Scînteia Tineretului, octombrie 1965 (Anul 21, nr. 5093-5119)

1965-10-01 / nr. 5093

IMPERATIVE ALE VIEŢII STUDENTESTI Prof. univ. dr. Jean livescu membru corespondent al Academiei Republicii Socia­liste România adjunct al ministrului înv­ăţămîntului Ca la fiecare început de an, gîndul şi îndemnul nostru se îndreaptă spre tineretul stu­dios care reintră pe porţile şcolii noastre superioare, plin de vioiciune şi energie, însu­fleţit de visuri şi planuri de viitor, plin de mîndria de a creşte într-o ţară în care şcoala, ca toate celelalte mari înfăptuiri, sînt ale poporului, pentru popor. Primul an uni­versitar în Republica noastră Socialistă, primul an univer­sitar după evenimentul epo­cal al Congresului al IX-lea al Partidului nostru­ Comu­nist, care, cu siguranţa şi în­ţelepciunea pe care o dă apli­carea creatoare a legilor dru­mului înainte al societăţii, a­­sigură avîntul continuu al­ e­­conomiei, culturii şi ştiinţei româneşti, creşterea neîntre­ruptă a bunăstării materiale şi spirituale a poporului. Sunt realităţi care îndreptă­ţesc, iubiţi studenţi, optimis­mul vostru, pentru că fiecare din voi are conştiinţa că-l aş­teaptă undeva, în orice colţ al ţării noastre înfloritoare, un loc în care va putea să-şi aducă părticica lui de muncă creatoare. Sînt, în acelaşi timp, realităţi care solicită din par­tea voastră, noi şi sporite e­­forturi, pentru ca anii studen­ţiei să pună o bază cît mai trainică activităţii voastre de mai tîrziu. Nu strică nici­odată să re­petăm unele adevăruri, care dau vieţii de student conţinut şi nivel vrednic de vremurile mari pe care le trăim. Le ve­dpjm., pnnto foi. 'mintpn. n/\biî celor care, trecuţi de vîrsta voastră, îşi amintesc cu nos­talgie de timpuri trecute, dar care, în anii contemporani de continuă mişcare, n-avem timp să ne gîndim la trecerea ani­lor. Noi, dascălii, mai ales, ră­­mînem tineri prin voi, prin ciocnirea perpetuă de idei pe care voi, cu curiozitatea şi do­rinţa de a şti, o stimulaţi, o păstraţi veşnic trează. E un privilegiu pe care-l căpătăm prin voi. Mergeţi mereu pe acest drum. Ştiinţa e un bun imens, care-şi pierde esenţa şi etica, devenind scolastică atunci cînd se osifi­că, atunci cînd se transformă (Continuare In pag. a IV-a) ALEGERI D IN ORGANIZAŢIILE U.T.C. n aceste zile, în organizaţiile de bază ale U.T.C. din întreprinderi, de pe şantiere, din şcoli, din sate, au loc adunări de dări de seamă şi alegere a organelor U.T.C. Cu acest prilej tinerii îşi anali­zează propria contribuţie la realizarea sarcini­lor de producţie, eficacitatea acţiunilor între­prinse de organizaţiile U.T.C. pentru educaţia tineretului. Ei dezbat cu competenţă şi răspun­dere, într-un spirit critic constructiv, diferitele aspecte ale" Vieţii­ de organizaţie, venind cu propuneri con­crete, cu soluţii menite să ridice întreaga activitate a organi­zaţiei pe o nouă treaptă. în cele ce urmează, prezentăm secvenţe de la cîteva adu­nări generale de dări de seamă şi alegeri, la care am luat parte. „ Intr-o atmosferă vneri 24 septembrie — Uzinele „1 Mai" Ploieşti. Ne aflăm în secţia fotă. Ceea ce îţi atrage din primul moment a­­tenţia nu sunt nu­mai puternicele ciocane pneumatice care dau forme calupurilor in­candescente, ci faptul că în ju­rul acestor agregate şi al cup­toarelor sunt tineri care le stă­­pinesc cu pricepere. In atmos­fera de muncă însufleţită sim­ţim un plus de entuziasm tine­resc : astăzi, în organizaţia de bază U.T.C. nr. 40 forjă, au loc alegerile. In cinstea acestui e­­veniment tinerii au ţinut să în­scrie în producţie rezultate deo­sebite, faptul este confirmat de realizările acestui colectiv la care şi-au adus contribuţia şi tinerii , planul a fost depăşit la producţia globală cu 3,4 la sută iar productivitatea muncii a sporit cu 4,47 la sută. Despre aceste realizări am aflat încă din prima fază a dării de seamă pe care a prezentat-o, mai tîr­ziu, biroul organizaţiei U.T.C. din secţia forjă . „Adunarea noastră generală se desfăşoară în condiţiile cînd întregul colec­tiv al Uzinei „1 Mai" Ploieşti, însufleţit de istoricele hotărîri ale Congresului al IX-lea al P.C.R. munceşte cu avînt sporit pentru îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie pe anul 1965 şi pregătirea condiţiilor necesare realizării, încă din pri­mele zile ale anului ce vine, a sarcinilor planului pe perioada 1966—1970". Atmosfera evenimentului o trăiește intens fiecare tînăr. Am surprins acolo, în uriașa hală, cîteva secvențe din acest tablou complex al pregătirii a­­dunărilor. — Ascultă, Dane, tu crezi că în povestea cu rebuturile vina-i numai a noastră ? — A noastră, în primul rînd. — Şi tu susţii asta-n adunare? — Da, susţin. MD să explic. Nu voi uita însă nici G.T.C.