Scînteia Tineretului, iulie 1960 (Anul 15, nr. 3461-3487)

1960-07-01 / nr. 3461

Puncte de vedere la tribuna experienţei privitoare la legarea şcolii de viaţă CERCUL TEHNIC Munca practică­­ în atelierul şcolar sau în uzină s-a integrat firesc în viaţa elevilor de şcoală medie. Ei se pregătesc în şcoală pentru viitoarea profesiune, pen­tru viaţă, învaţă şi muncesc. Există o programă şcolară po­­trivit căreia se realizează îmbi­narea învăţămîntului cu practi­ca. In afara programei obligato­rii, în şcoli se folosesc şi alte forme de activitate practică. De pildă, cercurile tehnice. Ele se bucură de apreciere în rîndul e­­levilor. Consfătuirea organizată cu cîtva timp în urmă, la care au participat profesori, conducători de cercuri şi elevi, membri ai cercurilor tehnice din citeva şcoli medii bucureştene, releva experienţa unor cercuri tehnice şi rolul pe care-l joacă acestea în complexul de activităţi meni­te să ducă la legarea învăţă­­mîntului de viaţă, de practică. Cercurile tehnice au o tradiţie ceva mai îndelungată. Ele au răspuns dorinţei şi interesului e­­levilor spre activitatea practică în domenii care-i pasionează mai mult: electrotehnica, radioteh­­nica etc. Profesorul Nicolae Stănescu de la Şcoala medie nr. 15, spu­nea în cuvîntul său: „Trăim în epoca tehnicii moderne, care progresează uimitor. Prin Di­rectivele Congresului al II-lea al P.M.R., în faţa economiei noastre se deschid largi per­spective de dezvoltare. Iar tine­retul trebuie pregătit în şcoală pentru viitoarea activitate în­­tr-un domeniu sau altul al eco­nomiei, îndrumat să cunoască şi să stăpînească unele probleme ale tehnicii, să capete deprin­deri practice. In general, elevii noştri dove­desc mare interes pentru munca productivă, pentru problemele tehnice. De aceea în afara ore­lor de practică prevăzute în programa şcolară noi am orga­nizat şi anumite cercuri pe spe­cialităţi: electrotehnică, radiofo­nie etc. Aici activează cei mai buni elevi, care dovedesc încli­naţii pentru una din aceste spe­cialităţii şi pe care activitatea în cerc nu-i stinghereşte în munca de învăţătură“. Cercuri tehnice au fost organi­zate şi in alte şcoli. Profesorul Nuţu Victor de la Şcoala medie nr. 11 „Dimitrie Gantemir“, s-a ocupat pe larg în cuvîntul său de activitatea cercului de confec­ţionat material didactic. „Cer­­cul acesta are mai multe secţii: de fizică, de chimie, de geogra­fie, ştiinţele naturii. Elevii sunt împărţiţi pe brigăzi şi lucrează sub conducerea profesorului. Ei lucrează, însă, mai mult acasă, în timpul liber, iar cercul se întruneşte odată pe trimestru în şedinţa lărgită. Interesant este faptul că elevii lucrează material didactic pentru materia pe care o studiază. Elevii au construit un oscilograf simplu, un radio monolampă cu recepţie la cască, o machetă care reprezintă o sta­ţie de cracare a păcurei şi alte numeroase planşe didactice. In general elevii sunt pasionaţi să construiască apărate unde se cere să-şi pună la contribuţie fantezia, capacitatea lor crea­toare . Vorbitorii au relevat pe larg activitatea cercurilor , profesorii au vorbit despre programa de lucru, despre problemele organi­­zatorice, elevii despre munca lor în cerc. Elevul Stratu Mihai de la Școala medie nr. 3 arăta că îm­preună cu doi dintre colegii săi, se specializează în probleme de radiofonie încă de pe vremea cînd erau pionieri. Atunci erau in cercul de radiofonie al Pala­tului Pionierilor. Acasă ei au un adevărat laborator. Vor să construiască o staţie de emisie colectivă. El personal şi-a con­struit un receptor, un alt