Scînteia Tineretului, aprilie 1958 (Anul 13, nr. 2766-2791)

1958-04-01 / nr. 2766

FOTBAL Clasamentul s-a clătinat sub povara... surprizelor Cu fiecare etapă care trece, campionatul categoriei A de fot­bal devine mai pasionant. Dumi­nică, Jiul­ Petroiani şi Ştiinţa­ Ti­­mişoara şi-au schimbat între ele locurile în clasament, în timp ce Petrolul „ciocănit“ acasă de mi­nerit din Petroşani, nu s-a clin­tit încă de la şefie. In nici un caz, petroliştii nu se aşteptau să fie învinşi pe teren propriu. O sin-g­­ură echipă se putea pînă acum ăuda că în ultimii 2 ani i-a în­vins pe ploeşteni la ei acasă într-un meci oficial, aceasta era Dinamo Bucureşti. Acum însă, dinamoviştii tecureşteni îşi mai aduc­ prea puţin a­­minte de lider pentru că au alte bătăi de cap. Echipa lui Baratloi şi G. Nicolae îşi continuă vertigi­nos „cursa“ spre zona „minată“, cu toate că dinamoviştii au prezentat duminică o fonna­ţie remaniată în care au re­apărut „bătrînii“ Neagu şi Ni­­cuşor pentru a ridica moralul celorlalţi, scorul însă nu le-a surîs. Dinamoviştii au fost mai buni de­cit jucătorii Rapidului, dovedin­­du-ne că acel 2-6 a fost într-ade­­văr un accident, dar că echipa n-are destulă încredere în forţele sale. Ca atare, n-au insistat sufi­cient cînd cei de la Rapid se gă­seau în 10 oameni, iar pe deasu­pra, au avut şi ghinionul să aibă în faţă pe Dungu în mare formă. Militarii bucureşteni au făcut eforturi vizibile pentru a obţine victoria. Linia de atac de la C.C.A. începe să-şi revină. O contribuţie preţioasă o aduce Constantinescu care de la meci la meci justifică încrederea ce i s-a acordat şi se anunţă a fi un adversar foarte pe­riculos pentru... colegul său Ale­­xandrescu. Prin victoria asupra Progresului-Bucureşti, C.C.A. a in­trat în plutonul care-l urmăreşte pe lider. Destul de bine se com­portă şi Dinamo Cluj care fiind pe locul 4 se află numai la 2 puncte diferenţă de Petrolul. Eta­pa din 13 aprilie pune un mare semn de întrebare în faţa dina­­moviştilor clujeni. In caz de vic­torie asupra colegilor lor de aso­ciaţie urmează să continue cursa spre primul loc, în timp ce bucu­­reştenii vor începe să prindă ră­dăcini în coada clasamentului. Iată deci o partidă care se anun­ţă a fi foarte disputată. La Arad, Clubul Sportiv Oradea a mai com­plectat un bilet de drum spre ca­tegoria B, cu toate că U.T.A. a jucat destul de modest. Echipa „Energia" din Tîrgu Mu­reş, şi-a făcut obiceiul să „vă­muiască“ de la un timp fiecare echipă pe care o găzduieşte. Acum, a fost rindul celor de la Ştiinţa Timişoara să lase aci 2 puncte. Cu Ciosescu lipsit de orice orizont şi totuşi constituind după cît se pare speranţa „nr. 1“ a studenţilor ti­mişoreni, echipa antrenată de Schileru a trebuit să părăsească terenul învinsă. Tîrgu Mureş a fost mai bun dar ni se pare ha­zardat ca numai după o partida, să tragem de acuma concluzia că „victoria Ştiinţei, obţinută în întîl­­nirea cu Dinamo, s-a datorat mai mult formei slabe a bucureştenilor decit calităţilor studenţilor timişo­reni...