Scînteia Tineretului, martie 1960 (Anul 15, nr. 3357-3383)

1960-03-01 / nr. 3357

Primirea de către tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej a domnului M. Orbach Luni 29 februarie 1960, tova­răşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncito­resc Român, a primit pe domnul Maurice Orbach, militant pe tă­­rîm obştesc şi vechi membru al Partidului Laburist din Marea Britanie, care se află in vizită in ţara noastră. A fost de faţă tovarăşul Emil Bodnăraş, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al P.M.R., vicepreşedinte al Consi­liului de Miniştri al Republicii Populare Romine. ★ Domnul Maurice Orbach care te află in R.RR. ca invitat al I.R.R.C.S. a vizitat întreprinderi industriale, instituţii de artă fi cultură din Capitală. Domnia sa a avut intilniri şi convorbiri cu personalităţi ale vieţii publice fi oameni de cultu­ră din ţara noastră. «i Studenţii Institutului de Mecani­că din Timişoara leagă in mod organic cunoştinţele teoretice de cele practice. Iată-l intr-una din halele Centrului mecanic pentru reparaţia tractoarelor asis­­tînd la o „lecţie practică" de sudură. Tinerii ţărani muncitori învaţă M* In localul Şcolii de 7 ani din comuna Boti­eşti, raionul Horezu au loc în fiecare joi seara cursu­rile cercului agro-zootehnic la care participă numeroşi ţărani muncitori. Temele lecţiilor ce se predau sunt din ce în ce mai in­­teresante. De aceea numărul cursanţilor a ajuns la peste 60. Tovarăşul Economu Ştefan, medicul veterinar al comunei se străduieşte să explice lecţiile pe înţelesul tuturor. Printre tinerii care frecventează cu regularitate cursurile şi participă activ la se­­minarii se numără şi Ruşu Gheorghe, Margareta Cravă, Siri­­cescu Ion, Ruşu Ion, Mihalcea Ioana, Pricopie Constantin, Roş­ea Constantin şi alţii. I CHELCEA VALERIU ţăran intovărăfit Educaţia reclama diversitate de soluţii şi perseverenţă Cu vreo trei ani în urmă, cînd am fost ales secretarul organi­zaţiei U.T.M. din secţia piese mari, secretarul organizaţiei noa­stre de partid m-a chemat la el şi mi-a spus aşa: — Ai primit o sarcină de o­­noare, tovarăşe Oţelea, dar şi de mare răspundere : eşti secretarul organizaţiei U.T.M. la una din cele mai importante secţii ale uzinei. Avem aici peste 100 de tineri şi cu toţii doresc să mun­cească mai bine, să înveţe con­tinuu, să afle mereu lucruri noi, să evite, să danseze, să trăiască civilizat. Dar nu toţi tinerii ştiu cum să facă acest lucru. Unii n-au suficiente cu­noştinţe şi experienţă, altora le lipseşte tăria morală pentru în­vingerea greutăţilor. Iar orga­nizaţia U.T.M., secretarul ei, va trebui să ajute pe fiecare tinăr să-şi facă educaţie şi să-şi rea­lizeze visurile. Aceste sfaturi primite cu ani în urmă mi-au călăuzit paşii în toată activitatea mea de secre­tar al organizaţiei U.T.M. Ele m-au ajutat să înţeleg că prin­cipalul in­activitatea mea îl re­prezintă munca cu oamenii, dar nu în general ci cu fiecare în parte. Am înţeles că această muncă este foarte grea, că ea presupune o mare sensibilitate ştinn­­ţească, multă răbdare, per­severenţă, tact pedagogic, un bagaj bogat de cunoştinţe poli­tice, ideologice şi de cultură ge­nerală. In cele ce urmează, voi po­­vesti pe scurt cum am reuşit noi, biroul organizaţiei U.T.M., sâ ne apropiem de tineri, să le cu­noaştem bucuriile şi necazurile, caracterul şi temperamentul, pre­ocupările şi aptitudinile, şi in funcţie de aceste particularităţi, să ajutăm pe mulţi dintre ei să-şi găsească locul potrivit în muncă şi in viaţă. De mulţi ani lucrez în aceeaşi secţie