Scînteia Tineretului, noiembrie 1962 (Anul 18, nr. 4188-4213)

1962-11-01 / nr. 4188

c­omunele Comana­­ şi Plopeni sunt despărţite de nu­mai cîţiva kilo­metri, iar pămîn­­turile colectivişti­lor sunt mult mai aproape. Ambele gospodării au aceleaşi condiţii de climă şi sol, sunt deservite de acelaşi S.M.T. Cu toate acestea, pro­ducţiile de grîu obţinute de cele două gospodării colective sunt mult diferite: la Coma­na — 2 702 kg la hectar, iar la Plopeni numai 1 790 de kg , cu aproape 1 000 de kg mai puţin. De unde provine diferenţa.­ La Comana, griul s-a semă­nat după culturi bune pre­mergătoare — mazăre, bor­­ceag şi alte leguminoase, po­rumb etc. Pe cea mai mare parte din teren, lucrarea de bază — arătura —­ s-a efec­tuat în vară, imediat ce tere­nul s-a eliberat, la adîncimea de 28—30 de cm. Înainte de însămînţat, co­­mănenii au lucrat terenul de două ori cu discul şi o dată cu tăvălugul, iar după semă­nat au mai dat cu tăvălugul şi cu o grapă uşoară. O aten­ţie deosebită s-a acordat ale­gerii seminţelor din soiurile cele mai productive (Bezosta­ia, B 301 şi Triumph), trată­rii lor şi stabilirii cantităţii ce trebuia dată la hectar. Mai trebuie precizat că în primă­vară s-a mai aplicat griului o lucrare cu grapa stelată sau cu tăvălugul, după caz, pen­tru a se reţine apa în sol şi pentru a se crea condiţii bune de vegetaţie plantelor. Care a fost contribuţia tineri­lor colectivişti la toate aceste lucrări ? Iată ce ne-a spus Ion Nica, secretarul organiza­ţiei U.T.M.: — In gospodăria noastră, peste 60 la sută din cei ce muncesc la cîmp sînt tineri. Organizaţiei U.T.M. ii reve­neau, deci­, sarcini deosebite în legătură cu mobilizarea ti­neretului la efectuarea la timp a lucrărilor pregătitoare şi a însămînţării griului. Mai întîi, ne-am angajat să trans­portăm noi pe cîmp întreaga cantitate de îngrăşăminte na­turale şi chimice. Aşa am con­tribuit la fertilizarea cu cîte 30 tone îngrăşăminte la hec­tar a unei suprafeţe de 300 de hectare. Pe alte 126 de hecta­re am dat cîte 200 de kg de superfosfat la hectar. La se­mănat, am recomandat con­ducerii gospodăriei un număr de tineri care să lucreze pe maşini. Apoi, cînd a venit vre­mea secerişului, n-a lipsit nici un tînăr de la recoltat, legat, transportat şi treierat. Pentru că şi de efectuarea la timp a acestor lucrări depinde pro­ducţia. A existat, după cum se ve­de, o preocupare generală a tuturor colectiviştilor de la Comana pentru obţinerea u­­nor recolte bogate. Şi aceasta a dus la rezultate bune. Depă­şind planul de producţie la grîu cu 802 kg la hectar, gos­podăria colectivă din Comana şi-a creat o rezervă importan­tă şi a putut astfel să vindă statului cu aproape 40 de va­goane de grîu mai mult faţă de contractul iniţial. Venituri­le obţinute au contribuit la a­­cordarea unor avansuri lunare colectiviştilor de cîte 10 lei la fiecare zi-muncă. Vecinii lor de la Plopeni au avut, după cum am arătat, a­­celeaşi condiţii de climă, de sol, dar au obţinut cu aproa­pe 1 000 de kg de grîu la hec­tar mai puţin ca peste drum, la Comana. Ce s-a întîmplat, care sînt cauzele acestei dife­renţe ? In general, în anul trecut s-a procedat bine şi la Plo­peni în ceea ce priveşte alege­rea parcelelor pentru grîu după bune premergătoare ; so­iurile de grîu folosite au fost, de asemenea, aceleaşi. Cele mai multe terenuri nu s-au a­­rat însă imediat după recol­tarea premergătoarelor şi, după cum se ştie, a urmat o perioadă foarte secetoasă. Ca urmare, arătura de mai tîrziu a scos foarte mulţi bolovani. — Cu două lucrări cu poli­­discul şi cu tăvălugul greu, îi spargem noi şi vom face te­renul numai bun de semănat, cu un bun pat germinativ — a propus atunci Diaconu Gheorghe, şeful brigăzii de tractoare. — De ce să facem atîtea lu­crări, de ce să cheltuim în plus ? — a spus preşedintele gospodăriei colective din Plo­peni. Lasă că-i destul o dis­­cuiie... Şi aşa a rămas. E drept însă că