“ M. ZONIS Iată acum rezultatele etapei: Petrolul Ploeşti — Jiul Petroşani 0—1 (0—0); Energia Tîrgu Mu­reş — Ştiinţa Timişoara 2—1 (1—1); U.T.A. Arad — C. S. Ora­dea 2—0 (1—0) ; Dinamo Cluj — Steagu Roşu Or. Stalin 4—3 (3—3); Progresul Bucureşti — C.C.A. 1—2 (1—0) ; Dinamo Bucu­reşti — Rapid Bucureşti 0—1 (0-1). 0 Liderul învins pe teren propriu 0 0 întîlnire în familie se anunţă pasionantă 0 La Tg. Mureş trebuie să laşi puncte Flancat de către Soare şi Caricas, Constantinescu încearcă to­tuşi să reintre în posesia balonului. Foto: C. ANTON­IER Derbiul bucureştean n-a dat satisfacţie Derbiul echipelor bucureştene a stirnit întotdeauna un interes deo­sebit in rindul iubitorilor de fot­bal. Dacă tradiţia nu a fost infir­mată de spectatorii credincioşi ai meciurilor de fotbal, nu acelaşi lu­­cru se poate spune despre jocul prestat de echipele bucureştene, in­dependent de faptul că ele nu ocu­pă acum locuri fruntaşe în cam­pionatul categoriei A de fotbal. Şi ,cred că nu exagerăm făcind aceas­­tă afirmaţie, căci ea reflectă opi­niile spectatorilor. Note bune se pot da prea puţine, mai mult unor jucători şi mai puțin echipelor în întregime. Unii ar fi tentaţi să spună că focurile din campionat sunt carac­terizate tocmai de această goană acerbă după puncte. Este foarte adevărat că puncte­le sunt extrem de necesare echipe­lor bucureștene, finind seama de pozitia lor precară in clasament in momentul de față, dar tot atit de adevărat este că subordonarea completă a jocului acestei idei este dăunătoare calitafii fotbalului nostru. Toate cele 4 echipe — poate ceva mai puțin C.C.A. — au fost fascinate parcă de obține­rea victoriei. Din această cauză, Rapid, după ce a marcat golul s-a retras in apărare, într-o apărare disperată — in care un rol hotă­­rttor l-a avut Dungu, in zi mare, — deşi s-a văzut că orice acţiune de atac sau contraatac crea pa­nică în apărarea dinamovistă. Este bine că Rapid a ştiut să-şi păs­treze avantajul realizat,­­dar este tot atit de adevărat că acesta ar fi putut fi mărit. Dinamo, dimpo­trivă. Primind golul in plină do­minare, a primit un şoc care i-a dezechilibrat forța ofensivă. Toate sforţările făcute de Călinoiu (un adevărat erou al jocului) nu i-au putut reda echilibrul şi liniştea necesară pentru a putea înscrie. Şi e intr-adevăr surprinzător cum un jucător rutinat ca Nicuşor, care a condus bine atacul în cimp, n-a reuşit să vadă că înghesuirea jo­cului nu va putea aduce sparge­­rea apărării ermetice a Rapidului. In cel de al doilea meci, lucru­rile, păreau că se vor repeta aido­ma ca în primul, cu singura deo­sebire că intilnirea — până la pau­­ză — era pufin mai temperată, mai lentă. Progresul a înscris şi a conside­­rat că golul este suficient pentru obţinerea victoriei. Urmarea fireas­că a fost renunţarea la acţiunile ofensive, unde cele două aripi. Oaidă şi Dinulescu au creat faze frumoase şi au periclitat in foarte multe rinduri poarta apărată de Tom­a. C.C.A. mai calmă şi mai sigură a reuşit să pună astfel stăpînire pe joc şi de unde pînă la pauză pu­tini mai sperau intr.o răsturnare a rezultatului, după pauză era a­­proape clar că Progresul nu va putea rezista, ceea ce s-a şi în­­timplat. C.C.A. a clştigat cu 2—1 meritat, concretizîndu-şi superiori­tatea tehnică şi tactică