-ul care, după părerea mea, nu cal­culează cum trebuie materialul de debitare. Cei doi tineri, Dan Ion şi Emil Tănase, sînt muncitori buni, după cite am aflat, dar într-o perioadă, ei au dat şi re­buturi. In adunare vor trebui să analizeze cauzele, să tragă ei înşişi concluzii pentru ca o ase­menea situaţie să nu se mai ivească în munca lor. Am sur­prins şi altfel de dialoguri­­ .— Nu l-am cunoscut pe res­ponsabilul cultural-sportiv, spu­nea utemistul Nicolae Cioacă. Şi dacă despre asemenea activi­tăţi n-avem de spus prea multe, măcar acum vreau să văd cum arată la faţă. — Eu m-am pregătit să vor­besc, despre disciplina în pro­ducţie, spunea la rîndul lui Gh. Ciolan , să pun deschis pro­blema absenţelor de la lucru, a proastei îngrijiri a utilajelor... Şi iată-ne asistînd la aduna- VASILE CABULEA GHEORGHE NEAGU (Continuare in pag. IV—V) Vedere din Oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej TELEGRAMA Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar Consiliului Prezidenţial al Republicii Populare Ungare Comitetul Central al Parti­dului Comunist Român şi Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România vă expri­mă sincere condoleanţe în le­gătură cu pierderea grea su­ferită prin încetarea din viaţă a tovarăşului Sándor Rónai, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Parti­dului Muncitoresc Socialist Ungar, membru al Consiliului Prezidenţial al Republicii Populare Ungare. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA AZI, SĂRBĂTOARE D­IN AMFITEATRE 130 000 tineri şi tinere îşi ocupă as­tăzi locul în amfiteatrele facultăţilor, începe un nou an universitar. Marea carte a drepturilor şi libertă­ţilor poporului — Constituţia — înscrie printre cuceririle socialismului dreptul la învăţătură, la un contact permanent şi multilateral cu ştiinţa şi cultura. Un drept real, un drept de care tînărul — student astăzi — s-a bucurat din prima zi cînd a început să înveţe alfabetul, de care se bucură şi acum cînd străba­te drumul înaltei calificări. Studenţimea patriei, alături de între­gul popor, a urmărit cu un sentiment de mîndrie patriotică lucrările istori­cului Congres al partidului, exprimîn­­du-şi totala adeziune faţă de programul înfăţişat, faţă de sarcinile care au răsu­nat ca o chemare înflăcărată adresată întregului popor pentru ridicarea Ro­mâniei pe înaltele culmi ale progresu­lui şi civilizaţiei. Iată, dar, ce semnifi­caţii deosebite luminează acest început de an universitar. Astăzi, studenţimea noastră îşi reînnoieşte angajamentul luat atunci, în acele zile memorabile, de a munci, alături de întregul popor, împreună cu întregul tineret, pentru înfăptuirea viitorului României socia­liste. In programul trasat de Congres, stu­denţii noştri îşi află propriul lor pro­gram de muncă, îndeplinirea unor idea­luri scumpe, realizarea visului de a fi de folos patriei, acolo unde este nevoie, ca specialişti cu o înaltă calificare. Viaţa de zi cu zi, permanentele îm­bunătăţiri care se aduc învăţămîntului, întreaga noastră realitate universitară confirmă întrutotul că — aşa cum se sublinia în Raportul prezentat la Con­gres de tovarăşul Nicolae Ceauşes­cu — „Unul din obiectivele importante ale politicii partidului şi statului nostru îl constituie dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a învăţămîntului de toate gradele“. Sosiţi din vacanţă, studenţii se re­întorc în aulele facultăţilor, în labora­toare, în biblioteci. S-au deschis şi standurile cu noile cursuri şi manuale. Peste 12 000 de cadre didactice, în rîndul cărora se numără oameni de ştiinţă şi profesori de înalt prestigiu, dascălii noştri dragi, se află între stu­denţi, aşteptînd să-şi reînceapă activi­tatea lor nobilă, plină de răspundere, de a preda tinerilor ucenici făclia ştiin­ţei şi­ culturii româneşti, de a-i ajuta să-şi