cu Andrei Manciulea. Dar cu toate acestea, multă vreme nu l-am cunoscut cu adevărat. Andrei era pentru mine un ute­­mist numai cu numele. El Îşi plă­tea cu regularitate cotizaţiile, venea la toate adunările orga­nizaţiei U.T.M., se aşeza in­tr-un colţ mai retras şi asculta liniştit ce vorbesc utemiştii. Dar de foarte puţine ori l-am auzit luind cuvîntul in adu­nări, să-şi spună şi el pă­rerea asupra problemelor puse în d­scuţie, să critice pe cineva. Nu l-am văzut de asemenea nici­odată preocupat, agitat aşa cum erau mulţi dintre noi. in producţie, ca şi in activitatea obştească, Andrei era la fel de liniştit şi de retras. De aceea prezenţa sa în secţie, ca şi în organizaţia U.T.M. de altfel, a rămas timp îndelungat in um­bră, neobservată. Iar eu îl consi­deram pe Andrei un utemist inactiv. O întîmplare petrecută cu vreo doi ani în urmă m-a ajutat să-mi schimb insă definitiv părerea despre Andrei. Era pe la înce­putul anului 1958. Organizaţia U.T.M. din uzină, răspunzînd chemării tinerilor de la Reşiţa, de a gospodări cu grijă fiecare gram de metal, s-a angajat, în­tre altele, să realizeze 10 trac­toare din metal economisit. Or­ganizaţia U.T.M­. din secţie a pornit atunci o iniţiativă valo­roasă : să recondiţioneze prin muncă voluntară piesele pentru motoarele acestor tractoare. Am apelat atunci la ajutorul tuturor utemiştilor şi tinerilor din sec­ţie. Mulţi au promis că vor par­ticipa la această acţiune. Dar după citeva zile, într-o simbătă după-amiază, cînd a trebuit sâ ne apucăm intr-adevăr de mun­că, au venit numai cîţiva. Prin­tre aceştia se afla Insă şi An­drei Manciulea. Faptul m-a sur­prins. Vasăzică, mi-am spus eu, acest tinăr pe care îl conside­ram inactiv, a renunţat la pre­­ocupările sale din acea după-a­miază, poate chiar la cîteva ore de odihnă şi a participat la o acţiune la care ,alţii, în activita­tea cărora îmi pusesem mari spe­ranţe, n-au venit deloc. De atunci am început să-l privesc cu alţi ochi pe Andrei. Cu timpul, urmărind îndea-TRAIAN OŢELEA secretarul organizaţiei U.T.M. din secţia piese mari, sectorul bloc­ motor, uzinele de tractoare „Ernst Thälmann" Oraful Stalin (Continuare în pag. 3-a) Un grup de eleve de la Şcoala medie nr. 3 din Turnu Severin in vizită la muzeul orăşenesc. Foto : P. FOP De mărţişor. Foto : N. STELORIAN Succese ale brigăzilor de tineret din Valea Jiului Brigăzile de tineri din bazinul carbonifer al Văii Jiului aduc o contribuţie însemnată la îndepli­nirea ritmică a planului de ex­tracţie a cărbunelui. Prin folosi­rea unor metode de muncă mai productive, ei au extras de la începutul anului fi pină in pre­zent peste 10.000 tone de căr­bune peste plan. In fruntea in­trecem s-au situat tinerii mineri din brigăzile conduse de loan Ciflaru, Stefan Mihai, Gh. Timar RemUs Cosma, Aurel Cristea fi altele, care au extras intre 600­­ fi 1300 tone de cărbune mai­­ mult decit prevederile planului.­­ Aceste brigăzi au realizat un ran­­­­dament ce depășește 5 tone de­­ cărbune pe fiecare post. Pe şantierul de hidroamelioraţii Cernica — Câldâraru Lucrările de pe şantierul de hidroamelioraţii Cernica—Căldă­­raru, regiunea Bucureşti, au in­­­­trat în stadiul de finisare. Aici se construieşte un baraj I în lungime de aproape 1,5 km.,­­ în vederea creării unui lac de acumulare în suprafaţă de 360 ha., cu o capacitate de peste 7 milioane m.c. de apă. Noul lac artificial, care va fi alimentat de riul Colentina, va servi la iriga­rea unei suprafeţe de circa 1.300 ha. de teren. Proletari din toate ţările, uniţi-va! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul­ XVI, seria II-a nr- 3357 4 PAGINI — 20 BANI Marţi 1 martie 1960 Dl IM \m\ $1 MIMA TI N­ [FITULUI Brigada de tineret reduce consumul specific Cei 8 membri ai brigăzii de fierari-betonişti din cadrul Şan­tierului 2 sodă de la Oneşti con­dusă de Grigore Iulian au ana­lizat felul în care vor putea re­­duce cu 1 la sută consumul spe­cific. Ei au ajuns la concluzia că dacă vor verifica bine proiectele, dacă vor întrebuinţa într-un mod judicios fiecare bucată de fier beton, vor putea realiza acest lucru. Trecînd la aplicarea celor stu­diate ei au reuşit ca în ultimele luni să obţină rezultate frumoa­se. Astfel, găsind întrebuinţare fiecărei bucăţi de fier beton scos din magazie, ei au redus consu­mul specific planificat la mate­riale cu 2,3—2,5 la sută. Acum, analizînd din nou posi­bilităţile şi resursele existente pe anul 1960 brigada condusă de Grigore Iulian s-a angajat să re­ducă consumul specific planifi­cat cu cel puţin 2,5 la sută. La cantitatea de 80 mii kg. fier vechi ce se va întrebuinţa în pri­mele luni brigada va face eco­nomii de 2.000 kg. NICOLAE NICHIFOR secretar al Comitetului orășenesc U.T.M. Onefti Gospodari harnici Mobilizaţi de orga­nizaţia U.T.M. elevii Şcolii profesionale de mecanici agricoli din comuna Fili­peşti de Tîrg, s-au oferit să amenajeze prin mun­­că voluntară şoseaua ce leagă Filipeşti de Tîrg de comuna Măr­ginenii de Jos. Timp de 3 zile şo­seaua s-a transformat într-un adevărat şan­tier. Deşi timpul era neprielnic, ploua şi batea un vini tăios, tinerii au pietruit şi nivelat şoseaua, au adine­at şanţurile şi au reparat podeţele, in prezent şoseaua este redată circulaţiei. GURIŢA NICOLAE BANUŞ GHEORGHE elevi Muncitorii-elevi în excursie De curînd, un grup de munci­­tori-elevi de la secţia serală a Şcolii medii nr. 1 „Mihail Sado­­veanu“ din oraşul Iaşi, au orga­nizat o excursie în oraşul Ro­­­ran şi în satul Mirceşti. In oraşul Roman muncitorii­­elevi au vizitat cu un deosebit interes obiective industriale ca I.M.S. Roman şi Fabrica de zahăr „Ilie Pintilie“. In satul Mirceşti grupul de muncitori a vizitat Casa mu­­zeu „Vasile Alecsandri" şi au prezentat pe scena căminului cultural din sat un bogat pro­­gram artistic care s a bucurat de o bună apreciere din partea ţăranilor muncitori. PLUMB NICULAE elev O chemare a echipei U. T. A. către echipa „Dinamo“­­­Bucureşti şi celelalte formaţii din categoria A Zilele trecute a avut loc în oraşul Arad o consfătuire orga­nizată de ziarul „Scînteia tine­retului" în colaborare cu Fede­raţia romina de fotbal, la care au participat fotbaliştii juniori şi seniori ai echipei U.T.A., ac­tivişti ai secţiei de fotbal, ai asociaţiei sportive precum şi to­varăşi din comitetul de partid şi comitetul U.T.M. de la Uzi­nele textile „30 Decembrie". Consfătuirea a urmărit cu­noaşterea experienţei, a meto­delor de pregătire folosite în in­struirea fotbaliştilor echipei U.T.A. în vederea reînceperii returului Campionatului catego­­riei A de fotbal, a preocupării pentru promovarea elementelor tinere, precum şi a muncii de educaţie desfăşurată in rîndul acestor sportivi. Interesant a fost punctul de plecare al discuţiilor portate in consfătuire: pentru ce ne în­­trecem la fotbal ? Tin­erii din ţara noastră gă­sesc un fotbal ca în orice altă disciplină sportivă un mijloc de întărire a sănătăţii, de formare a unor cel­tăţi morale, ca voin­ţa, curajul, dîrzenia, perseveren­ţa. Sportivul trebuie să iubească munca, să fie modest, să aibă o comportare frumoasă in colecti­vul in care munceşte, în socie­tate, pe