Scînteia Tineretului, decembrie 1959 (Anul 14, nr. 3281-3307)

1959-12-01 / nr. 3281

Revelion în noiembrie­ Răsfoind scrisorile corespondenţilor voluntari Ne despart încă multe săptă­­mini de sfirşitul anului şi totuşi în foarte multe fabrici şi uzine a început să se audă tradiţionala urare : „Noi succese în muncă pe anul 1960 ! Urmînd îndemnul partidului, muncitorii din cele mai diverse sectoare de activitate, confticnți de faptul că producînd mai mult şi mai bine contribuie la îmbună­tăţirea continuă a nivelului de trai al întregului popor au pornit o pasionantă luptă pentru a înde­plini înainte de termen sarcinile de producţie pentru sporirea con­tinuă a productivităţii muncii. Urmînd exemplul comuniştilor, tinerii mobilizaţi de organizaţiile U.T.M. îşi dedică toate forţele lor, tot entuziasmul lor îndeplinirii şi depăşirii sarcinilor de plan în producţie. Şi lupta pentru folo­sirea cît mai rodnică a fiecărui minut, a fiecărei zile de muncă este încununată de noi fi no­ suc­cese. Valea viului în dimineaţa aceasta senină fi rece de toamnă a ieşit la supra­­faţă din sectorul II al minei Pe­trila — sector al tineretului — un vagonet încărcat cu cărbuni care a stîrnit bucurie tuturor . Primul vagonet, prima tonă de cărbune în contul anului 1960 ! — La noi a fi sosit Anul Nou ! a exclamat inginerul Felea, şeful sectorului. Minerii Nicolae Cristen, Nicolae Păsărică, Gheorghe Mini­chev şi mulţi alţi tineri au aplau­dat entuziasmaţi. S-au rostit cu această ocazie urări, minerii bătrîni au strins cu căldură mîinile şi au felicitat pe harnicii ortaci din sectorul tineretului. De luni de zile sectorul II al minei Petrila este sector fruntaş pe întregul bazin carbonifer al Văii Jiului, este deţinător al dis­­tincţiei de onoare „Casca de aur"*. în zece luni tinerii mineri din acest sector, sub conducerea organizaţiei de partid au reuşit nu numai să realizeze planul anu­al, ci să dea peste plan 20.000 to­ne cărbune. Ploeşli La 6 noiembrie în secţia 1 ulei, a Rafinăriei nr. 3 din Teleajen domnea o vie animaţie. Telefonul sectorului zbîrnîia mereu : — La mulţi ani tovarăşi, spor la muncă pe 1960 ! Petroliştii din toate sectoarele rafinăriei îi felicitau pe tovarăşii lor care dădeau în acea zi pri­mele produse petrolifere în con­tul anului 1960. La serviciile administrative se făceau calcule, se încheia bilanţul economiilor realizate pe 1959 de către rafinorii secţiei 1 lei : 1.600.000 lei economii ! Comunişti, fruntaşi în producţie, ca Gheorghe Mirică, I. Niculaie, N. Dumitru şi alţii, împre­ună cu tinerii lor tovarăşi de muncă, chibzuiau adînc noi pla­nuri, analizau noi căi de a da pa­triei tot mai multe produse pe­trolifere. Topoloveni La începutul lunii noiembrie, Comitetul raional U.T.M. Topo­loveni a primit o scrisoare deose­bită : „Muncitorii şi tehnicienii Ocolu­lui silvic Topoloveni mulţumesc pe această cale tuturor tinerilor din brigăzile utemiste de muncă patriotică din raion care prestînd un volum de muncă voluntară în valoare de 680.591 lei ne-au ajus­tat direct să ne îndeplinim pla­nul anual în zece luni...“ In aceeași zi și pe adresa Oco­lului silvic Topoloveni au sosit mai multe felicitări : „Succes în muncă pe noul an !“ Iar această tradiţională urare răsună tot mai des în întreprinde­rile din patria noastră. La Oţe­­lăria nr. 1 de la Hunedoara, la Furnalul nr. 2 din Reşiţa, la secto­rul laminoare — secţia p — de la Uzinele „Oţelul Roşu“ din re­giunea Timişoara, la Atelierele de revizii C.F.R. Galaţi-Brateş, la mina Bratca şi în multe d­in foarte multe secţii şi întreprin­deri, Anul Nou a sosit încă în luna noiembrie. D. PAUL (După corespondenţele trimise de I. Kelbeţiu — miner, Vasile Marin — tehnician, A. Androna­­che — elev, Victor Popişteanu — tehnician). Iată în fotografia noastră pe tovarășa Alexandrina Ștefan fruntașă în muncă la între­prinderea ,,Grigore Preotea­sa“, lucrînd la o centrală te­lefonică. