Scînteia Tineretului, august 1962 (Anul 18, nr. 4110-4135)

1962-08-01 / nr. 4110

în laboratorul Röntgen al întreprinderii de poduri metalice şi prefabricate din beton Piteşti. Calitatea sudurii se constată cu ajutorul radiografiei. Laborantul Nicolae Marinescu, discută cu doi sudori despre posibilităţile îmbunătăţirii calităţii sudurii. Foto : O. PLECAN Obligaţia institutului fnt numeroase fap­tele care dovedesc că practica stu­denţilor politehnicii bucureştene la Com­binatul siderurgic din Hunedoara se desfăşoară mai bine decît în anii trecuţi. Iată cîteva : programa de practică a fost întocmită de cadrele didactice ale institutului în colaborare cu conducerea teh­nică a combinatului, realizîndu­­se astfel o îmbinare strînsă a cerinţelor programului de învă­­ţămînt cu situaţia concretă din secţiile combinatului. Tot prin­­tr-o strînsă colaborare între in­stitut şi cabinetul tehnic al combinatului s-a întocmit un plan concret, pe zile şi pe grupe de studenţi, în care s-au pre­văzut secţiile şi locurile de muncă unde vor efectua studen­ţii practica. Un alt lucru care asigură desfăşurarea practicii în mod mai eficace este faptul că institutul a litografiat aceste programe şi le-a dat studenţilor pentru ca aceştia să cunoască problemele principale pe care trebuie să le studieze, să le a­­profundeze în practică. Şi comitetul U.T.M. al com­binatului a dovedit anul acesta o mai mare grijă faţă de prac­tica studenţilor. In mod deosebit această grijă se evidenţiază în preocuparea faţă de organizarea timpului liber al studenţilor practicanţi. Comitetul U.T.M. a alcătuit, încă înainte de sosirea studenţilor la practică, un plan amănunţit cu activităţi cultural­­artistice şi sportive. După sosi­rea studenţilor planul a fost îmbogăţit cu propunerile ace­stora. Dar, faptele cele mai grăitoa­re sunt cele care privesc direct munca studenţilor în întreprin­dere, în secţiile combinatului. Oţelăria nr. 1. Studenţii anu­lui II metalurgie ascultă cu a­­tenţie explicaţiile tov. Iosif Eleonora, ieri studentă la ace­laşi institut, azi inginer tehno­log. De la problemele generale, privind secţia, pînă la cele mai amănunţite probleme referitoare la cuptoarele Siemens-Martin, la elaborarea unei şarje, studenţii îşi notează în caietele de prac­tică. Apoi studenţii se răspîndesc in secţie, la diverse locuri de muncă. Maistrul Munteanu Nico­lae e asaltat cu întrebări : „Cum se face ajustarea cuptorului „Dar încărcarea lui „Cum se pregăteşte un tren de turnare ?” Răspunsurile maistrului sunt ur­mate de calcule, observaţii per­sonale. La secţia vecină, studenţii au făcut cunoştinţă şi cu cuptoarele electrice , s-au interesat de pro­cesul tehnologic, de cuptoare. Aici au avut prilejul să con­tribuie la rezolvarea unei pro­bleme importante într-o oţelărie, participînd efectiv, în limita cu­noştinţelor, dar cu mult entu­ziasm, la efectuarea reparaţiei unui cuptor. La laminorul de 800 mm, în jurul maistrului şef Dragotă Ni­colae, sunt vreo 5 studenţi din anul II metalurgie. Printre ei, Malotcov Aurel, care inainte de a urma facultatea a lucrat aici, Blaga Emil, fost laminorist la Cîmpia Turzii, şi alţi studenţi care inainte de a merge la fa­cultate au lucrat în întreprin­deri metalurgice. Nu înseamnă însă că nu mai au de învăţat. Acum, după 2 sau 3 ani de fa­cultate, privesc cu alţi ochi pro­cesul