coleg a proiectat realizarea unui mag­netofon. Pentru construirea unui apa­rat, a unei machete — arăta ele­­vul M. Paraschiv de la Şcoala medie nr 11—noi ne constituim In colective de cîţiva elevi. Fie­care realizează părţi de aparat sau din machetă la care se pri­cepe mai bine, începind cu păr­ţile de timplărie, tinichigerie etc. Există un bun obicei ca elevii să-şi înjghebeze acasă cite un mic atelier, unde lucrează. „Noi ne dăm seama că este însemnări pe marginea unei consfătuiri necesar — spunea elevul M. Pa­raschiv — să ne însuşim deprin­deri de muncă, să Învăţăm ceea ce se predă la ore — la fizică, la chimie, matematică, ştiinţele naturii — în strînsă legătură cu problemele practice­ Foarte mulţi dintre noi îşi dau seama cit de util este să ne pregătim în şcoală multilateral, pentru a porni apoi în viaţă bine înar­maţi pentru muncă. Şi apoi, ne gîndim­ că noi înşine putem face singuri o seamă de lucruri pentru şcoală, pentru clasa noa­stră. Este absurd să învăţăm e­­lectricitatea şi să nu ştim să umblăm cu aparatele electrice. Elevii de la cercurile tehnice re­pară singuri aparate de radio, întreţin instalaţiile electrice în şcoală, au grijă de staţiile de radio-amplificare, acolo unde există“. Profesorii şi elevii arătau, de asemenea, că activitatea în cer­­cul tehnic stimulează interesul elevilor pentru studiul teoretic al problemelor tehnice. Cercurile şi-au înjghebat mici biblioteci cu lucrări tehnice, iar elevii citesc aceste cărţi, nu lucrează ca nişte meşteşugari, ci în mod ştiinţific, fac schiţe, desene... Toţi participanţii la consfă­­tuire au apreciat utilitatea deo­sebită a acestei forme de activi­tate practică. Citeva concluzii s-au­ impus în mod deosebit. La ora actuală nu există o formă u­­nică de organizare a activităţii cercurilor. Ele lucrează după un program alcătuit de profesorul conducător de cerc şi discutat de comisia metodică din şcoală. Participanţii la consfătuire au arătat că cercurile tehnice ar trebui să fie încadrate în­ pro­grama analitică de activităţi practice, iar pentru desfăşurarea lucrărilor să existe un program unic, alcătuit pe criterii ştiinţi­fice. In consfătuire au fost făcute citeva propuneri privind modul de concepere a activităţii in cer­­cul tehnic. S-­a propus, de pildă, ca cercurile să îmbrăţişeze ur­mătoarele specialităţi: electro­tehnica, radiofonia, mecanica, chimia şi agrotehnica (pentru şcolile din mediul sătesc), men­­ţinîndu-se şi cercul de confec­ţionare a materialului didactic; elevii să fie aleşi după criteriul Învăţăturii şi al înclinaţiilor spre anumite activităţi practice. Aces­tea se pot verifica în primii ani de şcoală medie, cînd elevii lu­­crează în atelierul şcolar, insu­­şindu-şi primele deprinderi prac­tice. Activitatea cercurilor teh­nice trebuie să se desfăşoare însă continuu, în şcoală, într-un laborator bine înzestrat, cu ma­teriale şi aparatură modernă. Prevăzîndu-se în programa ana­­litică activităţile de cerc, se va înlătura provizoratul şi, desigur, va exista şi o preocupare, ince­­pînd de­­ Ministerul Invăţă­­m­întului şi Culturii, pentru în­zestrarea cercurilor cu cele ne­cesare. Există nenumărate alte posibi­­lităţi pentru buna desfăşurare şi orientare a activităţii cercurilor. S-a făcut propunerea ca cercu­rile să fie patronate de către o întreprindere cu specific cores­punzător (acolo unde există a­­semenea întreprinderi) să fie sprijinite și îndrumate de către acestea. Specialiști din între­prin­­dere să contribuie la alcătuirea programului concret de lucru, să îndrume activitatea