Scînteia Tineretului, octombrie 1961 (Anul 17, nr. 3850-3875)

1961-10-01 / nr. 3850

Spor la muncă în noul an universitar Z­ iua de 1 octom­brie a devenit ziua tradiţională a în­ceputului de an universitar în ţara noastră. Se redes­chid porţile facultăţilor — prilej de sărbătoare pentru studenţi şi cadre didactice. Păşesc în facultăţi mii de ti­neri, fii de oameni ai mun­cii, absolvenţi ai şcolilor de cultură generală, precum şi muncitori care au trecut prin şcoala producţiei şi au învă­ţat, prin grija partidului şi guvernului, la şcolile serale. La această sărbătoare participă întregul nostru po­por, care manifestă profundă grijă pentru creşterea şi for­marea noilor generaţii de spe­cialişti. Acest an universitar se des­chide în condiţiile unui puter­nic avînt în muncă pentru realizarea măreţelor sarcini de dezvoltare a economiei şi cul­turii, sarcini trasate de cel de-al III-lea Congres al P.M.R. înfăptuirea cu succes a pro­gramului de desăvîrşire a con­struirii socialismului în patria noastră, necesită o susţinută activitate pentru pregătirea cadrelor capabile să ducă îna­inte dezvoltarea economiei şi culturii. Partidul a pus în faţa învăţămîntului nostru su­perior sarcina de a pregăti cadrele de specialişti cerute de necesităţile construcţiei so­cialiste. Prin grija partidului şi gu­vernului, învăţămîntul supe­rior a cunoscut în anii regi­mului democrat-popular o mare dezvoltare. Tabloul invăţămintului su­perior de astăzi este de necomparat cu cel din trecut- Ce ne-a lăsat moştenire, în do­meniul învăţămîntului supe­rior orînduirea burghezo-mo­­şierească ? 16 instituţii de în­­văţămînt superior cu 33 de fa­cultăţi repartizate în patru centre universitare, un învă­­ţămînt superior rupt de inte­resele poporului, orientat că­tre servirea intereselor clase­lor avute, deschis doar pentru cei ce aveau bani să plătească taxele mari şi cursurile scumpe. Pentru studenţimea noastră de azi, ieşită din rîndurile cla­sei muncitoare, ţărănimii mun­citoare şi intelectualităţii sunt deschise azi porţile a 45 de instituţii de învăţămînt supe­rior cu 151 de facultăţi. A crescut an de an numărul studenţilor. Anul acesta vor frecventa cursurile facultăţi­lor peste 70.000 de studenţi. S-au îmbunătăţit continuu condiţiile de trai şi de studiu ale studenţilor prin construi­rea de noi laboratoare şi bi­blioteci, de noi cămine şi can­tine, prin acordarea de burse şi indemnizaţii de merit. Nu­mai în acest an universitar se dau în folosinţă — la Bucu­reşti 9 cămine moderne cu peste 4.000 de locuri, la Iaşi — 2 complexe cu 2.000 locuri, la Cluj — un complex de 1.850 locuri şi o cantină pentru 3.000 de studenţi, la Ti­mişoara — un complex de 1­650 locuri, la Craiova — un complex pentru 650 studenţi. Grija cu care partidul încon­joară studenţimea şi-a găsit o nouă expresie în hotărîrea de a construi la Iaşi un nou local al Institutului Politehnic pen­tru 5-500 studenţi şi cămine moderne cu o capacitate de 7.000 de locuri. Dezvoltarea continuă a învă­ţămîntului superior în patria noastră constituie încă o ex­presie puternică a politicii de pace, de construcţie paşnică promovată cu consecvenţă de partid, de statul democrat­­popular, politică ce corespun­de năzuinţelor şi intereselor întregului nostru popor. Nu­mai im stat angrenat într-o vastă muncă de construcţie paşnică îndreptată spre ridi­carea bunăstării poporului poate aloca an de an fon­duri sporite pentru dezvol­tarea învăţămîntului ! Studenţimea noastră poartă o recunoştinţă profundă parti­dului pentru condiţiile de stu­diu şi de viaţă din ce în ce mai bune de care se bucură astăzi. Năzuinţa studenţilor este de a răspunde prin fapte, prin noi succese în în­văţătură grijii cu