pe care a manifestat-o. Evident, înfrîngerea Petrolului Ploeşti a consternat. Liderul, în­­vins pe teren propriu pentru pri­ma oară în acest campionat. Spec­tatorii ploeşteni care au sperat pînă în ultima secundă a celor 90 de minute egalarea, s-au văzut ne­­voiţi să soarbă pînă la fund pa­harul deziluziei. Şi înfrîngerea — cît pare de paradoxal — nu i-a amărît atît cît i-a dezamăgit evo­luţia în joc a echipei preferate. O linie de atac, ce-i drept, plină de intenţii agresive, dar cu un finiş haotic şi firesc, ineficace. Cu ju­cători ambiţioşi — în sensul ne­dorit al cuvîntului — dominaţi de o excesivă nervozitate în care Za­­haria a rămas „cap de afiş". El şi-a îngăduit să intre excesiv de... bărbăteşte la adversar, fapt care a culminat cu „îmbrăţişarea" sto­perului Panait. Pe deasupra, şi-a permis să fie obraznic cu propriul antrenor, Ilie Oană, cînd acesta de pe tuşă, transmitea echipei o indicaţie. Apărarea gazdelor a ră­mas în cea mai mare parte a în­­tîlnirii un compartiment mereu în derută în care Pahonţu, Marines­­cu şi Topşa au... scăldat-o pe rînd. Oaspeţii au, mai cu seamă, me­ritul că au privit cu seriozitate şi încredere acest meci. Timoraţi oarecum de împrejurări în primele minute (jucau dolar în deplasare cu liderul campionatului), au tre­cut în atac fără teamă că spatele frontului — o apărare condusă ex­celent de Panait — ar putea fi străpuns. Ploeştenii contraatacă de multe ori şi destul de periculos. Dar Crîsnic, mereu mai tînăr, ex­cepţional în reflexe, uimeşte pur şi simplu. Fiecare intervenţie a sa pare o lecţie servită confrateu­lui său mai tînăr, Roman, care, culmea, la un şut al lui Gabor este prins în contra timp şi go­lul de onoare, golul victoriei, se înscrie. Deruta îi înlănţuieşte pe ploeş­teni. Sporesc atacurile pe aripi mai cu seamă, dar din păcate, ac­ţiunile finale prost închegate au acelaşi sfîrşit: peste bară, în bra­­ţele lui Crîsnic şi de opt ori în corner. Dar nici aici nu reuşesc sii fructifice, ba de cîteva ori. Ior­­turile de colţ sunt executate cu totul defectuos. „Jiul" Petroşani a luptat pen­tru victorie, a ştiut s-o păstreze. Meritul victoriei aparţine întregii echipe şi antrenorului Anton Şepci. V. RANGA Promisiunea făcută la începutul campionatului de jucători şi an­trenori se pare că a fost uitată de ei. Şi tocmai de aceea le-o re­­amintim: FOTBAL DE CALITA­TE. SPECTACULOS AN­DFI­NA din liderul Învins acasă... O fază din întîlnirea internaţională de unghi C.F.R. Griviţa Ro­şi — Jedinstvo (Pancevo) disputată duminică în Bucureşti pe stadionul Dinamo Elevii şcolii profesionale de pe lingă uzina „Ernst Thälmann“ din Oraşul Stalin iubesc gimnastica. PE SCURT­ nirea cu învingătorul dintre Pan­­terryk-Helsinki şi Legia Varşovia.