Scînteia Tineretului, decembrie 1961 (Anul 17, nr. 3902-3928)

1961-12-01 / nr. 3902

O importantă rezervă de sporire a producţiei agricole AliMTE CALCAROASE PE SOLURI PODZOLICE lenara C.C. al P.M.R. din 30 iu­nie — 1 iulie a.c. arată că o impor­tantă rezervă de sporire a produc­ţiei agricole In ţara noastră este folosirea amendamente­lor calcaroase pe solurile pod­­zolice, a căror suprafaţă de­păşeşte 3 milioane hectare. Podzolurile sînt pămînturi care s-au format în zonele mai răcoroase, bogate în ploi şi zăpezi, unde, în decursul miilor de ani, din stratul de la suprafaţă au fost spălate atît substanţele hrănitoare cit şi calciul sau calcarul, care cre­ează un mediu prielnic tuturor proceselor ce se petrec în pă­­mînt. Lipsa humusului, a sărurilor minerale care servesc drept hrană pentru plante şi lipsa calciului, precum şi umiditatea ridicată în timpul primăverii, fac ca pămînturile podzolice să aibă o rodnicie scăzută. Mai mult chiar, unele îngrăşăminte cum sunt superfosfatul şi azo­tatul de amoniu nu ajută la sporirea producţiei agricole în destulă măsură, din cauză că lipsa calcarului duce la forma­rea unor combinaţii chimice care transformă aceste îngră­şăminte în forme care nu ser­vesc la hrănirea plantelor. In afară de aceasta, bacteriile nu se dezvoltă în largul lor în a­­ceste pămînturi, iar locul lor este luat de anumite ciuperci microscopice, care dăunează rădăcinilor plantelor. Pentru a corecta aceste nea­junsuri este necesară aplicarea unor materiale care conţin calciu. Primele cercetări privitoare la îmbunătăţirea pămînturilor podzolice au fost făcute în ţara noastră acum mai bine de 100 de ani, de către Ion Ionescu de la Brad. El a scris în lucrările sale despre folo­sirea calcarului şi mam­ei. Condiţiile în care s-a dez­voltat ştiinţa şi practica agri­colă în timpul regimului bur­­ghezo-moşieresc din ţara noastră nu au permis aplica­rea pe scară largă a acestei metode de sporire a produc­ţiei. în ultimii 10 ani cercetările privind sporirea rodniciei pă­mînturilor podzolice prin fo­losirea amendamentelor calca­roase au fost reluate, iar re­zultatele dobîndite permit ca în condiţile agriculturii socia­liste să se poată obţine o în­semnată sporire a producţiei agricole, într-o experienţă făcută la G.A.C. Livada, re­giunea Maramureş, cu aplica­rea unei cantităţi de 2.500 kg praf de var la hectar s-a obţinut o creştere de recoltă de 1.000 kg la ha porumb - boabe faţă de parcela nea­mendată. La G.A.S. Oarja, regiunea Argeş, prin aplicarea a 4 tone de calcar măcinat, (piatră de var nearsă, măcinată fin), la hectar s-a obţinut o creştere de 200 kg porumb-boabe în primul an- Griul de toamna care a urmat în anul al doilea după amendare a dat un spor de recoltă de 216 kg la hectar, în anul al treilea a dat un plus de recoltă de 320 kg la hectar, ieri ovăzul cultivat în al patrulea an după amen­dare a dat un spor de pro­ducţie de 326 kg la hectar. Amendamentele calcaroase aduc sporuri mari de produc­ţie la plantele de nutreţ. Ast­fel, la G.A.C. Sălbăgelul Nou din regiunea Banat s-a obţi­nut o producţie de masă ver­de de trifoi de 21.105 kg la ha atunci cînd s-au aplicat 5.000 kg praf de var la fiecare hec­tar. Producţia pe parcela ne­tratată a fost de numai 7.846 kg, adică de două ori şi ceva mai mică. La lucernă în urma aplicării amendamentelor cu calciu se obţin recolte de peste două ori şi jumătate mai mari. Cercetările efectuate în ţara noastră arată că aplicarea a­­mendamentelor calcaroase măreşte eficacitatea îngrăşă­mintelor cu azot şi fosfor, precum şi a gunoiului de grajd. Aceasta se datoreşte în bună parte îndepărtării unor substanţe toxice, cum sunt a­luminiul şi