Scînteia Tineretului, noiembrie 1962 (Anul 18, nr. 4188-4213)
1962-11-01 / nr. 4188
comunele Comana şi Plopeni sunt despărţite de numai cîţiva kilometri, iar pămînturile colectiviştilor sunt mult mai aproape. Ambele gospodării au aceleaşi condiţii de climă şi sol, sunt deservite de acelaşi S.M.T. Cu toate acestea, producţiile de grîu obţinute de cele două gospodării colective sunt mult diferite: la Comana — 2 702 kg la hectar, iar la Plopeni numai 1 790 de kg , cu aproape 1 000 de kg mai puţin. De unde provine diferenţa. La Comana, griul s-a semănat după culturi bune premergătoare — mazăre, borceag şi alte leguminoase, porumb etc. Pe cea mai mare parte din teren, lucrarea de bază — arătura — s-a efectuat în vară, imediat ce terenul s-a eliberat, la adîncimea de 28—30 de cm. Înainte de însămînţat, comănenii au lucrat terenul de două ori cu discul şi o dată cu tăvălugul, iar după semănat au mai dat cu tăvălugul şi cu o grapă uşoară. O atenţie deosebită s-a acordat alegerii seminţelor din soiurile cele mai productive (Bezostaia, B 301 şi Triumph), tratării lor şi stabilirii cantităţii ce trebuia dată la hectar. Mai trebuie precizat că în primăvară s-a mai aplicat griului o lucrare cu grapa stelată sau cu tăvălugul, după caz, pentru a se reţine apa în sol şi pentru a se crea condiţii bune de vegetaţie plantelor. Care a fost contribuţia tinerilor colectivişti la toate aceste lucrări ? Iată ce ne-a spus Ion Nica, secretarul organizaţiei U.T.M.: — In gospodăria noastră, peste 60 la sută din cei ce muncesc la cîmp sînt tineri. Organizaţiei U.T.M. ii reveneau, deci, sarcini deosebite în legătură cu mobilizarea tineretului la efectuarea la timp a lucrărilor pregătitoare şi a însămînţării griului. Mai întîi, ne-am angajat să transportăm noi pe cîmp întreaga cantitate de îngrăşăminte naturale şi chimice. Aşa am contribuit la fertilizarea cu cîte 30 tone îngrăşăminte la hectar a unei suprafeţe de 300 de hectare. Pe alte 126 de hectare am dat cîte 200 de kg de superfosfat la hectar. La semănat, am recomandat conducerii gospodăriei un număr de tineri care să lucreze pe maşini. Apoi, cînd a venit vremea secerişului, n-a lipsit nici un tînăr de la recoltat, legat, transportat şi treierat. Pentru că şi de efectuarea la timp a acestor lucrări depinde producţia. A existat, după cum se vede, o preocupare generală a tuturor colectiviştilor de la Comana pentru obţinerea unor recolte bogate. Şi aceasta a dus la rezultate bune. Depăşind planul de producţie la grîu cu 802 kg la hectar, gospodăria colectivă din Comana şi-a creat o rezervă importantă şi a putut astfel să vindă statului cu aproape 40 de vagoane de grîu mai mult faţă de contractul iniţial. Veniturile obţinute au contribuit la acordarea unor avansuri lunare colectiviştilor de cîte 10 lei la fiecare zi-muncă. Vecinii lor de la Plopeni au avut, după cum am arătat, aceleaşi condiţii de climă, de sol, dar au obţinut cu aproape 1 000 de kg de grîu la hectar mai puţin ca peste drum, la Comana. Ce s-a întîmplat, care sînt cauzele acestei diferenţe ? In general, în anul trecut s-a procedat bine şi la Plopeni în ceea ce priveşte alegerea parcelelor pentru grîu după bune premergătoare ; soiurile de grîu folosite au fost, de asemenea, aceleaşi. Cele mai multe terenuri nu s-au arat însă imediat după recoltarea premergătoarelor şi, după cum se ştie, a urmat o perioadă foarte secetoasă. Ca urmare, arătura de mai tîrziu a scos foarte mulţi bolovani. — Cu două lucrări cu polidiscul şi cu tăvălugul greu, îi spargem noi şi vom face terenul numai bun de semănat, cu un bun pat germinativ — a propus atunci Diaconu Gheorghe, şeful brigăzii de tractoare. — De ce să facem atîtea lucrări, de ce să cheltuim în plus ? — a spus preşedintele gospodăriei colective din Plopeni. Lasă că-i destul o discuiie... Şi aşa a rămas. E drept însă că şi bolovanii au rămas, pentru că numai cu o lucrare cu polidiscul n-au putut fi sparţi. NICOLAE CONSTANTIN (Continuare în pag. a III-a) Cum au obţinut colectiviştii din Comana, regiunea Dobrogea, un spor de aproape 1 000 kg de grîu la hectar faţă de vecinii lor din Plopeni Temelia recoltelor anului viitor se pune încă de pe acum. Mecanizatorii de la S.M.T. Buda regiunea Ploieşti efectuează ogoare, de toamnă pentru însămânţările -j din primăvara viitoare. Carbunri peste plan Minerii de la Uricani şi Petrila au extras în luna octombrie, în medie, zilnic câte 150 de tone de cărbune peste prevederile planului; cei de la Rupeni au livrat în plus uzinelor cocsochimice cărbune pentru fabricarea a circa 1 000 de tone de cocs metalurgic. Aceste realizări sunt urmarea firească a preocupării minerilor pentru o cît mai deplină folosire a capacităţii mijloacelor de mecanizare, devenite tot mai numeroase în minele din acest bazin. In ultimele luni, minele Văii Jiului au fost dotate cu peste 350 de perforatoare rotative acţionate pneumatic, cu numeroase foreze pneumatice, cu maşini de încărcat de mare productivitate şi cu alte asemenea utilaje. (Agerpres) CĂMIN STUDENŢESC MODERN LA CONSTANŢA La Constanţa a fost dat zilele acestea în folosinţă un cămin modern cu 360 de locuri, construit pentru studenţii Institutului pedagogic din localitate. Camerele căminului sunt confortabil mobilate, cantina şi bucătăria modernă asigură studenţilor o bună servire. (Agerpres) PAGINA Alld Cursuri televizate La Institutul medico-farmaceutic din Timişoara a fost montată o instalaţie pentru televizarea intervenţiilor chirurgicale. Studenţii au astfel posibilitatea de a urmări în condiţii optime desfăşurarea diverselor faze ale operaţiilor însuşindu-şi cunoştinţe preţioase. In ultimii ani, institutele de învăţămînt din centrul universitar Timişoara au fost dotate cu numeroase instalaţii şi utilaje moderne, necesare desfăşurării în bune condiţii a procesului de învăţămînt. în cadrul Institutului politehnic au luat fiinţă noi laboratoare, iar cele vechi au fost reutilate. Funcţionează aici şi un laborator de izotopi radioactivi. Universitatea timişoreană a primit în folosinţă şi aparate de observaţii astronomice şi un modern laborator fotografic. Deschiderea noului an de învăţămînt al Universităţii populare de artă plastică Aproape toţi cei 600 de oameni ai muncii din întreprinderi şi instituţii ale Capitalei, înscrişi pînă acum la cursurile Universităţii populare de artă plastică, au fost prezenţi miercuri după-amiază la deschiderea noului an de învăţămînt al universităţii. După festivitatea inaugurală prezidată de artistul poporului Ion Jalea, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, ei au urmărit prima prelegere din acest an despre „Originea şi rolul social al artei” pe care a ţinut-o conf. univ. Paul Constantin, critic de artă. Universitatea populară de artă plastică, care şi-a început astfel cel de-al treilea an de învăţămînt, îşi consacră întreaga sa activitate răspîndirii, în rîndurile unui public larg, a cunoştinţelor despre arta plastică. Vine o clipă a despărţirii de copilărie. E o despărţire ce se face cu bucurie, căci e în firea celui mic să năzuiască din adîncul făpturii sale, cu o foarte acută rîvnă, să se numere printre cei mari. Era o vreme cînd oamenii mai vîrstnici, care trecuseră prin multe, surîdeau gravi şi dădeau din cap cu un fel de înţelepciune amară cînd vedeau graba celor mici de a deveni mari. Se obişnuia chiar să se spună, într-o explozie de indignare mirată care ascundea neînţelegerea miracolului vieţii : „Se grăbesc. Nu ştiu ce-i aşteaptă”. Copilăria le apărea ca o epocă pe care ar fi vrut-o sfîrşită cît mai tîrziu şi nu să se fi grăbit să guste cît mai repede din cele ce li se cuvin celor mari, căci prea erau amare. Aveau dreptate. Astăzi, toate vîrstele omului sînt