­­ La sediul comitetului de or­ganizare a celei de-a 17-a ediţii a Jocurilor olimpice de la Roma, preşedintele Comitetului olimpic italian, Oneşti, a vorbit despre semnificaţia flăcării olimpice. El a arătat că ştafeta care va aduce flacăra pe stadionul din Roma va trece din vechea Olimpie la Sira­­cuza, în insula Naxos şi va urma un traseu istoric pe pămintul ita­lian pînă la Roma. ■k Atletul sovietic Igor Ter Ovanesian, in vîrstă de 19 ani, a realizat la săritura în lungime performanţa de 7,53 m, într-un concurs desfăşurat pe teren aco­perit. Ter Ovanesian este şi re­cordman unional la această pro­bă cu rezultatul de 7,77 m. •­ La 30 martie s-a desfăşurat întîlnirea de fotbal dintre selec­ţionata oraşului Valencia şi echi­pa bulgară TDNA Sofia. Fotbaliş­tii bulgari au repurtat o victorie categorică cu 5—1. ★ Echipa reprezentativă de lupte libere a U.R.S.S. va pleca la 4 aprilie la New York pentru a susţine patru întîlniri cu spor­tivii americani. •­ In meci retur pentru Cupa campionilor europeni la baschet echipa SK Riga, campion U.R.S.S., a învins formaţia Universităţii Humboldt din Berlin cu 91—56 (44—26). învingători şi în primul meci cu 85—56 baschetbaliştii so­vietici s-au calificat pentru întîi- in luptă pentru insigna de „Atlet şcolar“ De astăzi — 1 aprilie 1958 intră în vigoare regulamentul de înfiinţare a insignei de „Atlet şcolar“. Incepînd de astăzi, în în­treaga ţară vor avea loc primele concursuri pentru trecerea nor­melor prevăzute în regulament şi pentru cucerirea, astfel, a insignei de „Atlet şcolar“. Desigur, evenimentul constituie un nou prilej de bucurie pentru elevii şcolilor medii şi profesionale. Acest lucru nu ni l-au spus numai elevii Şcolii medii nr. 7 „I. L. Caragiale“ din Bucureşti, dar şi cunoscutul pro­fesor de educaţie fizică, Camil Morţun, cu care am discutat recent. — Trebuie să ştiţi­­că insigna de „Atlet şcolar" a avut un ră­sunet deosebit de mare în mijlo­cul elevilor — ne spune profeso­rul C. Morţun- In şcoala noas­tră, de exemplu (şcoala medii nr. 7) elevii nu numai că au dis­cutat dar au şi început — şi asta încă de multă vreme — pregăti­rile practice pentru cucerirea in­signei. Insigna de „Atlet şcolar” nu numai că trezeşte interesul di­rect al elevilor, ci ea va contribu în mod deosebit la dezvoltarea atletismului şcolar. — Aţi putea să ne daţi cîteva amănunte în legătură cu regula­mentul insignei ? — Desigur. După cum ştiţi, in­signa are trei grade — bronz, ar­gint şi aur. Orice elev din şco­lile de cultură generală, pedago­gice sau profesionale, între 14-15 ani, care îndeplineşte una din normele prevăzute de regulament pentru o anumită probă atletică, poate cuceri insigna de „Atlet şcolar“. De remarcat însă că per­formanţele care sunt necesare pen­­tru cucerirea insignei trebuie rea­lizate numai în cadrul întrecerilor oficiale, în prezenţa unor arbitri oficiali şi a unor membri ai co­misiei locale de atletism. Acest lucru ca şi felul cum se elibe­rează insignele (cele de bronz de către secţiile de învăţămînt ale sfaturilor populare raionale, cele de argint de către secţiile regio­nale, iar insignele de aur numai de către Ministerul Invăţămîntu­­lui şi Culturii), toate însoţite de brevete speciale, ridică în mod serios valoarea insignei. — Cum vi se par normele sta­­bilite pentru cucerirea insignei ? — Drept să fiu, nu sînt uşoa­re. In orice caz, nu sunt inacce­sibile. Să vă dau un exemplu- Pe baza rezultatelor obținute pînă acum în diferite concursuri, circa 20—30 de elevi din şcoala noas­tră ar putea cuceri insigna de bronz. Alţi