Scînteia Tineretului, martie 1960 (Anul 15, nr. 3357-3383)
1960-03-01 / nr. 3357
Primirea de către tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej a domnului M. Orbach Luni 29 februarie 1960, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, a primit pe domnul Maurice Orbach, militant pe tărîm obştesc şi vechi membru al Partidului Laburist din Marea Britanie, care se află in vizită in ţara noastră. A fost de faţă tovarăşul Emil Bodnăraş, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al P.M.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romine. ★ Domnul Maurice Orbach care te află in R.RR. ca invitat al I.R.R.C.S. a vizitat întreprinderi industriale, instituţii de artă fi cultură din Capitală. Domnia sa a avut intilniri şi convorbiri cu personalităţi ale vieţii publice fi oameni de cultură din ţara noastră. «i Studenţii Institutului de Mecanică din Timişoara leagă in mod organic cunoştinţele teoretice de cele practice. Iată-l intr-una din halele Centrului mecanic pentru reparaţia tractoarelor asistînd la o „lecţie practică" de sudură. Tinerii ţărani muncitori învaţă M* In localul Şcolii de 7 ani din comuna Botieşti, raionul Horezu au loc în fiecare joi seara cursurile cercului agro-zootehnic la care participă numeroşi ţărani muncitori. Temele lecţiilor ce se predau sunt din ce în ce mai interesante. De aceea numărul cursanţilor a ajuns la peste 60. Tovarăşul Economu Ştefan, medicul veterinar al comunei se străduieşte să explice lecţiile pe înţelesul tuturor. Printre tinerii care frecventează cu regularitate cursurile şi participă activ la seminarii se numără şi Ruşu Gheorghe, Margareta Cravă, Siricescu Ion, Ruşu Ion, Mihalcea Ioana, Pricopie Constantin, Roşea Constantin şi alţii. I CHELCEA VALERIU ţăran intovărăfit Educaţia reclama diversitate de soluţii şi perseverenţă Cu vreo trei ani în urmă, cînd am fost ales secretarul organizaţiei U.T.M. din secţia piese mari, secretarul organizaţiei noastre de partid m-a chemat la el şi mi-a spus aşa: — Ai primit o sarcină de onoare, tovarăşe Oţelea, dar şi de mare răspundere : eşti secretarul organizaţiei U.T.M. la una din cele mai importante secţii ale uzinei. Avem aici peste 100 de tineri şi cu toţii doresc să muncească mai bine, să înveţe continuu, să afle mereu lucruri noi, să evite, să danseze, să trăiască civilizat. Dar nu toţi tinerii ştiu cum să facă acest lucru. Unii n-au suficiente cunoştinţe şi experienţă, altora le lipseşte tăria morală pentru învingerea greutăţilor. Iar organizaţia U.T.M., secretarul ei, va trebui să ajute pe fiecare tinăr să-şi facă educaţie şi să-şi realizeze visurile. Aceste sfaturi primite cu ani în urmă mi-au călăuzit paşii în toată activitatea mea de secretar al organizaţiei U.T.M. Ele m-au ajutat să înţeleg că principalul inactivitatea mea îl reprezintă munca cu oamenii, dar nu în general ci cu fiecare în parte. Am înţeles că această muncă este foarte grea, că ea presupune o mare sensibilitate ştinnţească, multă răbdare, perseverenţă, tact pedagogic, un bagaj bogat de cunoştinţe politice, ideologice şi de cultură generală. In cele ce urmează, voi povesti pe scurt cum am reuşit noi, biroul organizaţiei U.T.M., sâ ne apropiem de tineri, să le cunoaştem bucuriile şi necazurile, caracterul şi temperamentul, preocupările şi aptitudinile, şi in funcţie de aceste particularităţi, să ajutăm pe mulţi dintre ei să-şi găsească locul potrivit în muncă şi in viaţă. De mulţi ani lucrez în aceeaşi secţie cu Andrei Manciulea. Dar