frumoase. A venit timpul să vedem clar că rîvnei naturale a copilului de a deveni mare, îi corespund orizonturi pline de lumină. Să se grăbească ! Ştim ce-i aşteaptă : mari bucurii şi împliniri. Da, zic, cei mici năzuiesc cu o foarte acută rîvnă să se numere printre cei mari. Am şi văzut asta la o întîlnire neobişnuită în oraşul Craiova, unde se aflau, ca invitaţi, două şiruri de pionieri. Invitaţi la ce ? La o întîlnire între toţi copiii care au împlinit sau împlinesc anul acesta 14 ani , ei, aşadar, pe de o parte, şi, pe de altă parte, reprezentanţi ai comitetului regional de partid, ai comitetelor regional şi orăşenesc U.T.M., secretari ai comitetelor raionale U.T.M., reprezentanţi ai Direcţiei miliţiei regionale şi orăşeneşti, profesori, studenţi, tineri muncitori fruntaşi, părinţi ai copiilor din fotolii. Ce se întîmpla în acel cadru festiv duminică dimineaţa ? Festiv şi prin revărsarea fastuoasă de aur solar în ochii limpezi, pe obrazele fragede, pe creştetele tunse ale băieţilor, pe panglicile albe ce fineau cuminţi buclele fetelor. Ce fapt important urma să se petreacă în atîta solemnitate oficială, subliniată de muzică ? Un act urma să li se înmîneze celor de 14 ani. Un act cu o titulatură administrativă , buletin de identitate. Numai aparent administrativă — aceasta vrem să lămurim tinerei generaţii, păreau să spună împrejurările şi cadrul. Sau, altfel spus , am venit în faţa voastră, pentru a ne cunoaşte mai bine în clipa cînd păşiţi în tinereţe. Cine suntem ? Muncitori ca şi părinţii voştri, ca fraţii voştri mai mari sau unchii voştri, constructori ai socialismului. Cine sîntem ? Sintem voi, cînd veţi fi mari ! „Au trecut puţini ani de cînd eram de vîrsta voastră“, a spus un tînăr muncitor de la „Electroputere", pe nume I. Pîslan, care a fost recomandat cînd s-a urcat la tribună : „Fruntaş“. O titulatură de onoare a zilelor noastre, pe care cei 11 tineri învaţă să o rîvnească. Această năzuinţă firească spre maturitate n-a fost aşteptată cu bucurie şi de părinţii lor cînd erau la aceeaşi vîrstă. Era săracă şi amară pîinea de acasă, dar totuşi venea din mîinile mamei. Odată cu intrarea la patron (toţi copiii ştiau asta) începea ceva cumplit. De ce legile burghezomoşiereşti prevedeau aducerea înapoi la patroni de către jandarmi a copiilor fugiţi de „ucenicie" ? Ce făpturi omeneşti mai erau hăituite cu jandarmii ? Evadaţii din ocne. Se ştia din capul locului că ucenicia însemna ocnă. Ocnă adevărată. Cu corvezi în ateliere, în curţi, uneori la bucătăriile patronilor, cu încăperi insalubre în care se dormea claie peste grămadă, pe nespălate şi chiar pe nemîncate, cu muncă pină la istovire, cu bătăi și pedepse, cu înjurături dintre cele mai greu de îndurat. Una din legile exploatării capitaliste se putea rezuma la aceste cuvinte : dă-i la cap ! Dă-i la cap adolescentului, pînă îngenunchezi în el puiul de om mîndru, ca să fie bun de exploatat mai tîrziu. Să ştie de frică de la început. Cînd copilul de 14 ani spunea rămas bun copilăriei, spunea rămas bun pentru totdeauna fărîmei de bucurie pe care i-o oferise viaţa, de a fi fost şi el legănat cu dragoste, sărutat de buzele mamei, de a fi zburdat pe cîmp şi de a fi bătut desculţ o nenorocită de minge udă, făcută dintr-un ciorap vechi umplut cu zdrenţe. A intra în anii adolescenţei cu bucurie, nu e cu putinţă decît cînd ştii că şi de aici înainte te aşteaptă bucuria. Tot ce se face la noi de aproape 20 de ani, este destinat să deschidă larg porţile spre bucurie celor care împlinesc şi vor împlini 14 ani. Scrii „bucurie“, dar odată cu vîrsta şi această noţiune se schimbă, capătă înţelesuri tot mai adînci. La 14 ani bucuria jocurilor copilăreşti îşi mai prelungeşte crengile înflorite ca peste gardul grădinii de alături. Mai rupi din cînd în cînd o floare, mai urmăreşti cu gura căscată zborul fluturelui, pînă cînd