vreo 3—4 pe cea de argint. Pentru cea de aur nu ştiu, încă, exact. După primele concursuri în­ aer liber aş putea să spun ceva precis. Acest exem­plu dovedeşte pe de o parte că insigna poate fi totuşi obţinută, dar că pentru aceasta trebuie muncă, pregătire. Adică antrena­mente şi iar antrenamente. Dintre norme, cele mai accesi­bile mi se par cele de alergări — 100, 200 şi 800 m., respectiv 12,4 secunde, 26 secunde şi 2­8” la băieţi şi 14,2 şi 30,5 secunde pen­tru 100 şi 200 m. plat la fete pentru insigna de bronz. De ase­menea, probele de sărituri , băieţi 5,50 m. la lungime, 1,52 m. la înălţime şi 11 m.­­ la triplu salt şi 4,30 m. lungime şi 1,30 m. înălţime la fete, toate pentru in­signa de bronz Şi ca să se înţe­leagă mai bine de ce spuneam mai înainte că introducerea aces­tei insigne va fi un stimulent deo­sebit pentru dezvoltarea atletis­mului şcolar, să vă dau un exem­plu. La probele de viteză, pentru cucerirea insignei de aur trebuie realizate următoarele norme: la băieţi: 11,4 secunde la 100 şi 23,4 la 200 m., iar la fete 12,8 şi res­pectiv 27 pe aceleaşi distanţe. După cum se vede, performanţe cu care orice elev poate partici­pa chiar la finalele campionatu­lui republican de juniori. In ciuda greutăţilor, sunt con­vins că vor fi mulţi elevi care încă din primele zile vor înde­plini normele pentru cucerirea in­signei de „Atlet şcolar“ de bronz, de argint şi chiar de aur. Nu trebuie uitat că cucerirea a­­cestei insigne constituie o mîn­­drie de seamă pentru fiecare elev din ţara noastră. AL. PINTEA Juniorii noştri Mîine, la Koblenz (R.F.G.) în compania reprezentativei de ju­niori a Greciei, un număr de 16 tineri fotbalişti rom­âni vor lua startul în Turneul Internaţional de juniori — U.E.F.A. La cea de a XI-a ediţie a acestui turneu, participă 19 echipe de pe conti­nentul nostru, trezind un mare interes în cercurile fotbalistice europene. De data aceasta, din păcate se poate spune că băieţii noştri au plecat la turneul de la Luxemburg fără să aibă în per­spectivă prea multe emoţii, iar, noi fără să avem prea mari... pretenţii la ei. „Cartea de vizi­tă“ cu care se prezintă echipa noastră nu spune lucruri mari. „ll“-le care va înfrunta in pri­mul joc pe fotbaliştii greci nu poartă nici laurii acelei neuitate echipe de speranţe, care la To­rino şi la Budapesta a strălucit atît de promiţător. Echipa care joacă mîine la Koblenz nu mai numără in rîndurile sale nici „ve­detele" pe care le-a avut „ii“-le rominesc care a capotat atit de surprinzător anul trecut în Spania. Echipa juniorilor romîni are mai puţină experienţă şi rutină decit celelalte înaintaşe ale ei. Situaţia existentă a fâcut ca lo­tul pentru turneul de la Luxem­burg să fie pregătit în mare gra­bă. Cei 16 fotbalişti care s-au pregătit sub conducerea lui Tra­­ian Ionescu şi Gorgorin numără printre ei o serie de elemente cu mari perspective. Este lăudabilă iniţiativa antrenorilor pentru for­marea unei echipe care să joace şi la anul la turneul U.E.F.A. Cea mai mare parte a echipieri­lor reprezentativei de juniori care a părăsit ieri dimineaţă Ca­pitala plecînd spre Luxemburg, nu va depăşi atît de curind