care sunt în­conjuraţi de partid, de gu­vern, de întregul popor. Amploarea şi complexitatea operei de construcţie econo­mică şi culturală ce se des­făşoară în actuala etapă, a de­­săvîrşirii construcţiei noastre socialiste, sarcinile grandioase pe care partidul Ie-a pus în faţa întregului popor, implică necesitatea unei tot mai înalte pregătiri politice, ideologice şi profesionale a viitoarelor ca­dre de specialişti. Un rol important în activi­tatea de formare a unor ca­dre de specialişti cu o profun­dă pregătire politico-ideologi­­că, cu un m­ait nivel ştiinţific,­­­au organizaţiile U.T.M. şi asociaţiile studenţilor. Ele tre­buie să dea un puternic aju­tor conducerii institutelor şi facultăţilor în desfăşurarea activităţii ştiinţifice şi a prac­ticii în producţie a studenţilor, la formarea lor ca intelec­tuali de înaltă calificare. Sub conducerea organizaţiilor de partid, organizaţiile U.T.M., a­­sociaţiile studenţilor trebuie ca, începînd din prima zi a a­­nului universitar, să-şi intensi­fice şi să-şi imbunătăţească munca politico-educativă în rîndul studenţilor. Ele trebuie să dezvolte la studenţi senti­mentul înaltei îndatoriri ce o au faţă de poporul muncitor, de a munci cu perseverenţă pentru a-şi însuşi cunoştinţe profunde la nivelul cuceriri­lor ştiinţei şi tehnicii moder­ne, în legătură strinsă cu practica, cu cerinţele econo­miei şi culturii noastre socia­liste, în centrul activităţii organi­zaţiilor U.T.M. şi a asociaţii­lor studenţilor trebuie să stea în permanenţă preocuparea pentru dezvoltarea conştiinţei socialiste a studenţilor, a dra­gostei lor de patrie, pentru a-i ajuta să cunoască şi să-şi însuşească profund politica partidului devenind luptători înflăcăraţi pentru înfăptuirea acestei politici. Organizind mai bine şi îmbunătăţind continuu conţinutul învăţă­mîntului politic U.T M., orga­nizind cu regularitate şi la un nivel înalt informările politi­ce, sprijinind mai mult pre­gătirea studenţilor la ştiinţele sociale, organizaţiile U.T.M. îşi vor spori contribuţia la cu­noaşterea şi însuşirea profun­dă de către studenţi a poli­ticii partidului, la dezvoltarea răspunderii studenţilor pentru însuşirea unei înalte pregătiri ştiinţifice, la nivelul exigenţe­lor crescînde ale învăţămîntu­­lui superior din ţara noastră. Eficienţa muncii organizaţii­lor U T.M. şi a asociaţiilor studenţilor trebuie să se oglin­„Scînteia tineretului" (Continuare în pag. a 2-a) in regiunea Mureş-Autonomă Maghiară Peste 11 milioane lei realizaţi prin munca patriotică a tineretului La chemarea organizaţiilor U.T.M., sub conducerea organiza­ţiilor de partid, nenumăraţi tineri din regiunea Mureş-Autonomă Maghiară participă la diferite ac­ţiuni obşteşti. Colectarea fierului vechi constituie una din aceste acţiuni căreia tinerii îi acordă o deosebită atenţie. Ofelăriile pa­triei au primit astfel în acest an mai mult de 4.000 vagoane fier vechi colectat prin muncă patrio­tică de tinerii din regiune. Alături de tinerii muncitori din fabrici şi uzine, tinerii de la sate au luat şi ei parte cu însufleţire la acjiuni de folos obştesc. Ast­fel, peste 100.000 tineri au parti­cipat la acjiunile de reparare şi modernizare a drumurilor, la cu­­răţatul păşunilor, la îndiguiri şi irigări. Valoarea muncilor patriotice la care au participat tinerii din re­giunea Mureş-Autonomă Maghiară, de la începutul anului şi pînă acum, depăşeşte cifra de 11.000.000 lei. Tractoristul Alexandru Zamfir,pe care-l vedeţi în fotografie, este unul dintre fruntaşii Staţiunii de Maşini şi Tractoare din Bărcăneşti, regiunea Ploieşti. foto : N. SCARLET Proletari din toate tarile, unîti-va! wjs uraa rad m­era «ranga n Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XVII, seria