cercului, e­­levii să lucre­ze, periodic, în timpul liber, în aceste întreprin­deri sau unităţi agricole, să cu­noască procesul de producţie, maşinile, la amploarea unei în­treprinderi şi nu numai a unuui laborator şcolar. De asemenea, organizaţiile U.T.M. trebuie să sprijine şcoala în buna desfăşu­­rare a activităţii cercului, venind cu propuneri pentru alcătuirea unui program interesant al cer­cului, popula­rizînd şi stimulînd munca elevilor din cercurile teh­nice, organizînd schimburi de expe­rienţă etc. Din discuţiile purtate la con­sfătuire a reieşit ca o necesitate ca secţiile de învăţământ ale sfaturilor populare raionale sau orăşeneşti în colaborare cu comitetele orăşeneşti U.T.M., să organizeze, la nivelul oraşelor, schimburi de experienţă in ce priveşte activitatea cercurilor tehnice. Cu acest prilej, pot fi sintetizate cele mai bune metode şi forme de organizare a muncii în cerc, pentru ca această activi­­tate să aibă o eficacitate mai sporită în legarea învăţămîntului de viaţă. Această acţiune se va încadra în activitatea pe care trebuie să o desfăşoare şcolile pentru în­deplinirea sarcinii oglindită în Raportul la cel de-al III-lea Congres al P.M.R., de a studia experienţa­­pozitivă acumulată în şcoli în vederea elaborării unui program de măsuri pentru ca elevii şcolilor medii să capete o pregătire practică trainică para­lel cu­­pregătirea de cultură ge­nerală. LUSTIG LUGREŢIA lată în fotografie cîţiva tineri din cercul de acordeon al Şcolii populare de arta din Piteşti la o repetiţie. Foto : A. VIERU Recoltatul orzului la G.A.C. Vitănești. Informaţii La invitaţia Ministerului Agriculturii, joi la amiază a sosit în Capitală V. V. Mat­­kevici, ministrul Agriculturii U.R.S.S., împreună cu familia, pentru a-şi petrece concediul de odihnă în ţara noastră. Pe aeroportul Băneasa oas­peţii au fost întîmpinaţi de Ion Cozma, ministrul Agricul­turii, Bucur Şchiopu, adjunct al ministrului. A fost de faţă A. A. Epişev, ambasadorul Uniunii Sovieti­ce la Bucureşti. ★ Joi dimineaţă a părăsit Ca­pitala, îndreptîndu-se spre Budapesta, tovarăşul Gogu Rădulescu, ministrul Comer­ţului, în vederea semnării a­­cordului între guvernele R.P. Române şi R. P. Ungare pri­vind schimbul de mărfuri şi plăţile pe perioada 1981-1965. La plecare, pe aeroportul Băneasa, au fost de faţă membri ai conducerii Minis­terului Comerţului, precum şi Béla Némety, ambasadorul R. P. Ungare la Bucureşti. (Ager­pres) Acolo unde o luptă sunt şi eroi (Urmare din pag. l­a­ „Incendiu“ care a fost stins prin lupta şi cu singere a milioane de oameni ai muncii paşnice. Nici un om al muncii din la­­gărul socialist nu doreşte raper­tarea unei asemenea împrejurări excepţionale, nu pentru că nu ar fi în stare să dea riposta cu­venită incendiatorilor, ci pentru că incendiul ar păgubi vremelnic cauzei paşnice pentru care luptă. Dar războiul s-a terminat. In condiţiile reconstrucţiei paş­nice calităţile eroice ale oame­nilor sovietici, al® comsomolişti­­lor nu şi-au găsit oare o stră­lucită afirmare ? Dacă n-ar fi să reamintim decit una dintre cele mai recente, desţelenirea a zece milioane de hectare de pă­­mînt şi încă ar fi suficient pen­tru a convinge pe cititor de a­­cest lucru. Desţelenirea pămînturilor a fost o împrejurare excepţională „pozitivă“. Dar să readucem lucrurile la dimensiuni mai nestrînse. Cum apare o împrejurare excepţio­nală acolo unde totul pare a fi liniştit î Viaţa, munca noastră so­cialistă arată că nu trebuie să aştepţi neapărat un prilej, cind se va ivi el in mod intîmplător, acest prilej îl poţi