tehnologic, înţeleg mai profund multe din problemele care-i frămîntau atunci cînd nu aveau cunoştinţele teoretice pe care le-au dobîndit în facultate. Şi aproape peste tot, în sec­ţiile combinatului, la oţelăriile noi, la furnalele noi, la laminoa­­rele Bluming şi 650, la cocserie, la aglomerare, studenţii sunt sprijiniţi cu multă dragoste de muncitori, maiştri şi ingineri să-şi însuşească cunoştinţe te­meinice, profunde. Există însă şi lipsuri a căror înlăturare ar face ca practica să se desfăşoare la un nivel şi mai înalt. In ceea ce priveşte Institutul politehnic din Bucureşti trebuie arătat că dacă la începutul practi­cii a dovedit preocupare pen­tru organizarea practicii, nu la fel s-a îngrijit de îndrumarea consecventă a studenţilor meta­­lurgişti pînă la data de 20 iu­lie. In această perioadă de 20 de zile studenţii ar fi avut ne­voie de o îndrumare mai sub­stanţială din partea institutului. Deficienţele acestei îndrumări au făcut ca practica studenţilor din anii I, II şi IV să se desfăşoa­re în acelaşi mod : prezentarea secţiilor, a instalaţiilor, explica­rea sumară a procesului tehnolo­gic, cu toate că programa este diferită, în funcţie de anii de studiu, de pregătirea studenţilor. Astfel, studenţii anului II tre­buiau să-şi axeze practica, în­deosebi, pe activitatea în labo­ratoarele secţiilor. Acest lucru nu s-a realizat şi, numai acum, la jumătatea perioadei de prac­tică, s-au luat măsuri pentru în­lăturarea acestor lipsuri. Studenţii anului IV, care tind spre specializare în diverse sec­toare ale siderurgiei, au fost cu întîrziere repartizaţi pe gru­pe. Era necesar însă ca la al­cătuirea acestor grupe să se ţină seama şi de specialitatea pe care vor să şi-o aleagă studenţii, de temele ştiinţifice pe care şi-au propus să le urmărească în mod NICOLAE ARSENIE (Continuare in pag. a IV-a) Practica studenţilor din Bucureşti la Combinatul siderurgic din Hunedoara Economii importante Muncitorii, inginerii şi teh­nicienii din întreprinderile in­dustriale care aparţin de Mi­nisterul Industriei Petrolului şi Chimiei au realizat în pri­mul semestru al anului, la în­treaga producţie marfă, econo­mii peste plan în valoare de 55 572 000 lei. Acest succes este rezultatul preocupării chimiştilor şi pe­troliştilor de a utiliza mai bine capacităţile de producţie şi a gospodări cit mai chib­zuit materiile prime şi auxi­liare. în acest fel, pe lingă depăşirea planului de produc­ţie, ei au redus cheltuielile de fabricaţie la numeroase pro­duse. In fruntea acestei acţiuni se situează petroliştii din secto­rul prelucrării ţiţeiului. Nu­mai colectivul rafinăriei din Ploieşti, prin mai buna valori­ficare a ţiţeiului supus prelu­crării şi reducerea cheltuieli­lor de fabricaţie, a realizat în prima jumătate a anului eco­nomii suplimentare a căror valoare depăşeşte suma de 4 750 000 lei. In aceeaşi perioa­dă de timp, prin reducerea cu mai bine de 3 milioane de lei a cheltuielilor de fabrica­ţie la producerea firelor şi fi­brelor sintetice şi prin micşo­rarea consumurilor specifice, colectivul uzinei din Săvineşti a dat peste plan economii în valoare de 4 805 000 lei. (Agerpres) La Azuga Un nou cuptor de şamotizare La Fabrica de şamotă din A­­zuga a fost dat în funcţiune, zilele acestea, un nou cuptor rotativ de şamotizare, cu o capa­citate de 40 000 de tone de şa­motă refractară pe an. Noul