Scînteia Tineretului, iunie 1958 (Anul 13, nr. 2817-2841)

1958-06-01 / nr. 2817

Să apărăm Z­I­M­B­E­T­­ul­­ copilăriei! Im Internaţio­nală a Copilu­lui este nu nu­mai un prilej de a face un bi­lanţ, de a trece în revistă rea­lizările obţinu­tă şi de a întocmi compa­raţii, ci mai mult decît oricînd este un îndemn de a apăra zîmbetul copilăriei, de a apăra joaca nevinovată a copiilor din curtea creşei, şcoala cu comorile ei ce se dezvăluie generoase şi fericirea maternă inegalabilă prin profunzimea şi sinceritatea ei. Copilăria nu este pretutin­deni la fel, după cum nici la noi copilăria n-a fost întot­deauna asemenea celei de as­tăzi. Am întîlnit cîteva cifre care vorbesc concludent des­pre grija partidului şi guver­nului pentru cei care mîine vor păşi mai departe pe dru­mul de victorii al socialismu­lui. In anii puterii populare au fost create 6.638 creşe şi cămine în care-şi petrec timpul 324.347 de copii. 126.300 de copii au plecat anul trecut în colonii şi în tabere la munte şi la mare. Pentru cei mici au fost tipărite în anii noştri 49.000.300 exemplare cărţi. 1.870.000 elevi învaţă pe băncile şcolilor elementare şi medii. Nu sunt simple cifre de bilanţ. Cifrele acestea poartă în ele toată poezia vieţii noi a copiilor noştri. Cifrele acestea ne îndeamnă să fim recunoscători făurito­rului vieţii noi a partidului, dar în acelaşi timp ne în­­deamnă să ne aducem aminte neîncetat de trecut. Să nu ui­tăm cind copiii muncitorilor se chinuiau în ghiarele bolilor şi a mizeriei, cind viaţa lor se scurgea între cocioabele in­salubre şi maidanele cu gu­noaie, cînd porţile şcolilor erau închise pentru cei nevo­iaşi, cind copilăria era tristă. Toate acestea pentru noi re­prezintă trecutul. Toate aces­­tea pentru copiii celor ce muncesc, care trăiesc in lu­mea capitalistă, reprezintă încă prezentul. La noi creşa şi că­minul au devenit o obişnuinţă, fapre integrate definitiv în co­tidian. Insă în Germania oc­cidentală, după cum relata una din conducătoarele mişcă­rii de femei, în marile centre industriale, majoritatea copii­lor — din lipsă de grădiniţe şi cămine — îşi petrec timpul pe stradă purtînd legată la gît cheiţa locuinţei în vreme ce mama se găseşte la mun­că. Notaţi: numărul acestor copii este de 3.600.000. Sunt ţări unde şi astăzi se mai practică comerţul de copii. In Japonia, un cline de lux costă 50 de dolari, o pisică 30 de dolari, iar o fetiţă... 22 de dolari. Te cutremuri aflind asemenea lucruri in plin secol XX cind omul se pregăteşte să pătrundă în cosmos. Dar chiar în Statele Unite ale A­­imericii, cărora apologeţii ca­pitalismului îi închină osana­le, foarte mulţi copii trăiesc în condiţii de neinvidiat. 