şi bolovanii au rămas, pen­tru că numai cu o lucrare cu polidiscul n-au putut fi sparţi. NICOLAE CONSTANTIN (Continuare în pag. a III-a) Cum au obţinut colectiviştii din Comana, regiunea Dobrogea, un spor de aproape 1 000 kg de grîu la hectar faţă de vecinii lor din Plopeni Temelia recoltelor anului viitor se pune încă de pe acum. Mecanizatorii de la S.M.T. Buda regiunea Ploieşti efectuează­­ ogoare, de toamnă pentru însămânţările -j din primăvara viitoare. Carbunri peste plan Minerii de la Uricani şi Pe­­trila au extras în luna octom­brie, în medie, zilnic câte 150 de tone de cărbune peste pre­vederile planului; cei de la Rupeni au livrat în plus uzi­nelor cocsochimice cărbune pentru fabricarea a circa 1 000 de tone de cocs metalurgic. Aceste realizări sunt urma­rea firească a preocupării­ mi­nerilor pentru o cît mai de­plină folosire a capacităţii mijloacelor de mecanizare, devenite tot mai numeroase în minele din acest bazin. In ulti­mele luni, minele Văii Jiului au fost dotate cu peste 350 de perforatoare rotative acţionate pneumatic, cu numeroase fo­reze pneumatice, cu maşini de încărcat de mare productivi­tate şi cu alte asemenea uti­laje. (Agerpres) CĂMIN STUDENŢESC MODERN LA CONSTANŢA La Constanţa a fost dat zile­le acestea în folosinţă un că­min modern cu 360 de locuri, construit pentru studenţii In­stitutului pedagogic din loca­litate. Camerele căminului sunt confortabil mobilate, cantina şi bucătăria modernă asigură studenţilor o bună servire. (Agerpres) PAGINA A­ll­d Cursuri televizate La Institutul me­­dico-farmaceutic din Timişoara a fost montată o instalaţie pentru televizarea intervenţiilor chi­rurgicale. Studenţii au astfel posibilita­tea de a urmări în condiţii optime des­făşurarea diverselor faze ale operaţiilor însuşindu-şi cunoş­tinţe preţioase. In ultimii ani, in­stitutele de învăţă­­mînt din centrul u­­niversitar Timişoa­ra au fost dotate cu numeroase instala­ţii şi utilaje moder­ne, necesare desfă­şurării în bune con­diţii a procesului de învăţămînt. în ca­drul Institutului po­litehnic au luat fiin­ţă noi laboratoare, iar cele vechi au fost reutilate. Func­ţionează aici şi un laborator de izotopi radioactivi. Univer­sitatea timişoreană a primit în folosin­ţă şi aparate de ob­servaţii astronomi­ce şi un modern la­borator fotografic. Deschiderea noului an de învăţămînt al Universităţii populare de artă plastică Aproape toţi cei 600 de oa­meni ai muncii din întreprinderi şi instituţii ale Capitalei, în­scrişi pînă acum la cursurile Universităţii populare de artă plastică, au fost prezenţi miercuri după-amiază la deschi­derea noului an de învăţămînt al universităţii. După festivita­tea inaugurală prezidată de ar­tistul poporului Ion Jalea, pre­şedintele Uniunii Artiştilor Plas­tici, ei au urmărit prima pre­legere din acest an despre „Ori­ginea şi rolul social al artei” pe care a ţinut-o conf. univ. Paul Constantin, critic de artă. Universitatea populară de artă plastică, care şi-a început astfel cel de-al treilea an de învăţă­mînt, îşi consacră întreaga sa activitate răspîndirii, în rîndu­­rile unui public larg, a cuno­ştinţelor despre arta plastică. Vine o clipă a despărţirii de copilărie. E o despărţire ce se face cu bucurie, căci e în firea celui mic să năzuiască din adîn­­cul făpturii sale, cu o foarte a­­cută rîvnă, să se numere printre cei mari. Era o vreme cînd oamenii mai vîrstnici, care trecuseră prin­ multe, surîdeau gravi şi dădeau din cap cu un fel de înţelepciune amară cînd vedeau graba celor mici de a deveni mari. Se obişnuia chiar să se spună, într-o explozie de indignare mirată care ascundea neînţelegerea miracolului vieţii : „Se grăbesc. Nu ştiu ce-i aş­teaptă”. Copilăria le apărea ca o epocă pe care ar fi vrut-o sfîrşită cît mai tîrziu şi nu să se fi grăbit să guste cît mai repede din cele ce li se cuvin celor mari, căci prea erau amare. A­­veau dreptate. Astăzi, toate vîrstele