agregat, împreună cu in­stalaţiile sale, a fost proiectat şi executat în ţară. Prin intra­rea lui în funcţiune, capacita­tea fabricii din Azuga se dublează. Şamota refractară produsă aici serveşte la fabricarea cărămizi­lor silico-aluminoase folosite la căptuşirea diferitelor agregate din siderurgie şi alte ramuri in­dustriale. O dată cu noul agregat a fost dată în exploatare şi o insta­laţie de desprăfuire, care împie­dică raspîndirea prafului, asigu­­rînd condiţii bune de lucru pen­tru muncitori. (Agerpres) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XVIII, seria II nr.4110 4 PAGINI — 20 BANI Miercuri 1 august 1962 Răspund cerinţelor tehnicii noi BAIA MARE (de la cores­pondentul nostru). In întreprinderile maramu­reşene au fost organizate de la începutul anului 276 cursuri de ridicare a califică­rii, care cuprind circa 6 900 de tineri muncitori. Comitetele U.T.M. din întreprinderile „U­­nio“, „1 Septembrie“ şi IRA nr. 7 din Satu Mare, Uzinele Chi­mice şi exploatarea minieră „7 Noiembrie“ din oraşul Baia Mare şi altele şi-au adus o contribuţie însemnată la mo­bilizarea tinerilor la cursuri. In aceste întreprinderi cursu­rile au fost frecventate cu re­gularitate de către tineri, iar cunoştinţele căpătate s-au fă­cut simţite în procesul de producţie, concretizîndu-se în calitatea mai bună a produse­lor, în reducerea rebuturilor sub procentul admis, în creş­terea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost. Sunt cunoscute şi apreciate re­zultatele în producţie ale unor tineri muncitori care urmează cu regularitate cursurile de ridicare a calificării. „Mam­e focun ale prieteniei“ retutindeni îl întil­­neşti pe acest tinăr: este blond, înăltuţ, suplu, cu o privire binevoitoare, uşor iscoditoare. Ifi în­tinde mina cu prie­tenie şi se recomandă t — Suomi I Finlanda ! Peste cîteva secunde stadiul oarecum stinjenit al cunoaşterii este depăşit. Prin intermediul unui dicţionar romîno-finlandez afli cum ii cheamă, ce profesie are, de ce iubeşte pacea, de ce te primeşte cu prietenie caldă in fara sa. Dar oricît de binevoitor ar fi acest tinăr, indiferent că este muncitor intr-o fabrică de mobilă, student la politehnică sau vînză­­tor la un magazin universal, el ar vrea să te facă să cunoşti cut mai multe despre Finlanda, ţară baltică atit de pitorească. lată o idee salutată de toji participanfii la Festival : „Ziua Finlandei“. Un prilej de cunoaştere complexă a vieţii şi muncii tine­rei generaţii finlandeze. In a­­ceasta zi au fost organizate dife­rite vizite şi întilniri pretutindeni în oraş. întreaga activitate din a­­ceastă zi a culminat cu tradiţio­nala sărbătoare intitulată „Kokko“, focul cel mare, care se aprinde pe insula Seurassari in fiecare an, la 24 iunie. Dintr-un început se cuvin cîteva lămuriri. In Finlanda la 24 iunie este cea mai scurtă noapte din întreg anul. Imperiul luminii este atotstăpînitor. Mulţi finlandezi denumesc această pe­trecere populară — „Sărbătoarea luminii“. In cinstea tinereții, a­­ceastă serbare a fost repetată pe insula Seurassari și la 30 iulie sub denumirea „Marile focuri ale prie­teniei“. Am remarcat la un coleg fin­landez atunci cînd m-a invitat pe insulă să petrecem o seară împreună, că rostind numele in­sulei m-a cuprins de după umeri și a repetat din nou : Seurassari. O fi vreo legătură intre denumir în care-şi trăiesc viata