Scînteia Tineretului, iunie 1966 (Anul 22, nr. 5298-5323)

1966-06-01 / nr. 5298

AVANCRONICA LA SECERIŞ • Autoritatea apre­­ cierilor unor specia­­ lişti • Experienţe şi sugestii utile în legătură cu piesele de schimb @ înda­toriri evidente pentru organizaţiile U. T. C. Discutăm cu tovarăşul pro­fesor univ. dr. docent Vasile Stratula, de la Institutul agronomic „Tudor Vladimires­­cu“ din Craiova. „Am parti­cipat la cîteva schimburi de experienţă care au avut loc în ultimul timp în regiune, cu inginerii agronomi. La toate s-a ajuns la concluzia, pe baza constatărilor din teren, că anul acesta campania de recoltare a păioaselor este po­sibil să se declanşeze mai devreme decît anul trecut. In toată regiunea culturile s-au dezvoltat frumos, promiţînd o recoltă bună, la nivelul eforturilor care s-au depus. Se impune cu atît mai mult o pregătire minuţioasă, pînă la ultimul amănunt, a recol­tatului. Această ultimă etapă va trebui să le depăşească pe cele anterioare, prin prompti­tudine, concentrare de forţe şi organizare". Am transmis părerea tova­răşului profesor Stratula mai multor interlocutori de la con­siliul agricol regional şi din unităţi. Ne răspunde mai întîi tovarăşul inginer Marin Mateescu , vicepreşedinte al consiliului agricol regional. „Şi noi suntem­ convinşi că anul acesta va trebui să ter­minăm repararea combinelor, batozelor şi preselor de paie, într-un timp mai scurt decît în alţi ani. Recent am în­tocmit un plan de mă­suri conform căruia toate utilajele necesare campaniei de recoltare să fie gata recepţionate pînă la 5 iunie. A fost discutat acest plan cu inginerii şefi din S.M.T., au fost întocmite grafice de repa­raţii zilnice, s-au făcut calcule asupra necesarului pieselor de schimb. La acest ultim capitol sîntem însă foarte deficitari. Ne lipsesc încă multe repere deosebit de importante, fără de care nu putem face un pas înainte". Sîntem în posesia acestui „plan de măsuri concrete“. Cele 30 de puncte grupate în 4 capitole poartă pecetea unor recomandări generale, cunos­cute și arhicunoscute de con­ducerile S.M.T., valabile pen­tru orice campanie şi în orice timp. Un sprijin concret şi bine­venit l-a dat, totuşi, serviciul regional S.M.T. tuturor unită­ţilor din subordine, prin schimbul de experienţă orga­nizat zilele trecute la S.M.T. Cîrcea. Aici a fost executat, după un proiect propriu, un colector de paie prins în spa­tele combinei şi care se de­clanşează automat, lăsînd din loc în loc paiele în grămezi. In urmă, două tractoare trag un paravan care strînge toate aceste grămezi la capul locu­lui. Se încearcă astfel un sis­tem simplu şi eficace pentru o rapidă eliberare a terenului în vederea trecerii imediat la arat.­ Se preconizează ca pînă la 5 iunie pregătirile pentru campania de recoltare să fie încheiate. Dar tot serviciul S.M.T. ne prezintă o lungă listă cu piese de schimb in­existente în bazele de apro­vizionare. In consecinţă, va fi posibil să se respecte termenul propus ? Interlocutorii noştri recunosc faptul că demonta­rea combinelor s-a făcut cu MIHAIL DUMITRESCU (Continuare In pag. a Ill-a) Teliuc... In zidul aspru — cetate carpatină, Fier căutăm în stîncă, şi-l scoatem la lumină. Frînghia-mi e „podeaua“, „acoperiş“ — doar cerul. Dar braţu-mi e mai tare ca stînca şi ca fierul. Foto:­­ CUCU Autocamionul 100 OOO De la un pupitru, un om condu­ce conveierul de mare dimensiune şi de o remarcabilă forţă mecanică pe spinarea căruia îna­intează autocami­oanele „Carpaţi“ şi „Bucegi“, cu linia lor frumoasă şi mo­dernă. ...Ne aflăm în hala de montaj a Uzine­lor „Steagul ro­şu". Aici s-au adu­nat sute de oţelari, turnători, strungari şi montori. Cu toţii au venit să asiste la un eveniment important: ieşirea de pe banda de montaj a celui de-al 100 000-lea camion. Sărbătoritul se mai află încă pe ultima turaţie de conveier, cînd în cabină se urcă şoferul Florea Vasile şi cînd vo­lanul nou-nouţ sim­te pentru prima oară crisparea mîi­­nilor