Scînteia Tineretului, februarie 1961 (Anul 17, nr. 3643-3666)

1961-02-01 / nr. 3643

Semnificaţia primului în sală e linişte. Cei peste 400 de tineri adunaţi marţi după amiază în sala de spectacole a Şcolii medii nr. 22 „Gheorghe Lazăr" din Capitală, ascultă cu atenţie fiecare cuvînt rostit de preşedintele Comitetului executiv al sfatului popular al raionului Lenin — Aurel Niţescu. Rînd pe rînd, prind viaţă din cuvintele vorbitorului, imaginile marilor realizări ale regimului nostru democrat popular, aspecte ale dezvoltării economice ale raionului. Fabrici şi uzine, spitale, şcoli, blocuri de locuinţe — toate în stăpînirea şi pentru folosul oamenilor muncii. Pentru tinerii adunaţi în sală şi care vor vota la 5 martie 1961 pentru prima oară, toate aceste realizări, relatate de vorbitor, au o dublă semnificaţie. Pentru întîia dată ei vor porni cu maturitate, cu răspundere deplină să-şi spună cuvîntul în treburile ţării, pentru prima dată ei vor participa la alegerile de deputaţi şi prin aceasta la înfăptuirea de noi realizări. Emoţia lor este de aceea firească. In lumina perspectivei pe care cel de al IlI-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român l-a deschis dezvoltării patriei noastre socialiste, fiecare din ei ştie că-şi poate făuri visuri de viitor oricît de îndrăzneţe, fiind sigur că ele nu vor întîrzia să devină realitate. Sînt tineri muncitori ai întreprinderilor din raionul Lenin, elevi ai şcolii medii sau profesionale, militari în termen. Imaginea tinerilor în uniformă de militar, veniţi aici la acest simpozion al tinerilor ce votează întîia dată, ilustrează parcă şi mai puternic înaltul democratism al sistemului nostru electoral. Despre drepturile şi libertăţile garantate tineretului nostru prin Constituţie, a vorbit tovarăşul Constantin Bădescu, asistent universitar la Facultatea de ştiinţe juridice. Participînd la acest simpozion, tinerii au devenit şi mai conştienţi de înalta semnificaţie a primului lor vot, care va transforma pentru ei ziua de 5 martie într-o sărbătoare de neuitat, într-un examen al maturităţii şi răspunderii cetăţeneşti. V. MAŞEK Tov. Aurel Niţescu, preşedintele Sfatului Popular „V. I. Lenin“,, discutind în timpul pauzei simpozionului cu cîţiva din tinerii care votează pentru prima oară. Foto : AGERPRES Pentru sănătatea populaţiei din Maramureş Pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei din regiunea Maramureş s-au cheltuit în anul trecut 93 milioane lei, cu 20 milioane mai mult decît în 1957. Aceste investiţii fac parte dintr-un vast program ce se înfăptuieşte în ultimii ani pentru lichidarea stării de înapoiere în care s-a aflat această regiune în trecut. Astfel, au fost construite noi unităţi spitaliceşti la Baia Mare, Negreşti, Sighet, Borşa, Cehu Silvaniei şi în alte localităţi. La Bixad, Borşa şi Satu Mare au fost deschise sanatorii moderne pentru combaterea tuberculozei. Paralel a crescut numărul medicilor şi cadrelor sanitare medii. La Baia Mare, de exemplu, lucrează în prezent 108 medici şi 450 cadre tehnico-sanitare, faţă de numai 3 medici cîţi erau în 1943. In regiune au fost înfiinţate 72 dispensare pe lingă întreprinderi şi 157 circumscripţii sanitare urbane şi rurale. Pentru aprovizionarea cu medicamente funcţionează 68 de farmacii şi 200 puncte farmaceutice. In anii puterii populare se acordă o atenţie deosebită combaterii bolilor profesionale. Pentru protecţia muncii s-au cheltuit în ultimii 4 ani peste 20 milioane lei. IN REGIUNEA MUREŞ-AUTONOMA MAGHIARA Peste 500 săli