finlandezii. Insula în întreaga ei infăfişare a­­minteşte într-un anumit fel de „Muzeul satului“ din Bucureşti. Aici sunt expuse case, cabane, lo­cuinţe prezentind vizitatorului toată bogăţia arhitecturală a stră­vechiului stil finlandez. Pe toate drumurile ce duc spre interiorul de basm al insulei so­seau neîncetat zeci, sute, mii de tineri din diferite țări ale lumii. Un grup cubanez intonează un marș. In imediata apropiere vine un grup de japonezi mișcînd cu eleganță evantaie din santal par­fumat. Vin apoi romîni, care cu concursul unor tineri finlandezi au încins „în mers“ o Perinită. Şi invitaţii sosesc necontenit: so­rea insulei şi gestul său ? Şi am aflat: în traducere ad-literam, numele insulei înseamnă : „Insula comuniunii“. Da, intr-adevăr, ges­tul ziaristului finlandez exprima un sentiment nobil, profund uman, cel al prieteniei între popoare. Drumul pînă în centrul insulei te face să trăieşti parcă a­vea un poem nordic al măreţiei florei, al apelor liniştite, al podurilor străvechi din lemn, al atmosferei calme, dar în acelaşi timp calde din Carelia, dansurile ansamblu­lui Terps­ikhore, muzica folclo­rică interpretată de orchestra vir­tuosului Pertti Kirin. Publicul a a­­preciat în mod deosebit de mult pe cîntăreața Harras Hursti de la opera finlandeză, cintecele și dansurile de la Turun Klikurit. Şi o remarcă : dansurile finlan­deze, în genere legănate cu­prind o vastă gamă de posibili­tăţi expresive: mişcarea undu­ioasă, lină, se îngeamănă brusc Citiţi în pag. a IV-a: Relatări despre din cadrul vietici, americani, tunisieni, ira­nieni, indonezieni, algerieni... Seara (in jurul orei 22:00 abia începe să se întunece), 8000 de tineri adăugau farmecului naturii căldura înţelegerii, a prieteniei. Aplauze necontenite au sus­ţinut un bogat program artistic prezen­tat de tineri finlandezi şi inter­calat cu diferite numere ale tineri­lor din alte ţări. Tinerii au admi­rat îndelung muzica uşoară execu­tată de Humppa-Veikkot, baletul cu ritmul impetuos, năvalnic. Prin faţa ochilor ei se perindă bogata gamă coloristică a costumelor finlandeze : roşul şi negrul la bă­ieţi, albastrul, albul şi roşul la fete. Tinerii au apreciat îndeosebi acrobaţiile artistice executate de elevii şcolii de balet din Berlin, performanţele artistice ale unui cuplu acrobatic finlandez Marja şi Pena, dansurile tinerilor din Gui­­neea etc. începea să se întunece, atunci cînd oaspeţii au fost invitaţi pe plaje. Vîlvătăile unui loc încins au luminat în noapte chipurile afri­canilor, europenilor, americanilor, asiaticilor. Aceşti tineri au privit îndelung vîlvătaia înaltă de 20 de metri şi s-au gîndit poate la viața lor, la năzuințele şi viitorul lor. Lumina sfîşia vălul întuneri­cului. Pretutindeni 11 întîlneşti pe a­­cest tinăr: este blond, înăltat, suplu, cu o privire binevoitoare, uşor iscoditoare. Şi, mai putem adăuga : ştie să fie o gazdă bună, primitoare, caldă... CAROL ROMAN Helsinki, 31 iulie ,1962 alte manifestări Festivalului Corespondenţă telefonică din Helsinki Berinit* s-s Încetățenit ţi ps străzii­ Helsinkî-ului, Telefoto : AQERPRES. O interesantă infanie î­n sala mare a Sfatului popular orăşenesc din Cîmpulung Muscel, mem­brii cenaclului literar „Ale­xandru Sahia“, corespondenţii voluntari, tineri şi vîrstnici s-au întîlnit de curînd cu scriitorii Dan Deşliu, Radu Boureanu, Vasile Iosif