fierul, precum şi măririi de peste 5 ori a nu­mărului de bacterii folositoare din sol. Pe păşunile şi fîneţele na­turale din aceste zone expe­rienţele au arătat că în urma aplicării amendamentelor cal­caroase are loc, pe lingă spo­rirea producţiei, o schimbare a speciilor de plante. Dispar speciile fără valoare, cum este, de pildă, părul porcului şi apar specii valoroase cum sunt firuţele, păiuşul de livezi, obsiga, raigrasul, ovăsciorul etc. La culturile furajere în urma aplicării amendamente­lor calcaroase, se schimbă mult calitatea, iar furajele conţin mai mult calciu, care se transmite laptelui, cărnii şi ouălor. Ţara noastră are importan­te resurse de material calca­­ros, încă în acest an vor fi puse în funcţionare noi insta­laţii puternice de măcinarea pietrelor de var, care să asi­gure o producţie anuală de circa 2 milioane tone de a­­mendamente. Aplicarea fiecăruia din a­­ceste amendamente înseamnă mai multe produse agricole de calitate superioară. Cercetările ştiinţifice care se fac acum pe teren, în case de vegetaţie şi laboratoare, urmăresc să ridice şi mai mult eficacitatea amendamen­telor calcaroase pe pămîntu­­rile podzolice. ing. TEODOR MOSCALU­ candidat In ştiinţe agricole Benab rulantă pentru transportarea tablei la șantierul naval de la Stralsund — R.D. Germană. Foto : ZENTRALBILD — BERLIN drept că o astfel de denumire nici nu e­­xistă încă. Cunoaş­tem plantele agri­cole, plantele indus­triale, plantele tex­tile, medicinale etc. Despre „plan­tele metalurgice“ , nimeni n-a au­zit pină în prezent. Pentru a ajun­ge totuşi la ele trebuie să înce­pem cu o altă problemă. Elementele dispersate... Așa sínt numite elementele care nu formează aglomerări de minerale ci se află răspîndite sub forma unor infinit de mici adaosuri in multe roci. Atomii lor sínt dispersați in rețeaua cristalelor formate de că­tre alte substanţe. Printre aceste elemente se numără scandiul, ga­­liul, rubidiul, feluriul, niobiul etc. Unele din ele ca indiul, nio­­biul, tantalul, galiul, au găsit în ultimele decenii sau chiar ani, aplicaţii foarte importante in in­dustrie, iar germaniul, alături de siliciu au devenit chiar baza teh­nicii sem­iconductorilor, în viitor şi alte din aceste ele­mente deosebit de rare se vor dovedi cu siguranţă foarte folosi­toare omului. Azi, elementele dispersate le obţinem din minereurile altor me­tale unde ele se află in canti­tăţi infime. Gîndirea omenească caută neîncetat surse din ce în ce mai bogate de astfel de elemen­te. De aceea, atenţia omului în­cepe să fie atrasă în ultimul timp de întinderile nemărginite ale o­­c­eanului. Apa mării confine aproape toa­te elementele existente pe Pă­­mînt, printre care se numără şi elementele rare. Evident, concen­traţia lor este foarte mică. Dacă sodiul se află in apa mării în proporţie de peste 7 la sută In raport cu greutatea, atunci mag­­neziul, al doilea metal în ce pri­veşte cantitatea, se află în ea în­tr-o proporfie de numai 0,14 la sută. Evident că elementele dis­persate ocupă un loc şi mai pufin însemnat. De pildă, rubidiul se află într-o proporţie de 0,0002%, litiul, — 0,000­5%, seleniul — 0,00004 % etc. Dacă însă limbajul procentelor îl vom transforma în limbajul cif­relor concrete atunci vom consta­ta că apa oceanelor conţine apro­ximativ 5,5 miliarde tone de scandiu şi cantităţi mult mai mari de germaniu, cesiu ele. Pentru a extrage aceste ele­mente ar trebui să trecem prin uriaşe filtre apa tuturor oceanelor. Aceasta ar fi o fantezie cu totul nereală, chiar în perspectiva ur­mătoarelor secole. Pentru a nu renunţa însă la a­­ceste bogăţii, oamenii trebuie să găsească noi metode de concen­trare a metalelor foarte