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XV, seria II-a nr. 3281 4 PAGINI — 20 BANI Marti 1 decembrie 1959 Foto : A. FOCSA După terminarea schimbului­ la cluburi Numeroşi tineri muncitori hu­­nedoreni se adună după termi­narea schimbului de lucru la cluburi şi colţuri roşii unde dis­cută despre diferite spectacole de teatru sau filme pe care le au vizionat împreună, ascultă con­ferinţe, iau parte la seri literare şi concursuri ghicitoare, reuni­uni tovărăşeşti etc. Zilnic au loc pentru ei numeroase acţiuni culturale şi distractive. A devenit o obişnuinţă orga­nizarea, în fiecare săptămână, a „foii tineretului“ la care tinerii discută diferite probleme legate de munca şi preocupările lor. Un mare număr de tineri muncitori, atraşi de activitatea artistică, fac astăzi parte din formaţiile de cor, din echipele de dansuri şi de teatru. Mulţi tineri muncitori se străduiesc să-şi dezvolte aptitu­dinile artistice în cadrul cercu­rilor de artă plastică şi al ce­naclului literar. Tinerii aceştia sînt studenţi la Institutul agronomic „Tudor Vladimirescu" din Craiova. El lucrează voluntar la şantierul grădinii botanice din oraş. încheierea seminariilor naţionale ştiinţifice studenţeşti Primele seminarii naţionale ştiinţifice studenţeşti, care au avut loc la Bucureşti şi Cra­iova, şi-au încheiat duminică lu­crările. Această nouă formă de activi­tate a cercurilor ştiinţifice ale studenţilor şi-a dovedit pe de­plin utilitatea. La seminarii au fost prezentate numeroase lu­crări tratînd probleme impor­tante ale industriei construc­toare de maşini, construcţiilor, transporturilor şi agriculturii. Multe din acestea au şi fost­­a­­plicate în practică sau se află în curs de aplicare. Discuţiile purtate în cadrul şe­dinţelor de către studenţi, cadre didactice, reprezentanţi din fa­brici, uzine şi unităţi agricole socialiste au subliniat valoarea teoretică şi practică a lucrărilor şi au contribuit la îmbunătăţirea unora dintre ele. Autorii celor mai bune lucrări susţinute la seminarii au primit premii şi menţiuni. m VIATA SI MUNCA TINERETULUI Croiesc un nou drum apel... Prin modificarea tehnologiei Utemistul Petrică Mihai, strungar din sectorul prelu­crător al Uzinelor „Vasile Roaită“ din Bucureşti, a pro­pus cabinetului tehnic o ino­vaţie ce constă în modificarea tehnologiei de prelucrare a cilindrului distribuitor de la semănătoarea universală. Aplicată în producţie, a­­ceastă inovaţie aduce econo­mii antecalculate pe timp de cinci luni de 22.185 lei. ION MINCU lăcătuş De ani de zile, ape­le Riului Mare iurpă malul ,ting in satul Beia, raionul Haţeg. Pe lingă pagubele produse ogoarelor, apa ameninţa să sur­pe fundaţiile morii din localitate. Cetăţenii din comu­nă şi din oraşul Ha­ţeg, răspunzînd che­mării sfatului popu­lar raional, de a con­tribui la lucrările de schimbare a cursului apei, au participat un număr mare la a­­ceastă acţiune. Ute­­miştii şi tinerii din Haţeg, mobilizaţi de organizaţiile U.T M., s-au prezentat pe şantier înarmaţi cu uneltele necesare. Tinerii, printre ca­re Ion Draia, Mircea Panfilie, Ion Băltăre­ţu şi alţii, au curăţat o mare suprafaţă de teren, au tăiat şi au cărat spre locul bara­jului, care va abate apa, lemnele nece­sare. In curind apele Ri­ului Mare vor porni pe noul făgar. CONSTANTIN FLORESCU învăţător „Prietenii muzicii“ Educaţia muzicală a elevilor constituie o preocupare perma­nentă a organizaţiei de bază U.T.M. de la Şcoala medie mixtă nr. 1 din Giurgiu. Din iniţiativa organizaţiei de bază U.T.M. a fost înfiinţat cer­cul „Prietenii muzicii“ care or­ganizează pentru elevi diferite t­­anifestări muzical-educative. Direcţiunea şcolii sprijină acti­vitatea cercului. Astfel şcoala a fost înzestrată cu un magne­tofon, cu o staţie de radioam­plificare, discuri. De citeva ori pe lună, cu aju­torul