Scînteia Tineretului, decembrie 1965 (Anul 21, nr. 5145-5171)

1965-12-01 / nr. 5145

Primirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a ambasadorului R. P. Mongole Marţi, 30 noiembrie 1965, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., a primit în audienţă pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Mongole la Bucu­reşti, Togood­in Ghenden, la cererea acestuia. Cu acest prilej a avut loc o discuţie prietenească. Depăşindu-şi cu regularitate sarcinile de producţie, tine­rii mentori Ciurean Victor şi Mureşan Alexandru de la U­­zina „Unirea“-Cluj se menţin de la începutul anului printre evidenţiaţi în întrecerea socia­listă. Iată-l lucrînd la monta­rea unei maşini de filetat bumbac Foto: O. FLEC­AN Lecţia de neînlocuir­­e a şantierului Pe Calea Turzii din Cluj se impune trecătorului o nouă con­strucţie cu zidăria terminată , localul Şcolii de coregrafie. Pare surprinzătoare absenţa muncitorilor mai vîrstnici. Privindu-i vîrsta constructorilor prezenţi pe schele e uşor de dedus: 15-16 ani. Sunt elevii anilor II G şi II F ai Grupului şcolar de construc­ţii. Ca şi altor colegi de-ai lor, li s-a încredinţat execuţia acestei lucrări. E o metodă aplicată de mai mult timp pe şantierele clu­jene cu rezultate bune. — Pînă acum, ne spunea instruc­torul de practică tov. Pavel Coma­­nici, elevii au lucrat în echipe se­parate, executînd aproape toate operabiile incluse în programa de practică. Au terminat singuri și la un nivel calitativ bun zidăria. Ur­mează tencuirea și alte lucrări care sunt mai complicate. Pentru acestea i-am repartizat pe lîngă cei mai ex­perimentaţi muncitori. Dar chiar lu­crînd în echipele muncitorilor ei vor avea front de lucru aparte. De mai mulţi ani la Grupul şco­lar de construcţii din Cluj practica alternează de la o zi la alta cu orele de cura. Acest sistem dă rezultate bune. S-a observat că efectuarea practicii comasat, într-un singur sezon aduce goluri în calificarea vii­torilor muncitori. Nu se realizează o legătură strînsă între cunoştinţele teoretice şi aplicarea lor practică. Se parcurgeau capitole întregi din tehnologia unei meserii şi abia peste cîteva luni elevii aplicau practic acestea. Alternanţa: o zi cursuri, o zi practică are numeroase avantaje. Se asigură o înlănţuire didactic nece­sară între predarea teoretică a unui proces sau metode tehnologice şi aplicarea ei imediată. In acelaşi timp, şcoala a încheiat cu întreprin­derile unde elevii îşi efectuează practica convenţii de pregătire. Conform acestora s-au organizat co­lective de conducere a practicii în cadrul întreprinderilor formate din ingineri, maiştri numiţi de condu­cere, şi un reprezentant al şcolii. Menirea lor este de a asigura front de lucru elevilor respectînd specifi­cul diferitelor meserii, de a le dirija pregătirea practică. Pe numeroase șantiere există o mare răspundere pentru îndrumarea practicii elevilor din școlile profesionale. Elevii au întotdeauna asigurat frontul de lu­cru necesar, iar îndrumarea este fă­cută de ingineri, maiştri, tehnicieni cu răspunderi precis stabilite. Rezultatele colaborării dintre şcoală şi întreprindere în organiza­rea şi desfăşurarea instruirii prac­tice a elevilor şi-a dovedit efica­citatea. Elocvente sunt rezultatele obţinute pînă acum la practică de o bună parte a elevilor : cei din anul II zugravi, anul III staţii şi reţele electrice, anul III tinichigii etc. au obţinut numai note de 9­ şi 10. ION RUSJ (Continuare în pag. a Iulja) Cum este organizată practica elevilor pe şantierele de construcţii din Cluj O discuţie despre viitorul imediat al cooperativei a­­gricole de producţie din Cistei, raionul Alba. Ea are loc în fai­a planurilor şi a planşelor, la masa de lucru a preşedintelui. Foto: 1. CUCU Spartachiada de Iarnă a tineretului Astăzi, start in întrecerile etapul I! Ediţia 1965—1966 a Spartachiadei de iarnă a tineretului va fi inaugurată astăzi, 1 decembrie. Eveni­mentul este aşteptat cu interes de tineri, încă de pe acum gata de start. Scriso­rile primite în ulti­mele zile la redacţie ne-au confirmat pre­gătiri intense în toa­te colţurile ţării, pre­gătiri care dovedesc că din prima zi se vor avînta în între­ceri mii şi mii de ti­neri. Această tradiţio­nală competiţie de masă cuprinde şi în actuala ediţie zece discipline sportive: SCHI, PATINAJ, SĂNIUŢE, GIM­NASTICĂ, TRINTĂ, ŞAH, TENIS DE MASĂ, TIR, ORIEN­TARE TURISTICĂ şi HALTERE. Întrece­rile se vor desfăşura în cîteva etape: eta­pa I (pe asociaţii sportive) 1 decembrie — 10 februarie ; eta­pa a II-a (pe grupe de asociaţii sportive) 11 februarie — 10 martie ; etapa a IlI-a (raională, orăşenească) II martie — 25 mar­tie. Spartachiada de iarnă are un rol deo­sebit în antrenarea miilor de tineri la practicarea culturii fizice, mijloc impor­tant de întărire a să­nătăţii şi de ridicare dispute îr.tîietatea toţi tinerii de la oraşe şi sate, fără o clasificare sportivă, în scopul de a-i angrena în practi­carea organizată a disciplinelor preferate. La obţinerea succe­sului dorit se impune ca toţi participanţii să fie bine pregătiţi şi aici o sarcină deo­sebită revine instruc­torilor sportivi, antre­norilor sau sportivilor fruntaşi. Experienţa marilor competiţii de masă ne indică de altfel că succesul întrecerii se a capacităţii de mum­ hotărăşte în etapa I. că. In acelaşi timp, o bună pregătire ca şi în ediţiile pre- a concurenţilor, a­te­cedente, competiţia oferă un bun prilej pentru trecerea nor­melor complexului in­signei de polisportiv. Concursurile etapei 1, mai ales, soli­cită o atentă pregă­tire şi o bună desfă­şurare, elemente ce trebuie asigurate de către organizaţiile U.T.C. în strînsă co­laborare cu asocia­ţiile sportive. In a­­ceastă perioadă, timp de peste 70 de zile, la startul întrecerilor sunt chemaţi să-şi renurilor sportive şi a materialelor necesare, o organizare cores­punzătoare a întrece­rilor asigură din capul locului largă partici­pare a tineretului. E­­vident, un rol stimu­lator în antrenarea ui­nui număr cît mai mare de tineri la Spartachiada de iarnă îl are buna desfăşu­rare a concursurilor încă din primele zile. In acest fel cele a­­proape trei luni, timp de desfăşurare a eta­pei de masă, poate şi trebuie să însemne o perioadă intensă de activitate sportivă a tinerior, de afirmare a talentelor pentru promovarea acestora în etapele superioare. De modul în care se vor pregăti şi vor concura în prima eta­pă, depinde în bună măsură succesul eta­pelor viitoare în care trebuie să se întîl­­nească cei mai buni campioni ai asociaţii­lor sportive, talente autentice la schi, pa­tinaj, gimnastică sau haltere. Pentru aso­ciaţiile sportive, orga­nizaţiile U.T.C. ac­tuala ediţie a Sparta­­chiadei de iarnă con­stituie un bun prilej de antrenare a unui număr cît mai mare de fete într-o bogată şi interesantă activita­te sportivă de masă. Astăzi, în ziua inau­gurală a întrecerilor Spartachiadei de iar­nă vă invităm la star­tul competiţiei, urîn­­du-vă succes deplin! Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Anul XXI, Seria II, Nr. 5145 4 PAGINI — 25 BANI Miercuri 1 decembrie 1965 Raionul muscel este, pe bună dreptate, cunoscut in întreaga ţară pentru tradiţiile sale folclorice, păstrate pînă astăzi şi îmbogăţite în de­cursul anilor. Cîntecele şi por­tul specific local, precum şi vestitele dansuri muscelene au primit o meritată confirmare şi în cadrul mai multor con­cursuri organizate pe plan na­ţional. Activiştii culturali îşi amintesc, de pildă, că o dată, de mult, corul căminului cul­tural din Rucăr a primit un premiu pe ţară, iar la cel de al VI-lea concurs al formaţii­lor de amatori acelaşi cor, împreună cu cele de La Malu cu Flori şi Bughea de jos a ajuns pînă la faza regională. La cel mai recent concurs, al VII-lea, pot fi amintite şi for­maţiile de dansuri de la Be­­revoeşti şi Văleni-Dîmboviţa, care au ajuns la faza re­gională. La acestea se mai adaugă formaţia de teatru de la Godeni care a pri­mit o menţiune pe ţară la cel de al IlI-lea Festival bie­nal „I. L. Caragiale“ (pentru piesa „Aripă de rîndunică“) şi cea de la Berevoeşti care se află în prezent, în cadrul ce­lui de al patrulea festival, în faţa etapei regionale. Tradiţia nu se păstrează însă de la sine. „De urci dealul sus la Ru­căr...“, după cum te îndeamnă un vechi cîntec popular, e de-a­­juns să-ţi arunci privirea prin registrele căminului cultural şi să porţi o discuţie cu tova­răşul director Nicolae Tercea­­nu, pentru a-ţi da seama că aici tradiţia nu se dezminte. Corul, de pildă, deşi nu mai este condus de acelaşi dirijor cu care­­a obţinut anul trecut premiul II pe regiune, nu s-a autodizolvat după aceea. Dim­potrivă, în perioada de iarnă 1964-1965, şi-a îmbogăţit re­pertoriul cu 11 piese noi, iar în prezent a început deja re­petiţiile cu alte bucăţi. Pro­gramele prezentate de cor, împreună cu celelalte forma­ţii ale căminului, au o anu­mită ritmicitate, cu alte cu­vinte au loc destul de des con­fruntări cu publicul, ceea ce asigură nu numai continuita­tea în muncă, ci şi menţine­rea formaţiilor la un nivel ar­tistic constant. Interesant e faptul că la Rucăr se pot ve­dea spectacole şi programe artistice chiar şi în lunile mai dificile, iulie sau august, luni despre care în alte părţi ţi se spune: „Ştiţi... perioada de vară...“. ...Situaţia nu se prezintă peste tot la fel. La Dragosla­­vele, de pildă, există, de ase­menea, o formaţie corală, cu tradiţie dacă o socotim după numărul anilor , a fost înfiin­ţată în 1945 şi dirijată tot de atunci de acelaşi om, tovară­şul Ion Catrinu, care de patru ani este şi directorul căminu­lui cultural. In seara cînd am ajuns în comună am găsit co­rul repetînd. Dar ce păcat că repetiţia aceea era de fapt o reluare a activităţii, după cîte­va luni de stagnare ! Acelaşi cor a făcut anul trecut mai multe deplasări în comune mai mult sau mai puţin apro­piate: Dîmbovicioara, Lereşti, Voineşti, Rucăr. Dar era pe­rioada de desfăşurare a celui de al VII-lea concurs, iar de­plasările erau o condiţie ce­rută de regulament. După ce a ieşit din concurs, corul a tăcut. îl mai găsim prezent doar la un „Festival al pri­măverii“ din mai 1965 (de fapt tot un fel de concurs, organi­zat pe plan regional), cînd a dat spectacol în comuna Dîm­bovicioara şi pe urmă iarăşi tăcere. Bine totuşi că s-a re­nunţat acum la „tăcere“ şi să sperăm că nu pentru a se reveni. Cam tot acelaşi