Scînteia Tineretului, decembrie 1959 (Anul 14, nr. 3281-3307)
1959-12-01 / nr. 3281
Revelion în noiembrie Răsfoind scrisorile corespondenţilor voluntari Ne despart încă multe săptămini de sfirşitul anului şi totuşi în foarte multe fabrici şi uzine a început să se audă tradiţionala urare : „Noi succese în muncă pe anul 1960 ! Urmînd îndemnul partidului, muncitorii din cele mai diverse sectoare de activitate, confticnți de faptul că producînd mai mult şi mai bine contribuie la îmbunătăţirea continuă a nivelului de trai al întregului popor au pornit o pasionantă luptă pentru a îndeplini înainte de termen sarcinile de producţie pentru sporirea continuă a productivităţii muncii. Urmînd exemplul comuniştilor, tinerii mobilizaţi de organizaţiile U.T.M. îşi dedică toate forţele lor, tot entuziasmul lor îndeplinirii şi depăşirii sarcinilor de plan în producţie. Şi lupta pentru folosirea cît mai rodnică a fiecărui minut, a fiecărei zile de muncă este încununată de noi fi no succese. Valea viului în dimineaţa aceasta senină fi rece de toamnă a ieşit la suprafaţă din sectorul II al minei Petrila — sector al tineretului — un vagonet încărcat cu cărbuni care a stîrnit bucurie tuturor . Primul vagonet, prima tonă de cărbune în contul anului 1960 ! — La noi a fi sosit Anul Nou ! a exclamat inginerul Felea, şeful sectorului. Minerii Nicolae Cristen, Nicolae Păsărică, Gheorghe Minichev şi mulţi alţi tineri au aplaudat entuziasmaţi. S-au rostit cu această ocazie urări, minerii bătrîni au strins cu căldură mîinile şi au felicitat pe harnicii ortaci din sectorul tineretului. De luni de zile sectorul II al minei Petrila este sector fruntaş pe întregul bazin carbonifer al Văii Jiului, este deţinător al distincţiei de onoare „Casca de aur"*. în zece luni tinerii mineri din acest sector, sub conducerea organizaţiei de partid au reuşit nu numai să realizeze planul anual, ci să dea peste plan 20.000 tone cărbune. Ploeşli La 6 noiembrie în secţia 1 ulei, a Rafinăriei nr. 3 din Teleajen domnea o vie animaţie. Telefonul sectorului zbîrnîia mereu : — La mulţi ani tovarăşi, spor la muncă pe 1960 ! Petroliştii din toate sectoarele rafinăriei îi felicitau pe tovarăşii lor care dădeau în acea zi primele produse petrolifere în contul anului 1960. La serviciile administrative se făceau calcule, se încheia bilanţul economiilor realizate pe 1959 de către rafinorii secţiei 1 lei : 1.600.000 lei economii ! Comunişti, fruntaşi în producţie, ca Gheorghe Mirică, I. Niculaie, N. Dumitru şi alţii, împreună cu tinerii lor tovarăşi de muncă, chibzuiau adînc noi planuri, analizau noi căi de a da patriei tot mai multe produse petrolifere. Topoloveni La începutul lunii noiembrie, Comitetul raional U.T.M. Topoloveni a primit o scrisoare deosebită : „Muncitorii şi tehnicienii Ocolului silvic Topoloveni mulţumesc pe această cale tuturor tinerilor din brigăzile utemiste de muncă patriotică din raion care prestînd un volum de muncă voluntară în valoare de 680.591 lei ne-au ajustat direct să ne îndeplinim planul anual în zece luni...“ In aceeași zi și pe adresa Ocolului silvic Topoloveni au sosit mai multe felicitări : „Succes în muncă pe noul an !“ Iar această tradiţională urare răsună tot mai des în întreprinderile din patria noastră. La Oţelăria nr. 1 de la Hunedoara, la Furnalul nr. 2 din Reşiţa, la sectorul laminoare — secţia p — de la Uzinele „Oţelul Roşu“ din regiunea Timişoara, la Atelierele de revizii C.F.R. Galaţi-Brateş, la mina Bratca şi în multe din foarte multe secţii şi întreprinderi, Anul Nou a sosit încă în luna noiembrie. D. PAUL (După corespondenţele trimise de I. Kelbeţiu — miner, Vasile Marin — tehnician, A. Andronache — elev, Victor Popişteanu — tehnician). Iată în fotografia noastră pe tovarășa Alexandrina Ștefan fruntașă în muncă la întreprinderea ,,Grigore Preoteasa“, lucrînd la o centrală telefonică. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XV, seria II-a nr. 3281 4 PAGINI — 20 BANI Marti 1 decembrie 1959 Foto : A. FOCSA După terminarea schimbului la cluburi Numeroşi tineri muncitori hunedoreni se adună după terminarea schimbului de lucru la cluburi şi colţuri roşii unde discută despre diferite spectacole de teatru sau filme pe care le au vizionat împreună, ascultă conferinţe, iau parte la seri literare şi concursuri ghicitoare, reuniuni tovărăşeşti etc. Zilnic au loc pentru ei numeroase acţiuni culturale şi distractive. A devenit o obişnuinţă organizarea, în fiecare săptămână, a „foii tineretului“ la care tinerii discută diferite probleme legate de munca şi preocupările lor. Un mare număr de tineri muncitori, atraşi de activitatea artistică, fac astăzi parte din formaţiile de cor, din echipele de dansuri şi de teatru. Mulţi tineri muncitori se străduiesc să-şi dezvolte aptitudinile artistice în cadrul cercurilor de artă plastică şi al cenaclului literar. Tinerii aceştia sînt studenţi la Institutul agronomic „Tudor Vladimirescu" din Craiova. El lucrează voluntar la şantierul grădinii botanice din oraş. încheierea seminariilor naţionale ştiinţifice studenţeşti Primele seminarii naţionale ştiinţifice studenţeşti, care au avut loc la Bucureşti şi Craiova, şi-au încheiat duminică lucrările. Această nouă formă de activitate a cercurilor ştiinţifice ale studenţilor şi-a dovedit pe deplin utilitatea. La seminarii au fost prezentate numeroase lucrări tratînd probleme importante ale industriei constructoare de maşini, construcţiilor, transporturilor şi agriculturii. Multe din acestea au şi fostaplicate în practică sau se află în curs de aplicare. Discuţiile purtate în cadrul şedinţelor de către studenţi, cadre didactice, reprezentanţi din fabrici, uzine şi unităţi agricole socialiste au subliniat valoarea teoretică şi practică a lucrărilor şi au contribuit la îmbunătăţirea unora dintre ele. Autorii celor mai bune lucrări susţinute la seminarii au primit premii şi menţiuni. m VIATA SI MUNCA TINERETULUI Croiesc un nou drum apel... Prin modificarea tehnologiei Utemistul Petrică Mihai, strungar din sectorul prelucrător al Uzinelor „Vasile Roaită“ din Bucureşti, a propus cabinetului tehnic o inovaţie ce constă în modificarea tehnologiei de prelucrare a cilindrului distribuitor de la semănătoarea universală. Aplicată în producţie, această inovaţie aduce economii antecalculate pe timp de cinci luni de 22.185 lei. ION MINCU lăcătuş De ani de zile, apele Riului Mare iurpă malul ,ting in satul Beia, raionul Haţeg. Pe lingă pagubele produse ogoarelor, apa ameninţa să surpe fundaţiile morii din localitate. Cetăţenii din comună şi din oraşul Haţeg, răspunzînd chemării sfatului popular raional, de a contribui la lucrările de schimbare a cursului apei, au participat un număr mare la această acţiune. Utemiştii şi tinerii din Haţeg, mobilizaţi de organizaţiile U.T M., s-au prezentat pe şantier înarmaţi cu uneltele necesare. Tinerii, printre care Ion Draia, Mircea Panfilie, Ion Băltăreţu şi alţii, au curăţat o mare suprafaţă de teren, au tăiat şi au cărat spre locul barajului, care va abate apa, lemnele necesare. In curind apele Riului Mare vor porni pe noul făgar. CONSTANTIN FLORESCU învăţător „Prietenii muzicii“ Educaţia muzicală a elevilor constituie o preocupare permanentă a organizaţiei de bază U.T.M. de la Şcoala medie mixtă nr. 1 din Giurgiu. Din iniţiativa organizaţiei de bază U.T.M. a fost înfiinţat cercul „Prietenii muzicii“ care organizează pentru elevi diferite tanifestări muzical-educative. Direcţiunea şcolii sprijină activitatea cercului. Astfel şcoala a fost înzestrată cu un magnetofon, cu o staţie de radioamplificare, discuri. De citeva