încetul cu încetul, matematica şi fizica, chimia şi tehnologia, desenul şi literatura romînă, istoria şi orele de practică în atelier, aduc fiecare bucurii mai puternice — de două ori bucurii : prima, cea a descoperirii înfăţişărilor lumii şi vieţii ce-mi sunt necunoscute; a doua, cea a satisfacţiei de a „fi (Continuare în pag. a lll-a) de H. Rohan Sărbătoarea celor de 14 ani a Uzinele Mecanice din Timişoara au fost organizate anul acesta cursuri de ridicare a calificării profesionale. Multe dintre acestea n-au avut însă o activitate permanentă, n-au reuşit să ofere tinerilor cunojţjrjţejp. p^fs^ip^le ,de care aveau nevoie. Cum se explică acest lucru ? O condiţie esenţială de care depinde buna organizare şi desfăşurare a cursurilor o constituie conţinutul lor, problemele care se dezbat. Dacă lecţiile prezentate sunt strîns legate de specificul locului de muncă, de problemele pe care le ridică producţia, dacă ele oferă tinerilor cunoştinţe la un nivel mai ridicat decît acelea pe care ei le au, acestea vor interesa pe cursanţi, îi vor ajuta în mod practic să muncească mai bine, să participe cu succese sporite la realizarea sarcinilor de plan. Un prim neajuns care a făcut ca activitatea unor cursuri să nu fie la nivelul cerinţelor este tocmai conţinutul necorespunzător al tematicilor. Cele mai multe dintre acestea au cuprins mai mult noţiuni „generale“, au repetat lucruri pe care mulţi tineri le ştiau deja. Asemenea lecţii, cum e. T's f re'sc, "-au venit în ajutorul cursanţilor.— Noi am prevăzut în tematici — spunea inginerul Nicolae Popescu, şeful secţiei turnătorie, cîteva probleme generale care interesează mai mult : noţiuni elementare de desen, cunoaşterea utilajului, procedee avansate de lucru. Dar tratarea problemei metodelor înaintate a fost epuizată în două ore. In tematică ar fi trebuit să se prevadă mai multe lecţii, demonstraţii practice privind metodele înaintate care se pot aplica în secţie, avantajele lor, tehnologia de fabricaţie. Asemenea lecţii erau într-adevăr folositoare. Din păcate, aproape toate tematicile cuprind prea multe noţiuni generale. Din această cauză unii tineri cA ..Trăsitus..III. Strungarilor, de pildă, ar fi trebuit să li se vorbească despre modul corect cum se ascute un cuţit, despre cauzele rebuturilor şi modalitatea de prevenire a lor, despre regimul optim de lucru al mașinii. Aceasta era cu atît mai necesar cu cît aici depăşirea lună de lună a coeficientului admis de rebuturi se datorește tocmai slabei calificări profesionale a unor muncitori. Din păcate, asupra acestor lucruri — care-i interesau în primul rînd pe tineri — s-a insistat mai puţin. Discutam cu tovarăşul Ion Buşoi, secretarul comitetului U.T.M. din secţia a lll-a mecanică, despre numărul mic de tineri care au participat la cursuri. — Da, spunea el, ce-i drept, e drept. Din 250 de tineri au mers la aceste cursuri de ridicare a calificării profesionale doar 20. La început erau mai mulţi, apoi... — Bine, dar cum se explică faptul că şi din aceşti 20 au mai rămas pînă la urmă 6 ? — N-au venit ! Ce să le facem noi ? Am discutat cu mulţi tineri. Ei sînt dornici să înveţe, să se perfecţioneze. M-am convins că există la tineri dorinţa de învăţătură. Atunci, de unde acest „n-au venit“ ?... Aici este vorba tot de faptul că, aşa cum au fost organizate, cursurile n-au reuşit să trezească interes pentru studiu, pentru că tematicile n-au oferit cunoştinţele de care tinerii aveau nevoie. Pe de altă-parte,, s-a procedat greşit cu încadrarea tinerilor în formele de pregătire profesională. Nu s-a ţinut seama de nivelul de pregătire, de experienţa şi meseriile pe care le au tinerii şiau fost cuprinşi toţi, fără discernământ, în acelaşi curs. La secţia a lll-a mecanică, fiecare meserie are specificul ei. Matriţerul, strungarul, rectificatorul, execută fiecare lucrări diferite. Firesc