II nr. 3850 4 PAGINI — 20 BANI Duminică 1 octombrie 1961 Succese în îndeplinirea planului de producţie Colectivul de muncitori, in­gineri şi tehnicieni de la Fa­brica P.A.L. din Brăila a pro­dus pînă în prezent 500 de tone plăci aglomerate peste plan, a îndeplinit şi depăşit indicele de calitate a produ­selor, ca şi cel al reducerii preţului de cost. Tinerii, care formează ma­rea majoritate a muncitorilor, şi-au adus din plin contribu­ţia la obţinerea acestor suc­cese. Mobilizaţi de către co­mitetul U.T.M., antrenaţi în întrecerea socialistă organi­zată de comitetul sindicatu­lui, tinerii au acordat o aten­ţie deosebită îmbunătăţirii ca­lităţii produselor. Peste 62 la sută din producţia întreprin­derii este astfel de calitatea a ceea ce înseamnă o creştere a indicelui de calitate cu 8,88 la sută faţă de sarcina de plan. în prezent, întrecerea socia­listă a căpătat aici un avînt deosebit. în cinstea alegerii organelor conducătoare de partid, colectivul întreprin­derii s-a angajat ca pînă la sfîrşitul anului să dea îneg 200 tone plăci aglome­rate din aşchii de lemn peste plan, cantitate din care se pot confecţiona 800 garnituri mobilă, să ridice valoarea producţiei globale şi marfă cu încă 400.000 lei şi să reali­zeze totodată beneficii peste plan în valoare de 350.000 lei. T. O. ★ Colectivele întreprinderilor industriei locale a regiunii Crişana au realizat planul de producţie pe trimestrul III înainte de termen. Multe în­treprinderi de interes local, printre care „Villeochvii"­ ,Janos Herbak", „Progresul“, „Mobila" şi altele, unde au luat fiinţă noi secţii, produc acum în contul celei de-a doua decade a lunii octom­brie. Valoarea produselor rea­lizate peste plan de la începu­tul anului şi pînă acum de în­treprinderile industriei locale trece de două milioane lei. (Agerpres) Meridian chimic (I) ONEŞTI.BORZ­EŞTI O sută de an! D­i­ntr-un caiet, păstrat cu multă grijă în îmbră­căminte de hîrtie albas­tră, un elev din Bucureşti şi-a adunat însemnările dintr-o excursie şcolară făcută prin ţară, în timpul vacanţei. „O­­neştiul este un oraş nou şi mare, lingă care am văzut o uzină ce mi-a plăcut mult- Uzina este mai mare ca ora­şul, dar şi uzina şi oraşul cresc mereu“. In cîteva rînduri tînărul cronicar al unei excursii şco­lare a consemnat puternica emoţie pe care i-a produs-o clipa in care a pornit în dru­meţie pe Trotuş în sus — a în­­tîlnit uriaşa cetate petrochi­mică moldovenească. Oneştiul ţi se arată, din orice parte l-ai privi, ca o aşezare nouă, mare şi în neîntreruptă creş­tere.Dar oraşul mai cunoaşte şi alte însemnări, făcute cu ani mai înainte sau chiar în vre­muri mai depărtate. Oneştii şi Borzeştii erau, acum mai bine de un veac, două sate mărunte care atrăgeau mai puţin aten­ţia călătorului, decit împreju­rimile despre care Constantin Negruzzi scria că-s nişte „în­florite şesuri unde Caşinul şi Oituzul se varsă în Trotuş şi unde se plimbă cocostîrcii, co­­ţofenele şi turturelele, care de aice nu se duc mai departe“.­ Iar pana lui Nicolaie Gane dădea viaţă legendei istorice a stejarului copilăriei domnito­rului Ştefan, care-şi freamătă în Borzeşti podoaba ramuri­lor de cîteva sute de ani. Dar încă pe atunci, cu cîţi­­va ani doar înainte de fră­­mîntatul an 1848, un negustor a înjghebat o moară. Nu pen­tru „înfloritele şesuri“ oneş­­tene, ci pentru că era un vad bun de a pune gologan lingă gologan în nesăţiosul său bu­zunar. Şi la acest vad au prins să roiască tot soiul de viespi: aşa s-a întîmplat că au început să se ivească du­­ghene mizerabile şi crîşme ti­căloase. A trecut mai bine de o sută de ani de cînd au fost por­nite măselele de piatră ale în­­tîiei mori de pe aste melea­guri