Scînteia Tineretului, decembrie 1961 (Anul 17, nr. 3902-3928)
1961-12-01 / nr. 3902
O importantă rezervă de sporire a producţiei agricole AliMTE CALCAROASE PE SOLURI PODZOLICE lenara C.C. al P.M.R. din 30 iunie — 1 iulie a.c. arată că o importantă rezervă de sporire a producţiei agricole In ţara noastră este folosirea amendamentelor calcaroase pe solurile podzolice, a căror suprafaţă depăşeşte 3 milioane hectare. Podzolurile sînt pămînturi care s-au format în zonele mai răcoroase, bogate în ploi şi zăpezi, unde, în decursul miilor de ani, din stratul de la suprafaţă au fost spălate atît substanţele hrănitoare cit şi calciul sau calcarul, care creează un mediu prielnic tuturor proceselor ce se petrec în pămînt. Lipsa humusului, a sărurilor minerale care servesc drept hrană pentru plante şi lipsa calciului, precum şi umiditatea ridicată în timpul primăverii, fac ca pămînturile podzolice să aibă o rodnicie scăzută. Mai mult chiar, unele îngrăşăminte cum sunt superfosfatul şi azotatul de amoniu nu ajută la sporirea producţiei agricole în destulă măsură, din cauză că lipsa calcarului duce la formarea unor combinaţii chimice care transformă aceste îngrăşăminte în forme care nu servesc la hrănirea plantelor. In afară de aceasta, bacteriile nu se dezvoltă în largul lor în aceste pămînturi, iar locul lor este luat de anumite ciuperci microscopice, care dăunează rădăcinilor plantelor. Pentru a corecta aceste neajunsuri este necesară aplicarea unor materiale care conţin calciu. Primele cercetări privitoare la îmbunătăţirea pămînturilor podzolice au fost făcute în ţara noastră acum mai bine de 100 de ani, de către Ion Ionescu de la Brad. El a scris în lucrările sale despre folosirea calcarului şi mamei. Condiţiile în care s-a dezvoltat ştiinţa şi practica agricolă în timpul regimului burghezo-moşieresc din ţara noastră nu au permis aplicarea pe scară largă a acestei metode de sporire a producţiei. în ultimii 10 ani cercetările privind sporirea rodniciei pămînturilor podzolice prin folosirea amendamentelor calcaroase au fost reluate, iar rezultatele dobîndite permit ca în condiţile agriculturii socialiste să se poată obţine o însemnată sporire a producţiei agricole, într-o experienţă făcută la G.A.C. Livada, regiunea Maramureş, cu aplicarea unei cantităţi de 2.500 kg praf de var la hectar s-a obţinut o creştere de recoltă de 1.000 kg la ha porumb - boabe faţă de parcela neamendată. La G.A.S. Oarja, regiunea Argeş, prin aplicarea a 4 tone de calcar măcinat, (piatră de var nearsă, măcinată fin), la hectar s-a obţinut o creştere de 200 kg porumb-boabe în primul an- Griul de toamna care a urmat în anul al doilea după amendare a dat un spor de recoltă de 216 kg la hectar, în anul al treilea a dat un plus de recoltă de 320 kg la hectar, ieri ovăzul cultivat în al patrulea an după amendare a dat un spor de producţie de 326 kg la hectar. Amendamentele calcaroase aduc sporuri mari de producţie la plantele de nutreţ. Astfel, la G.A.C. Sălbăgelul Nou din regiunea Banat s-a obţinut o producţie de masă verde de trifoi de 21.105 kg la ha atunci cînd s-au aplicat 5.000 kg praf de var la fiecare hectar. Producţia pe parcela netratată a fost de numai 7.846 kg, adică de două ori şi ceva mai mică. La lucernă în urma aplicării amendamentelor cu calciu se obţin recolte de peste două ori şi jumătate mai mari. Cercetările efectuate în ţara noastră arată că aplicarea amendamentelor calcaroase măreşte eficacitatea îngrăşămintelor cu azot şi fosfor, precum şi a gunoiului de grajd. Aceasta se datoreşte în bună parte îndepărtării unor substanţe toxice, cum sunt aluminiul şi