ju­nioratul. Aşa, de pildă, este inte­rul Iosif Varga în vîrstă de 16 ani. Un alt exemplu este centrul atacant Radu Matei şi portarul Cristian Müller care abia au îm­plinit 17 ani. Media de vîrstă a echipei este în jurul a 17 ani. Ju­niorii sunt bine făcuţi fiziceşte, au o mare putere de luptă, iar con­diţia fizică se pare că este „atu-ul“ formaţiei. Apărarea este mai bună de­cît înaintarea, iar la capitolul tehnică individuală sunt lipsuri. Tr. lonescu preciza de altfel: „Sunt deficiențe la ca­pitolul tehnică individuală, dar nu alarmante“. Antrenorul fede­ral a continuat: „Sperăm să fim în cadrul jocurilor din turneu în perioada de vîrf a formei spor­tive...“. Este foarte neplăcut ca după o serie de succese internaţionale de amploare ale juniorilor români, să fim nevoiţi în ultimii doi ani să înregistrăm mereu decepţii, deşi avem un material uman cu excelente calităţi fotbalistice. Credem că fostul C.C.F.S. a tra­tat cu mult prea multă uşurinţă problema pregătirii tinerilor fot­balişti. Nu este destul doar fap­tul că au fost alocate pentru a­­ceasta fonduri importante. Avem antrenori pricepuţi, cin­stiţi, devotaţi acţiunii de creştere şi educare morală a tinerilor ju­cători. Unul dintre aceştia este Augustin Botescu care şi-a cîşti­­gat pe merit stima jucătorilor şi a iubitorilor de fotbal din ţara noastră, pentru modul exemplar in care i-a pregătit pe echipierii de la Progresul C.P.C.S. şi apoi echipa reprezentativă de ju­niori. Deşi juniorii noştri nu se pre­zintă la turneul de la Luxemburg la nivelul posibilităţilor lor reale, aşteptăm de la ei o comportare bună, dat fiind cunoscută puterea lor de luptă şi condiţia fizică re­marcabilă. M. Z. în Luxemburg Crosul „L’Humanité Peste 60.000 de parizieni au a­­sistat duminică la desfăşurarea ce­lei de-a 21-a ediţii a tradiţiona­lului cros organizat de ziarul „L’Humanité“ în Pădurea Vincen­­nes. La întrecere au participat atleţi renumiţi din U.R.S.S., Au­stria, Belgia, Italia, România, Iu­goslavia, Ungaria, Polonia și alte țări. După desfăşurarea crosurilor de masă, in care au luat startul sute de tineri muncitori parizieni, s-a desfăşurat crosid campionilor. Lupta a fost deosebit de dîrză, iar cei doi mari favoriți : Bolotnikov (U.R.S.S.) și Mihalic (Iugoslavia) au fost întrecuţi de alergătorii po­lonezi in formă excepţională. Cu 1.000 de metri înainte de sosire în frunte se afla un pluton de 4 alergători din care s-a desprins irezistibil polonezul Kryskowiak, care a trecut primul linia de so­sire, cronometrat pe 10 km, cu timpul de 30’54”. Au sosit in ordi­ne Ozog (R.P. Polonă) — 30’57”, Bolotnikov (U.R.S.S.) 31’08”, Zimny (R. P. Polonă) 31’16”, Pudov (U.R.S.S.) 3­1’1­7”, Mi­halic (Iugoslavia) — 31 ’37”. Dintre concurenţii români primul s-a clasat Grecescu pe locul 13, urmat de Weiss pe locul 15. Baschetbaliştii de la C. C. A. învingători la Atena Echipa bucureştea­­nă de baschet C.C.A. a debutat duminică cu o frumoasă victo­­rie în „Cupa campio­nilor europeni", în­­trecînd la Atena cu scorul de 63—60 (32— 31), echipa greacă Panellinion. In ciuda căldurii mari şi a te­renului asfaltat, bas­­chetba­lişti români şi-au depăşit