dispersate conţinute, în apele marine. Dar cum pofi, de pildă, să concen­trezi germaniul aflat in apele Mării Negre ? Metalele intră în componenţa organismelor plantelor şi anima­lelor. Ceea ce este foarte intere­sant, unele din plantele terestre, precum şi unele alge pot să acu­muleze în organismele lor în­semnate rezerve de astfel de metale. De pildă, ascidiile conţin pină la 0,5 la sută vanadiu, deşi în apa mării conţinutul acestuia este de numai 0,0000000%. Proprietăţi asemănătoare de­monstrează şi unele plante te­restre. De pildă, cenuşa unor plante care cresc pe soluri bo­gate în zinc s-au dovedit a con­ţine la fiecare kilogram pină la aproape 300 gr din acest metal. Acesta este un adevărat concen­trat de zinc, care fără nici o pre­lucrare suplimentară, „poate să meargă direct la topit“. In cenuşa unor anumitor specii de laur a fost descoperit 15% mangan. Ce­nuşa unor ierburi şi frunze con­ţine aproximativ 0,001% germa­niu, pe cînd conţinutul mediu al acestuia in sol nu depăşeşte mai mult de 0,0000007%. Exemplele ar putea fi înmulţite la nesfîrşit. De curînd, de pildă, a fost descoperit faptul că în a­­dîncul zăcămintelor de minereu de uraniu trăiesc microorganisme rezistente la acţiunea radiaţiilor şi a căror activitate vitala acce­lerează procesul de separare a metalului pur din minereu. Microorganismele şi plantele au demonstrat proprietăţi şi mai in­teresante. Pofini ştiu, de pildă, că orzul in timpul încolţirii, reu­şeşte să separe din apă numai moleculele de apă obişnuită şi să lase în mediul ambiant molecu­lele de apă grea. Evident, că geochimiştii cu­nosc de mult curioasa proprietate a organismelor vii de a concen­tra diferite elemente, ceea ce a dus în trecutul foarte îndepărtat al planetei noastre la apariţia unor mari zăcăminte de metal. „Minereurile de fier, mangan, aluminiu in mare sau poate in hotăritoare parte, sint legate de fenomenele vitale, — scria crea­torul unui deosebit de interesan­te ramuri a ştiinţei—geobiochimia — academicianul sovietic Vernad­­schi. Tot fenomenele vieţii au dat naştere zăcămintelor de fosfaţi, azotaţi şi de sulf în stare nativă. Probabil că de viaţă este legată apariţia unor zăcăminte de mine­reuri de cupru, vanadiu, argint şi plumb“... După cum ne dăm seama, vie­ţuitoarele şi plantele constituie din acest punct de vedere concentratorul cel mai energic — in sensul geologic al cuvîntului — a diferitelor elemente din scoarţă. Oare in epoca noastră geolo­gică n-am putea să ne folosim de această remarcabilă particularitate a organismelor vii . Să încercăm a face o călătorie in viitor. Vehicolul nostru trece printre lanuri de plante cu flori de forme şi culori necunoscute nouă. Nu căutaţi aceste plante intr-un atlas botanic ! Ele au fost cultivate cu totul recent de geneticieni — creatori de noi plante şi animale. Şi n-au făcut-o nici pentru frumu­seţea florilor, nici pentru rezis­tenţa fibrelor, nici pentru mirosul îmbătător, nici pentru anumite proprietăţi medicinale, şi nici măcar pentru fructele sau semin­ţele pe care le dau. Este vorba aici de cu totul altceva. Aceste plante acumulează in frunzele şi tulpinele lor un metal, care în ultimii ani a căpătat o mare în­semnătate in tehnica semiconduc­­torilor. Aruncati o privire alături, unde cresc struguri mari şi îmbietori. Nu-i atin­geţi insă. Ei nu sunt stru­guri „obişnuiţi“. In boabele lor grele se acumulează un alt metal rar — rubidiul. Şi această varie­tate de struguri a fost creată de geneticieni. Recoltele strinse de pe aceste „lanuri şi livezi metalifere" nu pleacă spre a fi prelucrate în fabricile de produse alimentare, ci direct la fabricile de prelucra­re a metalelor. Atît frumoasele