fierul, precum şi măririi de peste 5 ori a numărului de bacterii folositoare din sol. Pe păşunile şi fîneţele naturale din aceste zone experienţele au arătat că în urma aplicării amendamentelor calcaroase are loc, pe lingă sporirea producţiei, o schimbare a speciilor de plante. Dispar speciile fără valoare, cum este, de pildă, părul porcului şi apar specii valoroase cum sunt firuţele, păiuşul de livezi, obsiga, raigrasul, ovăsciorul etc. La culturile furajere în urma aplicării amendamentelor calcaroase, se schimbă mult calitatea, iar furajele conţin mai mult calciu, care se transmite laptelui, cărnii şi ouălor. Ţara noastră are importante resurse de material calcaros, încă în acest an vor fi puse în funcţionare noi instalaţii puternice de măcinarea pietrelor de var, care să asigure o producţie anuală de circa 2 milioane tone de amendamente. Aplicarea fiecăruia din aceste amendamente înseamnă mai multe produse agricole de calitate superioară. Cercetările ştiinţifice care se fac acum pe teren, în case de vegetaţie şi laboratoare, urmăresc să ridice şi mai mult eficacitatea amendamentelor calcaroase pe pămînturile podzolice. ing. TEODOR MOSCALU candidat In ştiinţe agricole Benab rulantă pentru transportarea tablei la șantierul naval de la Stralsund — R.D. Germană. Foto : ZENTRALBILD — BERLIN drept că o astfel de denumire nici nu există încă. Cunoaştem plantele agricole, plantele industriale, plantele textile, medicinale etc. Despre „plantele metalurgice“ , nimeni n-a auzit pină în prezent. Pentru a ajunge totuşi la ele trebuie să începem cu o altă problemă. Elementele dispersate... Așa sínt numite elementele care nu formează aglomerări de minerale ci se află răspîndite sub forma unor infinit de mici adaosuri in multe roci. Atomii lor sínt dispersați in rețeaua cristalelor formate de către alte substanţe. Printre aceste elemente se numără scandiul, galiul, rubidiul, feluriul, niobiul etc. Unele din ele ca indiul, niobiul, tantalul, galiul, au găsit în ultimele decenii sau chiar ani, aplicaţii foarte importante in industrie, iar germaniul, alături de siliciu au devenit chiar baza tehnicii semiconductorilor, în viitor şi alte din aceste elemente deosebit de rare se vor dovedi cu siguranţă foarte folositoare omului. Azi, elementele dispersate le obţinem din minereurile altor metale unde ele se află in cantităţi infime. Gîndirea omenească caută neîncetat surse din ce în ce mai bogate de astfel de elemente. De aceea, atenţia omului începe să fie atrasă în ultimul timp de întinderile nemărginite ale oceanului. Apa mării confine aproape toate elementele existente pe Pămînt, printre care se numără şi elementele rare. Evident, concentraţia lor este foarte mică. Dacă sodiul se află in apa mării în proporţie de peste 7 la sută In raport cu greutatea, atunci magneziul, al doilea metal în ce priveşte cantitatea, se află în ea într-o proporfie de numai 0,14 la sută. Evident că elementele dispersate ocupă un loc şi mai pufin însemnat. De pildă, rubidiul se află într-o proporţie de 0,0002%, litiul, — 0,0005%, seleniul — 0,00004 % etc. Dacă însă limbajul procentelor îl vom transforma în limbajul cifrelor concrete atunci vom constata că apa oceanelor conţine aproximativ 5,5 miliarde tone de scandiu şi cantităţi mult mai mari de germaniu, cesiu ele. Pentru a extrage aceste elemente ar trebui să trecem prin uriaşe filtre apa tuturor oceanelor. Aceasta ar fi o fantezie cu totul nereală, chiar în perspectiva următoarelor secole. Pentru a nu renunţa însă la aceste bogăţii, oamenii trebuie să găsească noi metode de concentrare a metalelor foarte dispersate