terenul de sport. Nu­mai cei care posedă astfel de calităţi — au subliniat mulţi participanţi la consfătuire — vor putea atinge culmile înalte ale măiestriei sportive. De aceea participanţii la dis­cuţii au acordat multă atenţie problemei educaţiei tinerilor fot­balişti. Cucerirea punctelor, au subliniat ei, a locurilor fruntaşe in clasament trebuie să fie re­zultatul u­nei pregătiri temeinice a fotbaliştilor, care să fie în a­­celaşi timp sportivi cu o înaltă ţinută morală. Schimbul II poate prelua ştafeta... Fotbalul se bucură de vechi tradiţii in oraşul Arad. Fotba­liştii seniori ai uzinei textile au cucerit de două ori titlul de campioni ai ţării şi odată pe cel al Cupei R.P.R., iar juniorii de­ţin şi acum titlul suprem: Campioni ai R.P.R. A fost însă o perioadă în anul 1957—1958 cînd U.T.A. mergea din înfrîn­­gere în înfrîngere şi era la un pas de retrogradare. Titularii e­­chipei de pe atunci erau din rin­­dul cunoscutelor... păsări călă­toare, elemente cu concepţii re­trograde. Asociaţia sportivă a uzinei beneficia de o apreciabilă bază de masă pentru fotbal: peste 40 de juniori şi 4-5 e­­chipe de pitici ceea ce ar fi pu­tut constitui o adevărată pepi­nieră pentru echipa l­a. Dar goana după rezultate cu orice preţ prina asigurarea unei pre­gătiri corespunzătoare juniorilor, promovarea lor in categoria A. Secţia de fotbal a asociaţiei sportive în al cărui consiliu de conducere fuseseră aleşi cîţiva comunişti, a stabilit la sfirşitul respectivei ediţii a campionatu­lui republican, obiectivele care aveau să îmbunătăţească radi­cal activitatea fotbalistică. Prin­tre obiectivele cele mai impor­tante se afla promovarea cu cu­raj a juniorilor in echipa l-a şi intensificarea muncii de edu­caţie a sportivilor. Obiectivele propuse au prins curînd viaţă. Asociaţia sportivă a uzinei a organizat un centru de copii şi juniori, a cărei con­ducere şi instruire a fost încre­dinţată cunoscutului internaţio­­nal Dumitrescu III. Jucători ex­perimentaţi ca Petschovschi, Bă­­cuţ, Kapas, Szi­cs, Coman, au căpătat în grija lor cite un ju­nior: Petschovschi II, Nicolau, Pop, Miculan, Pîrcălab. Această metodă de colaborare a antreno­rului cu jucătorii experimentaţi ANGELO NICULESCU antrenor federal de fotbal VASILE RANGA (Continuare in pag. 2-a) însemnari pe marginea consfătuirii organizate de „Scinteia tineretului" şi Federaţia romina de fotbal cu membrii echipei U. T. A. Brigada de inovaţii con­dusă de utemistul Bancso Francisc şi-a luat angaja­mentul să propună în fie­care lună cel puţin 2 Ino­vaţii. In fotografie , tină­­­ rul responsabil de brigadă arătind tovarăşilor săi în ce constă ultima lui ino­vaţie. Foto : P. POPESCU O mecanizare care necesită... performanţe sportive Zilele trecute la întreprin­derea „Tehnofrig“ din Cluj, mi-a fost dat sa văd ciudă­ţenia ciudăţeniilor. Mă aflam în secţia montaj a întreprin­derii. Cercetam cu luare a­­minte fiecare maşină (aici toate maşinile sunt moderne, de înaltă tehnicitate. Deodată, am rămas în­cremenit. În dreapta noastră un tinăr înalt, vînjos, scuipă-n palme, le freacă una de alta, apoi se dă cîţiva paşi înapoi, îşi face vînt şi sare. (Aşa cum fac spor­tivii care sar în lungime sau înăl­ţime pe stadioane). N-a mai revenit la pămînt, ci a rămas agăţat de o scară. Credeam ca e un sportiv care se antrenează în vederea unei competiţii spor­tive de mare anvergură. Dar cum : sport, antrenament în timpul producţiei ? Asta e prea de tot. Şi pînă sâ mă dumiresc a intervenit mai­strul secţiei, tovarăşul Karol Delelyak. — Ce zici, adevărat salt