găsi şi singur propunîndu-ţi să nu iei lucrurile aşa cum sînt, propunîndu-ţi să le inovezi. Şi orice inovaţie fie ea şi schimbarea unui cît de neînsemnat proces tehnologic, înseamnă lupta dintre nou şi vechi. Pentru exemplificare, am să relatez, pe scurt, o intimi­piară. Oţelăria de la uzina „Mao Tze-dun“ nu e mare, cuptoarele electrice nu oferă imaginea spectaculoasă a cuptoarelor Sie­mens-Martin, de la Reşiţa sau Hunedoara. La uzina „Mao Tze­­dun“ este o oţelărie „liniştită“, cum ar zice tov. Marin Apostol. Dar în această „linişte“, oţe­­larul comunist, prim-topitorul Vasile Dincă, conştient de scopul pentru care luptă, mun­ceşte, a înfruntat pentru prima dată o primejdie necunoscută. Unele primejdii sunt con­sacrate : primejdia unei furtuni pe mare, a unei ascensi­uni in locuri accidentate, a unei expediţii polare etc. Dar despre primejdia de a turna fierul „Armco“ care are conţi­nutul de carbon foarte scăzut (sub 0,03°/«) nu s-a ştiut. Se va vedea că asta cere tot otită eroism ca şi manevra unui vas ameninţat cu scufundarea în largul oceanului dezlănţuit. Fie­rul „Armco“ este un metal spe­cial. E foarte fluid, are o tem­peratură de topire foarte înaltă iar elaborarea şarjei durează foarte mult. Ca să se scurteze această durată trebuie să se lu­creze cu o tensiune mult mai ri­dicată , iar această tensiune poate periclita instalaţia elec­trică a cuptorului şi în special transformatorul. Cu alte cuvinte ca să reduci durata şarjei îţi creezi singur primejdia. Trebuie însă să adăugăm că dacă urmă­reşti în tot timpul elaborării şar­jei temperatura transformatoru­lui şi conduci cu multă atenţie arcurile dintre electrozi şi baie, primejdia este înlăturată. Iată dar că pentru a ajunge să as­­aborezi şarja acestui metal spe­cial Intr-un timp egal cu cel al oţelurilor de turnătorie trebuie să-ţi valorifici la maximum în­treaga ta energie şi capacitate profesională. Vasile Dincă tre­buia să hotărască : riscă ? S­au lucrează cuminte şi „conştiin­cios“ după vechea metodă ? După un timp de gîndire, a ho­­tărît cu glas limpede : - Reducem durata şarjei ! Risca ? Da. Trebuie să meargă. Trebuie ! Vorbele lui aveau parcă o rezonanţă istorică. In în­fruntarea primejdiilor consacrate, oamenii au o experienţă înde­lungată. Prim-topitorul Vasile Dincă forţa pentru prima dată poarta unei noi împrejurări. Se afla adică intr-o împrejurare ex­cepţională pe care şi-o crease singur, nu fiindcă urmărise cu tot dinadinsul să se arate erou, ci pur şi simplu fiindcă durata şarjei trebuia redusă. Simţea răspunderea funcţiei lui la locul de muncă. Şi iată şi clipa supremei în­cordări. Vasile Dincă nu rupe un gînd petalele unei închipuite margarete : reuşim, nu reuşim... Oţelul încercat el a ştiut să su­pună, să ţină sub stăpinirea lui timp de citeva ore cuptorul şi să învingă capriciile fierului „Arm­co“. Totuşi e uşor de închipuit ce era in inima lui. Poarta primejdiei necunoscute este forţată brusc şi... Simte altceva căpitanul care ordonă : „Motoarele la maxi­mum ! Cu toată viteza înainte !