conţinute, în apele marine. Dar cum pofi, de pildă, să concentrezi germaniul aflat in apele Mării Negre ? Metalele intră în componenţa organismelor plantelor şi animalelor. Ceea ce este foarte interesant, unele din plantele terestre, precum şi unele alge pot să acumuleze în organismele lor însemnate rezerve de astfel de metale. De pildă, ascidiile conţin pină la 0,5 la sută vanadiu, deşi în apa mării conţinutul acestuia este de numai 0,0000000%. Proprietăţi asemănătoare demonstrează şi unele plante terestre. De pildă, cenuşa unor plante care cresc pe soluri bogate în zinc s-au dovedit a conţine la fiecare kilogram pină la aproape 300 gr din acest metal. Acesta este un adevărat concentrat de zinc, care fără nici o prelucrare suplimentară, „poate să meargă direct la topit“. In cenuşa unor anumitor specii de laur a fost descoperit 15% mangan. Cenuşa unor ierburi şi frunze conţine aproximativ 0,001% germaniu, pe cînd conţinutul mediu al acestuia in sol nu depăşeşte mai mult de 0,0000007%. Exemplele ar putea fi înmulţite la nesfîrşit. De curînd, de pildă, a fost descoperit faptul că în adîncul zăcămintelor de minereu de uraniu trăiesc microorganisme rezistente la acţiunea radiaţiilor şi a căror activitate vitala accelerează procesul de separare a metalului pur din minereu. Microorganismele şi plantele au demonstrat proprietăţi şi mai interesante. Pofini ştiu, de pildă, că orzul in timpul încolţirii, reuşeşte să separe din apă numai moleculele de apă obişnuită şi să lase în mediul ambiant moleculele de apă grea. Evident, că geochimiştii cunosc de mult curioasa proprietate a organismelor vii de a concentra diferite elemente, ceea ce a dus în trecutul foarte îndepărtat al planetei noastre la apariţia unor mari zăcăminte de metal. „Minereurile de fier, mangan, aluminiu in mare sau poate in hotăritoare parte, sint legate de fenomenele vitale, — scria creatorul unui deosebit de interesante ramuri a ştiinţei—geobiochimia — academicianul sovietic Vernadschi. Tot fenomenele vieţii au dat naştere zăcămintelor de fosfaţi, azotaţi şi de sulf în stare nativă. Probabil că de viaţă este legată apariţia unor zăcăminte de minereuri de cupru, vanadiu, argint şi plumb“... După cum ne dăm seama, vieţuitoarele şi plantele constituie din acest punct de vedere concentratorul cel mai energic — in sensul geologic al cuvîntului — a diferitelor elemente din scoarţă. Oare in epoca noastră geologică n-am putea să ne folosim de această remarcabilă particularitate a organismelor vii . Să încercăm a face o călătorie in viitor. Vehicolul nostru trece printre lanuri de plante cu flori de forme şi culori necunoscute nouă. Nu căutaţi aceste plante intr-un atlas botanic ! Ele au fost cultivate cu totul recent de geneticieni — creatori de noi plante şi animale. Şi n-au făcut-o nici pentru frumuseţea florilor, nici pentru rezistenţa fibrelor, nici pentru mirosul îmbătător, nici pentru anumite proprietăţi medicinale, şi nici măcar pentru fructele sau seminţele pe care le dau. Este vorba aici de cu totul altceva. Aceste plante acumulează in frunzele şi tulpinele lor un metal, care în ultimii ani a căpătat o mare însemnătate in tehnica semiconductorilor. Aruncati o privire alături, unde cresc struguri mari şi îmbietori. Nu-i atingeţi insă. Ei nu sunt struguri „obişnuiţi“. In boabele lor grele se acumulează un alt metal rar — rubidiul. Şi această varietate de struguri a fost creată de geneticieni. Recoltele strinse de pe aceste „lanuri şi livezi metalifere" nu pleacă spre a fi prelucrate în fabricile de produse alimentare, ci direct la fabricile de prelucrare a metalelor. Atît frumoasele