lucru se poate spune şi despre corul de la Rădeşti, şi el înfiinţat cu ,ani în urmă, în 1954, şi care a ocupat locul II pe ra­ion la cel de al VII-lea con­curs dar care, după aceea, a mai dat programe doar la zi­lele festive. Cu echipele de dansuri se manifestă un fenomen asemă­nător. La Lereşti ni s-a spus că formaţia de dansuri a par­ticipat la cel de al VII-lea concurs, s-a oprit la faza in­­tercomunală, iar de atunci a mai dat un program tocmai în cadrul „Festivalului pri­măverii“ din acest an, în de­plasare la Bughea de Jos. Am întrebat însă ce pregăteşte în prezent echipa de dansuri. Ni s-a răspuns: Strba, Ciulean­dra, Brîuleţul şi Ungureasca, adică tot repertoriul de anul trecut. O altă comună, Pu­­cheni, de pildă a dat în urma celui de al VI-lea concurs pe ţară (în 1960) un program la televiziune, compus din dansu­rile : Sírba, Ciuleandra, Brîu­leţul şi Ungureasca. Acum, în 1965, dacă întrebi ne­directe-D. MATALA (Continuare in pag. a Ill-a) „SIRBA“, „CIULEANDRA“ ŞI... PASUL PE LOC 9 însemnări despre activitatea culturală de amatori în raionul Muscel Viitori maiştri şi tehnicieni, astăzi elevi în anul I-utila­je al Grupului şcolar C.F.R. din Capitală, studiind împreună cu profesorul lor, ing. Ioan Sava, în faţa machetei, modul de funcţionare a unei staţii de mixtură asfaltică Foto: AGERPRES îndemn la - EXIGENTA $1 PROFUNZIME -* IN PREGĂTIREA ŞTIINŢIFICA ♦ ♦ de acad. N. Theodorescu decanul Facultăţii de matematică-mecanică a Universităţii Bucureşti Directivele Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român au stabilit un vast program de dezvoltare indisolubil le­gat de progresul ştiinţei, de intensifica­rea cercetărilor fundamentale şi apli­cative în toate compartimentele ştiinţei şi tehnicii noastre. în acest scop, aşa cum arată hotărîrile Congresului, în perioada planului cincinal vor fi făcute noi eforturi pentru întărirea corespunzătoare a bazei materiale a ştiinţei. Pentru finan­ţarea cercetărilor se vor aloca peste 7 mi­liarde lei, din care 1,5 miliarde vor fi des­tinate construirii de noi institute şi labora­toare, dotării cu aparatură de nivel tehnic ridicat. Uriaşul plan de dezvoltare a cercetării ştiinţifice româneşti, indisolubil legat de dezvoltarea economiei întregii ţări, va fi tradus în viaţă de un puternic detaşament de oameni de ştiinţă. Pînă în anul 1970 în instituţiile de cercetare vor lucra peste 30 000 de persoane, punîndu-se accentul pe formarea de cadre ştiinţifice în mate­matică, fizică, chimie, biologie, ştiinţe teh­nice, economice şi în alte domenii. Această puternică dezvoltare a cercetării ştiinţifice româneşti, creşterea impetuoasă a numărului de cercetători, impune — aşa cum arăta tovarăşului Nicolae Ceauşescu în raportul prezentat la Congres, „ridica­rea continuă a nivelului muncii de pregă­tire a noilor cercetători, a specializării lor potrivit progresului ştiinţei contemporane, dezvoltării actuale şi în perspectivă a eco­nomiei şi culturii“. Noul Decret al Consiliului de Stat şi Hotărîrea Consiliului de­ Miniştri privitoare la reglementarea acordării titlurilor ştiin­ţifice, vine să confirme din nou înalta pre­ţuire acordată în statul nostru ştiinţei şi culturii, grijii deosebite pentru continua ridicare a nivelului cercetării ştiinţifice, pentru formarea unor cadre de oameni de ştiinţă la nivelul cerinţelor dezvoltării so­cietăţii noastre. In condiţiile avîntului ştiinţei noastre, în condiţiile în care