6.000.000 de copii americani suferă din pricina lipsei de săli de clasă neputînd urma cursurile şcolare. Aceasta da ţara în care miliarde de do­lari sunt cheltuite anual pen­tru­ înarmare. Puneţi faţă in faţă cifrele, faceţi comparaţii şi trageţi concluzii. Aceste concluzii vă vor vorbi despre faptul că fe­ricirea copilăriei nu există decît în ţările in care puterea capitalului a fost dărîmată, în care zeul BAN nu mai este atotputernic. Dar norii răz­boiului ameninţă sănătatea copilăriei. Răspunderea pentru generaţia de mîine ne obligă să luptăm cu forţe înzecite împotriva celor ce vor să a­­runce omenirea în viitoare a unei catastrofe atomice. Avem o memorie bună. Ştim cine nenorociri a adus omenirii im­perialismul. Ştim că astăzi imperialiştii americani şi par­tenerii lor vor să readucă aceste nenorociri multiplicate la infinit cu ajutorul armei a­­tomîce. Aceasta ne obligă la luptă. La luptă pentru apă­rarea păcii, pentru făurirea socialismului în patria noas­tră- La luptă pentru zîmbetul copilăriei. „Scînteia tineretului“ Foto: DUMITRU F. DUMITRU LA SĂRBĂTOAREA CELOR MICI Ca să nu-mi trădez profesia, încercînd să toastez în sănătatea sărbătoriţilor de la 1 iunie, s-ar cere să ridic un pahar cu lapte sau cu limonadă. Gestul însă ar fi riscant. Cine ştie dacă nu s-ar găsi un pedagog mult prea zelos care să-mi sugereze („nu ^ uita, dragă, exemplul personal !“) să înlocuiesc, spre binele copiilor, se înţelege­­, laptele şi limonada cu siropul de tuse sau („în definitiv, fără iniţiativă nu poate exista edu­caţie !“) cu... untura de peşte. Prefer şi de data aceasta, ba poa­te de data aceasta mai mult şi din toată inima, să ridic un pahar cu vin — în ciuda faptului că vi­nul nu se recomandă copiilor de­cît rar, un deget pe fundul paha­rului, şi după un prealabil „copiii n-au voie" : — Să fiţi veseli şi sănătoşi, co­pii, să creşteţi mari şi harnici, să creşteţi curajoşi şi luminaţi ! Şi sînt sigur că n-ar strica să-mi întovărăşesc cuvintele de un zîm­bet şiret, împrumutat de la buni­cul care, în ziua pensiei, aduce nepoţilor, tăinuită la spate, punga cu bomboane. Pentru că, nu ştiu ce părere aveţi dumneavoastră, dar fără şiretenie mi se pare că nu iese mare lucru. Avea dreptate Gaidar: „Lasă, cîndva, mai tîrziu, o să se gîndească oamenii : au trăit odată unii care din şiretenie se intitulau scriitori pentru copii. De fapt ei pregăteau o puternică armată de comunişti“. S-a furişat în şiretenia aceasta o admirabilă minune a vieţii, un tonic cu puteri fantastice, cu stropi din elixirul tinereţii fără bă­­trîneţe — şi, desigur, el n-a fost Octav Pancu-Iaşi !nescris în exclusivitate scriitori­­or pentru copii. Şireţi, în sensul cuvintelor lui Gaidar, numără pămîntul întreg cu sutele de milioane, iar dacă în­­tr-un răgaz al sărbătorii puştilor noştri şi de pretutindeni, am fi întrebaţi şi noi cei de pe melea­gurile Dunării şi ale Carpaţilor, aşa cum se întreabă, fie şi numai din amabilitate : — „Ce mai fa­ceţi ?“. Cu gîndul la 1 iunie şi la sărbătoriţi, am răspunde firesc, aşa cum se răspunde, şi nu numai din amabilitate : — „Pregătim o puternică armată de comunişti !