“ in timp ce oceanul înfuriat fier­be în jurul vasului ameninţat? Da, oţelul a curs cuminte în forme. Vasile Dincă şi-a şters numai puţin fruntea de sudoare şi şi-a văzut de treabă. încolo, era o reacţie cit se poate de „li­­niştită“! Acolo unde e luptă sunt şi eroi. Nu ştiu care sunt datele concrete din secţia in care lu­crează Marin Apostol, dar sunt sigur că lupta inovatoare a mun­citorilor nu se poate opri numai la schimbarea procedeului teh­nologic al garniturilor pentru ampermetrele auto. Cine-l poate împiedica pe Marin Apostol să se gîndească la sisteme noi de construcţie a aparatelor la care lucrează, sau la o organizare a lucrului care să schimbe radical procesul fabricării ? Mai mult, asta se şi aşteaptă de la tineri: iniţiativă, îndrăzneală. „Tineretul nostru - a spus tovarăşul Gheorghe Gheorghiu- Dej la cel de-al III-lea Congres al P.M.R. - are în faţa sa un vast ti­mp de activitate pentru afirmarea nestăvilită a energiei şi entuziasmului său creator, pentru înfăptuirea celor mai în­drăzneţe năzuinţe închinate fe­ricirii poporului şi înfloririi pa­triei“. Nu există loc în patrie noa­stră unde să nu poţi să-ţi dove­deşti capacitatea de eroism. Aş vrea să-i spun tov. Marin Apostol că eroism înseamnă şi a învinge vechea mentalitate a unora care nu-şi propun de loc să forţeze necunoscutul. însăşi ciocnirea dintre elanul său şi răceala, sau neîncrederea ce le va întîmpina din partea unora pe ici, pe colo, va fi suficientă pentru a-l pune în acele si­tuaţii excepţionale pe care şi le doreşte şi fără de care so­­cietatea nu se poate dezvolta. Pentru că dacă lupta lui va aduce o contribuţie cit de mică la dezvoltarea forţelor de pro­ducţie, va fi o contribuţie la de­­săvîrşirea construcţiei socialiste în patria noastră. In aceste zile, la expoziţia sovietică... (Urmare din pag. l-a) exponate sînt pentru bucu­­reşteni tot atîtea imagini noi, proaspete, directe ale unor succese de preţ ale popoarelor sovietice. In inima pavilionului sput­nicii sălăşluiesc ca un imn în­chinat omului sovietic ce a păşit victorios în Cosmos. O clipă eşti tentat să mingii cu palma metalul lucitor al sputnicului. Ca să simţi par­că vibraţiile spaţiilor t­esfir­­şite... Intr-un colţ citeva machete. Viitoare construcţii: un ma­gazin din Moscova, o casă de odihnă din regiunea munţilor Elbrus şi o alta pe care o va mîngîia soarele fierbinte al Caucazului. Admiri îndrăz­neala arhitectonică, eleganţa liniilor, ingeniozitatea soluţii­lor tehnice. Reţii de pe un panou panoramic că o treime din populaţia Uniunii Sovieti­ce se va muta în anii viitori în noi locuinţe. Printr-o in­­tîmplare în apropiere am in­­tilnit o inscripţie simplă, la­pidară, răscolitoare: longevi­tatea oamenilor sovietici a crescut de peste două ori. Mi­nunată inscripţie ! Te tulbură mai mult decit cel mai fer­mecător poem. Pentru că este vorba de viaţă, de­ viaţa omu­lui ce pentru întîia oară în istoria convulsionată a plane­tei noastre a cunoscut traiul fără exploatare. Chipurile vizitatorilor îţi trădează gîndurile lor : since­ră bucurie, admiraţie, înflăcă­rare. Mulţi din ei pun mina pe condei, aşternind cuvinte în cartea de impresii. Un muncitor de la Fabrica de hîr­­tie „Steaua Roşie" din Bacău scrie mai multe fraze pline de entuziasm despre uriaşele succese ale constructorilor so­vietici. Un tovarăş de la Uzi­nele „Timpuri Noi" din Bucu­reşti se declară impresionat de maşinile-unelte pe care le-a văzut şi care sunt dovada dez­voltării vertiginoase a econo­miei sovietice. Un muncitor de la o gospodărie agricolă de stat îşi începe relatarea im­presiilor spontan, cald, fără căutări meşteşugite: „Bravo, fraţi sovietici!". Bravo, fraţi sovietici ! Cit de bine au transcris aceste cuvinte simple dar pline de căldură gîndurile zecilor de mii de oameni ce vizitează in aceste zile de vară expoziţia sovietică din Bucureşti. Sărbătorirea „Zilei învăţătorului“ Joi s-a sărbătorit in întreaga ţară „Ziua învăţătorului“, zi de cinstire a zecilor de mii de pedagogi care slujesc şcoala noastră nouă, cresc fi educi pe fiii oamenilor muncii din patria