şi Gheorghe Tomozei. Poeţii au citit din cele mai valoroase lucrări ale lor. Astfel, Dan Deşliu a recitat poemul „Oţelarilor”, Radu Boureanu poemul „Culoare ro­şie şi neagră’’, Vasile Iosif „Recunoştinţă”, Gheorghe To­mozei „Fîntîna de la Argeş” etc. In cuvîntul lor, participan­ţii la această plăcută întîlnire au vorbit despre lucrările scrii­torilor pe care-i aveau ca oaspeţi şi au solicitat din partea lor sprijin pentru creş­terea tinerelor talente din lo­calitate. I­I. B MARGESCU tehnician Herculane — pitoreasca staţiune bănăţeană, unde mii de oameni el concediul muncii îşi petrec zilele de Foto ! AGERPRES Cît mai multe furaje însilozate­ în ultimii ani, datorită mă­surilor luate de partid şi gu­­vern, au fost obţinute succese însemnate în creşterea efecti­velor de animale şi a produc­ţiei lor. Paralel cu mă-­­surile luate pentru mă­rirea şi îmbunătăţirea şep­­telului au fost întreprin­se numeroase acţiuni în vederea asigurării unei baze furajere tot mai îndestulă-i toare. An de an au fost ex­tinse suprafeţele cultivate cu plante furajere şi mai ales cu porumb pentru siloz. Ca ur­mare, cantitatea totală de fu­raje însilozate a sporit de aproape cinci ori între anii 1958—1961. Numeroase gospo­dării de stat şi gospodării colective, aplicînd o furajare raţională în care porumbul siloz, completat cu alte fu­raje, a constituit nutreţul de bază în timpul iernii, au ob­ţinut rezultate din cele mai bune. La G. A. S. Coţuş­­ca, regiunea Suceava, s-a obţi­nut anul trecut o producţie medie de 4 052 litri de lapte de la un efectiv de 218 vaci, la un preţ de Cost de 0,95 lei li­trul. Rezultate bune au obţi­nut şi gospodăriile de stat Peştera, regiunea Dobrogea, ,Variaş, regiunea Banat, Să­­larg, regiunea Crişana, şi al­tele. Şi în multe gospodării colective, porumbul siloz a constituit în timpul iernii nu­treţul de bază în hrana ani­malelor, ceea ce a dus la ob­ţinerea unor producţii bune. Gospodăriile colective Palazu- Mare şi viile Noi, regiunea Dobrogea, au realizat anul tre­cut peste 3 000 litri de lapte de la fiecare vacă furajată. Rezultatele obţinute de In­stitutul de cercetări zootehni­ce, de Institutul de cercetări de la Fundulea şi de sta­ţiunile experimentale arată că cele mai bune realizări se obţin prin însilozarea porum­bului în amestec cu soia şi alte plante leguminoase. La Institutul de la Fundu­lea, prin folosirea porumbu­lui siloz în amestec cu soia, producţia medie de lapte de fiecare vacă furajată a cres­cut într-un singur an cu peste 1000 de litri. La Staţiunea experimentală zootehnică Ru­­şeţu, regiunea Galaţi, în anul 1959, cînd s-au asigurat cite 6 tone de furaje însiloza­te de fiecare vacă, s-a obţi­nut o producţie medie de 2.608 litri de lapte. In anul 1961­, cînd s-au folosit în me­­die cite 9 tone de furaje în­silozate, producţia medie de lapte de la fiecare vacă fura­jată a ajuns la 4 053 de litri. Cultura porumbului de sii­loz în amestec cu leguminoa­­se s-a extins mult şi în gos­podăriile de stat şi gospodării­­le colective. Anul acesta, efectivul de a­­nimale în gospodăriile de stat şi gospodăriile colective creşte mult faţă de anul trecut. Pe lingă mărirea efectivului pe baza reţinerii prăsilei proprii, gospodăriile colective au cum­părat peste 100 000 de vaci — depăşind cu 3 la sută pre­vederile anuale — precum şi 172 000 de viţele, 340 000 de ovine