acrobatic ! Nu ? — Da, e un salt grozav, dar... pentru ce-1 face ? — Vezi, podul rulant ? își începe el tacticos povestea. Stă sus înțepenit. Totuși tre­buie sa-1 facem să meargă. Pentru asta trimitem a­­colo, sus, pe cite un munci­tor cu o rangă solidă în mină. Se suie cu băiatul a­­cesta pe scară. Merge apoi pînă la reglajul longitudinal al podului. Acolo (îmi arată cu degetul unde) sînt 6 bol­­ţuri de legătură la cuplaj. Bagă ranga şi ridică cu forţa pînă ce podul se pune în miş­care. De cârligul macaralei am agăţat un scripete (me­canizare nu glumă!) cu care ridicăm piesele. Şi gata ! Le transportăm unde avem ne­voie , sus, jos, încolo, în­coace... ...Istoria teribilei „mecani­zări“ a podului rulant de la secţia montaj a întreprinderii „Tehnofrig" datează încă din anul de graţie una mie nouă sute cinci­zeci şi şapte. A­­tunci, conducerea întreprin­derii a hotârît sâ constru­iască un pod rulant. Buun ! A urmat intocmirea devizu­lui, apoi comanda la Uzinele „Bocşa Romînâ". Podul urma să fie de cinci tone şi sâ ac­ţioneze pe o lungime de 15 metri deschidere. (Atît permi­tea spaţiul). Toată „afacerea“ asta a costat 237.000 lei. S-au mai cheltuit patru mii de lei la montarea şinei pentru mişca­rea longitudinală. Pînă aici totul a mers bine. Dar au început a trece zile, săptamini, luni. Podul să intre in funcţiune însă ba. Nu se găseau bani pentru... in­stalaţia electrică şi pace. Au început cereri, intervenţii din partea întreprinderii la foru­rile tutelare, Direcţia gene­rală a Industriei Cărnii şi Frigului din cadrul Departa­mentului Industriei Cărnii şi Laptelui aparţinând Ministe­rului Industriei Bunurilor de Consum.­­ Se aprobă: au hotărit forurile ! Devizul a fost întocmit de către Trustul 21 Instalaţii din Bucureşti. In ziua de 21 noiembrie 1957 „Teh­nofrig“ trimite forului tutelar un referat cu nr 120 care se mai păstrează şi acum la ar­hivă, (spre veşnică aducere aminte), într-un dosar în bi­roul mecanicului şef, prin care se solicita aprobarea devizului in valoare de 60.000 lei. Se arăta caracte­rul lucrării, scopul, beneficia­rul etc. A trecut o vreme. Devizul a fost aprobat. Dar, ghinionul e ghinion şi după cum se va vedea el se ţine scai cîteodată de capul omu­lui. întreprinderea „Tehno­frig“ a primit din partea Di­recţiei Generale a Industriei Cărnii şi Frigului numai fon­dul de investiţii, nu şi fondul de salarii necesar execuţiei lucrării, motiv pentru care — şi pe bună dreptate — între­prinderea 184 „Ascensorul“ a refuzat sa înceapă lucrările de instalaţii. „Tehnofrig“ iar a făcut în­­tîmpinări. Direcţia Generala a Industriei Cărnii şi Frigu­lui îi tot promitea rezolva­rea dar... puţintică răbdare. Aşa a trecut anul 1957, a trecut ’58,­ a venit şi ’59. La 12 ianuarie 1959 „Tehnofrig" mai face o ultimă încercare disperată. O adresă (nr. 212) prin care cere Direcţiei Ge­nerale introducerea lucrării în planul de investiţii, la care Direcţia Generală răspunde la 21 ianuarie 1959 catego­ric :­­ „Nu dispunem de fon­duri“. Şi cu asta teribila is­torie a podului rulant a luat sfârşit. Cei 241.000 lei inves­tiţi în construirea podului stau şi ruginesc. Direcţia Generală Indus­triala a Cărnii şi Frigului nu crede că e cazul să ia sfârşit odată istoria acestui pod ru­lant ? P. PALIU corespondentul ,scinteii tineretului ‘ , pentru regiunea Cluj FOILETON In sectorul III construcţii-montaj al Uzinei „Steaua Roşie“ din Capitală lăcătuşii constructori Marin Matei şi Ştefan Dumitru lucrind la montarea unor piese la recipientul de aer de 3 m3, ei depăşesc nomTț^n^^^^jj^

Next