noi de clasă Sute de elevi din Topliţa, regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, învaţă acum în noua şcoală medie dată de curînd in folosinţă, in ultimul an în cadrul regiunii Mureş-Autonomă Maghiară au fost construite noi şcoli medii la Tîrnăveni, Sănmaş şi în alte localităţi. In perioada 1957-1960 in regiune, s-au construit peste 500 de săli de clasă. Ca urmare numărul elevilor şcolilor medii şi elementare a sporit cu peste 25.000. LUMINĂ FLUORESCENTA LA ORADEA In Oradea se lucrează intens la modernizarea iluminatului public. Recent s-au terminat lucrările de extindere a iluminatului fluorescent pe 10 străzi. în curînd vor fi instalate alte 300 becuri fluorescente pe străzile Mihail Eminescu, Piaţa Nikos Beloiannis și altele. Vor trece ani şi ani, omenirea se va avînta tot mai sus în marşul ei spre progres şi fericire, dar popoarele nu vor uita niciodată suferinţele pe care le-au îndurat în timpul celui de-al doilea război mondial. Cu atît mai mult nu vor uita eroismul oamenilor sovietici care, conduşi de partidul lor iubit, au înfrînt fiara fascistă, au dărîmat edificiul de robie şi teroare pe care voiau să-l dureze hitleriştii. Numeroase opere literare şi de artă evocă vitejia poporului sovietic în lupta antifascistă dar poate că puţine au fost aşteptate cu atîta dragoste şi nerăbdare ca romanul „Ei au luptat pentru patrie“ al lui Mihail Şolohov. Marele scriitor sovietic, unul din cei mai de seamă reprezentanţi ai literaturii contemporane, creează şi ac°astă lucrare cu binecunoscuta exigenţă cu care a făurit şi „Donul liniştit“, şi „Pămînt desţelenit“. Dornice de a pune la dispoziţia cititorilor ceva din monumentala operă, editurile sovietice au tipărit o culegere cu fragmentele publicate pînă acum în presă şi în revistele literare, culegere ce a apărut de curînd şi în traducere romînească. Cititorul acestei culegeri va fi, fără îndoială, impresionat de amploarea suflului epic al romanului, ce transpare din paginile apărute deocamdată, va fi profund emoţionat mai ales de puternica coloratură eroică a acestor pagini. Căci, într adevăr, „Ei au luptat pentru patrie“ se anunţă ca o grandioasă epopee a patriotismului poporului sovietic — biruitor al fascismului, ca un fierbinte imn de recunoştinţă închinat partidului şi statului socialist care au ştiut să călească asemenea eroi — învingătorii celei mai mari primejdii ce a ameninţat omenirea. Iată, dintr un regiment a rămas o mină de oameni. Ostaşii sînt obosiţi, nedormiţi, nemîncaţi, zdrenţuiţi, cu muniţiile pe sfîrşite. Şi totuşi nu fug din faţa inamicului, de fiecare dată cînd se întîlnesc cu fiara hitleristă se îngroapă în pămînt şi rezistă cu orice preţ, provocînd pierderi cumplite vrăjmaşului, împiedicîndu-l să-şi desfăşoare ofensiva la modul „fulger“ cum s-a obişnuit pe alte cîmpuri de bătaie ale Europei, în faţa dîrzeniei puşcaşilor antitanc şi a pistolarilor care au mai rămas în regiment, trufaşele tancuri cu zvastică rămîn neputincioase pe pămîntul uscat al stepei sau se retrag în dezordine, întrecîndu-se în fugă cu Infanteria hitleristă. Fiecare asemenea întâlnire cu inamicul răreşte însă dureros rîndurile vitejilor luptători. Au pierit în teribila încleştare mulţi ostaşi şi ofiţeri, rămăşiţele regimentului sunt comandate acum de un plutonier, dar ostaşii nu disparg şi nu se plîng, cît timp au cu ei drapelul unităţii — martor al atîtor bătălii, îşi menţin încrederea în ei, în victoria care nu va întîrzia să apară. Cum lesne se poate observa, drapelul regimentului