flori, cit și boabele chihlimbarii de struguri, sînt de fapt... minereuri destinate prelucrării. Minereuri cultivate artificial pe cîmpuri... Minereuri vii... Dar se poate întîmpla și altfel... Se poate ca,, apropiindu-ne de malul mării, să vedem o uriaşă uzină, biochimico-metalurgică, care produce însemnate cantităţi de metale dispersate. Pompe puternice aspiră apa mării şi o trec prin uriaşe turnuri. In aceste turnuri trăiesc şi se înmulţesc microorganisme care prin selecţie au căpătat însuşiri remarcabile de a extrage din apa mării comorile ei. Din aceste microorganisme, la fel ca şi din minereuri, cuptoarele electrice topesc metalele preţioase. Se prea poate ca, imbrăcînd un scafandru să coborim pe fundul mării unde întinse cimpuri submarine vor fi semănate cu anumite alge, selecţionate tot de geneticieni, care şi ele vor juca rolul de „plante concentratoare". D ANGHEL PLANTE METALURGICE ★ Sală de cazane automată , a . i.■ i , ... Proiectanţii filialei din Kazan a Institutului unional de cercetări ştiinţifice pentru petrol şi gazie au realizat un sistem de cismandă automată pentru instilaţiile de cazane. Acest sistem, reglează arderea, alimentarea cazanelor cu apă şi curăţirea lor chimică. Dacă încetează alimentarea cu gaze sau se stinge flacăra arzătorului/ aparate speciale dau semnale. Toate aparatele care fac parte din acest sistem automat au fost experimentate industrial şi sunt instalate în prezent într-o sală de cazane din oraşul Leninogorsk (R.S.S.A. Tătară). Privii® generolă a şantierului primei electrocentrale de termoficare pe malul rîului Kura (Azerbaidjan) Foto : TASS — MOSCOVA Cercetări asupra rezistenţei metalelor la Institutul de Cercetări Metalurgice şi Miniere Foto : AGERPRES Oţel de mare rezistenţă Institutul central de cercetări ştiinţifice de tehnologie şi construcţii de maşini împreună cu inginerii uzinei de construcţii de maşini „Novokramatorsk“ au elaborat şi experimentat un oţel sllab aliat de mare rezistenţă şi refractar. O maşină electronică de calcul va avea rolul de „creier” la vasele automate oceanice pentru pescuit, a căror proiectare a început la Leningrad. Maşina va conduce navele şi va comanda instalaţia electrică de forţă, va căuta bancurile de peşte şi va îndrepta nava în direcţia lor, va dirija instalaţiile şi utilajul tehnologic pentru prelucrarea peştelui pescuit. „Un ochi de televiziune” automat va controla năvoadele în apă, le va ridica sau le va peste 150.000 km. Uzina de anvelope din Iaroslavl (U.R.S.S.) a produs o nouă anvelopă de camion prevăzută cu un cerc (inel) protector care poate fi schimbat. Primele încercări în condiţii de exploatare au fost deosebit de satisfăcătoare. Noile cercuri (inele) rezistă la 150.000 de km. Reactorul atomic pentru cercetări, construit recent in R.S.S. Letonă, este prevăzut cu o „poştă” electromagnetică — dispozitiv pentru transportarea în zona activă a substanţelor destinate iradierii şi scoaterii lor din această zonă. Construcţia „peştei” este simplă: într-un tub cu o bobină alimentată cu curent al coborî în funcţie de gradul de concentrare a peştelui la o adâncime sau alta. Echipajul vasului automat, care va avea un deplasament de 5.000 de tone va fi format din 22 de persoane. ternativ se introduc conteinere metalice. Sub acţiunea forţelor electromagnetice ele se deplasează cu o viteză însemnată. Deplasarea pină la capăt durează doar o secundă, in loc de cîteva minute necesare la transportarea mecanică obişnuită. Cîmpul electromagnetic va fi folosit pentru transportarea instantanee a materialelor de cercetat nu numai în direcţia verticală, ci şi în