atente. Urale puternice izbucnesc din piepturile celor prezenţi. Tineri şi vîrstnici se îmbră­ţişează. Sînt cei care i-au dat viaţă, care au cheltuit în acest scop mii de ore de căutări şi frămîntări punînd în el sufletul şi mîndria lor de con­structori. De la primul autocamion „S. R. 101" ieşit de pe banda de montaj acum 12 ani în ur­mă, vestind începe­rea fabricaţiei de autocamioane în ţa­ra noastră, a fost străbătută o perioa­dă importantă de-a lungul căreia colec­tivul de la această uzină s-a maturi­zat, a cîştigat o bogată experienţă care i-a permis să îmbunătăţească per­manent autocamioa­nele şi să ridice ni­velul tehnic gene­ral al uzinei. Acum, la fiecare 8 minute un autocamion modern păşeşte pe banda de montaj. TRAIAN CATINCESCU O delegaţie guvernamentală română va vizita Turcia O delegaţie guvernamentală română, condusă de preşedin­tele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, va face o vizită în Republica Turcia în a doua jumătate a lunii iulie 1966, la invitaţia preşedintelui Consiliului de miniştri al Republicii Turcia, Suleyman Demirel. In pagina a lll-a • CRONICA LITERARĂ: Sugestiile pro­zei scurte , în pagina a IV-a Proletari din toate ţările, uniți-vă ! Anul XXII, seria II, Nr. 5298 4 PAGINI — 25 BANI Miercuri 1 iunie 1966 CONSFĂTUIREA PE ŢARĂ A CONSTRUCTORILOR DE MAŞINI In cursul dimineţii au avut loc discuţii în cadrul secţiilor­­ de specialitate. După-amiază,­­ în şedinţă plenară, au fost „ prezentate concluziile dezba- I terilor din aceste secţii, după­­ care au continuat discuţiile pe­­ marginea raportului. Luînd cuvîntul pe marginea ■ raportului prezentat de tova- g­răşul Ilie Verdeţ, toţi vorbi-­­ torii de luni şi marţi au rele- "­vat cu mîndrie marile reali- g zări obţinute de oamenii mun- g cii în înfăptuirea politicii consecvente şi ferme a Parti- I dului Comunist Român de in- S dustrializare socialistă a ţării, o chezăşie sigură a dezvoltării I multilaterale a economiei na­ ■ ţionale, a creşterii bunăstării poporului, asigurării indepen­denţei şi suveranităţii naţio­nale. Relevînd rezultatele bune obţinute în primele luni ale acestui prim an al cincinalu­lui, participanţii şi-au ma­nifestat încă o dată hotărîrea de a îndeplini marile sarcini ce le revin din vastul program­­ de dezvoltare a ţării elaborat­­ de Congresul al IX-lea al partidului. Ei au analizat pe larg în lumina expe- i rienţei dobîndite, căile pen-­­ tru îndeplinirea, în cele mai bune condiţii, a sarcinilor­­ ce revin constructorilor de maşini în actualul cincinal, neajunsurile care s-au mani- | festat în unele domenii şi felul în care acestea trebuie înlătu- I rate, au făcut numeroase pro- | puneri preţioase şi şi-au luat angajamente pentru valorifi­carea mai deplină a marilor­­ rezerve existente în fiecare , întreprindere, pentru îmbună­(Continuare in pag. a Il-a) . • Congresul P. C. din Cehoslovacia • COMENTARIUL ZILEI: Dominicanii la urne • Arsenalul sud-african COTELE LACULUI VIDRARU Există, cum se ştie, autori de poeme într-un vers. . Un exemplu clasic în lirica noas­tră este Ion Pillat: între atî­­tea alte opere, pe cea mai subţire strună el a făcut să vibreze frumuseţi sonore cu rezonanţă caldă. îmi place să amintesc cîteva. Pescăruşi : „Din valuri spu­me albe au început să zboare" Veveriţă, toamna : „O frun­ză roşie suie pe ramuri, alte cad". Friză : „De cînd îţi legi san­dala,, s-au deslegat milenii". Golful : „A strîns albastru-n braţe şi-l leagănă mereu". Povestire : „In codrul nu­mai muguri, un sunet de to­por". Descălecătorii: „Intîiul fum de sate şi-n vale glas de cîini“. Fie că desfăşoară larg o me­taforă, fie că ţintuieşte în rama stampei atitudinea cea mai caracteristică dintr-o suită dinamică, pentru a permite să i se pătrundă ver­sul şi graţia, poemul­ într-un vers apelează la fondul nostru aperceptiv, ne solicită să-l în­tregim cu viziunile şi aminti­rile noastre. Cînd poetul schiţează din materialul a nu­mai nouă cuvinte următorul Portret : „Durere cu ochi ne­gri sub părul azi mai alb“, el este sigur că de undeva, din lumea reflectată în noi, un astfel de chip, nouă cunoscut, va sui spre primul plan al memoriei, fixînd în conştiinţa cititorului imaginea­­suferinţei neatenuate de timp. Poemul într-un vers intitulat: Seara la Voroneţ poate fi pe deplin savurat doar dacă ne este cu­noscut un anumit amănunt: albastrul intens de pe faţada bisericii, (faimosul albastru de Voroneţ, fondul pe care se detaşează personajele biblice), se nuanţează diferit, oră de oră, în funcţie de culoarea cerului! Şi acum iată poe­mul : „La sfinţii-n zugrăvea­lă, amurgu-ngenunchiază" cu alte cuvinte căderea serii, re­percutată, în întunecarea trep­tată a albăstruiui zugrăvelii, evocă, prin prezenţa sfinţilor, o evlavioasă îngenunchiere. Pe scurt, cu cît avem mai multe chei pentru elementul care a declanşat emoţia, cu atît mai intensă este reacţia sensibilităţii noastre de iubi­tori ai frumosului, prelungind, mult dincolo d­e puţinele si­labe, satisfacţiile actului es­tetic. Dar iată că, într-un ziar, ci­tim o informaţie din cea mai fierbinte actualitate. Titlu: „Cotele lacului Vidraru“. Trei cuvinte oarecare, unul folosit mai ales în limbajul tehnicie­nilor, un altul din principalul fond lexical al limbii, în sfîr­­șit al treilea din domeniul to­ponimiei. Toate trei la un loc, însă, alcătuiesc un întreg de o izbitoare valoare poetică, pentru oricine este cît de cît informat asupra epopeii de pe Argeș. Din toamna lui 1962, cînd prima benă cu beton sî-a (Continuare In pag. a lll-a) Ştefan Iureş nins Ziua internaţionala a copilului R­aţiunea care a impus în ca­lendarul contemporan o zi dedicată copilului mărturi­seşte mai mult decit un gest simbolic prin care, dintr-o nobilă exaltare, u­­manitatea a simţit nevoia să-ş i sărbătorească anual dragostea, statornica dra­goste pentru cele mai fragede mlă­­diţe ale ei. Confundat, pe drept cu­­vînt, cu viitorul, copilul, viaţa lui, destinul lui, ocupă un loc de-o impor­tanţă capitală în gîndirea lucidă a omenirii moderne şi, fără îndoială, sensul primordial al acestei zile tre­buie căutat in acuta necesitate de a ne oferi un prilej în plus de meditaţie cu privire la ziua de mîine. Pentru că nici unui om, meritîndu-şi acest nume scris cu majusculă spre a-l deosebi de o simplă existenţă biologică, nu-i este indiferent viitorul, nici unuia nu-i poa­te fi străină participarea la efortul unanim al popoarelor de a asigura co­pilul in faţa gravelor incertitudini, al COPIII Octav Pancu­laşi furtunilor şi incendiilor pe care pla­neta noastră le-a înregistrat şi, din nefericire, le înregistrează încă. Şi ast­fel, în chip firesc, meditaţia la soarta copilului se înscrie în vasta creaţie în­chinată de omenire păcii şi înţelegerii, ziua de 1 Iunie devenind prin mesajul său o înflăcărată chemare la sporirea forţelor conduse de ideea securităţii colective. Civilizaţia socialistă, România de azi, militantă fără rezerve în toate acţiu­nile, contribuind la cauza păcii şi pro­gresului social, pot prezenta în această zi tablouri edificatoare, degajind sen­timente tonice, stîrnind pretutindeni îndreptăţite admiraţii şi oglindind o atenţie permanentă, în necontenită creştere, acordată vieţii, educaţiei, dez­voltării multilaterale ale copilului. Cu o mîndrie pe deplin justificată, nouă, românilor, ne place să spunem că săr­bătoarea copiilor noştri este în fiecare zi, pentru că în fiecare zi iubirea, grija şi gingăşia noastră se revarsă a­­supra copiilor, pentru că neîncetat le dăruim tot ce avem mai bun şi mai frumos, tot ce le poate face viaţa mai bună şi mai frumoasă. Alocaţia de stat pentru copii se ridică la noi, în cursul unui singur an, la sume de ordinul mi­liardelor. La sume de acelaşi ordin se urcă cheltuielile pentru sănătatea, ins­trucţia şi educaţia copiilor. Statisticile mondiale ne rezervă un loc de frunte printre naţiunile care cunosc un pro­centaj minim al mortalităţii infantile, printre ţările cu un învăţămînt dezvol­tat­. La noi, şcoala, noţiune insepara­bilă de grija pentru destinul copiilor, reprezintă o instituţie care se bucură de maxime privilegii din partea statu­lui socialist, prin caracterul gratuit şi obligatoriu al învăţământului de cul­tură generală, stabilit astăzi la opt ani, prin zestrea cu care mereu este inves­tită, prin asigurarea ei cu cadre didac­tice competente şi, desigur, în primul rînd, prin orientarea sa profund ştim­­(Continuare în pag. a lll-a) Vizita Maiestăţii Sale Imperiale Sanşahi­­niei BRAŞOV.