tovarăşilor profesori, în faţa elevilor se prezintă expu­neri despre viaţa şi opera mari­lor compozitori cu exemplificări pe bandă de magnetofon. Până acum elevii au ascultat conferinţe despre viaţa şi opera lui Beethoven, Schumann, Mo­zart, Enescu şi alţii. Cercul „Prietenii muzicii“ îi ajută pe elevi să înţeleagă ope­rele muzicale, le formează gus­tul pentru muzica simfonică clasică şi contemporană. ŞTEFAN URECHE elev Recent muncitorul Ştefan Bolboceanu şi soţia sa au primit un apartament intr-unul din blocu­rile nou construite pe b-dul Magheru. Una din primele griji în noua casă este aranjarea bibliotecii. Foto : P. PAVEL Un început bun Este greu Începutul I spun unii. Totuşi, se pare că zicala este mai puţin valabilă atunci cînd intervin oameni puşi pe fapte mari. Un asemenea exemplu ni-l oferă „cvintetul“ de studenţi ai anului I metalurgie din In­stitutul Politehnic Bucureşti, ce locuiesc în camera I 03 a Că­minului nr. 1. Cei cinci, hotărîţi să-şi însu­şească materia cît mai temei­nic, au început să înveţe chiar din prima zi de şcoală. Ajutorul reciproc — iată prin­cipiul adoptat act. Ştefan Dia­­conu şi E. Hada, foşti munci­tori, primul la Roman, al doi­lea la Brăila, nu se sfiesc să solicite ajutorul colegilor lor Eugen Zărnescu, M. Vasilescu şi R. Caiu, veniţi direct de pe băncile şcolii, in elucidarea unor probleme mai dificile. La rindul lor, aceştia sunt ajutaţi de primii să înţeleagă diferite probleme legate de practică. NEAGU UDROIU student La o oră de desen la Școala profesională a Uzinelor „Clement Gottwald“ din Capitală. Vor învăţa în şcoala noua Cu sprijinul comitetului raio­nal de partid, ţăranii muncitori din satul Mărgărităreşti din ra­ionul Balş, au întărit să şi clă­dească un local nou de şcoală. Din primele zile, pe locul unde trebuia să se înalţe construcţia era mare forfotă. Elevii şi părin­ţii lor, au lucrat cu multă hărni­cie la nivelarea terenului. Nu­meroşi tineri au venit şi ei în sprijinul construcţiei. Utemiştii Răducan Ion, Franciu Ştefan, Grigore Marin, Prună Marin au ajutat la cărarea pămîntului, iar utemistele Vasile Maria, Lupu Angela, Popa Nicoliţa etc. au contribuit la fabricarea cărămizi­lor. Dacă treci prin Mărgărită­reşti, primul lucru care îţi atrage atenţia este construcţia şcolii, o clădire mare cu trei săli de clasă luminoase, cancelarie şi un mic laborator. Acum lucrul este pe sfîrşite. Se tencuieşte, se pune duşumeaua şi se fac ultimele lu­crări de finisaj. PREDA I. ION __ corespondent voluntar. pag. 2-a, pag. 4-a: Citiţi Vocea „continentului adormit“ A 15-a aniversare a eliberării Albaniei Recepţia oferită de ambasadorul R. P. Albania la Bucureşti Duminică seara ambasadorul Republicii Populare Albania la Bucureşti, Hasan Alimerko, a oferit în saloanele Casei Cen­trale a Armatei o recepţie cu prilejul celei de-a 15-a aniver­sări a eliberării Albaniei. Au participat tovarăşii Gheor­ghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoi­­ca, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Constantin Pirvulescu, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, general de armată Leontin Sălăjan, Ştefan Voitec, Ion Gheorghe Maurer, Vladimir Gheorghiu, Popa Ghe­­rasim, Gheorghe Stoica, Avram Bunaciu, membri ai C.C. al P.M.R., ai guvernului, ai Prezi­diului Marii Adunări Naţionale, conducători ai instituţiilor cen­trale şi organizaţiilor obşteşti, muncitori fruntaşi în producţie, oameni de artă şi cultură, ge­nerali şi ofiţeri superiori, zia­rişti români şi corespondenţi ai presei străine. Au luat parte şefi ai misiuni­lor diplomatice acreditaţi la Bucureşti şi alţi membri ai corpului diplomatic. In timpul recepţiei, ambasa­dorul Hasan Alimerko şi pre­şedintele Consiliului de Miniştri al R.P. Romine, tovarăşul Chivu Stoica, au rostit toasturi. Recepţia s-a desfăşurat intr-o atmosferă de caldă prietenie. In