etc. Creşterea în contii­nuare a numărului de animale din toate speciile şi a produci Recomandările Institutului central de cercetări agricole viei acestora necesită o grijă deosebită pentru asigurarea furajelor. In acest scop s-a prevăzut ca anul acesta să se însilozeze 8 500 000 tone de fu­raje. în curînd va începe campania de însilozare a po­rumbului, principala plantă furajeră pentru siloz, în vederea asigurării canti­tăţilor necesare de furaje în­silozate de bună calitate, pe baza cercetărilor întreprinse în staţiunile experimentale şi a experienţei gospodăriilor de stat şi gospodăriilor colective fruntaşe, Institutul central de cercetări agricole recomandă : In fiecare G.A.S. şi G.A.C. să se însilozeze în medie cîte 10 tone de nutreţuri de fie­care vacă, 5 tone pentru tine­retul taurin şi cite 0,5 tone de fiecare oaie şi scroafă de reproducţie. De aceea este necesar să se însilozeze toate resursele furajere exis­tente în gospodării, de acum şi pînă la căderea zăpezii. Ast­fel, pe lingă porumbul din cultură pură şi cel cultivat în amestec cu leguminoase, se va însiloza porumbul din cul­turile duble, rogozuri, stuf etc. De asemenea, trebuie în­silozate sorgul, otava de iar­bă, de trifoi şi lucernă, de iarbă de Sudan, samurastra, frunzele şi capetele de sfeclă, dovlecii, pepenii şi morcovii furajeri, cartofii înărunţi, resturile din grădinile de le­­­gume, diferite ierburi şi biui ruieni de pe marginea drumuu­­rilor, din livezi, borhoturile umede în amestec cu coceni de porumb etc. şi în ceea ce priveşte perioas­­a de însilozare a porumbui­lui se recomandă unităţilor să ţină seama de faza de ve­getaţie a fiecărei culturi. In general, porumbul trebuie să, fie însilozat în momentul cînd conţine cantităţile maxime da unităţi nutritive şi cînd ura o umiditate (suculenţă)—de 65—75 la sută. Porumbul, în mod normal, trebuie să fie recoltat în faza de lapte-cea­­ră, pentru că în această fază conţine circa 70 la sută apă şi 20—25 la sută unităţi nutri­tive la 100 kg de nutreţ. Sînt însă situaţii cînd din lipsă de utilaje nu se poate însiloza în­treaga cantitate de porumb în faza de coacere lapte-ceară. De aceea, este bine să, se în­ceapă această lucrare mai de­vreme pentru ca cea mai mare parte din porumb să fie în­­silozată in perioada optimă, cînd plantele au suculenţă necesară obţinerii unui nu­treţ de bună calitate. La ale­gerea momentului de recolta­­re a plantelor pentru a fi în­silozate, nu trebuie procedat şablon. Aceasta trebuie să ne-o spună ochiul, priceperea şi simţul de gospodar. O altă problemă o consti­tuie asigurarea spaţiului ne­cesar pentru însilozarea dife­ritelor nutreţuri. La alegerea tipurilor de silozuri trebuie ţinut seama ca acestea să fie ieftine, uşor de folosit, să permită mecanizarea lucrări­lor de încărcare, presare şi scoatere a nutreţului. In afară de aceasta, silozurile trebuie să protejeze nutreţul împotri­va pătrunderii aerului, apei, a îngheţului şi căldurilor mari. Silozurile care corespund mai mult condiţiilor actuale sunt cele amenajate direct la suprafaţa pămîntului, între doi pereţi protectori, care pot fi confecţionaţi din materiale diferite (piatră, cărămidă, be­ton armat, scîndură, baloţi de paie presate etc.). Pereţii trebuie să fie astfel făcuţi incit să reziste presiunii tractoarelor cu şenile cînd (Continuare în pag. a II-a)

Next