noastră. Cu prilejul adunărilor festive care au avut loc pe raioane, atit in Capitală, cit fi in întrea­ga ţară, au fost scoase în evi­denţă rezultatele frumoase ob­ţinute de învăţători fi profesori în munca nobilă de instruire fi educare a tinerei generaţii, de formare a noului cetăţean al ţării noastre, constructor al so­cialismului fi comunismului laminarea diplomei de membru activ al Academiei de Ştiinţe a R. Cehoslovace academicianului C. I. Parhon Joi la amiază a avut loc solemnitatea înmînării diplo­mei de membru activ al Aca­demiei de Ştiinţe a R. Ceho­slovace academicianului C. I. Parhon. La solemnitate au luat parte A. Joja, președintele A­­cademiei R.P. Romíné, Ilie Murgulescu, ministrul Invăță­­mîntului și Culturii, Șt. Mil­­cu, secretar prim al Acade­miei R.P. Romíné, V. Novacu, membru corespondent al Aca­demiei R.P. Romíné, D. Io­­nescu, șeful Ceremonialului de Stat. Au participat dr. Ivan Ro­­hal Ilkiv, ambasadorul R. Ce­hoslovace la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. Inmînînd diploma academi­cianului C. I. Parhon, amba­sadorul Ivan Rohal Ilkiv a relevat meritele deosebite ale eminentului om de ştiinţă român. Academicianul C. I. Parhon a mulţumit călduros ambasa­dorului R. Cehoslovace, şi prin el Academiei de Ştiinţe a R. Cehoslovace pentru pre­ţuirea arătată muncii sale. (Agerpres) Plecarea unor delegaţii care au participat la cel de-al lli-lea Congres al P. M. R. Joi dimineaţa au părăsit Capitala tovarăşii Itaru Yo­­nehara, membru al Secreta­riatului Comitetului Central al Partidului Comunist din Japonia, Pieter Bakker, mem­bru al Biroului Politic al Comitetului Central al Parti­dului Comunist din Olanda şi delegatul Partidului Comu­nist din Turcia, care au par­ticipat la lucrările celui de-al III-lea Congres al P.M.R. La plecare, pe aeroportul Băneasa, delegaţii au fost conduşi de tovarăşii Leonte Răutu, membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., Bujor Almăşan, Ion Popescu-Puţuri, Clement Ru­­su, Constantin Scarlat, Dumi­tru Simulescu, membri ai C.C. al P.M.R., Virgil Cazacu, membru supleant al C.C. al P.M.R., de activişti de partid. Tot în cursul dimineţii au părăsit Capitala tovarăşul Haled Bagdaş, secretar gene­ral al Partidului Comunist din Siria, delegaţia Partidului Co­munist din Chile, alcătuită din tovarăşii Luis Corvalan, secretar general al Partidului Comunist din Chile şi Jose Diaz Iturrieta, membru al Comisiei Naţionale de Con­trol şi Cadre a Partidului Co­munist din Chile, precum şi delegaţia Partidului Comunist din Liban, compusă din tova­răşii Hassan Kraytem şi An­tin Madeyan, membri ai Bi­roului Politic, secretari ai Co­mitetului Central al Partidu­lui Comunist din Liban. La plecare, pe aeroportul Băneasa membrii delegaţiilor au fost conduşi de tovarăşii Gheorghe Apostol, membru al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., Mihai Burcă, Mihail Florescu, Nicolae Guină, An­ton Moisescu, Gheorghe Ni­­cula, Ghizela Vass, membri ai C.C. al P.M.R., Constantin­­.;■ Lăzărescu, membru supleant­­ al C.C. al P.M.R., de activiști */­ de partid. ------- ----------­(Agerpres) Vizitele unor delegaţii care au participat la cel de-al III-lea Congres al P.M.R. Continuîndu-şi vizita in regiu­nea Stalin, membrii delegaţiei Partidului Comunist din Dane­­marca In frunte cu tovarăşa Pe­tra Peterssen, membru al Birou- . Iul Politic al C.C. al Partidului Comunist din Danemarca, au fost joi dimineaţa oaspeţii colec­tiviştilor din comuna Bod. Mem­brii delegaţiei au vizitat fermele de­­ vaci ale gospodăriei intere­­sindu-se