toastul său, ambasadorul R. P. Albania a salutat pe oaspeţi şi le-a mulţumit pentru participarea la recepţie. In con­tinuare el a arătat că istoria Albaniei este istoria luptei duse de poporul albanez împotriva cotropitorilor străini şi asupri­torilor interni, pentru libertate şi independenţă naţională. A­­ceste năzuinţe nu au putut fi înfăptuite decât prin lupta eroică de eliberare naţională dusă de poporul albanez, sub conducerea Partidului său co­munist, şi datorită rolului hotă­­rîtor eliberator pe care l-a jucat armata sovietică în războiul împotriva fascismului. La 29 noiembrie 1944, a spus vorbitorul, poporul albanez a cucerit libertatea şi adevărata independenţă naţională, a in­staurat regimul de democraţie populară, s-a desprins din si­stemul imperialist şi a păşit pe calea dezvoltării democratice, pe calea socialismului. In continuare, ambasadorul a arătat că în cei 15 ani de la această dată istorică în Alba­nia au fost înfăptuite mari transformări. Albania, în trecut ţara cea mai înapoiată din Eu­ropa, fără o industrie proprie, cu o agricultură primitivă, a devenit, datorită ajutorului multilateral al Uniunii Sovie­tice şi al ţărilor de democraţie populară, o ţară înaintată a­­grar-industrială. Aceste reali­zări — a subliniat vorbitorul — arată încă o dată superioritatea incontestabilă a orînduirii socia­liste asupra celei capitaliste, li­nia justă a Partidului Muncii din Albania, forţa dătătoare de viaţă a marxism-leninismului şi a internaţionalismului proletar. Partidul şi guvernul nostru — a spus în continuare amba­sadorul Hasan Alimerko — educă în mod continuu poporul în spiritul prieteniei şi înţele­­gerii între popoare. Guvernul nostru a dus consecvent o po­litică de pace, de destindere în relaţiile internaţionale, spriji­nind propunerile făcute în scopul asigurării unei păci trai­nice. Guvernul albanez a dus în­totdeauna o politică paşnică şi de bună vecinătate. El a făcut propuneri continue pentru nor­malizarea şi întărirea relaţiilor cu ţările vecine, a aprobat şi a sprijinit propunerile tovarăşului Chivu Stoica, propunerile făcute de tovarăşul N. S. Hruşciov în cursul vizitei sale în Albania, îndreptate spre crearea unei atmosfere de bună înţelegere şi colaborare între ţările balcanice şi transformarea Balcanilor şi Adriaticei intr-o zonă a păcii, fără arme atomice. In încheiere, ambasadorul R. P. Albania a toastat pentru înflorirea R. P. Romíne, pentru harnicul şi talentatul popor ro­mín, pentru prietenia româno­­albaneză, pentru Partidul Mun­citoresc Romín şi Comitetul său Central, în frunte cu primul secretar — tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, pen­tru guvernul Republicii Popu­lare Romine şi preşedintele Consiliului de Miniştri, tovară­şul Chivu Stoica, pentru Prezi­diul Marii Adunări Naţionale a R. P. Romine şi preşedintele Prezidiului, tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, pentru uni­tatea şi forţa invincibilă a marelui lagăr al socialismului în frunte cu Uniunea Sovietică, pentru pace şi prietenie între popoare. A luat apoi cuvîntul tovarăşul Chivu Stoica, care a transmis în numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Ro­mân, al Consiliului de Miniştri şi al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare (Continuare in pag. 111-a1 Voiaj în jurul camerei 115 (sau fundamentarea estetică a dezordinei) O, asta le intrecuse pe toate ! La aşa ceva chiar că nu mă aş­teptam. Am întreprins un voiaj prin mai multe camere ale căminu­lui nr. 1 al Universităţii „C.I. Parhon“, urmînd un itinerar al­cătuit după graficul autodeser­­virii pe care punctele roşii am rată camerele bine întreţinute iar punctele albastre pe cele în­treţinute rău. Văzusem camere (118, 114, 15, 35, 61) admira­bil îngrijite, unele chiar cu pu­ţină pedanterie, unde totul era ordonat şi purta amprenta unei bune înţelegeri