flori, cit și boabele chihlimbarii de struguri, sînt de fapt... mine­reuri destinate prelucrării. Mine­reuri cultivate artificial pe cîm­­puri... Minereuri vii... Dar se poate întîmpla și altfel... Se poate ca,, apropiindu-ne de malul mării,­­ să vedem o uriaşă uzină,­­ biochimico-metalurgică, care produce însemnate cantităţi de metale dispersate. Pompe pu­ternice aspiră apa mării şi o trec prin uriaşe turnuri. In aceste tur­nuri trăiesc şi se înmulţesc micro­organisme care prin selecţie au căpătat însuşiri remarcabile de a extrage din apa mării comorile ei. Din aceste microorganisme, la fel ca şi din minereuri, cuptoarele electrice topesc metalele preţi­oase. Se prea poate ca, imbrăcînd un scafandru să coborim pe fundul mării unde întinse cimpuri subma­rine vor fi semănate cu anumite alge, selecţionate tot de geneti­cieni, care şi ele vor juca rolul de „plante concentratoare". D ANGHEL PLANTE METALURGICE ★ Sală de cazane automată­ ­ , a . i­.■ i , ... Proiectanţii filialei din Ka­zan a Institutului unional de cercetări ştiinţifice pentru petrol şi gazie au realizat un sistem de cismandă automată pentru inst­ilaţiile de cazane. Acest sistem, reglează arderea, alimentarea cazanelor cu apă şi curăţirea lor chimică. Dacă încetează alimentarea cu gaze sau se stinge flacăra arzătorului/­ aparate speciale dau semnale. Toate aparatele care fac parte din acest sistem automat au fost experimentate indus­trial şi sunt instalate în pre­zent într-o sală de cazane din oraşul Leninogorsk (R.S.S.A. Tătară). Privii® generolă a şantierului primei electrocentrale de termoficare pe malul rîului Kura (Azerbaidjan) Foto : TASS — MOSCOVA Cercetări asupra rezistenţei metalelor la Institutul de Cer­cetări Metalurgice şi Miniere Foto : AGERPRES Oţel de mare rezistenţă Institutul central de cerce­tări ştiinţifice de tehnologie şi construcţii de maşini împre­ună cu inginerii uzinei de con­strucţii de maşini „Novokra­­matorsk“ au elaborat şi expe­rimentat un oţel sllab aliat de mare rezistenţă şi refractar. O maşină electronică de cal­cul va avea rolul de „creier” la vasele automate oceanice pentru pescuit, a căror proiec­tare a început la Leningrad. Maşina va conduce navele şi va comanda instalaţia elec­trică de forţă, va căuta bancu­rile de peşte şi va îndrepta nava în direcţia lor, va dirija instalaţiile şi utilajul tehno­logic pentru prelucrarea peşte­lui pescuit. „Un ochi de televiziune” au­tomat va controla năvoadele în apă, le va ridica sau le va peste 150.000 km. Uzina de anvelope din Ia­­roslavl (U.R.S.S.) a produs o nouă anvelopă de camion pre­văzută cu un cerc (inel) pro­tector care poate fi schimbat. Primele încercări în condiţii de exploatare au fost deosebit de satisfăcătoare. Noile cercuri (inele) rezistă la 150.000 de km. Reactorul atomic pentru cer­cetări, construit recent in R.S.S. Letonă, este prevăzut cu o „poştă” electromagnetică — dispozitiv pentru transpor­tarea în zona activă a sub­stanţelor destinate iradierii şi scoaterii lor din această zonă. Construcţia „peştei” este simplă: într-un tub cu o bo­bină alimentată cu curent al­ coborî în funcţie de gradul de concentrare a peştelui la o a­­dâncime sau alta. Echipajul vasului automat, care va avea un deplasament de 5.000 de tone va fi format din 22 de persoane. ternativ se introduc conteinere metalice. Sub acţiunea forţe­lor electromagnetice ele se de­plasează cu o viteză însem­nată. Deplasarea pină la capăt durează doar o secundă, in loc de cîteva minute necesare la transportarea mecanică obiş­nuită. Cîmpul electromagnetic va fi folosit pentru transportarea instantanee a materialelor de cercetat nu numai în direcţia verticală, ci şi în