­­ De la tri­mişii speciali Agerpres, Mir­­cea Moarcăş şi Adrian Iones­­cu , Maiestatea Sa Imperială, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, Şahinşahul Iranu­lui, şi-a continuat marţi vi­zita în regiunea Braşov, însoţit de Gheorghe Rădu­­lescu, vicepreşedinte al Consi­liului de Miniştri, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Ion Mărcuş, preşe­dintele Sfatului popular re­gional, de alte­ persoane ofici­ale, ca şi de membrii suitei sale, suveranul Iranului a vi­zitat în cursul dimineţii cu­noscutul monument arhitec­tonic — Biserica Neagră. Aici, înaltul oaspete, după ce a luat cunoştinţă de istoricul acestei vechi construcţii braşovene, a asistat la interpretarea la orgă a unui preludiu de Bach. Coloana maşinilor oficiale a străbătut apoi străzi principa­le ale oraşului, de-a lungul că­rora numeroşi braşoveni au salutat cordial pe înaltul oas­pete. Drumul a continuat spre Prejmer, unde, după obiceiul locului, săteni călări, în port naţional au ieşit în întîmpi­­narea Şahinşahului. Aceeaşi primire ospitalieră şi la sediul gospodăriei agricole de stat din localitate. La sosire, suveranul Iranului a fost salutat de An­gelo Miculescu, prim-vicepre­­şedinte al Consiliului Superior al Agriculturii. Prezentarea activităţii gospodăriei, de că­tre directorul ei, ing. Ion Toma, a suscitat interesul Şa­hinşahului, care şi-a exprimat dorinţa de a cunoaşte îndea­proape fermele sectorului zoo­tehnic. „Ne interesează foarte mult ce aţi realizat dv., de­oarece avem intenţia de a or­ganiza în Iran o fermă de a­­cest gen pe 4 000 de hectare" , a subliniat înaltul oaspete. Au fost arătate „recordmene­­le“ fermei, fiecare vacă de rasă de aici dînd în jurul a 45 litri de lapte pe zi. S-a mers apoi la păstrăvăria gospodă­riei. La încheierea acestui po­pas la Prejmer, Şahinşahul a felicitat pe directorul gospo­dăriei. „Vă doresc cele mai bune realizări și o prosperita­te continuă — a spus Maiesta­tea Sa Imperială. Contribuţia pe care o aduceţi economiei ţării dv. să fie tot mai mare“. ...Din nou o scurtă , revedere cu oraşul de la poalele Tîmpei, în drum spre Poiana Braşov. La una din serpentinele noii şosele ce şerpuieşte în coasta muntelui, maşinile se opresc. Oaspeţii admiră panorama o­­raşului ce se pierde în depăr­tare, spre ţara Birsei. La amiază, în saloanele ho­telului „Sport“ din Poiana, preşedintele Sfatului popular regional a oferit un dejun în onoarea Maiestăţii Sale Impe­riale. In timpul mesei, care s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă cordialitate, au fost ros­tite scurte toasturi. Este pentru mine o deosebi­tă cinste să salut prezenţa în mijlocul nostru a Şahinşahului Iranului — a spus Ion Mărcuş, preşedintele Sfatului popular, regional. Ne exprimăm satis­facţia că în cursul călătoriei în România, Maiestatea Sa Im­perială a binevoit să viziteze şi regiunea Braşov, pentru a cunoaşte unele din realizările noastre. Braşovul — a conti­nuat el — oraş cu o veche şi bogată tradiţie culturală şi e­­conomică, este astăzi un pu­ternic centru industrial cunos­cut în multe ţări prin produ­­sele fabricilor sale. Tractoare­le, rulmenţii şi alte maşini,ex­portate peste hotare, în cadrul relaţiilor noastre comerciale, contribuie la strîr­gerea legă­turilor cu alte poppig, prin­tre care şi ensfiaSiteA popor b­an­aj?bSiitiftTC s­hâxt .­­ ■ - »4. -Primirea făcută' de' locuito­(Continuare in pag. a lll-a)

Next