este mai mult decît ceea ce ar putea însemna la prima vedere, este însuşi simbolul dragostei faţă de patrie, al încrederii în forţa poporului sovietic ce îmbărbătează pe aceşti ostaşi. Nu este un secret pentru nimeni că Solohov nu e un partizan al rarefierii etice, al prozei lipsite de densitate. Dimpotrivă, scrierile sale apundă în fapte şi întîmplări care suscită în cel mai înalt grad atenţia cititorului. Cu toate acestea, nu e greu să observi îndărătul bogăţiei de fabulaţie, o subtilă analiză psihologică, cu atît mai fină cu cît e făcută indirect, prin intermediul faptelor şi gesturilor cotidiene, simple dar revelatoare. Este foarte interesant de urmărit astfel cum redă Şolohov un important moment de transformare a mentalităţii — momentul cînd oamenii sovietici luaţi prin surprindere de atacatori, îşi revin pe deplin şi ripostează preveniţi de perfidia şi cruzimea cotropitorului, momentul cînd ostaşii înţeleg că duşmanul nu numai că este vulnerabil, dar toată desfăşurarea de mijloace tehnice nu poate ascunde lipsa lui de suport moral în războiul tîlhăresc, după cum îngîmfarea ei prostească nu poate camufla îndeajuns frica animalică ce-l stăpîneşte. Priviţi-1 de pildă pe Lopahin ,în scurt timp el a învăţat la şcoala aspră a războiului că nu numai blindatele fasciste spoite caraghios cu fel de fel de balauri, sînt neputincioase în faţa dîrzeniei soldatului sovietic, dar nici măcar avioanele cu şuier bun de speriat pe cei cu nervii slabi, nu sînt mai grozave. Atunci cînd poziţia lor e atacată concomitent de tancuri, infanterie şi aviaţie, Lopahin se hotărăşte să vîneze un avion, parcă mai mult spre a-şi dovedi sieşi şi tovarăşilor lui că aceste păsări de pradă pot şi trebuie stîrpite fără şovăire. Tovarăşul lui de luptă Saşka, nu prea înţelege la început raţiunea gestului lui Lopahin. Ce-ai înlemnit acolo ? Te întreb, de ce-ai înlemnit ? Nu cumva eşti rănit?“— strigă Saşka. Dar Lopahin, fără să-şi ia ochii de la avion, înjură doar scurt şi cumplit, iar Saşka, încredinţîndu-se că Lopahin e viu şi teafăr, se aşeză o clipă pe fundul tare al tranşeei acoperit cu bulgări de pământ. La al doilea viraj, şuvoiul clocotitor al rafalei de mitralieră stîrni subţirel ţărâna, rase pînă la pămînt pelinul mărunt de pe parapetul din faţă al tranşeei, ba atinse şi creasta parapetului. Dar Lopahin nu se clinti. — Apleacă-te ! O să te facă dur, scrîntitule—strigă Saşka. — Minţi ! N-o să aibă vreme mîrîi Lopahin şi, prinzînd momentul cînd avionul tocmai revenea în poziţie normală, apăsă pe trăgaci, înainte de a ajunge în dreptul dealului, avionul se clătină şi se prăbuşi aproape vertical, apoi se izbi de pămînt cu un troznet de parcă cineva aflat chiar lingă tranşee ar fi spart de masă un uriaş ou răscopt. Şi numai atunci Lopahin, cu o enormă şi fericită uşurare, oftă. Apoi mai oftă odată cu tot pieptul şi se întoarse cu faţa la Saşka. — Uite-aşa trebuie să-i stârpeşti — spuse el, umflîndu-şi nările, care îi păliseră, fără să şi ascundă triumful. Iată, ilustrată doar în cîteva rînduri, cumpăna unui complicat proces sufletesc ce determină o mare creştere a personajului în proprii eăi ochi ca şi în cei ai cititorului. Fără îndoială că lectura culegerii provoacă fiecăruia din noi bucuria reîntâlnirii cu proza solohoviană, cu minunatele-i atribute. Ne referim, de pildă, şi la peisajistica nelipsită nici din acest roman : în „Ei au luptat pentru patrie“ natura parcă suferă laolaltă cu poporul de apăsarea cizmei cotropitorului şi parcă se răzbună cot la cot cu luptătorii