salutată de primarul sa­tului cu o rostire bine adusă din condei, cum că pe aceste străbune plaiuri ar fi pogorît prosperitatea capitalistă, raiul pe pămînt și altele. A trecut mai bine de o sută de ani şi n-au rămas decit rostirea pri­marului şi pietrele de moară pentru că prosperitatea nu s-a grăbit să urce pe Valea Tro­­tuşului. Din această sută de ani au mai rămas şi nişte însemnări în arhivele primăriei, însem­nări oficiale, reci, cerute de stăpînire pentru a şti cum să adune birurile mai cu sîrg. Aceste însemnări nu vor­besc decit despre o moară, o farmacie, o prăvălie şi şapte aparate de radio (la baterie) — singurele existente în a­­ceastă sută de ani. Nu există însă nici o însemnare despre faptul că în odăiţele scunde şi întunecate ale bojdeucelor, sprijinite în pari să nu se pră­buşească de atîta mizerie, ochii oneştencelor asfinţeau la ore tîrzii, cîrpind şi răscîrpind cu trudă zdrenţele celor din casă. Şase din şapte oneşteni vieţuiau în neştiinţă de carte, mai bine de jumătate din lo­cuitorii vîrstnici ai satului nu văzuseră vreodată un film sau o pictură. Nici o statistică nu arată faptul că în atîtea case zile de-a rîndul nu se afla nic­io coajă de pline. Despre acele timpuri mai stau măr­turie amintirile cîtorva bătrîni și la marginea marelui oraș de astăzi o mină de bojdeuci care îşi aşteaptă rîndul să lase locul pentru temeliile al­tor noi blocuri. Şi iată caietul păstrat în îmbrăcăminte de hîrtie albas­tră : un elev din capitala pa­triei noastre, care în drum spre şcoală dă zilnic bineţe Sălii Palatului sau Casei Scîn­­teii sau blocurilor noi de lo­cuinţe cu peste 10 etaje sau marelui stadion „23 August“, sau oricărui însorit colţ bucu­­reştean, scrie emoţionant: „Oneştiul este un oraş nou şi mare lungă care care am vă­zut o uzină ce mi-a plăcut mult. Uzina este mai mare ca oraşul, dar şi uzina şi oraşul cresc mereu“, însemnări, însemnări... toate vorbesc despre Borzeşti şi O­­neşti, unele despre un secol întreg de durere, celelalte des­pre deceniul cu care începe gloria- Cum s-au petrecut oare pe aste plaiuri neasemuitele prefaceri, naşterea unui oraş nou şi mare şi făurirea unei uzine mai mari decit oraşul ? Istoria are şapte ani l­a fiecare minunată înfăp­tuire în vîrsta socialistă a patriei noastre, şi ce­tatea petrochimică a Oneşti- Borzeştiului îşi află începutul într-un document de partid. In primăvara anului 1954 — cr­oim mai bine de şapte ani — între Oneşti şi Borzeşti, pe malurile Trotuşului lovite de viiturile zăpezilor topite, ieşea plăpînd colţul ierbii sărace şi dădea frunza unor butuci de vie de soi neproductiv■ Aşa a­­rătau locurile în care, după cum se spunea în documentul de partid avea să se înalţe in întreaga sa măreţie între­prinderea cea mai mare a in­dustriei noastre chimice. Oamenii Văii Trotuşului se pregăteau cu bucurie în su­flet să întîmpine marea con­strucţie industrială; ea nu a­­vea să le aducă mizerie, foa­mete şi şomaj, aşa cum aduse­seră cu decenii mai înainte minele de pe Trotuş în sus, de la Comăneşti sau schelele pe­troliere vecine din Moineşti şi Zemeş. Aici se pregătea să erupă înfloritor un puternic centru muncitoresc aşa cum se născuse în anii noştri oraşul Victoria, sau cum renăscuseră Reşiţa, Hunedoara şi toate ce­lelalte aşezări muncitoreşti. In reportajele cu care au salutat începerea noii con­strucţii, scriitorii n-au putut însemna că oneştenii s-ar fi uitat cu mirare la oamenii ve­niţi de prin alte părţi cu ti­i soiul de aparate, să măsoai cîmpurile pentru viitoare uzine, pentru că oneştenii n-COSTIN ŞTEFÂNESC­Ă (Continuare în pag. a 2-a). Instalația de cracare catalitică de la Onești. Aspect general al depozitului Combinatului de prelucrarea