era să se organizeze cursuri pentru fiecare dintre aceste meserii. Numai aşa se puteau dezbate în mod temeinic problemele profesionale. Pe bună dreptate unii cursanţi, nemulţumiţi V. DINULESCU (Continuare în pag. a IIl-a) Despre conţinutul cursurilor de ridicare a calificării la Uzinele Mecanice Timişoara Peste zo.ooo.ooo lei economii Acestea sunt economiile obţinute în plus la întreaga producţie marfă, în primele 9 luni ale anului, de întreprinderile industriale care aparţin de Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei, în această perioadă, un număr de 85 de unităţi petroliere şi chimice şi-au îndeplinit şi depăşit sarcina de reducere a preţului de cost. In industria petrolieră toate rafinăriile au obţinut economii peste plan. Acest succes este rezultatul preocupării continue a petroliştilor şi chimiştilor de a găsi noi căi şi mijloace de reducere a costului produselor. Numai prin folosirea raţională a materiilor prime şi îmbunătăţirea tehnologiei de fabricaţie au fost obţinute economii peste plan la materii prime în valoare de 29 milioane de lei. Muncitorii Fabricii de antibiotice din Iaşi, de exemplu, prin introducerea unei metode moderne de fermentare dirijată a vitaminei B 12, care a permis reducerea la jumătate a costului acestui produs şi îmbunătăţirea reţetelor de fabricaţie a penicilinei V şi G şi altor medicamente au realizat economii în plus în valoare de 11 milioane de lei. SPECTACOLE PENTRU COLECTIVIŞTI Două formaţii artistice prezintă în aceste zile, pentru colectiviştii din regiunea Cluj spectacole muzicale şi de teatru. în raionul Gherla se află în turneu orchestra de muzică populară a Filarmonicii de stat din Cluj, iar în raionul Turda un colectiv mixt de actori de la teatrul și de la opera maghiară din Cluj, care au pregătit un program special destinat oamenilor muncii de la sate. La spectacole iau parte un mare număr de colectiviști. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XVIII, seria II nr. 4188 4 PAGINI — 20 BANI JOI 1 noiembrie 1962 Instalaţia de foraj 4 L.D. a adus colectivului Uzinelor „1 Mai“ din Ploieşti laude bine meritate. Fotografia noastră reprezintă momentul cînd inginerul Vladimir Vasilescu şi maistrul Constantin Tomescu controlează centrarea turlei instalaţiei. Lucrările de împăduriri se desfăşoară din plin în regiunile Ploieşti, Suceava şi Braşov, silvicultorii au plantat cu diverse specii de foioase şi au făcut semănături directe de brad pe aproape jumătate din suprafaţa planificată. Pînă acum, în toată ţara au fost împădurite aproape 2 000 de hectare, adică circa o cincime din suprafaţa prevăzută a fi împădurită în această campanie. Ca şi în alţi ani, silvicultorii sunt ajutaţi în acţiunea de reîntr-unul din laboratoarele de maşini navale ale Institutului politehnic din Galaţi, facere a fondului forestier al patriei de numeroşi tineri de la oraşe şi sate. Valoarea lucrărilor de împăduriri, de întreţinere a culturilor tinere şi de îngrijire a arboretului executate anul acesta prin muncă patriotică, se ridică la aproape 30 de milioane de lei. (Agerpres) TELEGRAMĂ Excelenţei Sale Domnului MOHAMMED AHMED BEN BELLA prim-ministru al Guvernului Republicii Algeriene Democratice şi Populare ALGER Cu ocazia zilei de 1 noiembrie, sărbătoarea naţională a Republicii Algeriene Democratice şi Populare, transmit Excelenţei Voastre, guvernului şi întregului popor algerian calde felicitări şi urări de bunăstare şi progres, din partea Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne, a poporului român şi a meu personal, îmi exprim totodată convingerea că relaţiile de prietenie dintre Republica Populară Romînă şi Republica Algeriană Democratică şi Populară se vor dezvolta continuu spre binele celor două popoare, al păcii şi colaborării internaţionale. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române