împotriva duşmanului. Ne referim de asemenea la umorul caracteristic romanelor scriitorului, umor pe care-l întîlnim şi aici cu prisosinţă. Legat de aceasta este demn de remarcat un lucru. Eroii lui Şolohov de aici sunt cu toţii patrioţi şi viteji, dar în acelaşi timp, sunt personalităţi distincte, caractere puternice, fiecare cu viaţa lui interioară, cu bucuriile şi frământările lui. Dacă Streiţov se dovedeşte matur şi hotărît, biruindu-şi cu încăpăţînare dramele care încearcă (infidelitatea soţiei, surzenia ca urmare a unei contuzii de pe front) şi dăruindu-se în întregime cauzei comune. Lopahin nu e mai puţin erou deşi e hîtru şi pus pe glume. Fiecare rînd al romanului atestă că viaţa nu numai că nu îşi gîtuise scurgerea dar pulsa tot mai puternic în ciuda apăsării inamice. Oamenii trăiesc din plin, luptă şi iubesc, suferă şi-şi ajută tovarăşii, greşesc şi învaţă, dar, mai presus de toate, apără cu preţul sîngelui lor pămîntul sfînt al patriei. B. DUMITRESCU Pagini dintr-o glorioasă epopee Angajamente îndeplinite Cu prilejul adunărilor pentru propunerea de candidaţi ai F.D.P. în alegerile de la 5 martie, numeroşi oameni ai muncii din regiunea Dobrogea şi-au luat noi şi însufleţite angajamente atît în producţie cît şi în acţiunea de gospodărire şi înfrumuseţare a localităţilor lor. Multe din angajamentele luate au şi început să prindă viaţă, în comuna Topalu, bunăoară, colectiviştii transportă în aceste zile piatra necesară construirii unei şosele de legătură cu satul Tichileşti. O acţiune asemănătoare se desfăşoară şi in comuna Ghindăreşti, unde colectiviştii s-au angajat ca pînă la alegeri să efectueze nai multe ore de muncă voluntară fiecare la extragerea pietrei pentru amenajarea drumului de legătură cu şoseaua naţională Constanţa—Hîrşova, în satul Osmancea tinerii colectivişti, care la 5 martie vor vota pentru prima dată, au transportat piatra necesară și au construit trotuarul pe strada căminului cultural ( Agerpres) Informaţie Marţi, 31 ianuarie 1961, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, Ştefan Voitec, a primit în audienţă pe noul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al U.R.S.S. la Bucureşti, Ivan Kuzmici Jegalin. (Agerpres) Sesiune ştiinţifică la Institutul politehnic din Timişoara La Timişoara a avut loc în zilele de 30 şi 31 ianuarie a 8-a sesiune ştiinţifică a cadrelor didactice de la Institutul Politehnic, consacrată împlinirii a 40 de ani de activitate a Institutului. Referatele prezentate cu acest prilej au trecut în revistă succesele obţinute în dezvoltarea Institutului Politehnic şi în domeniul cercetărilor ştiinţifice efectuate de cadrele didactice, în primul an de activitate, Institutul număra 60 de studenţi şi 23 de cadre didactice, în prezent datorită sprijinului acordat de partid şi guvern, aici învaţă peste 2000 de studenţi, iar numărul cadrelor didactice se ridică la 405. Institutul dispune azi de 24 laboratoare moderne, 4 cămine studenţeşti şi tot atîtea cantine, biblioteci, un club, o bază sportivă şi altele. în ultimii ani, Institutul a dat patriei sute de ingineri mecanici, chimiști, electrotehnicieni, constructori. (Agerpres). • Astă-seară de la ora 19 în sala sporturilor de la Floreasca se va desfăşura prima reuniune din cadrul turneului de box rezervat pugiliştilor de categoriile „cocoş“ şi „semiuşoară". Această competiţie organizată cu scopul de a se depista elementele tinere talentate stîrneşte un interes deosebit în rîndul amatorilor de sport din Capitală, în afara unor tineri