de metodele de creştere a animalelor şi de avantajele e­­conomice pe care le aduce acest sector. În cursul aceleiaşi zile, tova­răşa Annia Builer-Guralnik, membru al Comitetului Naţional al Partidului Comunist din Ca-­­­nada, a făcut o vizită la centrul şcolar profesional „Steagul Ro­­şu" din Oraşul Stalin. Calificarea—în pas cu tehnica noua 1 (Urmare din pag. I-a) pentru ridicarea continuă a calificării tinerilor. Totodată trebuie să dăm tinerilor nu numai cît mai multe cunoş­tinţe tehnice, ci şi cît mai multe cunoştinţe economice. In acest scop, trebuie create cursuri cu o largă şi multila­terală tematică. Pe lingă pro­blemele privind tehnica nouă, studierea şi cunoaşterea te­meinică a maşinilor, a posibi­lităţilor acestora, trebuie să se predea tinerilor cunoştinţe economice privind preţul de cost (şi posibilităţile reducerii acestuia concret, în uzina noa­stră), căile creşterii producti­vităţii, muncii, noţiuni despre planul de producţie al între­prinderii, despre cointeresarea materială, despre planul de aprovizionare tehnico-mate­­rială şi posibilităţile folosirii resurselor materiale interne, gospodărirea financiară inter­nă a întreprinderii etc. Aceste cursuri s-ar putea­­organiza de pildă pe brigăzi, de ele răspunzînd un inginer. Avem în uzină un detaşament puternic de tineri ingineri bine pregătiţi, capabili. Ei tre­buie să ajute, mai mult decit au făcut-o pînă acum, la ridi­carea calificării tinerilor mun­citori. In afara acestor cursuri, cred că ar trebui ca organi­zaţia U.T.M. să găsească şi să stimuleze şi alte forme privind dezvoltarea continuă a cu­noştinţelor tehnico-profesio­­nale la tineri. Uzina noastră a primit şi va mai primi încă multe maşini noi, moderne, de înaltă productivitate şi tehnicitate. Studierea practică pe maşini a principiilor aces­tora de funcţionare, e deose­bit de folositoare. Este limpe­de de înţeles că cel care va lucra cu o asemenea maşină, cunoscîndu-i secretele, posibi­lităţile, el va putea să folo­sească întreaga ei capacitate va avea prilejul să facă pro­puneri de inovaţii şi raţiona­lizări. Trebuie să organizăm de a­­semenea mai multe schimburi de experienţă urmate de con­cursuri pe teme ca: „Să ne cunoaştem maşina“ etc. în cadrul cărora să fie atraşi tot mai mulţi tineri. Este nece­sar ca la clubul întreprinderii , să se organizeze mai des şi mai sistematic acţiuni care să ducă direct la continua ridi­care a calificării tinerilor no­ştri muncitori. Pentru toate acestea, conducerea uzinei aş- * teaptă din partea comitetului U.T.M. un preţios şi efectiv ajutor. Cît de mult ar cîştiga uzina­­ dacă de pildă toţi tinerii uzi­nei noastre pe baza unei te­meinice pregătiri tehnico-pro­­fesionale ar lucra la nivelul fruntaşilor! Numai în sec­torul 2 spre exemplu, unde lucrează peste 300 de tineri, dacă toţi ar reduce coeficien­tul de rebuturi la nivelul re­dus de brigada condusă de Ion Iordache, uzina ar cîştiga a­­nual peste 280.000 lei. Dar noi avem 4 sectoare de fabricaţie, iar în întreaga uzină lucrează peste 1.000 de tineri! Suntem­ convinşi că tinerii uzinei noastre înţeleg necesi­tatea imperioasă a ridicării continue a calificării lor pro­fesionale, însuşirea tehnicii noi şi îmbogăţirea cunoştinţe­lor economice şi astfel alături de muncitorii vîrstnici îşi vor aduce aportul efectiv la în­făptuirea sarcinilor mari izvorîte din Hotărîrile celui de-al III-lea Congres al parti­dului. întreprinderea de industrie locală] SUCEAVA-STR. R. MARX 39 .T^1^ST FINETURILE SUPERIOARE INTR-O GAMA BOGATĂ DE DESENE SI CULORI PRODUSE DE...

Next