colective a auto­­deservirii. Voiajul în jurul altor camere mi-a trezit însă sentimente atît de contradictorii... că n-am cu­vinte să vă spun. Camera 28 se înfăţişa ca o expoziţie de mos­tre a unei fabrici de panifica­ţie. Ciudate pasiuni pot avea unii ! în camera 32 făptura mi-a fost invadată de fiorii reci ai stupoarei, cum bănuiesc că pă­ţeşte numai vizitatorul unei ex­poziţii de artă abstractă. Ca un motto viu al priveliştii, studen­tul de serviciu în acea zi, Ma­rian Mihuţescu, dormea oriental, la o oră decentă a după-amiezii cînd ceilalţi se pregăteau să plece la cursuri, încredinţase cu desăvîrşită încredere atribuţiile sale femeii de serviciu, el avînd treburi mult mai grave : să mediteze fie la ravajele repe­­tenţiei sale, fie la dilema croi­­toricească — fără manşetă la pantaloni sau cu ? De la un ca­păt la altul al camerei, o neo­­rînduială mai mult decit con­fuză. Scrumiere curate şi mucuri de ţigări pe podea şi pe difuzor, ciorapi pe aceeaşi poli­cioară cu periuţa da dinţi, caiete de notiţe fără notiţe şi feţe de pernă pătate cu cer­neală, aici un sifon, acolo o pijama, dincolo fotografia lui Vico Torriani. Dar ceea ce am văzut şi mai ales am auzit in camera 115, le-a întrecut pe toate. La aşa ceva chiar că nu mă aşteptam. Locuiesc în ea cinci studenţi de la matematică : Constantin Tănăsoiu, Sergiu Tumanov şi Toni Boţilă din anul V, Octa­­vian Zamfir şi Alecu Cuturicu din anul IV. Pe grafic, în drep­tul camerei 115 sunt cele mai multe puncte albastre. Am în­trebat de ce. — Am fost nedreptăţiţi, spu­ne Octavian Zamfir. — Pricina ? — Pricina e că noi avem concepţii diferite asupra este­ticii unei camere studenţeşti. „Teoreticianul** vorbea din pat, ca de la o catedră orizon­tală. Să fi fost un spirit mali­ţios aş fi spus că vorbeşte din somn. Dar nu. — Dacă ne~am conforma re­gulamentului, camera ar avea aspectul unei camere de spital. Totul trebuie să fie alb. Faţa de pernă albă, faţa de masă albă, tavanul alb, perdelele albe şi în plus să strîngi pătura în formă de plic, adică marginile să fie acoperite cu cearceaful care şi el e alb. Dar bine, atita alb oboseşte privirea, atîta alb numai într-o cameră de spital se mai poate vedea. — E insă și dezordine, sir. — Cuvîntul e prea tare in­tervine Constantin Tănăsoiu. E vorba mai curind de o ambi­anţă intimă, ceva ca o eleganţă a neglijenţei, o anumită nonşa­lanţă. Detestăm pedanteria, pei­sajul corect, rigid. Ceea ce face estetica interiorului e linia li­beră, spontană. O, asta le intrecuse pe toate, în celelalte camere, dezordinea era cel puţin explicată sau scu­zată printr-o scăpare din ve­dere, printr-o durere de măsele, printr-o întîmplare întimplă­­toare care n-o să se mai în­tîmple... Nu m-aş fi aştep­tat la o — scuzaţi expresia — „fundamentare estetică“ a de­zordinei. Dar asemenea „concepţii“ sînt nedemne de un student* Boemia „liniei libere, spontane•** în conduită, în ţinută, în gos­podărirea camerei de cămin e o teorie veche şi învechită, primejdioasă şi nefastă ca însăşi mentalitatea burgheză care a generat-o. Ca şi praful, ca şi mucurile de ţigări, ea trebuie măturată din căminele noastre. Nu există o eleganţă a negli­jenţei; asta sună ca un fel de „curat murdar“, într-o cameră de cămin totul trebuie să fie alb; şi faţa de pernă şi faţa de masă şi perdelele; iar pătura, aşa cum prevede regulamentul, să fie strînsă în formă de plic, adică marginile să fie acoperite cu cearceaful care şi el trebuie să fie alb. Iar tot acest „alb“ să fie păstrat curat, în căminul nr. 1 al Universi­tăţii „C. I. Parhon unde cele mai multe camere sunt curate, iată că e nevoie să se facă pu­ţină curăţenie şi în atitudinea unor studenţi in minţile cărora se întretaie şi se încîlcesc tot soiul de linii spontane ale boe­mi­ei. E datoria utemiştil­or, a comitetului de cămin, a masei de căminişti. IGOR ŞERBU FOILETON

Next