boxeri cu reale posibilităţi ca V. Mahu (Iaşi), D. Răgălie (Constanţa), E. Chioreanu (Cluj) în cadrul categoriei „cocoş“ vor evolua şi experimentaţii N. Mîndreanu, Gh. Lache, A. Olteanu, I Stoica, M. Marinescu şi alţii. Categoria „semiuşoară“ reuneşte o serie de boxeri tehnici de certă valoare ca V. Czekeli, fost în repetate rînduri campion al ţării, D. Done, Şt. Văcaru, Zaharia Motea şi V. Ionescu , în cadrul semifinalelor competiţiei feminine de handbal redus „Cupa campionilor europeni“ duminică de la ora 19 în sala sporturilor de la Floreasca se va desfăşura întâlnirea dintre echipele Ştiinţa Bucureşti şi Jalgirh Kaunas, la vederea acestei inteniri echipa studenţilor din Capitală se antrenează intens. Din lot fac parte cunoscutele internaţionale Irina Nagy, Elena Pădureanu, Josefina Ştefănescu, Aurora Szoeke şi altele. • Tinarul maestru Leonid Stein continuă să producă mari surprize in finala campionatului unional de şah, în runda a 13-a, jucind cu albele, el a ciştigat la mutarea 41-a partida cu marele maestru Efim Cheiler, unul din liderii clasamentului. în clasament conduce marele maestru Petrosian care totalizează 9 puncte din 13 posibile. Pe locurile următoare se află Gheller, Stein cu cite 8/7 puncte, urmaţi de Polugaevski şi Spasski cu 71z puncte şi o partidă întreruptă fiecare. (Agerpres) Solemnitatea înminării unor decorati Marţi la amiază a avut loc la Prezidiul Marii Adunări Naţionale solemnitatea înmînării unor decoraţii. La solemnitate au luat parte tovarăşii Mihail Ralea, vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, Gheorghe Stoica, secretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale, acad. Atanase Joja, preşedintele Academiei R. P. Române, arh. Nicolae Bădescu, preşedintele Comitetului de stat pentru construcţii, arhitectură şi sistematizare, Vasile Posteucă, vicepreşedinte al Comitetului de stat pentru construcţii, arhitectură şi sistematizare. Pentru merite deosebite în domeniul ştiinţific şi didactic a fost conferit ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa I, acad. I. S. Gheorghiu, cu prilejul împlinirii vîrstei de 75 de ani şi acad. Gh. Macovei, cu prilejul împlinirii vîrstei de 80 de ani, şi Ordinul Muncii clasa I acad. Arthur Kreindler. Cu prilejul împlinirii a 70 de ani, pentru activitate îndelungată şi merite deosebite în domeniul învăţămîntului s-a conferit Ordinul Muncii clasa II prof. Vasile Suciu. Pentru activitate îndelungată şi merite deosebite în munca de învăţător, tov. Maria Ionescu, i-a fost conferit titlul de „învăţător emerit al Republicii Populare Române" iar tov. Dumitru Ionescu Ordinul Muncii clasa III. Tov. Ilie Fisteag, i-a fost înmînat ordinul „23 August“ clasa V, pentru contribuţie activă la lupta împotriva fascismului. Pentru evidenţiere deosebită la lucrările de proiectare şi construcţii a sălii Palatului Republicii Populare Române, au fost conferite ordine şi medalii unor muncitori, tehnicieni, ingineri şi arhitecţi. Arh. Horia Maicu, i-a fost conferit Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa I. Au fost conferite de asemenea ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa IV şi a V şi „Ordinul Muncii" clasa I, II şi III, unui număr de 72 tovarăşi, precum şi „Medalia Muncii“ unui număr de 94 tovarăşi. Tovarăşul Mihail Ralea a felicitat călduros pe cei distinşi, urîndu-le noi succese în activitatea de viitor. în numele celor decoraţi, tovarăşii acad. I. S. Gheorghiu, arh. Horia Maicu şi Ilie Fisteag au mulţumit pentru înaltele distincţii