adver­sarul, datorită unui joc tehnic superior şi mai ales preciziei a­­runcărilor la coş în care au excelat Ne­­def, Fodor şi Folbert. In legătură cu a­­cest meci, corespon­dentul agenţiei ate­niene „Athenagence“, scrie în cronica sa : „Echipa română a fă­­cut o magnifică de­monstraţie de efica­citate la coş. In re­priza secundă, bas­­chetbaliştii români au dominat net, lăstnd o excelentă impresie. Arbitrajul prestat de Takev (Bulgaria) şi Ciolovici (Iugosla­via), a fost bun. In­­tîlnirea s-a desfăşu­­rat într-o atmosferă de perfectă sportivi­tate". Returul meciului C.C.A. — Panelim­fon se va desfășura la 13 aprilie la București. Numai azi pînă la ora 24 vă mai puteţi depune buietinele în Capitală La campionatele republi­ cane de tenis de masă iarăși joc defensiv CLUJ. (De la corespondentul nostru). Campionatele republicane de te­nis de masă au trezit un deosebit interes printre clujeni. 3 zile la rînd, frumoasa sală de sport a uzinelor „Ianos Herbak“ a fost arhiplină. Aşteptările spectatorilor clujeni n-au fost însă total îndrep­tăţite. Dacă meciurile masculine au fost pasionante, majoritatea covâr­şitoare a jucătorilor străduindu-se să facă un joc cît mai complex cu atacuri puternice, apoi meciu­rile dintre cele mai bune jucătoare de tenis de masă au deziluzionat. Un confrate participant la re­centele „europene“ de la Budape­­sta sublinia ca o deficienţă tendin­ţa jucătoarelor de a practica un joc exclusiv defensiv. Aceeaşi remarcă o facem şi asupra întrecerilor fe­minine individuale disputate in cadrul campionatului republican din acest an. Pe clujeni i-a sur­prins în mod neplăcut jocul reţi­nut al fetelor noastre. Şi tonul l-au dat tocmai jucătoarele frun­taşe, care au rămas astfel corijente la lecţia ce trebuiau s-o ţină tine­relor elemente invitate la această confruntare a celor mai buni. Angelica Rozeanu a fost de ne­recunoscut, numai astfel se explică înfrîngerea suferită din partea clujencei M. Gavrilescu. Nici Ella Zeller — Constantinescu n-a stră­lucit fiind la un pas de infringere în meciurile cu Irma Magyart (sin­gura dintre fete care a practicat un joc complex) și Martha Tompa, în general, meciuri plictisitoare, de ţăcăneală, enervante. Uneori pentru o minge s-a ţăcănit 7—9 minute. Aşa s-a întîmplat lu me­ciul disputat în cadrul semifinalei probei de simplu fete dintre M. Gavrilescu şi Geta Pitică in care un set a luat sfîrşit cu scorul 4—3 (!?). Finala acestei competiţii dispu­tată între Ella Zeller — Constan­­tinescu şi M. Gavrilescu a fost cea mai mare deziluzie pentru opera­­tori. Amintim că dintre cele 4 se­turi disputate (pînă la urmă Ella Zeller a ieşit învingătoare în acea­stă anostă dispută cu scorul de 3—1) trei s-au terminat la „ceas“. Iată celelalte rezultate înregis­trate în finale : MATEI GANT­­NER — T. Harasztosi 3-0 ; A. ROZEANU, E. ZELLER — Pitică, Folea 3-0 ; REITER, BOTTNER — Negulescu, Cobîrzan 3-1 ; ZEL­LER, GANTNER — Pitică, M. Popescu 3-0. M. MUNTEANU STADIOANE „LINIŞTITE" Obiectivul era precis. Duminică dimineaţa, să mergem pe cîteva stadioane şi terenuri de sport şi să relatăm felul cum sunt folosite de către tineri. La om 9, pătrundeam pe terenul de sport al uzinei „Boleslav Bie­­rut”. Nu era nici ţipenie de om. La intrarea pe teren, se află o construcţie cu cîteva camere. Prin uşa deschisă şi prin geamurile sparte vîntul sufla în voie. Nu mai descriu dezordinea. Pe teren, în careul de 16 metri o capră păştea.Să-i „iau un interviu !