“ Pr­ocuparea pentru cei mici ar putea părea unora un pa­şaport de ieşire din preocupă­rile lor de oameni maturi, o întoarcere la lumea cu di­mensiuni pînă la clanţa uşii, şi în consecinţă, o neserioasă costumare în pantaloni scurţi şi bluză ma­rinar. O, nu, mi vă speriaţi: la poarta copilăriei nici o inscripţie nu vesteşte parafrazînd: „Lăsa­ţi-vă preocupările, voi care in­traţi“. Sînt gata să vă conving — ah, pedanteria scriitorului pentru co­pii ! — reamintindu-vă o scenă de familie. Tatăl, în curte, alergînd un galop şi purtînd pe umeri pe iscusitul jokeu — o fetiţă. Nimic neobişnuit, nu-i aşa ? Intr-adevăr nimic neobişnuit, mai ales cînd te gîndeşti că pînă a ieşi în curte, tatăl nu se ridicase de la masa de lucru de aproape douăzeci de ore, că sfîrşise de scris capitolul nouă despre „Rotaţia de ansamblu a camtalului avansat“ şi că, deşi nu mai e nevoie să spun, tatăl se numea Karl Marz... Afirmaţia despre acei unii care ar putea da altă interpretare invi­taţiei la şiretenie, mi-a provocat-o o recentă discuţie al cărei martor am fost. Eroii : doi taţi tineri. — Ce faci duminică dimineaţă? — Mă duc cu puştiul la mu­zeu. — Eşti neserios, amice. Hai la mine să facem o tablă. Vă mărturisesc că iubesc nespus aceşti oameni „neserioşi“. Mă bucur cînd îi întîlnesc discutînd — cu aceeaşi aprindere care îi stăpîneşte la uzină cînd se co­mentează o inovaţie — la şcoală, în comitetul de părinţi, despre un fapt „neserios“ ca acela că în fe­restrele claselor n-ar fi rău să se afle ghivece cu flori, cînd bat la uşa vecinului şi-i spun : — „băia­tul meu e la al tău? Da? Nu, nu te deranja... voiam doar să ştiu unde se află...“ cînd intră în librărie şi cu atenţia cu care ar răsfoi o bro­şură de specialitate, sau o nouă ediţie Caragiale, răsfoiesc nişte cărţi cu poze, nişte cărţi „neseri­oase“, întrebînd, ca să se convin­gă, de cîteva ori pe vînzătoare : — „Eşti sigură că pe asta o s-o înţeleagă ? Puştiul n-are decît pa­­tru ani !“ ; cînd, acasă, se opresc dintr-o treabă serioasă ca să-şi bage nasul în caietele de pe masa păiatului sau fetiţei, nişte caiete I ! MOTTO ( Ea ţint copilul! Pămintul este moştenirea mea Cind viu pt lume mai bun trebui săl lat Cind plec ! Şi eu şi milioane de fraţi şi surioare menirea ne-am îndeplini de nu ne-aţi pune piedici. O, oameni / Nu ne puneţi piedici! (Dintr-un cîntec anonim care circula în S.U.A. în anul 1916). ...atunci te apropie de noi copilul Şi astfel a vorbit conştiinţei noastre ! Eu sint copilul ! Sint începutul şi nemărginirea Făgăduinţa şi împlinirea ei. Sint primul zîmbet care a sfîşiat lacustra noapte. Sint prima-ngrijorare, primul tremur, Care a clintit oglinda înceţoşată şi împietrită A minţilor de la începutul lumii, Eu sunt copilul! Tulburătoare-mi este fiinţa, Căci neputinţă sunt şi totuşi, Puterea mea, E fără margini. Pierdut în albele întinsuri dintre perne, închis în temniţa neîndurătoare a scutecelor, Sínt cel mai oropsit dintre betegi, Şi totuşi mai puternic decît zeii I Popoare întregi duc degetul la buze, Popoare mari păţesc cu paşi Înăbuşiţi prin faţa leagănelor albe. întreg pămîntul cere In şoaptă i — Ssssst I Copilul doarme 1 • • • ■ • »««tsilllll Eu sint copilul I Sortit istoriei, voi cuceri prin luptă dreaptă Tainele simple a lumilor ce mă-nconjoară­­ Cu simfonia lor clocotitoare, De forme şi culori, De sunete, mirosuri şi tării, Şi vocile tăcute ale lucrurilor, Şi calma lor înţelepciune Pornesc aidoma puiului de ciută. ................................ Călătorii, călătorii, Dar nu v-am povestit cea mai tulburătoare, Mai rodnică, dintre călătorii. Călătoria către oameni. Cu tainicele leagăne pe braţe albe Culcuş în care nu te simţi stingher Ca-n albele ţinuturi dintre perne Nu vi i-am povestit pe oameni Popasurile dintre rîs şi plîns, Gîndul sculptind pe frunte văi adinei Cuvîntul care inchide în sclipitor şirag Mereu mai uimitoare înţelesuri. Nu vi i-am povestit pe oameni, Puternicii, fermecătorii oameni, Care te-aruncă în zbor către lumină Prinzîndu-te apoi cu braţ puternic. Nu vi i-am povestit şi nici nu-i povestesc Oamenii sînteţi voi! Sen Alexandru VORBEŞTE COPILUL — Fragment© — Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XIV, Seria II-a, Nr. 2817 4 PAGINI-20 BANI Duminică 1, Iunie 1958 ADUNAREA FESTIVA de la PALATUL PIONIERILOR Pionierii şi şcolarii bucureşteni, şi-au dat ieri după amiază întîl­­nire la Teatrul de Vară al Pala­tului pionierilor din Capitală. Intîlnirea lor a fost prilejuită de sărbătorirea Zilei Internaţionale a Copilului şi a VIII-a aniversa­re a activităţii Palatului pionie­rilor. Cu acest prilej a luat cuvîntul tovarăşa Ana Spiridon, membru supleant al Biroului C.C. «l U.T.M. In cuvinte pline de căl­dură ea a vorbit despre frumuse­ţea copilăriei pe care o trăiesc astăzi cei mai mici cetăţeni ai patriei noastre. Tot cu această ocazie conduce­­rea Palatului pionierilor a acor­dat diplome de merit unor cercuri pioniereşti pentru activi­tate deosebit de fructuoasă ca şi unor pionieri ce s-au distins în cadrul activităţii extraşcolare desfăşurată la Palatul pionierilor. La adunarea festivă a pionie­rilor şi şcolarilor din Capitală a ţinut să ia parte şi Aurelia Voi­­can, mamă eroină. Dînsa a po­vestit pionierilor cît de greu îşi creştea în trecut copiii. Cu emoţie şi recunoştinţă în glas, Aurelia Voican a arătat apoi grija pe care o poartă astăzi statul nostru democrat popular faţă de creşte­rea şi educarea tinerii generaţii. In mijlocul sărbătoriţilor no­ştri a fost prezent şi scriitorul Octav Pancu-Iaşi care le-a vor­bit micuţilor auditori despre bucuria părinţilor de-ai vedea pe cei mici întotdeauna cu zîmbetul pe bu­ze. In semn de caldă recunoştinţă pentru copilăria fericită, plină de bucurii pe care o trăiesc în anii aceştia copiii patriei noastre, pionierii din Capitală au trimis o telegramă către C.C. al P.M.R. O tufă de cartofi atacată de gindaci de Colorado. In medalion, un gîndac a­­dult Gîndacul de Colorado este unul din cei mai periculoşi dușmani ai cartofului. Pagubele produse de acesta întrec cu mult pe cele pro­­duse agriculturii de lăcuste sau pomilor fructiferi de păduchele de San Jose. Gîndacul de Colo­rado este duşmanul agricultorilor de pretutindeni prin distrugerile mari pe care le pricinuieşte cultu­rilor de cartofi şi prin înmulţirea lui foarte rapidă, într-o perioadă de timp foarte scurtă. Un singur gîndac dă într-o vară peste 3 mi­lioane urmaşi, care pot să distrugă complect 2,5 hectare de cartofi. Pe lingă cartofi, gîndacul de Colora­do mai atacă şi roşiile, vinetele, tutunul, diferite solanacee sălbati­ce etc. Atacă culturile, atît ca adult cît şi ca larvă. De aceea, cunoaşterea acestui