primite. (Agerpres) In regiunea Suceava a intrat în funcţiune in primele zile ale acestui an o modernă fabrică de lapte praf, „Rarăul“. In fotografie, tinera Sevastiana Lupescu lucrînd la agregatele de spălare a bidoanelor. foto : AGERPRES Uzinele „Electroputere“-Craiova, întrerupătoarele în ulei de 150 kW 600 A sunt pregătite pentru controlul tehnic. Foto : AGERPRES împotriva rebutului! (Urmare din pag. 1 a) locul de muncă ori de cîte ori e nevoie. Şi la atelierul turnătoria de alamă sînt tineri buni care lucrează sub procentul admis de rebut. Frank Anton şi Felhazi Alexandru, lucrează cu un rebut de numai 3—4 la sută. Vorbe de laudă se pot spune şi despre Moldovan Vasile şi Jucan Vasile. Cu o vreme în urmă nu era şedinţă în care aceştia să nu fie criticaţi pentru calitatea slabă a produselor, pentru rebut. Toţi tinerii din uzină îi ştiau drept adevăraţi „campioni“ ai rebuturilor De la 15—20 la sută rebut, cît dădeau înainte, aceşti tineri au ajuns acum la cifra de 5 la sută, cu mult sub procentul admis. Biroul organizaţiei U.T.M. a propus muncitorilor mai vîrstnici, celor cu o calificare mai înaltă să ajute pe asemenea tineri, să-i îndrume, să-i îndemne să citească mai mult pentru a-şi ridica pregătirea profesională. Olah Alexandru, Mathe Iosif, Felhazi Alexandru, Meszaros Iosif, Vereş Iosif, s-au ocupat cu multă dragoste de ridicarea calificării tinerilor mai slab pregătiţi profesional. In această privinţă de un mare ajutor au fost şi lecţiile care s-au ţinut la cursul de ridicare a calificării profesionale, unde anul trecut au fost încadraţi toţi tinerii din atelier. Acţiunea de antrenare a tinerilor în lupta pentru reducerea rebutului sub procentul admis nu s-a dus însă cu aceeaşi intensitate de către , organizaţia U.T.M. în ambele ateliere ale secţiei turnătorie. Aceasta o arată faptul că, în timp ce la atelierul de fontă procentul de rebut este sub cifra admisă, la atelierul de alamă procentul de rebut este cu mult peste această cifră. Analiza cauzelor rebutului dovedeşte că unii dintre tinerii de aici, nu dau atenţie la temperatura de turnare, nu închid bine formele, nu cunosc sau nu respectă procesul tehnologic de fabricaţie. Moraru Gavrilă, muncitor la atelierul de alamă, rebutează datorită neatenţiei aproximativ 10—15 la sută din formele pe care le lucrează într-o zi. Nivelul general al calificării tinerilor de la atelierul de alamă este scăzut în raport cu nivelul celor de la fontă. Aceasta este în bună măsură o urmare a faptului că aici tinerii n-au participat cu regularitate la cursul de ridicare a calificării. De altfel, în acest an, cursul şi-a încetat cu desăvîrşire existenţa. Nici colectivul postului utemist de control nu a intervenit în ultima vreme cu eficacitate în acţiunea de mobilizare a tinerilor împotriva rebuturilor. Ce are de făcut organizaţia U.T.M. pe viitor în privinţa mobilizării tinerilor la lupta împotriva rebuturilor ? Ea trebuie să pornească de la ideea că toţi utemiştii şi tinerii trebuie să lupte împotriva rebutului, pentru produse de cea mai bună calitate. Pentru aceasta, trebuie reînviat în primul rînd cursul de ridicare a calificării şi organizat pe baze temeinice. Organizaţia U.T.M. trebuie apoi să folosească şi să dezvolte experienţa bună existentă la atelierul de fontă în privinţa mobilizării tinerilor la reducerea continuă a procentului de rebut. Asemenea mijloace cum sunt: adunările generale U.T.M., consfătuirile brigăzilor de producţie, ajutorarea celor slabi de către cei buni, cu mai multă