ori pe lună, cu ajutorul tovarăşilor profesori, în faţa elevilor se prezintă expuneri despre viaţa şi opera marilor compozitori cu exemplificări pe bandă de magnetofon. Până acum elevii au ascultat conferinţe despre viaţa şi opera lui Beethoven, Schumann, Mozart, Enescu şi alţii. Cercul „Prietenii muzicii“ îi ajută pe elevi să înţeleagă operele muzicale, le formează gustul pentru muzica simfonică clasică şi contemporană. ŞTEFAN URECHE elev Recent muncitorul Ştefan Bolboceanu şi soţia sa au primit un apartament intr-unul din blocurile nou construite pe b-dul Magheru. Una din primele griji în noua casă este aranjarea bibliotecii. Foto : P. PAVEL Un început bun Este greu Începutul I spun unii. Totuşi, se pare că zicala este mai puţin valabilă atunci cînd intervin oameni puşi pe fapte mari. Un asemenea exemplu ni-l oferă „cvintetul“ de studenţi ai anului I metalurgie din Institutul Politehnic Bucureşti, ce locuiesc în camera I 03 a Căminului nr. 1. Cei cinci, hotărîţi să-şi însuşească materia cît mai temeinic, au început să înveţe chiar din prima zi de şcoală. Ajutorul reciproc — iată principiul adoptat act. Ştefan Diaconu şi E. Hada, foşti muncitori, primul la Roman, al doilea la Brăila, nu se sfiesc să solicite ajutorul colegilor lor Eugen Zărnescu, M. Vasilescu şi R. Caiu, veniţi direct de pe băncile şcolii, in elucidarea unor probleme mai dificile. La rindul lor, aceştia sunt ajutaţi de primii să înţeleagă diferite probleme legate de practică. NEAGU UDROIU student La o oră de desen la Școala profesională a Uzinelor „Clement Gottwald“ din Capitală. Vor învăţa în şcoala noua Cu sprijinul comitetului raional de partid, ţăranii muncitori din satul Mărgărităreşti din raionul Balş, au întărit să şi clădească un local nou de şcoală. Din primele zile, pe locul unde trebuia să se înalţe construcţia era mare forfotă. Elevii şi părinţii lor, au lucrat cu multă hărnicie la nivelarea terenului. Numeroşi tineri au venit şi ei în sprijinul construcţiei. Utemiştii Răducan Ion, Franciu Ştefan, Grigore Marin, Prună Marin au ajutat la cărarea pămîntului, iar utemistele Vasile Maria, Lupu Angela, Popa Nicoliţa etc. au contribuit la fabricarea cărămizilor. Dacă treci prin Mărgărităreşti, primul lucru care îţi atrage atenţia este construcţia şcolii, o clădire mare cu trei săli de clasă luminoase, cancelarie şi un mic laborator. Acum lucrul este pe sfîrşite. Se tencuieşte, se pune duşumeaua şi se fac ultimele lucrări de finisaj. PREDA I. ION __ corespondent voluntar. pag. 2-a, pag. 4-a: Citiţi Vocea „continentului adormit“ A 15-a aniversare a eliberării Albaniei Recepţia oferită de ambasadorul R. P. Albania la Bucureşti Duminică seara ambasadorul Republicii Populare Albania la Bucureşti, Hasan Alimerko, a oferit în saloanele Casei Centrale a Armatei o recepţie cu prilejul celei de-a 15-a aniversări a eliberării Albaniei. Au participat tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Constantin Pirvulescu, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, general de armată Leontin Sălăjan, Ştefan Voitec, Ion Gheorghe Maurer, Vladimir Gheorghiu, Popa Gherasim, Gheorghe Stoica, Avram Bunaciu, membri ai C.C. al P.M.R., ai guvernului, ai Prezidiului Marii Adunări Naţionale, conducători ai instituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti, muncitori fruntaşi în producţie, oameni de artă şi cultură, generali şi ofiţeri superiori, ziarişti români şi corespondenţi ai presei străine. Au luat parte şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti şi alţi membri ai corpului diplomatic. In timpul recepţiei, ambasadorul Hasan Alimerko şi preşedintele Consiliului de Miniştri al R.P. Romine, tovarăşul Chivu Stoica, au rostit toasturi. Recepţia s-a desfăşurat intr-o atmosferă de caldă prietenie. In toastul său, ambasadorul