cu toate acestea, multă vreme nu l-am cunoscut cu adevărat. Andrei era pentru mine un utemist numai cu numele. El Îşi plătea cu regularitate cotizaţiile, venea la toate adunările organizaţiei U.T.M., se aşeza intr-un colţ mai retras şi asculta liniştit ce vorbesc utemiştii. Dar de foarte puţine ori l-am auzit luind cuvîntul in adunări, să-şi spună şi el părerea asupra problemelor puse în dscuţie, să critice pe cineva. Nu l-am văzut de asemenea niciodată preocupat, agitat aşa cum erau mulţi dintre noi. in producţie, ca şi in activitatea obştească, Andrei era la fel de liniştit şi de retras. De aceea prezenţa sa în secţie, ca şi în organizaţia U.T.M. de altfel, a rămas timp îndelungat in umbră, neobservată. Iar eu îl consideram pe Andrei un utemist inactiv. O întîmplare petrecută cu vreo doi ani în urmă m-a ajutat să-mi schimb insă definitiv părerea despre Andrei. Era pe la începutul anului 1958. Organizaţia U.T.M. din uzină, răspunzînd chemării tinerilor de la Reşiţa, de a gospodări cu grijă fiecare gram de metal, s-a angajat, între altele, să realizeze 10 tractoare din metal economisit. Organizaţia U.T.M. din secţie a pornit atunci o iniţiativă valoroasă : să recondiţioneze prin muncă voluntară piesele pentru motoarele acestor tractoare. Am apelat atunci la ajutorul tuturor utemiştilor şi tinerilor din secţie. Mulţi au promis că vor participa la această acţiune. Dar după citeva zile, într-o simbătă după-amiază, cînd a trebuit sâ ne apucăm intr-adevăr de muncă, au venit numai cîţiva. Printre aceştia se afla Insă şi Andrei Manciulea. Faptul m-a surprins. Vasăzică, mi-am spus eu, acest tinăr pe care îl consideram inactiv, a renunţat la preocupările sale din acea după-amiază, poate chiar la cîteva ore de odihnă şi a participat la o acţiune la care ,alţii, în activitatea cărora îmi pusesem mari speranţe, n-au venit deloc. De atunci am început să-l privesc cu alţi ochi pe Andrei. Cu timpul, urmărind îndea-TRAIAN OŢELEA secretarul organizaţiei U.T.M. din secţia piese mari, sectorul bloc motor, uzinele de tractoare „Ernst Thälmann" Oraful Stalin (Continuare în pag. 3-a) Un grup de eleve de la Şcoala medie nr. 3 din Turnu Severin in vizită la muzeul orăşenesc. Foto : P. FOP De mărţişor. Foto : N. STELORIAN Succese ale brigăzilor de tineret din Valea Jiului Brigăzile de tineri din bazinul carbonifer al Văii Jiului aduc o contribuţie însemnată la îndeplinirea ritmică a planului de extracţie a cărbunelui. Prin folosirea unor metode de muncă mai productive, ei au extras de la începutul anului fi pină in prezent peste 10.000 tone de cărbune peste plan. In fruntea intrecem s-au situat tinerii mineri din brigăzile conduse de loan Ciflaru, Stefan Mihai, Gh. Timar RemUs Cosma, Aurel Cristea fi altele, care au extras intre 600 fi 1300 tone de cărbune mai mult decit prevederile planului. Aceste brigăzi au realizat un randament ce depășește 5 tone de cărbune pe fiecare post. Pe şantierul de hidroamelioraţii Cernica — Câldâraru Lucrările de pe şantierul de hidroamelioraţii Cernica—Căldăraru, regiunea Bucureşti, au intrat în stadiul de finisare. Aici se construieşte un baraj I în lungime de aproape 1,5 km., în vederea creării unui lac de acumulare în suprafaţă de 360 ha., cu o capacitate de peste 7 milioane m.c. de apă. Noul lac artificial, care va fi alimentat de riul Colentina, va servi la irigarea unei suprafeţe de circa 1.300 ha. de teren. Proletari din toate ţările, uniţi-va! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XVI, seria II-a nr- 3357 4 PAGINI — 20 BANI Marţi 1 martie 1960 Dl IM \m\ $1 MIMA TI N [FITULUI Brigada de tineret reduce consumul specific Cei 8 membri ai brigăzii de fierari-betonişti din cadrul Şantierului 2 sodă de la Oneşti condusă de Grigore Iulian au analizat felul în care vor putea reduce cu 1 la sută consumul specific. Ei au ajuns la concluzia că dacă vor verifica bine proiectele, dacă vor întrebuinţa într-un mod judicios fiecare bucată de fier beton, vor putea realiza acest lucru. Trecînd la aplicarea celor studiate ei au reuşit ca în ultimele luni să obţină rezultate frumoase. Astfel, găsind întrebuinţare fiecărei bucăţi de fier beton scos din magazie, ei au redus consumul specific planificat la materiale cu 2,3—2,5 la sută. Acum, analizînd din nou posibilităţile şi resursele existente pe anul 1960 brigada condusă de Grigore Iulian s-a angajat să reducă consumul specific planificat cu cel puţin 2,5 la sută. La cantitatea de 80 mii kg. fier vechi ce se va întrebuinţa în primele luni brigada va face economii de 2.000 kg. NICOLAE NICHIFOR secretar al Comitetului orășenesc U.T.M. Onefti Gospodari harnici Mobilizaţi de organizaţia U.T.M. elevii Şcolii profesionale de mecanici agricoli din comuna Filipeşti de Tîrg, s-au oferit să amenajeze prin muncă voluntară şoseaua ce leagă Filipeşti de Tîrg de comuna Mărginenii de Jos. Timp de 3 zile şoseaua s-a transformat într-un adevărat şantier. Deşi timpul era neprielnic, ploua şi batea un vini tăios, tinerii au pietruit şi nivelat şoseaua, au adineat şanţurile şi au reparat podeţele, in prezent şoseaua este redată circulaţiei. GURIŢA NICOLAE BANUŞ GHEORGHE elevi Muncitorii-elevi în excursie De curînd, un grup de muncitori-elevi de la secţia serală a Şcolii medii nr. 1 „Mihail Sadoveanu“ din oraşul Iaşi, au organizat o excursie în oraşul Roran şi în satul Mirceşti. In oraşul Roman muncitoriielevi au vizitat cu un deosebit interes obiective industriale ca I.M.S. Roman şi Fabrica de zahăr „Ilie Pintilie“. In satul Mirceşti grupul de muncitori a vizitat Casa muzeu „Vasile Alecsandri" şi au prezentat pe scena căminului cultural din sat un bogat program artistic care s a bucurat de o bună apreciere din partea ţăranilor muncitori. PLUMB NICULAE elev O chemare a echipei U. T. A. către echipa „Dinamo“Bucureşti şi celelalte formaţii din categoria A Zilele trecute a avut loc în oraşul Arad o consfătuire organizată de ziarul „Scînteia tineretului" în colaborare cu Federaţia romina de fotbal, la care au participat fotbaliştii juniori şi seniori ai echipei U.T.A., activişti ai secţiei de fotbal, ai asociaţiei sportive precum şi tovarăşi din comitetul de partid şi comitetul U.T.M. de la Uzinele textile „30 Decembrie". Consfătuirea a urmărit cunoaşterea experienţei, a metodelor de pregătire folosite în instruirea fotbaliştilor echipei U.T.A. în vederea reînceperii returului Campionatului categoriei A de fotbal, a preocupării pentru promovarea elementelor tinere, precum şi a muncii de educaţie desfăşurată in rîndul acestor sportivi. Interesant a fost punctul de plecare al discuţiilor portate in consfătuire: pentru ce ne întrecem la fotbal ? Tinerii din ţara noastră găsesc un fotbal ca în orice altă disciplină sportivă un mijloc de întărire a sănătăţii, de formare a unor celtăţi morale, ca voinţa, curajul, dîrzenia, perseverenţa. Sportivul trebuie să iubească munca, să fie modest, să aibă o comportare frumoasă in colectivul in care munceşte, în societate, pe terenul de