universităţile, institu­tele de învăţămînt superior, institutele de cercetare se preocupă activ de formarea a noi generaţii de oameni de ştiinţă, de con­tinua ridicare a calificării, a specializării tinerilor cercetători, recentele Hotărîri pri­vind reglementarea acordării titlurilor ştiinţifice reprezintă un remarcabil eve­niment în viaţa ştiinţei şi în viaţa univer­sitară a ţării noastre. Incercînd să sublimem în aceste rînduri rolul acestor hotărîri în procesul formării şi calificării tinerilor oameni de ştiinţă, am vrea să conturăm dintr-un început unele detalii menite a pune în lumină cî­teva dintre prevederile noilor reglementări. Noile hotărîri stabilesc, în primul rînd, titlul de bază al calificării ştiinţifice su­perioare de specialitate, cel de doctor într-o anumită ramură de ştiinţă, apoi titlul de doctor — docent în ştiinţe, me­nit să constituie pentru doctori consacra­rea unei activităţi ştiinţifice îndelungate şi deosebit de remarcabile, concretizată în lucrări care s-au înscris cu cinste în patrimoniul ştiinţei, tehnicii sau culturii, în sfîrşit, este stabilit titlul de doctor honoris causa, care nu este condiţionat de posesiunea nici unuia din celelalte două şi reprezintă încoronarea unor reali­zări de o deosebită importanţă în dome­niul ştiinţei, tehnicii şi culturii sau a unor servicii de o însemnătate cu totul deosebită aduse patriei noastre şi uma­nităţii de unii cercetători români sau străini. Conform noilor hotărîri, doctoratul re­prezintă o formă superioară de învăţă­­mînt destinat a face dovada unor deose­bite aptitudini de cercetare ştiinţifică, concretizate în lucrarea cu caracter ori­ginal prezentată, care deschide viitorului om de ştiinţă drumurile spre rezolvarea creatoare a unor probleme de prim ordin pe care le pune cercetarea ştiinţifică. Lucrarea de doctorat reprezintă cel mai important moment în reglementarea acordării titlurilor ştiinţifice, căci teza de doctorat trebuie să reprezinte o valorifi­care a studiilor şi cercetărilor efectuate şi să constituie o contribuţie meritorie, personală, la rezolvarea unei probleme teoretice sau tehnico-ştiinţifice. (Continuare în pag. a lll-a) S-au constituit comisiile de organizare a conferinţelor de înfiinţare a uniunilor regionale ale cooperativelor agricole de producţie In întreaga ţară au fost constituite comisiile de orga­nizare a conferinţelor de în­fiinţare a uniunilor regionale ale cooperativelor agricole de producţie. Din aceste comisii fac parte preşedinţi, briga­dieri, şefi de echipe, ingineri din cooperativele agricole, ac­“ÎfMîoSfîMpînjl­« şe­­dinţele de constituire au luat cuvîntul subliniind importan­ţa măsurilor adoptate la re­centa Plenară a C.C. al P.C.R. pentru crearea cadrului ne­cesar dezvoltării continue a agriculturii noastre socialiste, creşterii nivelului de trai ma­terial şi cultural al ţărănimii, sporirii aportului agriculturii la avîntul economiei noastre naţionale. Vorbitorii şi-au ex­primat hotărîrea de a munci cu elan şi energie sporită pen­tru înfăptuirea prevederilor plenarei. Discutînd unele probleme ale activităţii cooperativelor agricole, vorbitorii au scos în evidenţă importanţa creării u­­niunilor raionale şi regionale, a Uniunii Naţionale a Coopera­tivelor Agricole de Producţie în orientarea activităţii coope­rativelor agricole pentru fo­losirea cît mai eficientă a re­surselor de care dispun şi gos­podărirea raţională a pă­­mîntului şi a celorlalte mij­loace de producţie, în