direcţia ori­zontală. In acest scop vor fi necesare doar cîteva fracţiuni de secundă. Cu ajutorul „poştei” electro­magnetice pot fi transportate greutăţi de cîteva sute de grame. Antene colective de televizoare Numărul crescînd al antenelor de tele­vizoare ce se înalţă pe acoperişurile clă­dirilor din R. P. Polonă a ridicat în faţa constructorilor de locuinţe o pro­blemă nouă: de a realiza o antenă co­lectivă pentru toţi locatarii unui bloc. Schema unei ase­menea antene a şi fost elaborată : un sistem de cablu ce trece printr-o insta­laţie amplificatoare, leagă de stîlpul an­tenei colective toate aparatele de televi­ziune existente în clădire, în locuinţă va fi suficient să se conecteze televizo­rul la priza pentru antenă şi vizionarea va fi asigurată. Noul sistem de antenă colectivă a fost experimentat, dînd rezultate bune. Producţia lui în se­rie va începe în a­­nul viitor. „Poşta" electromagnetică pentru reactor Flotilă automată de pescuit Intr-unul din laboratoare­le Institutului pentru pro­tecţia muncii a Consiliu­lui Central al Sindicate­lor. Foto : AGERPRES * ★ Roci vechi ca plumbul deseori se foloseş­te expresia uzua­lă : „greu ca plumbul“. Nimeni nu spune însă „vechi ca plum­bul“, sau „bătrîn ca plumbul”. Cu toate acestea, în ultimii ani plumbul, ca şi alte cîteva elemente chimice au ajuns un fel de ceasornice ale virstei pămîntului, instrumente ale geologiei moderne. Metoda paleontologică, me­todă conducătoare pină în pre­zent în determinarea virstei diferitelor formațiuni, prin studierea fosilelor aflate în rocile sendimentare, este in ultimii ani întregită de o me­todă nouă, denumită metoda radiologică de determinare a virstei absolute a rocilor, mai ales atunci cînd ele nu conţin urme fosile ale vieţii. Totuşi, în puţine ţări ale lumii această metodă a fost aplicată pină in prezent. Ea presupune folosirea unui uti­laj de care dispun numai institutele de fizică atomică şi chimie, bine dotate. Cercetătorii din ţara noas­tră nu au intirziat să folo­sească metoda radiologică la determinarea virstei absolute a unor minereuri. înainte însă de a vorbi de aceste rezultate, să arătăm pe scurt în ce constă metoda fo­losită de cercetătorii din ţara noastră. Se ştie, că scoarţă Pămîntu­lui conţine toate elementele chimice care figurează în ta­bloul lui Mendeleev. Propor­ţiile însă în care se află ele în scoarţă sunt foarte diferite. De pildă, oxigenul, siliciul, aluminiul, fierul şi calciul sînt foarte abundente. In schimb altele, se află in proporţii in­fime. Unele din aceste ele­mente sint stabile, adică odată cu trecerea timpului şi în condiţiile pămîntene, nu­cleele atomilor lor, nu suferă transformări. Alte elemente sînt instabile, nucleele lor transmutîndu-se odată cu tre­cerea timpului în nuclee ale altor elemente, mai uşoare. Astfel de elemente, ce suferă un proces de dezagregare sunt uraniul şi thoriul care după o perioadă de timp foarte în­delungată (de ordinul a mi­liarde de ani) se transformă în plumb. Prin ce se deo­sebesc însă „adevăraţii" atomi de plumb de atomii de plumb radiogeni, adică de atomii ce­lorlalţi izotopi ai plumbului ? Se ştie că izotopii se deose­besc prin greutăţile lor ato­mice diferite. Astfel, plumbul natural este format în propor­ţii diferite din izotopi cu greu­tate atomică de 204, 205, 207 şi 208. Aceste proporţii sunt aproximativ următoarele : Pb 204-1,36«. «, Pb 206-25,42% Pb 207-21,11°/o şi Pb 208-52,Win. Insă izotopii cu greutăţile atomice 206, 207 şi 208 nu sunt altceva decit foşti atomi de uraniu cu greutatea atomică de 238, uraniu cu greutate atomică de 235 şi thoriu cu greutate atomică de 232, care s-au dezagregat. Ştiind că atomii celor doi