R. P. Albania a salutat pe oaspeţi şi le-a mulţumit pentru participarea la recepţie. In continuare el a arătat că istoria Albaniei este istoria luptei duse de poporul albanez împotriva cotropitorilor străini şi asupritorilor interni, pentru libertate şi independenţă naţională. Aceste năzuinţe nu au putut fi înfăptuite decât prin lupta eroică de eliberare naţională dusă de poporul albanez, sub conducerea Partidului său comunist, şi datorită rolului hotărîtor eliberator pe care l-a jucat armata sovietică în războiul împotriva fascismului. La 29 noiembrie 1944, a spus vorbitorul, poporul albanez a cucerit libertatea şi adevărata independenţă naţională, a instaurat regimul de democraţie populară, s-a desprins din sistemul imperialist şi a păşit pe calea dezvoltării democratice, pe calea socialismului. In continuare, ambasadorul a arătat că în cei 15 ani de la această dată istorică în Albania au fost înfăptuite mari transformări. Albania, în trecut ţara cea mai înapoiată din Europa, fără o industrie proprie, cu o agricultură primitivă, a devenit, datorită ajutorului multilateral al Uniunii Sovietice şi al ţărilor de democraţie populară, o ţară înaintată agrar-industrială. Aceste realizări — a subliniat vorbitorul — arată încă o dată superioritatea incontestabilă a orînduirii socialiste asupra celei capitaliste, linia justă a Partidului Muncii din Albania, forţa dătătoare de viaţă a marxism-leninismului şi a internaţionalismului proletar. Partidul şi guvernul nostru — a spus în continuare ambasadorul Hasan Alimerko — educă în mod continuu poporul în spiritul prieteniei şi înţelegerii între popoare. Guvernul nostru a dus consecvent o politică de pace, de destindere în relaţiile internaţionale, sprijinind propunerile făcute în scopul asigurării unei păci trainice. Guvernul albanez a dus întotdeauna o politică paşnică şi de bună vecinătate. El a făcut propuneri continue pentru normalizarea şi întărirea relaţiilor cu ţările vecine, a aprobat şi a sprijinit propunerile tovarăşului Chivu Stoica, propunerile făcute de tovarăşul N. S. Hruşciov în cursul vizitei sale în Albania, îndreptate spre crearea unei atmosfere de bună înţelegere şi colaborare între ţările balcanice şi transformarea Balcanilor şi Adriaticei intr-o zonă a păcii, fără arme atomice. In încheiere, ambasadorul R. P. Albania a toastat pentru înflorirea R. P. Romíne, pentru harnicul şi talentatul popor romín, pentru prietenia românoalbaneză, pentru Partidul Muncitoresc Romín şi Comitetul său Central, în frunte cu primul secretar — tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, pentru guvernul Republicii Populare Romine şi preşedintele Consiliului de Miniştri, tovarăşul Chivu Stoica, pentru Prezidiul Marii Adunări Naţionale a R. P. Romine şi preşedintele Prezidiului, tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, pentru unitatea şi forţa invincibilă a marelui lagăr al socialismului în frunte cu Uniunea Sovietică, pentru pace şi prietenie între popoare. A luat apoi cuvîntul tovarăşul Chivu Stoica, care a transmis în numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, al Consiliului de Miniştri şi al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare (Continuare in pag. 111-a1 Voiaj în jurul camerei 115 (sau fundamentarea estetică a dezordinei) O, asta le intrecuse pe toate ! La aşa ceva chiar că nu mă aşteptam. Am întreprins un voiaj prin mai multe camere ale căminului nr. 1 al Universităţii „C.I. Parhon“, urmînd un itinerar alcătuit după graficul autodeservirii pe care punctele roşii am rată camerele bine întreţinute iar punctele albastre pe cele întreţinute rău. Văzusem camere (118, 114, 15, 35, 61) admirabil îngrijite, unele chiar cu puţină pedanterie, unde totul era ordonat şi purta amprenta unei bune înţelegeri colective