sport. Numai cei care posedă astfel de calităţi — au subliniat mulţi participanţi la consfătuire — vor putea atinge culmile înalte ale măiestriei sportive. De aceea participanţii la discuţii au acordat multă atenţie problemei educaţiei tinerilor fotbalişti. Cucerirea punctelor, au subliniat ei, a locurilor fruntaşe in clasament trebuie să fie rezultatul unei pregătiri temeinice a fotbaliştilor, care să fie în acelaşi timp sportivi cu o înaltă ţinută morală. Schimbul II poate prelua ştafeta... Fotbalul se bucură de vechi tradiţii in oraşul Arad. Fotbaliştii seniori ai uzinei textile au cucerit de două ori titlul de campioni ai ţării şi odată pe cel al Cupei R.P.R., iar juniorii deţin şi acum titlul suprem: Campioni ai R.P.R. A fost însă o perioadă în anul 1957—1958 cînd U.T.A. mergea din înfrîngere în înfrîngere şi era la un pas de retrogradare. Titularii echipei de pe atunci erau din rindul cunoscutelor... păsări călătoare, elemente cu concepţii retrograde. Asociaţia sportivă a uzinei beneficia de o apreciabilă bază de masă pentru fotbal: peste 40 de juniori şi 4-5 echipe de pitici ceea ce ar fi putut constitui o adevărată pepinieră pentru echipa la. Dar goana după rezultate cu orice preţ prina asigurarea unei pregătiri corespunzătoare juniorilor, promovarea lor in categoria A. Secţia de fotbal a asociaţiei sportive în al cărui consiliu de conducere fuseseră aleşi cîţiva comunişti, a stabilit la sfirşitul respectivei ediţii a campionatului republican, obiectivele care aveau să îmbunătăţească radical activitatea fotbalistică. Printre obiectivele cele mai importante se afla promovarea cu curaj a juniorilor in echipa l-a şi intensificarea muncii de educaţie a sportivilor. Obiectivele propuse au prins curînd viaţă. Asociaţia sportivă a uzinei a organizat un centru de copii şi juniori, a cărei conducere şi instruire a fost încredinţată cunoscutului internaţional Dumitrescu III. Jucători experimentaţi ca Petschovschi, Băcuţ, Kapas, Szics, Coman, au căpătat în grija lor cite un junior: Petschovschi II, Nicolau, Pop, Miculan, Pîrcălab. Această metodă de colaborare a antrenorului cu jucătorii experimentaţi ANGELO NICULESCU antrenor federal de fotbal VASILE RANGA (Continuare in pag. 2-a) însemnari pe marginea consfătuirii organizate de „Scinteia tineretului" şi Federaţia romina de fotbal cu membrii echipei U. T. A. Brigada de inovaţii condusă de utemistul Bancso Francisc şi-a luat angajamentul să propună în fiecare lună cel puţin 2 Inovaţii. In fotografie , tină rul responsabil de brigadă arătind tovarăşilor săi în ce constă ultima lui inovaţie. Foto : P. POPESCU O mecanizare care necesită... performanţe sportive Zilele trecute la întreprinderea „Tehnofrig“ din Cluj, mi-a fost dat sa văd ciudăţenia ciudăţeniilor. Mă aflam în secţia montaj a întreprinderii. Cercetam cu luare aminte fiecare maşină (aici toate maşinile sunt moderne, de înaltă tehnicitate. Deodată, am rămas încremenit. În dreapta noastră un tinăr înalt, vînjos, scuipă-n palme, le freacă una de alta, apoi se dă cîţiva paşi înapoi, îşi face vînt şi sare. (Aşa cum fac sportivii care sar în lungime sau înălţime pe stadioane). N-a mai revenit la pămînt, ci a rămas agăţat de o scară. Credeam ca e un sportiv care se antrenează în vederea unei competiţii sportive de mare anvergură. Dar cum : sport, antrenament în timpul producţiei ? Asta e prea de tot. Şi pînă sâ mă dumiresc a intervenit maistrul secţiei, tovarăşul Karol Delelyak. — Ce zici, adevărat salt acrobatic ! Nu ? — Da, e un salt grozav, dar... pentru ce-1 face ? — Vezi, podul rulant ? își începe el tacticos povestea. Stă sus înțepenit. Totuși trebuie sa-1 facem să meargă. Pentru asta trimitem acolo, sus, pe cite un muncitor cu o rangă solidă în mină. Se suie cu băiatul acesta pe scară. Merge apoi pînă la reglajul longitudinal al podului. Acolo (îmi arată cu degetul unde) sînt 6 bolţuri de legătură la cuplaj. Bagă ranga şi ridică cu forţa pînă ce podul se pune în mişcare. De cârligul macaralei am agăţat un scripete (mecanizare nu glumă!) cu care ridicăm piesele. Şi gata ! Le transportăm unde avem nevoie , sus, jos, încolo, încoace... ...Istoria teribilei „mecanizări“ a podului rulant de la secţia montaj a întreprinderii „Tehnofrig" datează încă din anul de graţie una mie nouă sute cincizeci şi şapte. Atunci, conducerea întreprinderii a hotârît sâ construiască un pod rulant. Buun ! A urmat intocmirea devizului, apoi comanda la Uzinele „Bocşa Romînâ". Podul urma să fie de cinci tone şi sâ acţioneze pe o lungime de 15 metri deschidere. (Atît permitea spaţiul). Toată „afacerea“ asta a costat 237.000 lei. S-au mai cheltuit patru mii de lei la montarea şinei pentru mişcarea longitudinală. Pînă aici totul a mers bine. Dar au început a trece zile, săptamini, luni. Podul să intre in funcţiune însă ba. Nu se găseau bani pentru... instalaţia electrică şi pace. Au început cereri, intervenţii din partea întreprinderii la forurile tutelare, Direcţia generală a Industriei Cărnii şi Frigului din cadrul Departamentului Industriei Cărnii şi Laptelui aparţinând Ministerului Industriei Bunurilor de Consum. Se aprobă: au hotărit forurile ! Devizul a fost întocmit de către Trustul 21 Instalaţii din Bucureşti. In ziua de 21 noiembrie 1957 „Tehnofrig“ trimite forului tutelar un referat cu nr 120 care se mai păstrează şi acum la arhivă, (spre veşnică aducere aminte), într-un dosar în biroul mecanicului şef, prin care se solicita aprobarea devizului in valoare de 60.000 lei. Se arăta caracterul lucrării, scopul, beneficiarul etc. A trecut o vreme. Devizul a fost aprobat. Dar, ghinionul e ghinion şi după cum se va vedea el se ţine scai cîteodată de capul omului. întreprinderea „Tehnofrig“ a primit din partea Direcţiei Generale a Industriei Cărnii şi Frigului numai fondul de investiţii, nu şi fondul de salarii necesar execuţiei lucrării, motiv pentru care — şi pe bună dreptate — întreprinderea 184 „Ascensorul“ a refuzat sa înceapă lucrările de instalaţii. „Tehnofrig“ iar a făcut întîmpinări. Direcţia Generala a Industriei Cărnii şi Frigului îi tot promitea rezolvarea dar... puţintică răbdare. Aşa a trecut anul 1957, a trecut ’58, a venit şi ’59. La 12 ianuarie 1959 „Tehnofrig" mai face o ultimă încercare disperată. O adresă (nr. 212) prin care cere Direcţiei Generale introducerea lucrării în planul de investiţii, la care Direcţia Generală răspunde la 21 ianuarie 1959 categoric : „Nu dispunem de fonduri“. Şi cu asta teribila istorie a podului rulant a luat sfârşit. Cei 241.000 lei investiţi în construirea podului stau şi ruginesc. Direcţia Generală Industriala a Cărnii şi Frigului nu crede că e cazul să ia sfârşit odată istoria acestui pod rulant ? P. PALIU corespondentul ,scinteii tineretului ‘ , pentru regiunea Cluj FOILETON In sectorul III construcţii-montaj al Uzinei „Steaua Roşie“ din Capitală lăcătuşii constructori Marin Matei şi Ştefan Dumitru lucrind la montarea unor piese la recipientul de aer de 3 m3, ei depăşesc nomTț^n^^^^jj^