omului sînt frumoase. A venit timpul să ve­dem clar că rîvnei naturale a co­pilului de a deveni mare, îi co­respund orizonturi pline de lu­mină. Să se grăbească ! Ştim ce-i aşteaptă : mari bucurii şi îm­pliniri. Da, zic, cei mici năzuiesc cu o foarte acută rîvnă să se numere printre cei mari. Am şi văzut asta la o întîlnire neobişnuită în ora­şul Craiova, unde se aflau, ca in­vitaţi, două şiruri de pionieri. In­vitaţi la ce ? La o întîlnire între toţi copiii care au împlinit sau împlinesc anul acesta 14 ani , ei, aşadar, pe de o parte, şi, pe de altă parte, reprezentanţi ai comi­tetului regional de partid, ai co­mitetelor regional şi orăşenesc U.T.M., secretari ai comitetelor raionale U.T.M., reprezentanţi ai Direcţiei miliţiei regionale şi orăşeneşti, profesori, studenţi, ti­neri muncitori fruntaşi, părinţi ai copiilor din fotolii. Ce se întîm­­pla în acel cadru festiv duminică dimineaţa ? Festiv şi prin revăr­sarea fastuoasă de aur solar în ochii limpezi, pe obrazele fragede, pe creştetele tunse ale băieţilor, pe panglicile albe ce fineau cu­minţi buclele fetelor. Ce fapt im­portant urma să se petreacă în a­­tîta solemnitate oficială, subliniată de muzică ? Un act urma să li se înmîneze­ celor de 14 ani. Un act cu o titulatură administrati­vă , buletin de identitate. Nu­mai aparent administrativă — a­­ceasta vrem să lămurim tinerei generaţii, păreau să spună îm­prejurările şi cadrul. Sau, altfel spus , am venit în faţa voastră, pentru a ne cunoaşte mai bine în clipa cînd păşiţi în tinereţe. Cine suntem­ ? Muncitori ca şi pă­rinţii voştri, ca fraţii voştri mai mari sau unchii voştri, constructori ai socialismului. Cine sîntem ? Sin­tem­ voi, cînd veţi fi mari ! „Au trecut puţini ani de cînd eram de vîrsta voastră“, a spus un tînăr muncitor de la „Electroputere", pe nume I. Pîslan, care a fost reco­mandat cînd s-a urcat la tribună : „Fruntaş“. O titulatură de onoare a zilelor noastre, pe care cei 11 tineri învaţă să o rîvnească. Această năzuinţă firească spre maturitate n-a fost aşteptată cu bucurie şi de părinţii lor cînd erau la aceeaşi vîrstă. Era săracă şi amară pîinea de acasă, dar totuşi venea din mîinile ma­mei. Odată cu intrarea la patron (toţi copiii ştiau asta) începea ceva cumplit. De ce legile burghezo­moşiereşti prevedeau aducerea înapoi la patroni de către jan­darmi a copiilor fugiţi de „uceni­cie" ? Ce făpturi omeneşti mai erau hăituite cu jandarmii ? Eva­daţii din ocne. Se ştia din capul locului că ucenicia însemna ocnă. Ocnă adevărată. Cu corvezi în a­­teliere, în curţi, uneori la bucătă­riile patronilor, cu încăperi insa­lubre în care se dormea claie peste grămadă, pe nespălate şi chiar pe nemîncate, cu muncă pină la istovire, cu bătăi și pe­depse, cu înjurături dintre cele mai greu de îndurat. Una din le­gile exploatării capitaliste se pu­tea rezuma la aceste cuvinte : dă-i la cap ! Dă-i la cap adoles­centului, pînă îngenunchezi în el puiul de om mîndru, ca să fie bun de exploatat mai tîrziu. Să ştie de frică de la început. Cînd co­pilul de 14 ani spunea rămas bun copilăriei, spunea rămas bun pen­tru totdeauna fărîmei de bucurie pe care i-o oferise viaţa, de a fi fost şi el legănat cu dragoste, sărutat de buzele mamei, de a fi zburdat pe cîmp şi de a fi bătut desculţ o nenorocită de minge udă, făcută dintr-un ciorap vechi umplut cu zdrenţe. A intra în anii adolescenţei cu bucurie, nu e cu putinţă decît cînd ştii că şi de aici înainte te aşteaptă bucuria. Tot ce se face la noi de aproape 20 de ani, este destinat să deschidă larg por­ţile spre bucurie celor care îm­plinesc şi vor împlini 14 ani. Scrii „bucurie“, dar odată cu vîrsta şi această noţiune se schimbă, capătă înţelesuri tot mai adînci. La 14 ani bucuria jocu­rilor copilăreşti îşi mai prelun­geşte crengile înflorite ca peste gardul grădinii de alături. Mai rupi din cînd în cînd o floare, mai urmăreşti cu gura căscată zborul fluturelui, pînă