“ Ce ziceţi ? Abia pe la ora 10 au apărut 22 de jucă­tori de la „Metalul Obor“ şi „Tehnometal“ care au susţinut un meci în cadrul „Cupei R.P.R.“. Cei care vor să cunoască înjură­turi noi, „inedite“ n-au decit să asiste la asemenea meci. Menţio­nez, era meci de... cupă. La ora 12 stadionul şi-a închis porţile, (care de fapt nici nu se mai fin în balamale). Terenul a devenit din nou pustiu. Nu ştiu de unde, capra a apărut din nou. Paşte. Şi va face acest lucru pînă cînd co­lectivele sportive de la fabricile din împrejurimi se vor hotărî să folosească din pUn această bază sportivă. Pentru aceasta, insă, trebuie mobili­zate mase largi de tineri la practicarea spor­tului. Condiţii există. La ora 12:30 îmi făceam in­trarea pe stadio­nul „Locomotiva „Griviţa Roşie“ din Parcul Copi­lului. Un stadion modern, înze­strat cu un te­ren de fotbal şi rugbi, unul de baschet, de volei, pistă de atletism şi o sală în care este aşezată o masă de ping-pong. Din păcate, pe stadion nu era ni­meni. In sfîrșit apare un om. — Pe cine căutați ? mă între­bă el. Nu știam ce să-i răspund. Cău­tam de fapt activitate sportivă în zilele de duminică, dar ?... După alte întrebări și răspunsuri ajută­toare am aflat că este magaziner la magazia de echipament sportiv şi că altcineva nu se află pe sta­­ dion. El era deci cel mai mare. — Azi nu-i nici o competiţie pe stadion ? — Nu ! Rug­­biştii au meci cu iugoslavii pe Di­namo. — Nici după amiază ? — Nici! Rug­­biştii se odih­nesc după me­ciul cu iugosla­vii. — Dar nici în alte duminici . — Numai a­­tunci cînd rug­biștii au meciuri de campionat sau antrenamente și asta de obicei dimineața. — Iar după amiază ? — încerc să-l „trag de limbă“ crezînd că voi afla totuși ceva mai deosebit. — Nu ! De obicei, după amia­ză, rugbiștii sînt liberi. Se distrea­ză și ei. — Ceva sport de masă, nu se face pe acest stadion . — De masă . Da ! Avem trei echipe de rugbi. A­ntîia, juniori şi pitici. — Mă refer la tineri muncitori, elevi din cartier care vin aici să joace volei, baschet, tenis de ma­să, să se întreacă in competiţii atletice. — ? ? ? Era şi normal să nu-mi poată răspunde, deoarece întrebarea tre­buia adresată preşedintelui colec­tivului sportiv al complexului „Griviţa Roşie“. Ferate o să ne răs­pundă, printre altele, şi dacă a­­cest stadion e numai pentru rug­­bişti. Dacă nu, atunci de ce în zilele libere nu organizează între­ceri sportive la care să participe tinerii din cadrul complexului . La numai cîţiva paşi de acest stadion, se află alte cîteva institu­ţii printre care şi uzina metalur­gică „Griviţa“, „Textila Griviţa“, şcoala medie „Aurel Vlaicu“ care au un însemnat număr de tineri şi care nu au baze sportive pro­prii. Oare aceşti tineri nu ar pu­tea folosi stadionul din Parcul Co­pilului care zile de-a rindul si mai ales duminicile este nefolosit ?. GH. NEAGU

Next