au ] [ceva de transportat la Tulcea, j ( Acum cîteva zile colectiviștii J | erau foarte ocupaţi cu muncile j [ de toamnă, recoltarea cartofilor j­­ şi însămînţările. Văzînd acea• ) istă situaţie, Petrică Constantini | a transportat în cîteva rînduri j f la S.M.T. cerealele pe care gos-­ f podăria le datora pentru mun- J [ci/e executate cu maşinile sta-j | ţiunii.­­ Petrică n-a acceptat să i se t­r­aducă mulțumiri în public,­­ (oficial. I. M. J Delegaţia de vechi membri ai P. C. U. S. prin Capitală Joi dimineaţă delegaţia de ve­­chi membri ai P.C.U.S. în frunte cu A. F. Gorkin, conducătorul de­legaţiei, care ne vizitează ţara, a depus coroane de flori la Monu­mentul Eroilor Patriei şi la Mo­numentul Eroilor Sovietici. A fost de faţă colonel Lungu Nistor, şeful comenduirii garni­zoanei Bucureşti. Au participat V. F. Nikolaev şi A. F. Kabanov, consilieri ai Ambasadei Uniunii Sovietice la Bucureşti. ★ In aceeaşi dimineaţă membrii delegaţiei au făcut o vizită la Con­siliul General A.R.L.U.S. unde s-au întîlnit cu conducătorii A.R.L.U.S.-ului. Oaspeţii au fost primiţi de acad. prof. Dr. C. I. Parhon, preşedin­tele A.R.L.U.S.-ului, acad. P. Con­­stantinescu-Iaşi, Ofelia Manole, O. Livezeanu, vicepreşedinţi , ai A.R.L.U.S.-ului, precum şi de membri ai biroului Consiliului Ge­neral A.R.L.U.S. Acad. prof. dr. C. I. Parhon a adresat oaspeţilor un călduros sa­lut. Apoi, O. Livezeanu a prezentat membrilor delegaţiei unele aspecte ale muncii pe care o desfăşoară A.R.L.U.S-ul în vederea întăririi continue a legăturilor prieteneşti ce leagă ţara noastră de Uniunea­ Sovietică. A. F. Gorkin a mulţumit îtt numele delegaţiei pentru calda primire făcută şi a­­înmînat acad. prof. dr. C. I. Parhon discuri im-­­primate cu cuvintări rostite de V. I. Lenin şi un album cu imagini din realizările Uniunii Sovietice în decursul celor 40 de ani de la im­ făptuirea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. ( 1 * 1 După amiază, membrii delega­­ţiei de vechi membri ai P.C.U.S., în frunte cu A. F. Gorkin au vi­zitat Muzeul de Artă al R.P. Ro­mâne. Oaspeţii sovietici au fo­st însoţiţi de C. Tiulescu, prim vice preşedinte al Asociaţiei foştilor, deţinuţi şi deportaţi politici anti­fascişti din R. P. Romină. La sosirea la Muzeul de Artă, membrii delegaţiei au fost salu­taţi de M. 11. Maxy, artist eme­rit al R.P.R., directorul muzeului, după care oaspeţii au vizitat Ex­poziţia comemorativă „Nicolae Grigorescu“ sălile de artă occiden­tală, artă chineză şi altele. Seara, delegaţia de vechi mem­bri ai P.C.U.S. a­ asistat la tea­trul de Operă şi Balet al R.P. Ro­mâne la spectacolul cu opera „Tosco­“ de Puccini.­­ (Agerpres) Delegaţia guvernamentală care a semnat planul de aplicare a acordului cultural s-a întors de la Moscova Joi după-amiază s-a înapoiat în Capitală, venind de la Moscova delegaţia guvernamentală care a participat la semnarea planului de aplicare a acordului cultural între R. P. Romina şi U.R.SIS. pe anul 1958. Delegaţia a fost con­dusă de tov. acad. Atanase Joja, ministrul I­nvăţămîntului şi Cul­turii. In Gara de Nord, delegaţia a fost întîmpinată de tovarăşii Con­stanţa Crăciun, Ion Pas şi C. Prisnea, adjuncţi ai ministrului Invăţămîntului şi Culturii, Eugen Rodan, secretar al A.R.L.U.S., Gh. Ploeşteanu Mihai Alexandru, secretari generali în Ministerul Învăţămîntului şi Culturii, de funcţionari superiori în Ministe­­rul Învăţămîntului şi Culturii. Au fost de faţă V. F. Nikolaev, însărcinat cu afaceri ad interim al Ambasadei Uniunii Sovietice la Bucureşti şi membri ai Ambasa­dei. (Agerpres) Racheta purtătoare a satelitului a fost văzută la Bucureşti La 31 octombrie a.c. ora 18:58 racheta purtătoare a satelitului artificial al pămîntului a fost vă­zută la Observatorul Astronomic din Bucureşti mişcîndu-se pe o mică porţiune a traiectoriei în a­­propierea orizontului, în direcția nord-nord est, trecînd, sub conste­lația Perseu. La cea m­ai mare strălucire, racheta a apărut ca o stea de mărimea a doua, de cu­loare alb-albastră, cu o mișcare mai înceată ca a unui meteor. Tot mai mulţi tineri din agricultură se conving de însemnătatea sectorului zootehnic al econo­miei noastre şi muncesc cu sîrg pentru dezvoltarea lui. In fotografie, tineri îngrijitori de la ferma gospodăriei zootehnice „Desrobirea“ din Boto­şani, regiunea Suceava, in timpul lucrului. Fotó: AGERPRES.

Next