cînd înce­tul cu încetul, matematica şi fizica, chimia şi tehnologia, desenul şi literatura romînă, istoria şi orele de practică în atelier, aduc fie­care bucurii mai puternice — de două ori bucurii : prima, cea a descoperirii înfăţişărilor lumii şi vieţii ce-mi sunt necunoscute; a doua, cea a satisfacţiei de a „fi (Continuare în pag. a lll-a) de H. Rohan Sărbătoarea celor de 14 ani a Uzinele Mecanice din Timişoara au fost organizate anul acesta cursuri de ri­dicare a calificării profesionale. Multe dintre acestea n-au avut însă o activitate permanentă, n-au reuşit să ofere tinerilor cu­­nojţjrjţejp. p^fs^ip^le ,de care a­­veau nevoie. Cum se explică a­­cest lucru ? O condiţie esenţială de care depinde buna organizare şi des­făşurare a cursurilor o constituie conţinutul lor, problemele care se dezbat. Dacă lecţiile prezentate sunt strîns legate de specificul locului de muncă, de problemele pe care le ridică producţia, dacă ele oferă tinerilor cunoştinţe la un nivel mai ridicat decît acelea pe care ei le au, acestea vor in­teresa pe cursanţi, îi vor ajuta în mod practic să muncească mai bine, să participe cu succese sporite la realizarea sarcinilor de plan. Un prim neajuns care a fă­cut ca activitatea unor cursuri să nu fie la nivelul cerinţelor este tocmai conţinutul necorespunzător al tematicilor. Cele mai multe din­tre acestea au cuprins mai mult noţiuni „generale“, au repetat lucruri pe care mulţi tineri le ştiau deja. Asemenea lecţii, cum e. T's f­ re'sc, "-au ven­it în aj­utorul cursanţilor.­­— Noi am prevăzut în tema­tici — spunea inginerul Nicolae Popescu, şeful secţiei turnătorie, cîteva probleme generale care in­teresează mai mult : noţiuni ele­mentare de desen, cunoaşterea utilajului, procedee avansate de lucru. Dar tratarea problemei me­todelor înaintate a fost epuizată în două ore. In tematică ar fi trebuit să se prevadă mai multe lecţii, demon­straţii practice privind metodele înaintate care se pot aplica în secţie, avantajele lor, tehnologia de fabricaţie. Asemenea lecţii erau într-adevăr folositoare. Din păcate, aproape toate te­­maticile cuprind prea multe no­ţiuni generale. Din această cauză unii tineri cA ..Trăsit­­us.­.III. Strungarilor, de pildă, ar fi tre­buit să li se vorbească despre modul corect cum se ascute un cuţit, despre cauzele rebuturilor şi modalitatea de prevenire a lor, despre regimul optim de lucru al mașinii. Aceasta era cu atît mai necesar cu cît aici depăşirea lună de lună a coeficientului admis de rebuturi se datorește tocmai slabei calificări profesionale a unor muncitori. Din păcate, asu­pra acestor lucruri — care-i inte­resau în primul rînd pe tineri — s-a insistat mai puţin. Discutam cu tovarăşul Ion Buşoi, secretarul comitetului U.T.M. din secţia a lll-a mecanică, despre nu­mărul mic de tineri care au parti­cipat la cursuri. — Da, spunea el, ce-i drept, e drept. Din 250 de tineri au mers la aceste cursuri de ridicare a calificării profesionale doar 20. La început erau mai mulţi, apoi... — Bine, dar cum se explică faptul că şi din aceşti 20 au mai rămas pînă la urmă 6 ? — N-au venit ! Ce să le facem noi ? Am discutat cu mulţi tineri. Ei sînt dornici să înveţe, să se per­fecţioneze. M-am convins că există la tineri dorinţa de învăţă­tură. Atunci, de unde acest „n-au venit“ ?... Aici este vorba tot de faptul că, aşa cum au fost organizate, cursu­rile n-au reuşit să trezească inte­res pentru studiu, pentru că te­­maticile n-au oferit cunoştinţele de care tinerii aveau nevoie. Pe de altă-­parte,, s-a procedat greşit cu încadrarea tinerilor în formele de pregătire profesională. Nu s-a ţinut seama de nivelul de pregă­tire, de experienţa şi meseriile pe care le au tinerii şi­­au fost cu­prinşi toţi, fără discernământ, în acelaşi curs. La secţia a lll-a meca­nică, fiecare meserie are speci­ficul ei. Matriţerul, strungarul, rec­tificatorul, execută fiecare lucrări diferite. Firesc