formeze profilul profesional şi etic. Tăiem panglica inaugurală a noului an universitar. Năzuinţa cea mai fier­binte a fiecărui student este să păşeas­că în aceeaşi cadenţă cu întregul po­por, să înveţe, dovedind prin muncă, pasiune şi entuziasm, patriotismul fier­binte, ataşamentul faţă de patrie şi popor, faţă de viitorul strălucit al pa­triei socialiste. Pregătirea pentru acel mîine, cînd fiecare îşi va ocupa locul de muncă acolo unde este aşteptat încă de astăzi, implică mari responsabilităţi. Invăţămîntul nostru este un edificiu conceput pe baza indicaţiilor date de partid ; el cunoaşte — an de an — per­fecţionări de conţinut, modernizări în pas cu cele mai noi cuceriri ale ştiin­ţei, tehnicii şi culturii. Fiecare curs şi seminar, fiecare zi, au în acest edi­ficiu un loc bine stabilit, peste care nu se poate trece. Studenţia cere folosirea la maximum a anilor de facultate, în­văţătură din prima zi de curs a primu­lui an şi pînă la ultima zi a ultimului an , învăţătură ritmică la nivel univer­sitar, făcută cu cea mai mare seriozita­te, participare activă şi creatoare la toate etapele procesului de învăţămînt, studiu multilateral, dincolo de notiţe şi cursul universitar. Tînărul simte din plin grija cu care partidul, sfatul nostru şi întregul popor înconjoară tineretul studios, din prima şi pînă la ultima zi a studenţiei. Un concurs care selectează pe cei mai buni dintre candidaţii la studen­ţie, o cerere de înscriere, primirea car­netului de student; apoi, mai mult de jumătate din numărul studenţilor pri­mesc, alături de acest carnet, reparti­zarea în locuinţa studenţească, în acele frumoase orăşele universitare; mai mult de jumătate dintre ei îşi află nu­mele înscris pe statul de plată a bur­sei. Iată, lapidar exprimat, actul de în­cepere a vieţii universitare. Statul, în­tregul popor, îşi asumă grija pentru asigurarea unor condiţii optime nece­sare studenţilor. însemnate alocaţii sunt prevăzute an de an pentru învăţămînt „Scînteia tineretului" (Continuare în pag. a III-a) Fabrica de oxigen de la C. S. H. lucrează cu întreaga capacitate La noua fabrică de oxigen a Combi­natului siderurgic Hunedoara a intrat în funcţiune cel de­al doilea grup teh­nologic. Corespon­dentul „Agerpres" din regiunea Hune­doara, A. Zaharia, informează că uni­tatea lucrează acum cu întreaga sa ca­pacitate. Ea a atins parametrii de pro­ducţie prevăzuţi în proiect. Pe măsura creşterii producţiei de oxigen a fost extinsă şi utiliza­rea gazului res­pectiv în procesul de elaborare a oţe­lului. Experimenta­tă anul acesta aici pentru prima dată în ţară şi aplicată în prezent la şase cuptoare, folosirea oxigenului la pro­ducerea oţelului a avut ca rezultat realizarea peste plan, în luna sep­tembrie, a peste 1100 de tone de metal. (Agerpres) Proletari din toate țările, uniți-vă! Anul XXI, Seria II, Nr. 5093­6 PAGINI — 25 BANI Vineri 1 octombrie 1965 ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST PLEDOARIE PE Him HOMO SAPIENS CUM APĂRAT! TEZAURUL TIMP? In legătură cu tema anchetei noastre : «Cum apăraţi tezaurul timp» *, redacţia ziarului „Scîn­teia tineretului“ a orga­nizat recent o masă ro­tundă la care au luat parte mai mulţi oameni de ştiinţă şi cultură. Publicăm astăzi opi­niile unor participanţi, exprimate cu prilejul acestei discuţii. *) Vezi „Scînteia lui“ nr. 5­089 din tembrie, tineretu- 26 sep- Prof. Traian Herseni doctor in ştiinţe in­ozofice, şeful sectorului de psihologie socială din Institutul de Psihologie al Academiei Raporturile omului cu timpul sunt nenumărate şi esenţiale, pentru că tot ce există — inclusiv omul — se petrece în timp, este chiar timp, acesta fiind una din dimensiunile sine qua non ale existenţei. Viaţa se desfăşoară tempo­ral,­­în faze de creştere, maturitate şi îmbătrînire, faze ireversibile, într-o or­dine dată. De aceea cînd pierdem timp, pierdem iremediabil ceva din propria noastră viaţă, din propria noastră exis­tenţă. Oamenii — mai ales cei lipsiţi de ex­perienţă — nu trag totdeauna conclu­ziile cuvenite din această situaţie, ei sînt uneori risipitori pînă la absurd cu timpul lor, nu fac­ cu el tot ceea ce ar fi bine să facă, dacă îşi doresc cu ade­vărat o viaţă plin­ă, trăită cum trebuie, cu toate satisfacţiile şi frumuseţile care ni se