îndru­marea unităţilor pentru dez­voltarea proprietăţii obşteşti, organizarea şi retribuirea muncii, îmbinarea intereselor generale ale statului cu cele personale ale ţăranilor coope­ratori. Participanţii au adoptat planurile de activitate ale co­misiilor regionale care au şi început munca de organizare a conferinţelor de înfiinţare a uniunilor regionale ale coo­perativelor agricole. (Agerpres) De ce n-ar fi şi sala ca-n filme ? Există un Bucureşti un cine­­matograf care pe afişele şi pro­gramele editate săptămlnal de întreprinderea cinematografică orăşenească figurează ca o sală j — jj j« ---■ — ah 7__ __a — UCOU1IU1U jyCiUJU copii. După cum foarte bine ştiu mai ales părinţii cu copii de vlrstă preşcolară sau din primele clase ale şcolii genera­le, acest cinematograf se nu­meşte Doina şi îşi împarte spaţiul albc pentru spectatorii cu pantaloni scurţi cit şi pen­tru cei vîrstnici.­­Dimineţile sunt programate filme de scurt metraj, de obicei de animaţie iar după-amiaza filme pentru adulţi). Profilul ambiguu al a­­cestei săli se răzbună însă căci cinematog­raful Doina apare spectatorului ca un teritoriu al nimănui. Copiii de la matinee sunt dezolaţi de răceala cu care ii întîmpină pereţii albi din sala de proiectări iar spectatorul matur de după-amiază se simte stingher în holul în care ală­turi de fotografiile adulte se află poze din basmele filmate. Decorarea cu elemente speci­fice vizitatorilor de vîrstă mică nu este o noutate pentru loca­lurile de utilitate publică în care vin copii. Policlinicile s-au conformat de mult acestei idei, la fel frizeriile pentru copii. Numai cinematograful, lăcaş de artă, în care frumosul ar tre­bui să te întîmpine chiar de la intrare, este străin de această preocupare. Cu un an în urmă, lucrători ai Studioului cinema­tografic „Animafilm" se anga­jau prin declaraţii în presă să ia acest cinematograf sub pa­tronaj. Excelentă idee. Timpul însă a trecut şi lucrurile nu s-au schimbat. Tovarăşii de la întreprinderea orăşenească spun că au cerut de mai multe ori creatorilor de la sectoarele de­sen animat şi păpuşi animate din studioul amintit să le dea concursul în această privinţă dar că pînă acum nimeni n-a răspuns într-un fel sau altul.­­Cererile de colaborare primesc de obicei răspuns o singură dată pe an. Aţi ghicit, la 1 iu­nie, cu prilejul zilei internaţio­nale a copiilor, cînd vine cite un regizor şi le vorbeşte despre tehnica şi estetica Ulmului de animaţie preşcolarilor între 3 şi 7 ani­­). In incinta Studioului „Anima­film" sunt numeroase panouri cu fotografii şi desene închi­puind scene şi momente de lu­cru din filmele pentru copii realizate aici. De asemenea, în magazia studioului sunt alte multe asemenea desene şi pă­puşi care au „jucat" în fil­mele realizate de „Animafilm". Nu s-ar putea organiza oare cu aceste desene şi păpuşi o expoziţie permanentă în holul cinematografului Doina ? Şi nu s-ar putea decora pereţii cine­matografului cu imagini în­fă­­ţişînd eroii filmelor de anima­ţie ? Şi nu s-ar putea ca săptămî­­nal, sau — pentru început — lunar să se organizeze întîl­­niri cu regizori sau interpreţi din filmele dedicate lor ! Sau cu alţi colaboratori la realiza­rea filmelor ? Treaba aceasta n-ar cere de­cit un minim de efort din par­tea creatorilor celor două sec­ţii de la Animafilm. In schimb, cinematograful Doina ar deveni Intr-adevăr o sală pentru copii iar micii spec­tatori s-ar simţi aici la ei a­­casă. A. T.

Next