lăudător şi a măsurilor de de­pistare şi combatere prezintă o mare însemnătate pentru toţi ti­nerii, pentru toţi pionierii şi şco­larii, pentru toţi elevii şi studen­ţii mai ales pentru acei din re­giunile Timişoara, Oradea, Cluj, şi Baia Mare, care sunt invadate in prezent de acest dăunător foarte primejdios pentru agricultura a­­cestor regiuni. Gîndacul de Colorado este ori­ginar din America de Nord. El a fost depistat în anul 1859 pe plan­te sălbatice din familia solanacee­­lor. CUM SE RECUNOAȘTE GINDACUL DE COLORADO? Adultul are 10—12 mm. lungi­me, corpul de formă aproape ova­lă. Culoarea variază de la galben pal pînă la galben roșcat. Elitrele (aripile tari de deasupra) sînt galbene și cu cite 5 dungi negre longitudinale, capul galben cu mai multe pete negre. Partea de de­desubt a corpului este de culoare roșcată. Oul. Are culoarea galben-porto­­calie și forma alungită. Mărimea 1,2 mm. Larva. Are culoarea roşie porto­­calie cu două rînduri de pete ne­gre pe fiecare latură a corpului. Pupa. Culoarea variabilă de la galben portocaliu pînă la roşu ; mărimea este de aproximativ opt mm. MODUL DE VIAŢĂ A GÎNDACULUI Gîndacul de Colorado iernează ca adult în pămînt şi apare pri­măvara cînd solul are temperatura de 14° Celsius (între 15 aprilie- 20 mai). După apariţie gîndacii se hrănesc 2—3 zile şi apoi se împe­rechează. Ouăle sint depuse pe partea inferioară a frunzelor in grămezi de 20—60. O femelă de­pune pînă la 1800 ouă. Incubaţia durează circa două săptămîni, iar dezvoltarea larvelor aproximativ trei-patru săptămîni. în acest timp ele se hrănesc cu frunze de cartofi şi de plante din familia solanacee. La maturitate, larva intră în pă­mînt la 5—15 cm. adîncime şi se transformă în pupă, iar după opt pînă la 10 zile, adică la începutul lunii iulie, apar insectele adulte. Ultima generaţie iernează ca in­sectă adultă. La noi în ţară, datorită clima­tului cald, gîndacul de Colorado are condiţii prielnice de dezvol­tare în toate regiunile. MĂSURILE DE COMBATERE A GÎNDACULUI DE COLORADO Pentru a preîntîmpina pierde­rile uriaşe pe care le poate pro­voca acest dăunător atît de peri­culos pentru agricultura ţării noastre şi pentru a preîntîmpina (ifemSşiî, isnerî, pionieri, şcolari ! Participaţi în masă la depistarea şi distrugerea gîndacului de Colorado Noi brigadieri pe şantierul conductei magistrale de est Răspunzind chemării C.C. al U.T.M. numeroşi tineri din regi­unea Galaţi cer să lucreze ca brigadieri pe şantierul naţional al conductei magistrale de est. In seara zilei de 30 mai din ora­şul Galaţi au plecat spre şan­tier 100 de tineri. Proletari din toate ţările, uniți-vSJ i­QIR fr 613 jjplik ne re tu lui lip Studenţii şi elevii se PREGATESC să sprijine G.A.S. în muncile agricole de vară Mii de studenţi clujeni vor munci în G.A.S. la strîngerea recoltei Octombrie 1957. In institutele clujene se desfăşoară festivi­tatea închinată des­chiderii noului an u­­niversitar. Sala mare a Casei universitari­lor era tixită. Aici s-au adunat filologii, chimiştii, naturaliştii, matematicienii şi ju­riştii de la Universi­tatea „Victor Babeş“. După înflăcărată