direcţia orizontală. In acest scop vor fi necesare doar cîteva fracţiuni de secundă. Cu ajutorul „poştei” electromagnetice pot fi transportate greutăţi de cîteva sute de grame. Antene colective de televizoare Numărul crescînd al antenelor de televizoare ce se înalţă pe acoperişurile clădirilor din R. P. Polonă a ridicat în faţa constructorilor de locuinţe o problemă nouă: de a realiza o antenă colectivă pentru toţi locatarii unui bloc. Schema unei asemenea antene a şi fost elaborată : un sistem de cablu ce trece printr-o instalaţie amplificatoare, leagă de stîlpul antenei colective toate aparatele de televiziune existente în clădire, în locuinţă va fi suficient să se conecteze televizorul la priza pentru antenă şi vizionarea va fi asigurată. Noul sistem de antenă colectivă a fost experimentat, dînd rezultate bune. Producţia lui în serie va începe în anul viitor. „Poşta" electromagnetică pentru reactor Flotilă automată de pescuit Intr-unul din laboratoarele Institutului pentru protecţia muncii a Consiliului Central al Sindicatelor. Foto : AGERPRES * ★ Roci vechi ca plumbul deseori se foloseşte expresia uzuală : „greu ca plumbul“. Nimeni nu spune însă „vechi ca plumbul“, sau „bătrîn ca plumbul”. Cu toate acestea, în ultimii ani plumbul, ca şi alte cîteva elemente chimice au ajuns un fel de ceasornice ale virstei pămîntului, instrumente ale geologiei moderne. Metoda paleontologică, metodă conducătoare pină în prezent în determinarea virstei diferitelor formațiuni, prin studierea fosilelor aflate în rocile sendimentare, este in ultimii ani întregită de o metodă nouă, denumită metoda radiologică de determinare a virstei absolute a rocilor, mai ales atunci cînd ele nu conţin urme fosile ale vieţii. Totuşi, în puţine ţări ale lumii această metodă a fost aplicată pină in prezent. Ea presupune folosirea unui utilaj de care dispun numai institutele de fizică atomică şi chimie, bine dotate. Cercetătorii din ţara noastră nu au intirziat să folosească metoda radiologică la determinarea virstei absolute a unor minereuri. înainte însă de a vorbi de aceste rezultate, să arătăm pe scurt în ce constă metoda folosită de cercetătorii din ţara noastră. Se ştie, că scoarţă Pămîntului conţine toate elementele chimice care figurează în tabloul lui Mendeleev. Proporţiile însă în care se află ele în scoarţă sunt foarte diferite. De pildă, oxigenul, siliciul, aluminiul, fierul şi calciul sînt foarte abundente. In schimb altele, se află in proporţii infime. Unele din aceste elemente sint stabile, adică odată cu trecerea timpului şi în condiţiile pămîntene, nucleele atomilor lor, nu suferă transformări. Alte elemente sînt instabile, nucleele lor transmutîndu-se odată cu trecerea timpului în nuclee ale altor elemente, mai uşoare. Astfel de elemente, ce suferă un proces de dezagregare sunt uraniul şi thoriul care după o perioadă de timp foarte îndelungată (de ordinul a miliarde de ani) se transformă în plumb. Prin ce se deosebesc însă „adevăraţii" atomi de plumb de atomii de plumb radiogeni, adică de atomii celorlalţi izotopi ai plumbului ? Se ştie că izotopii se deosebesc prin greutăţile lor atomice diferite. Astfel, plumbul natural este format în proporţii diferite din izotopi cu greutate atomică de 204, 205, 207 şi 208. Aceste proporţii sunt aproximativ următoarele : Pb 204-1,36«. «, Pb 206-25,42% Pb 207-21,11°/o şi Pb 208-52,Win. Insă izotopii cu greutăţile atomice 206, 207 şi 208 nu sunt altceva decit foşti atomi de uraniu cu greutatea atomică de 238, uraniu cu greutate atomică de 235 şi thoriu cu greutate atomică de 232, care s-au dezagregat. Ştiind că atomii celor