experienţă, discuţii individuale la locul de muncă, antrenarea tinerilor la citirea literaturii tehnice, de specialitate, sînt tot atîtea căi prin care tinerii pot fi mobilizaţi în acest an la o bătălie hotărîtă împotriva rebutului. Aceasta va fi cu siguranţă calea ce va duce la ridicarea generală a contribuţiei tinerilor la calitatea pieselor realizate de întreprinderea „Armătura“. ULIŢA NOASTRA“ (Urmare din pag. 1 a) semnificaţia zilelor noastre. Este senzaţionalul prevăzut, la care se lucrează conştient, este dorit, se munceşte cu entuziasm la realizarea lui. Complexul Griviţa, ştiam de la bun început, eram pregătiţi — oferă un astfel de senzaţional. ...întreprinderea de construcţii nr. 5 va construi 200 de apartamente lunar. ...La şantierul dinspre Podul Constanţa vezi o clădire ciudată. Un schelet metalic acoperit cu material plastic. E atelierul de mari panouri prefabricate. O uzină în care se fabrică pereţi gata finisaţi (tîmplăria, conductele, mozaicul etc. sunt gata montate), care sunt apoi transportaţi cu un fel de teleferic direct la adresă. Construcţia e unică, e pasul înainte făcut de constructorii noştri. Prin asta se asigură o tehnicitate mai mare, întrebuinţarea unui număr mai mic de panouri, sistemul de montare mai uşor care asigură o mare rapiditate — 4 apartamente pe zi. ...Panourile sunt ridicate de o macara reversibilă de care constructorii sunt minări. E invenţia lor, o macara cu două braţe, în formă de cumpănă, circulă pe planşeele blocurilor, saltă pereţi de pînă la 6 tone, îi aşează la locul lor, iar când a terminat un nivel, se caţără singură pe următorul. Pe şantier cînd veţi auzi vorbindu-se de o „broască" să ştiţi că despre noua macara este vorba. ...Tapetele lavabile şi semilavabile folosite vor da un aspect plăcut interioarelor. ...Şi pentru prima oară aburii Centralei Grozăveşti sau cei de la Atelierele Griviţa vor încălzi printr-o reţea de termoficare unică complexul Griviţei. Oare nu sunt, cititorule, toate aceste fapte şi previzibile şi senzaţionale totodată ? In 1938 Geo Bogza scria : ,,6 dimineaţa e ora periferiilor , in dosul perdelelor murdare făcute dintr-un metru de americă încep să se agite umbre. E ora cînd se aprind luminile... Paturile pe care le părăsesc oamenii, sînt paturi de scînduri. Sînt paturi tari, de periferie care rămîn goale la 6 dimineaţa... Către ora 6 îşi face apariţia ligheanul de tablă şi prosopul de americă..." Aşa era în Rahova, în Ferentari, în Tei, in Pantelimon. Aşa era şi pe Griviţa. Încerc să mi-l imaginez pe viitorul locatar al unui bloc de pe Calea Griviţei într-o situaţie similară. Va face ca tovarăşii săi din cartierele Floreasca, Ferentari, 23 August. Se va scula, va aprinde veioza, va da drumul la aparatul de radio, ca să afle ora exactă (pentru control) şi noile ştiri, va face un duş şi se va pregăti de plecare. Nu va trece insă pragul fără să admire, încă odată, peisajul Griviţei noi din balconul locuinţei sale, în lumina palidă a zorilor clădirile vor apărea uriaşe şi impunătoare ca nişte palate de titani. Dar zgomotul claxoanelor, freamătul miilor de trecători, răsuflarea caldă a uzinelor, vor arăta că fie în amiaza de vară fie în dimineaţa rece de iarnă, Calea Griviţei va fi mereu aceeaşi: falnică, cuceritor de frumoasă, plină de optimism şi tinereţe ca însăşi viaţa pe care o trăim. ...Da. In cîţiva ani Calea Griviţei va fi înnoită, transformată, complet schimbată. Un singur lucru va rămîne mereu acelaşi, dragostea cu care bucureștenii o denumesc alintind-o „ulița noastră".