lemnului de la Gălăuţaş, Foto: AGERPRES Elevii îşi întrec profesorii I­n ultimii ani colectiviştii din Palazu Mare au ob­ţinut cele mai mari pro­ducţii de lapte pe cap de vacă furajată din regiunea Dobrogea. Producţiile au cres­cut an de an, ajungînd la sfîrşitul anului trecut la 3150 litri. Datorită acestor rezultate nu puţini au fost cei ce şi-au manifestat dorinţa să înveţe din experienţa colectiviştilor din Palazu. Printre aceştia se numără şi colectiviştii din sa­tul Cocoşu. Anul trecut, prin luna iunie, ei l-au invitat pe tovarăşul Gheorghe Bileca, preşedintele gospodăriei din Palazu Mare, să le vorbească despre „secretele“ producţi­ilor mari. Ei, cei din satul Co­coşu, obţinuseră în 1959 o producţie de numai 1.800 litri lapte pe cap de vacă fura­jată. Oaspetele a vizitat sec­torul zootehnic al gazdelor, a stat de vorbă cu îngrijitorii de animale, şi-a spus părerea. „ Cum se lucrează la dum­neavoastră ? Ce fei de oa­meni sînt aceia care muncesc la ferma de vaci și care simt metodele lor ? Sînt oameni ti­neri sau vîrstnici ? — au în­trebat gazdele. — Au fost tineri — a răspuns președintele — dar „au îmbă­­trînit“ în această meserie. Noi punem un mare preț pe per­manentizarea cadrelor în a­cest sector, pentru a acumula experienţă. Cit despre metode­le lor, sunt cele indicate la cursuri şi în broşurile de spe­cialitate pe care ei le citesc cu sîrguinţă : asigurarea unei baze furajere bogate şi con­sistente, furajarea animalelor în funcţie de producţia pe care o dau, respectarea cu stricteţe a programului de grajd, păstrarea curăţeniei etc. Preşedintele le-a vorbit în amănunt despre toate a­cestea, dîndu-le exemple con­crete, practice. Gazdele şi-au notat totul. Era clar că munca la ferma de vaci trebuia reor­ganizată, îmbunătăţită. Şi tre­buia, aşa cum spusese Bileca, începută de la oameni. Se punea întrebarea­­: trebuie să răm­înă la ferma de vaci co­lectiviştii vechi, sau să fie re­partizaţi să lucreze alţii ? Răs­punsul dat de consiliul de conducere a fost acesta : cei care au lucrat bine să ră­­mînă, fireşte , restul vor fi în­locuiţi cu oameni de nădejde. Şi pentru că-i interesează di­rect, a fost consultat în aceas­tă problemă brigadierul zoo­tehnic, tînărul Ion Gherase. Părerea lui a fost aceea ca la fermă pe lingă oamenii cu experienţă să fie repartizaţi şi tineri. Şi nu pentru motivul că şi el era tot tînăr, ci pentru că era sigur că tinerii vor căuta să înveţe în perma­nenţă şi vor munci cu pasi­unea care-i caracterizează.­­ Vor fi tinerii în stare să facă faţă acestor sarcini ? — a întrebat cu gravitate preşe­dintele. Să nu motivăm pe urmă că n-au fost pregătiţi, sau că... De data aceasta a interve­nit Tase Taşu, secretarul or­ganizaţiei de bază U.T.M., care s-a angajat, în numele organizaţiei, să-i ajute pe ti­nerii care vor lucra în acest sector să obţină rezultate bune de muncă. Şi astfel, la ferma de vaci a gospodăriei colective din Cocoşu au fost repartizaţi să lucreze, la reco­mandarea organizaţiei U.T.M., încă patru tineri : Minga Hristu, Novaci Dumitru, Cadir Izet şi Minga Nicolae. Organizaţia U.T.M. a înţeles că obţinerea unor producţii mari de lapte nu depinde nu­mai de cei patru tineri, ci şi de toţi ceilalţi. Problema a­­ceasta a fost discutată în ca­drul unei adunări generale de organizaţie şi toţi tinerii co­lectivişti s-au angajat să-i a­­jute pe noii îngrijitori. Sigur, la început aceştia ştiau prea puţin despre creşterea anima­lelor. Dar tînărul brigadier Ion Gherase, care a urmat cursuri de specialitate, a în­ceput să discute cu ei şi să le împărtăşească ceea ce în­văţase el. Apoi le-a dat cărţi de specialitate să înveţe. Orele de după program ale tinerilor se transformau în