cu­­vîntare rostită de a­­cademicianul Con­stantin Daicoviciu, rectorul Universităţii „Victor Babeş“, în faţa microfonului a venit un tînăr înalt, brunet. Era Sofronie Tuliţă : „In numele brigă­zii studenţeşti din a­­nul III al Facultăţii de ştiinţe juridice, care a muncit la G.A.S. Cuci din ra­ionul Luduş, adre­sez o chemare între­gii studenţimi cluje­ne pentru a se înscrie de pe acum în brigă­zi de muncă pentru ca în vara anului 1958 să ajutăm gos­podăriile de stat din regiunea Cluj la strîngerea recoltei“. Un apel înflăcărat, izvorît dintr-un pu­ternic patriotism. Cî­teva săptăm­îni mai tîrziu, în aceiaşi sa­lă, cei 1320 „briga­dieri“ ce au muncit în G.A.S. şi-au primit răsplata la o en­tuziastă adunare în care s-a analizat­« munca desfăşurată de brigăzile studen­ţeşti. Brigada jurişti­lor condusă de fostul muncitor Sofronie Tuliţă a fost atunci distinsă cu steagul de brigadă fruntaşă pe centrul universi­tar Cluj, iar zeci de studenţi şi asistenţi au primit ca recom­pensă pentru munca depusă Diploma de onoare a C.C. al U.T.M. ...Studenţii au răs­puns şi anul acesta cu entuziasm chemă­rii de a participa la acţiunile patriotice. S-a pornit o adevăra­tă întrecere între in­stitute. Pînă acum, pe întregul centru u­­niversitar s-au înfiin­ţat 59 de brigăzi stu­denţeşti din care fac parte 2742 studenţi. Numai de la Univer­sitatea ,,Victor Ba­beş“ vor munci în G.A.S. 840 de studen­ţi ce s-au angajat să participe timp de 14 zile la acţiuni de fo­los obştesc. Nici mediciniştii n-au rămas mai pre­jos. Aici în brigăzile permanente s-au în­scris 790 de studen­ţi, adică peste 65 la sută din totalul stu­denţilor ce frecven­tează cursurile. In „clasament" ur­mează Institutul a­­gronomic cu 374 stu­denţi, Universitatea’ „Bolyai“ cu 305 şi M. MUNTEANU (Continuare in pag. 3-a) Cererile elevilor sunt tot mai numeroase.­ Ziale trecute in toate clasele Şcolii medii nr. 10 „Zoia Kosmodemianskaia“ din Bucureşti era forfată. „Tu nu te în­scrii" ? „Eu merg în prima săptămină de vacanţă", „Eu in a doua". Şi ce­rerile de înscriere veneau una după alta la comitetul TJ.TM. pe şcoală. Despre munca de folos obştesc pe care elevele şcolii sunt chemate să o facă la ferma „30 Decembrie“-Copă­­ceni, regiunea Bucureşti, s-a scris la gazeta de perte cu cîteva săptămîni în urmă. Şi de atunci elevele au arătat un vădit interes pentru acţiunea aceasta, cerînd în număr tot mai mare să plece după terminarea cursurilor. Pentru ca acţiunea de ajutorare a fermei în timpul muncilor de cară să decurgă organizat, în aşa fel ca fiecare elevă să ştie precis cînd va pleca şi ce va avea de făcut acolo, s-au organizat pe clase cite două brigăzi. Fiecare bri­gadă şi-a ales cîte o brigadieră care va avea grijă şi va răspunde de mun­ca dusă. De pe acum încă, brigadie­rele cunosc adresa fiecărei eleve din brigadă, pentru ca atunci cînd vor tre­bui să plece, să se poată întîlni uşor. Iar peste cîteva zile nu mică va fi surpriza muncitorilor din ferma „30 Decembrie" cînd vor primi vizita și ajutorul primelor 20 de eleve ale Șco­lii nr. 10 care vin să contribuie o săp­­tămînă la muncile din fermă.

Next