oferă. Dacă în producţie oamenii, în marea lor majoritate, se încadrează în normele de activitate care asigură în chip orga­nizat eficienţa maximă a muncii, nu se întîmplă acelaşi lucru cu folosirea timpului liber, care, în anumite limite obiective, este lăsat mai mult sau mai puţin la iniţiativa şi spontaneitatea fie­căruia. Aici apare deci în mod curent — dacă nu se iau măsuri preventive se­rioase — risipa cea mai mare de timp, cu urmări uneori grave, dacă nu neapă­rat tragice, asupra vieţii oamenilor şi chiar asupra comunităţilor mai mici sau mai mari din care fac parte. Aceasta este cauza pentru care problema timpu­lui liber a devenit o preocupare impor­tantă a vremii noastre, ‘ de la practică pînă la ştiinţă şi filozofie. In cadrul Institutului de Psihologie al Academiei Republicii Socialiste România funcţionează un colectiv de psihologie (Continuare In pag. a TV-a) Conf. Ursula Şchiopu candidat In ştiinţe iilozofice Problema timpului, a raţionalizării lui este de mare interes pentru fiecare om, dar mai ales pentru tineret, care are multe de învăţat, de văzut şi de simţit pentru a-şi lărgi multilateralitatea in­telectuală şi afectivă şi cerinţa de con­sum , de viaţă trăită intens şi civilizat. Dar timpul fiecăruia are şi o semnifica­ţie socială. Să încercăm să o analizăm, în anii puterii populare s-a dezvoltat amplu competiţia realizărilor ce se efec­tuează înainte de termen, depăşindu-se şi învingîndu-se în fiecare zi „timpul gol“, mort, timpul în care nu se petrece nimic important pentru viaţa socială. In aceste condiţii a crescut tensiunea crea­toare a timpului de lucru în toate felu­rile de muncă. Socialismul a făcut ca raţionalizarea timpului să devină o mă­sură a capacităţii colectivelor, o „cool­(Continuare in pag. a TV-a) ( TELEGRAMĂ Tovarăşului MAO TZE-DUN Preşedintele Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez Tovarăşului LIU SAO-TI Preşedintele Republicii Populare Chineze * Tovarăşului CIU DE Preşedintele Comitetului permanent al Adunării Reprezentanţilor Populari din întreaga Chină Tovarăşului CIU EN-LAI premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze PEKIND In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Ro­mân, Consiliului de Stat şi Consiliului de Miniştri ale Republi­cii Socialiste România vă transmitem dumneavoastră şi prin dumneavoastră poporului frate chinez cele mai calde felicitări cu prilejul împlinirii a 16 ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze. In anii care au trecut de la victoria revoluţiei şi instaurarea puterii populare în Ching — eveniment de uriaşă însemnătate istorică — poporul chinez, sub conducerea partidului său comu­nist, muncind cu energie şi entuziasm, a înfăptuit adinei trans­formări revoluţionare şi a obţinut succese remarcabile în con­struirea socialismului. Ca rezultat al acestei munci, Republica Populară Chineză este astăzi un stat socialist înfloritor, în care industria cunoaşte un puternic avînt, se dezvoltă agricultura socialistă, ştiinţa şi cultura, creşte nivelul de trai al poporului. Republica Populară Chineză aduce o contribuţie de seamă la lupta împotriva politicii agresive a imperialismului, la sprijini­rea mişcării de eliberare a popoarelor, la cauza păcii şi progre­sului în lume. Bucurîndu-se din toată inima de măreţele realizări ale Chinei populare, poporul român urează poporului chinez, cu prilejul marii sale sărbători naţionale, noi şi însemnate victorii în opera de construire a socialismului. Poporul nostru acordă o înaltă preţuire relaţiilor de prietenie frăţească şi colaborare tovărăşească dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Chinez, dintre Republica Socialis­tă România şi Republica Populară Chineză, bazate pe principiile marxism-leninismului, internaţionalismului socialist, respectării suveranităţii şi independenţei naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc. Ne ex­primăm convingerea că aceste relaţii prieteneşti se vor dezvol­ta în continuare corespunzător intereselor ambelor noastre po­poare, unităţii şi coeziunii ţărilor socialiste, cauzei socialismului şi păcii. NICOLAE CEAUŞESCU secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român CHIVU STOICA Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România

Next