ore de seminar. Brigadierul ţinea neapărat să se convingă de cunoştinţele noilor îngrijitori. La discuţii participau şi îngri­jitorii mai vechi. Astfel teoria se împletea cu experienţa. S-au luat şi alte măsuri: îmbunătăţirea furajării prin păşunat, mărirea raţiei de concentrare şi administra­rea ei diferenţiat, după pro­ducţia fiecărui animal. Acest lucru şi respectarea întocmai a programului de grajd, ma­sajul ugerului înainte de muls şi adăpatul de trei ori pe zi au făcut ca producţia să crească, pînă la sfîrşitul anu­lui trecut, la 2.400 litri pe cap de vacă furajată. Era un re­zultat bun, totuşi departe de cel obţinut la Palazu Mare. Şi, cu toate acestea, colecti­viştii din satul Cocoşu au fost primii din regiune care au răspuns chemării la întrecere lansată la începutul anului a­­cesta de colectiviştii din Pa­lazu Mare privind creşterea producţiei de lapte. Erau pre­gătiţi­­ pentru 1961 gospodăria a asigurat o bogată bază fu­rajeră compusă din 1700 tone porumb siloz, 180 tone bor­­ceag, 156.315 kg porumb­ boa­­be 24.192 kg mazăre și alte nutrețuri. Pentru vară s-a creat un conveier verde com­pus din secară furajeră, lu­­cernă, borceag, porumb în cultură dublă, iar toamna, tîr­­ziu, din nou secară furajeră. La toate lucrările pentru asi­gurarea bazei furajere, la creşterea producţiei la hectar, organizaţia de bază U.T.M. i-a mobilizat pe toţi tinerii colec­tivişti. Şi aceştia sau stră- GEORGE MIHAESCU (Continuare în pag. a 3-a) ŞTAFETA EXPERIENŢEI ÎNAINTATE TELEGRAMA­­ Tovarăşului MAO TZE-DUN Preşedintele Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez Tovarăşului LIU SAO-TI Preşedintele Republicii Populare Chineze Tovarăşului CIU DE Preşedintele Comitetului permanent al Adunării Reprezentanţilor Populari din întreaga China Tovarășului Cil) EM-LAI Premierul Consiliului de stat al Republicii Populare Chineza­ PEKIN Cu prilejul celei de-a 12-a aniversări a proclamării Repu­blicii Populare Chineze, în numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, al Consiliului de Stat al Repu­blicii Populare Române, al Consiliului de Miniştri şi al între­gului popor român vă transmitem dumneavoastră şi prin dum­neavoastră poporului chinez un salut frăţesc şi călduroase fe­licitări. Marele şi harnicul popor chinez a înfăptuit, sub condu­cerea Partidului Comunist Chinez, profunde transformări revo­luţionare şi a obţinut succese de seamă în opera de construire a socialismului. Pe plan internaţional Republica Populară Chi­neză reprezintă un factor important al luptei împotriva poli­ticii imperialiste agresive, pentru pace şi colaborare între po­poare. Poporul român se bucură din toată inima de realizările Re­publicii Populare Chineze şi este convins că poporul chinez va dobîndi noi şi mari victorii in dezvoltarea continuă econo­mică şi culturală a patriei sale. Prietenia şi colaborarea frăţească romîno-chineză, izvorite din comunitatea ţelurilor de construire a socialismului, din apartenenţa la marea familie unită a ţărilor lagărului socia­list, se dezvoltă necontenit pe baza principiilor marxism-teni­­nismului şi ale internaţionalismului proletar, spre binele po­poarelor noastre şi al cauzei păcii în lume. De ziua marii sale sărbători naţionale, urăm poporului frate chinez succese tot mai strălucite în făurirea vieţii sale noi, socialiste. Trăiască în veci prietenia frăţească dintre­ popoarele român şi chinez. GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romíne ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne Tinerii mentori Benedek Mi­­hai şi Magda Mihai de la Uzinele „Hidromecanica“ din oraşul Braşov, sunt apreciaţi pentru rezultatele bune pe care le obţin în producţie. Foto : AGERPRES

Next