izotopi de uraniu şi atomii thoriului se transmută prin de­zagregări radioactive, după perioade de timp bine deter­minate şi diferite, în respec­tivii izotopi ai plumbului se poate stabili, pe baza compo­ziţiei izotopice a plumbului conţinut in roci şi minereuri, vîrsta geologică a acestora. Raporturile de abundenţă a diferiţilor izotopi ai plumbu­lui permit ca pe baza unor relaţii bine stabilite în prezent şi prin unele calcule nu prea complicate să se evalueze vîrsta absolută a mostrei de minereu studiate. Prin ce mijloace însă reuşim să separăm izotopii şi să sta­bilim cu precizie abundenţa lor, pentru ca pe baza rapor­turilor dintre diferitele abun­denţe să putem calcula vîrsta absolută ? Se ştie, că majori­tatea proprietăţilor fizico-chi­­mice ale izotopilor aceluiaşi element chimic este foarte­­ asemănătoare. Din această cauză, metodele de separare folosite în chimie nu pot fi aplicate. In acest scop este folosită o metodă bine pusă la punct de cerinţele fizicii atomice şi denumită spectro­­metria de mase. Ea se bazea­ză, în principiu, pe scindarea unui fascicol de ioni ai izoto­pilor într-un cîmp magnetic puternic, perpendicular pe di­recţia de deplasare a fascico­lului. Cercetătorii G. Buznea, şi C. Grigorescu-Sabău au utili­zat în lucrările lor spectogra­­ful de mase sovietic M.I.-1305, de la Institutul de Fizică Ato­mică al Academiei R.P.R., cu ajutorul căruia au determinat componenţa izotopică a 7 mos­tre de galene, provenite din minele din Transilvania, şi a unei mostre de monazit, din aceeaşi regiune. Ce rezultate au dat determi­nările de vîrstă absolută a minereurilor de plumb din Transilvania prin metoda ra­diologică ? Toate mostrele, cu excepţia uneia din ele, s-au dovedit că provin dintr-o regiune de for­maţiune terţiară a cărei vîrstă a fost evaluată la 50 milioane de ani. Mostra de monazit se situează ca vîrstă în triasic, perioadă a cărei vechime este apreciată aproximativ la 150 milioane ani, adică pe atunci cind au apărut primele mami­fere pe pămînt. Pentru a ne da mai bine seama de unde a apărut eva­luarea vîrstelor absolute dife­rite la mostrele de galene şi la mostra de monazit trebuie arătat că raporturile de abun­denţă ale izotopilor de plumb 207 și 206 (Pb 207, Pb 206) au fost în cazul galenelor de 0,823-0,841, iar in cazul mona­­zitului de numai 0,0487. De aici a reieşit şi deosebirea in vîrstele absolute. Se înţelege, că aceste eva­luări de vîrste absolute prin metoda radiologică, folosind analiza izotopică a plumbului in cîteva minereuri din R.P.R., constituie doar un început și că ele vor fi efectuate mai pe larg în viitor. TEQFIL ROLL geofizician CE SĂ CITIM „Ochiul şi îngrijirea lui“ Editura Medicală a pus la dispoziţia maselor largi de ci­titori în colecţia „Medicina pentru toţi“ o lucrare de larg interes : „Ochiu­l şi îngrijirea lui“. Pornind de la prezentarea modului cum este alcătuit şi cum funcţionează ochiul, au­toarea broşurii, dr­. Elena Cu­­vin-Serafian­u trece la ana­liza principalelor boli ale ochi­lor, dînd cititorilor o serie de sfaturi de preţ pentru îngri­jirea ochilor. Binevenit in al­cătuirea lucrării este capitolul „Noţiuni de igienă oculară în şcoală” care arată tinerilor suita de reguli pe care trebuie să le îndeplinească pentru a-şi proteja ochii, pentru a avea pină la adinei bătrîneţi ochii sănătoşi. Deşi multe din paginile lu­crării suferă de o anumită lipsă de cursivitate în expu­nere, de o anumită tehnicizare nepotrivită unei lucrări care se adresează maselor largi de cititori, lucrarea dr. Elena Cuvin-Serafian este­ o broşură de popularizare cu art rol im­portant în opera de educaţie sanitară a tinerilor. TR. POÎfIRAS

Next