doi izotopi de uraniu şi atomii thoriului se transmută prin dezagregări radioactive, după perioade de timp bine determinate şi diferite, în respectivii izotopi ai plumbului se poate stabili, pe baza compoziţiei izotopice a plumbului conţinut in roci şi minereuri, vîrsta geologică a acestora. Raporturile de abundenţă a diferiţilor izotopi ai plumbului permit ca pe baza unor relaţii bine stabilite în prezent şi prin unele calcule nu prea complicate să se evalueze vîrsta absolută a mostrei de minereu studiate. Prin ce mijloace însă reuşim să separăm izotopii şi să stabilim cu precizie abundenţa lor, pentru ca pe baza raporturilor dintre diferitele abundenţe să putem calcula vîrsta absolută ? Se ştie, că majoritatea proprietăţilor fizico-chimice ale izotopilor aceluiaşi element chimic este foarte asemănătoare. Din această cauză, metodele de separare folosite în chimie nu pot fi aplicate. In acest scop este folosită o metodă bine pusă la punct de cerinţele fizicii atomice şi denumită spectrometria de mase. Ea se bazează, în principiu, pe scindarea unui fascicol de ioni ai izotopilor într-un cîmp magnetic puternic, perpendicular pe direcţia de deplasare a fascicolului. Cercetătorii G. Buznea, şi C. Grigorescu-Sabău au utilizat în lucrările lor spectograful de mase sovietic M.I.-1305, de la Institutul de Fizică Atomică al Academiei R.P.R., cu ajutorul căruia au determinat componenţa izotopică a 7 mostre de galene, provenite din minele din Transilvania, şi a unei mostre de monazit, din aceeaşi regiune. Ce rezultate au dat determinările de vîrstă absolută a minereurilor de plumb din Transilvania prin metoda radiologică ? Toate mostrele, cu excepţia uneia din ele, s-au dovedit că provin dintr-o regiune de formaţiune terţiară a cărei vîrstă a fost evaluată la 50 milioane de ani. Mostra de monazit se situează ca vîrstă în triasic, perioadă a cărei vechime este apreciată aproximativ la 150 milioane ani, adică pe atunci cind au apărut primele mamifere pe pămînt. Pentru a ne da mai bine seama de unde a apărut evaluarea vîrstelor absolute diferite la mostrele de galene şi la mostra de monazit trebuie arătat că raporturile de abundenţă ale izotopilor de plumb 207 și 206 (Pb 207, Pb 206) au fost în cazul galenelor de 0,823-0,841, iar in cazul monazitului de numai 0,0487. De aici a reieşit şi deosebirea in vîrstele absolute. Se înţelege, că aceste evaluări de vîrste absolute prin metoda radiologică, folosind analiza izotopică a plumbului in cîteva minereuri din R.P.R., constituie doar un început și că ele vor fi efectuate mai pe larg în viitor. TEQFIL ROLL geofizician CE SĂ CITIM „Ochiul şi îngrijirea lui“ Editura Medicală a pus la dispoziţia maselor largi de cititori în colecţia „Medicina pentru toţi“ o lucrare de larg interes : „Ochiul şi îngrijirea lui“. Pornind de la prezentarea modului cum este alcătuit şi cum funcţionează ochiul, autoarea broşurii, dr. Elena Cuvin-Serafianu trece la analiza principalelor boli ale ochilor, dînd cititorilor o serie de sfaturi de preţ pentru îngrijirea ochilor. Binevenit in alcătuirea lucrării este capitolul „Noţiuni de igienă oculară în şcoală” care arată tinerilor suita de reguli pe care trebuie să le îndeplinească pentru a-şi proteja ochii, pentru a avea pină la adinei bătrîneţi ochii sănătoşi. Deşi multe din paginile lucrării suferă de o anumită lipsă de cursivitate în expunere, de o anumită tehnicizare nepotrivită unei lucrări care se adresează maselor largi de cititori, lucrarea dr. Elena Cuvin-Serafian este o broşură de popularizare cu art rol important în opera de educaţie sanitară a tinerilor. TR. POÎfIRAS