era să se organize­ze cursuri pentru fiecare dintre a­­ceste meserii. Numai aşa se pu­teau dezbate în mod temeinic pro­blemele profesionale. Pe bună dreptate unii cursanţi, nemulţumiţi V. DINULESCU (Continuare în pag. a IIl-a) Despre conţinutul cursurilor de ridicare a calificării la Uzinele Mecanice Timişoara Peste zo.ooo.ooo lei economii Acestea sunt econo­miile obţinute în plus la întreaga producţie marfă, în primele 9 luni ale anului, de în­treprinderile industria­le care aparţin de Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei, în această perioadă, un număr de 85 de u­­nităţi petroliere şi chi­mice şi-au îndeplinit şi depăşit sarcina de reducere a preţului de cost. In industria pe­trolieră toate rafinării­le au obţinut economii peste plan. Acest succes este rezultatul preocupării continue a petroliştilor şi chimiştilor de a găsi noi căi şi mijloace de reducere a costului produselor. Numai prin folosirea raţională a materiilor prime şi îm­bunătăţirea tehnolo­giei de fabricaţie au fost obţinute econo­mii peste plan la ma­terii prime în valoa­re de 29 milioane de lei. Muncitorii Fabricii de antibiotice din Iaşi, de exemplu, prin introducerea unei me­tode moderne de fer­mentare dirijată a vi­taminei B 12, care a permis reducerea la jumătate a costului a­­cestui produs şi îm­bunătăţirea reţetelor de fabricaţie a peni­cilinei V şi G şi altor medicamente au rea­lizat economii în plus în valoare de 11 mi­lioane de lei. SPECTACOLE PENTRU COLECTIVIŞTI Două formaţii artistice pre­zintă în aceste zile, pentru co­lectiviştii din regiunea Cluj spectacole muzicale şi de tea­tru. în raionul Gherla se află în turneu orchestra de muzică populară a Filarmonicii de stat din Cluj, iar în raionul Turda un colectiv mixt de actori de la teatrul și de la opera ma­ghiară din Cluj, care au pre­gătit un program special des­tinat oamenilor muncii de la sate. La spectacole iau parte un mare număr de colectiviști. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XVIII, seria II nr. 4188 4 PAGINI — 20 BANI JOI 1 noiembrie 1962 Instalaţia de foraj 4 L.D. a adus colectivului Uzinelor „1 Mai“ din Ploieşti laude bine meritate. Fotografia noastră reprezintă mo­mentul cînd inginerul Vladimir Vasilescu şi maistrul Constantin Tomescu controlează centrarea turlei instalaţiei. Lucrările de împăduriri se desfăşoară din plin în regiunile Ploieşti, Suceava şi Braşov, silvicultorii au plantat cu diverse specii de fo­ioase şi au făcut semănături directe de brad pe aproape ju­mătate din suprafaţa planifi­cată. Pînă acum, în toată ţara au fost împădurite aproape 2 000 de hectare, adică circa o cincime din suprafaţa prevă­zută a fi împădurită în această campanie. Ca şi în alţi ani, silvicultorii sunt ajutaţi în acţiunea de re­într-unul din laboratoarele de ma­şini navale ale Institutului politeh­nic din Galaţi, facere a fondului forestier al patriei de numeroşi tineri de la oraşe şi sate. Valoarea lu­crărilor de împăduriri, de în­treţinere a culturilor tinere şi de îngrijire a arboretului exe­cutate anul acesta prin muncă patriotică, se ridică la aproape 30 de milioane de lei. (Agerpres) TELEGRAMĂ Excelenţei Sale Domnului MOHAMMED AHMED BEN BELLA prim-ministru al Guver­nului Republicii Algerie­ne Democratice şi Populare ALGER Cu ocazia zilei de 1 noiem­brie, sărbătoarea naţională a Republicii Algeriene Democra­tice şi Populare, transmit Ex­celenţei Voastre, guvernului şi întregului popor algerian calde felicitări şi urări de bunăstare şi progres, din par­tea Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne, a poporului român şi a meu personal, îmi exprim totodată con­vingerea că relaţiile de prie­tenie dintre Republica Popu­lară Romînă şi Republica Algeriană Democratică şi Populară se vor dezvolta con­tinuu spre binele celor două popoare, al păcii şi colaborării internaţionale. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române

Next