a autodeservirii. Voiajul în jurul altor camere mi-a trezit însă sentimente atît de contradictorii... că n-am cuvinte să vă spun. Camera 28 se înfăţişa ca o expoziţie de mostre a unei fabrici de panificaţie. Ciudate pasiuni pot avea unii ! în camera 32 făptura mi-a fost invadată de fiorii reci ai stupoarei, cum bănuiesc că păţeşte numai vizitatorul unei expoziţii de artă abstractă. Ca un motto viu al priveliştii, studentul de serviciu în acea zi, Marian Mihuţescu, dormea oriental, la o oră decentă a după-amiezii cînd ceilalţi se pregăteau să plece la cursuri, încredinţase cu desăvîrşită încredere atribuţiile sale femeii de serviciu, el avînd treburi mult mai grave : să mediteze fie la ravajele repetenţiei sale, fie la dilema croitoricească — fără manşetă la pantaloni sau cu ? De la un capăt la altul al camerei, o neorînduială mai mult decit confuză. Scrumiere curate şi mucuri de ţigări pe podea şi pe difuzor, ciorapi pe aceeaşi policioară cu periuţa da dinţi, caiete de notiţe fără notiţe şi feţe de pernă pătate cu cerneală, aici un sifon, acolo o pijama, dincolo fotografia lui Vico Torriani. Dar ceea ce am văzut şi mai ales am auzit in camera 115, le-a întrecut pe toate. La aşa ceva chiar că nu mă aşteptam. Locuiesc în ea cinci studenţi de la matematică : Constantin Tănăsoiu, Sergiu Tumanov şi Toni Boţilă din anul V, Octavian Zamfir şi Alecu Cuturicu din anul IV. Pe grafic, în dreptul camerei 115 sunt cele mai multe puncte albastre. Am întrebat de ce. — Am fost nedreptăţiţi, spune Octavian Zamfir. — Pricina ? — Pricina e că noi avem concepţii diferite asupra esteticii unei camere studenţeşti. „Teoreticianul** vorbea din pat, ca de la o catedră orizontală. Să fi fost un spirit maliţios aş fi spus că vorbeşte din somn. Dar nu. — Dacă ne~am conforma regulamentului, camera ar avea aspectul unei camere de spital. Totul trebuie să fie alb. Faţa de pernă albă, faţa de masă albă, tavanul alb, perdelele albe şi în plus să strîngi pătura în formă de plic, adică marginile să fie acoperite cu cearceaful care şi el e alb. Dar bine, atita alb oboseşte privirea, atîta alb numai într-o cameră de spital se mai poate vedea. — E insă și dezordine, sir. — Cuvîntul e prea tare intervine Constantin Tănăsoiu. E vorba mai curind de o ambianţă intimă, ceva ca o eleganţă a neglijenţei, o anumită nonşalanţă. Detestăm pedanteria, peisajul corect, rigid. Ceea ce face estetica interiorului e linia liberă, spontană. O, asta le intrecuse pe toate, în celelalte camere, dezordinea era cel puţin explicată sau scuzată printr-o scăpare din vedere, printr-o durere de măsele, printr-o întîmplare întimplătoare care n-o să se mai întîmple... Nu m-aş fi aşteptat la o — scuzaţi expresia — „fundamentare estetică“ a dezordinei. Dar asemenea „concepţii“ sînt nedemne de un student* Boemia „liniei libere, spontane•** în conduită, în ţinută, în gospodărirea camerei de cămin e o teorie veche şi învechită, primejdioasă şi nefastă ca însăşi mentalitatea burgheză care a generat-o. Ca şi praful, ca şi mucurile de ţigări, ea trebuie măturată din căminele noastre. Nu există o eleganţă a neglijenţei; asta sună ca un fel de „curat murdar“, într-o cameră de cămin totul trebuie să fie alb; şi faţa de pernă şi faţa de masă şi perdelele; iar pătura, aşa cum prevede regulamentul, să fie strînsă în formă de plic, adică marginile să fie acoperite cu cearceaful care şi el trebuie să fie alb. Iar tot acest „alb“ să fie păstrat curat, în căminul nr. 1 al Universităţii „C. I. Parhon unde cele mai multe camere sunt curate, iată că e nevoie să se facă puţină curăţenie şi în atitudinea unor studenţi in minţile cărora se întretaie şi se încîlcesc tot soiul de linii spontane ale boemiei. E datoria utemiştilor, a comitetului de cămin, a masei de căminişti. IGOR ŞERBU FOILETON