Scînteia Tineretului, august 1966 (Anul 22, nr. 5351-5375)
1966-08-02 / nr. 5351
® în această pagină # în această pagină # în |X/| această ' il pagină # în această pagină Q în această pagină CARE ESTE CEA MAI FRUMOASĂ MESERIE A SATULUI G eneralizînd o metodă, îndeosebi în ultimul trimestru al anului şcolar trecut, organizaţiile U.T.C. din numeroase şcoli generale au organizat, cu ajutorul direcţiilor, al diriginţilor întîlniri cu mecanizatorii brigăzilor din sat, cu specialişti din S.M.T. In unele cazuri mecanizatorii şi specialiştii din S.M.T. s-au întîlnit cu elevii în cadrul unor adunări generale U.T.C. deschise, sau la orele de dirigenţie. La Viişoara, „Colocviul“ despre viitoarea profesie de mecanizator a fost organizat în colaborare cu comitetul organizaţiei U.T.C. din S.M.T., iar la Tătaru, la întîlnire a luat parte şi preşedintele cooperativei agricole. După ce mecanizatorii au vorbit despre munca lor, preşedintele s-a făcut ecoul aprecierilor de care se bucură ei în sat, înfăţişînd elevilor legătura indisolubilă dintre dezvoltarea viitoare a cooperativei agricole, creşterea bunăstării sătenilor şi extinderea mecanizării lucrărilor agricole. Interesante, pline de învăţăminte au fost şi adunările generale ale elevilor din comunele Remus Opreanu şi Mircea Vodă — raionul Medgidia, Greci, Horia şi Cerna — raionul Măcin , Hîrşova şi Pantelimon — raionul Hîrşova, la care au luat cuvîntul maiştri instructori şi profesori din şcolile profesionale de mecanici agricoli; vizitele întreprinse la S.M.T. de elevii din Cuza Vodă, Castelu şi Enisala. Iniţiative, acţiuni valoroase care i-au ajutat pe cei aflaţi în pragul alegerii drumului în viaţă să cunoască o parte din satisfacţiile pe care ţi le oferă profesiunea de mecanizator, rolul deosebit ce revine acestora în îndeplinirea sarcinilor cincinalului, privind creşterea producţiilor agricole. Din păcate însă asemenea acţiuni, care ar fi putut să aibă loc în fiecare şcoală, în fiecare cooperativă agricolă, au rămas pînă acum ca o floare rară, cîte una-două într-un întreg raion. Comitetele raionale ale U.T.C. n-au acţionat în nici un fel pentru generalizarea experienţei bune.ucrările celui de-al VIII-lea Congres al U.T.C. au fost într-o mare măsură o pledoarie pentru iniţiativă în activitatea organizaţiilor U.T.C. Dobrogea — ţinutul acesta dintre Dunăre şi Mare — s-a făcut cunoscută în ultimii ani, cucerind admiraţia întregii ţări şi prin impresionantele transformări ale agriculturii sale. In economia regiunii agricultura ocupă un loc de frunte. Sunt aici raioane ca Negru Vodă, Adamclisi, Istria şi Hîrşova, care au obţinut rezultate remarcabile de-a lungul anilor. Era, deci, normal ca organele şi organizaţiile U.T.C. să-şi îndrepte atenţia în măsura necesară spre îndeplinirea hotărîrilor adoptate de Congres privind activitatea tinerilor din agricultură. Dar jaloanele precise date activităţii organizaţiilor U.T.C. de la sate de către Congresul al VIII-lea, privind îndrumarea tinerilor către acele sectoare în care este mai multă nevoie de ei, nu au dat pînă acum în Dobrogea roadele aşteptate. în luna mai, activiştii comitetului regional al U.T.C., reîntorşi din teren, au informat despre felul „cum sînt orientaţi elevii din clasele a VIII-a în alegerea profesiunii. Concluziile analizei — aşa cum ne-au fost prezentate la comitetul regional U.T.C. : 1) Ne-am trezit cam tîrziu cu această analiză ; 2) S-a făcut puţin în această problemă (n.r.: după aceea, nu s-a mai făcut nici atît) ; 3) Activiştii nu cunoşteau bine problema“. Ulterior, membrii biroului comitetului regional al U.T.C. au făcut un studiu privind condiţiile de muncă şi viaţă ale tinerilor mecanizatori din S.M.T. şi G.A.S. Concluziile acestui studiu nu s-au concretizat însă pînă astăzi în nici o acţiune concretă, în acest... bilanţ ar mai fi de trecut intenţia înscrisă în planul de muncă al comitetului regional U.T.C. de a organiza o consfătuire cu tinerii mecanizatori fruntaşi din regiune. Dar a rămas numai o intenţie... Organele şi organizaţiile U.T.C. din regiunea Dobrogea au acumulat o valoroasă experienţă privind recomandarea celor mai buni tineri pentru a lucra în sectoarele zootehnice. Cooperativele agricole şi gospodăriile agricole de stat, dezvoltîndu-şi fermele de animale aveau nevoie de un număr mare de tineri care să-şi însuşească temeinic această meserie cu puţine tradiţii în regiune. In etapa actuală, pe primul plan revine însă în Dobrogea sarcina îndrumării tinerilor, către şcolile de mecanici agricoli. Pentru anul acesta sarcina de şcolarizare este de 1850 de elevi pentru anul întîi, în bună parte, experienţa dobîndită în primul caz putea servi acum la organizarea unor acţiuni interesante, cu larg ecou în rîndul tinerilor. Dar, cu toate că pînă la organizarea raidului nostru examenele de admitere la şcolile de mecanici agricoli se ţinuseră, la comitetul regional şi la comitetele raionale ale U.T.C. nu se cunoşteau nici măcar sarcinile cu privire la şcolarizare. Mai mult, faptul că la examenul de admitere din şcolile profesionale de mecanici agricoli s-au prezentat doar 597 candidaţi (pentru , 1850 de locuri), din care 514 au fost admişi, este considerat ca ceva normal. La Comitetul raional Negru Vodă al U.T.C. (ca şi la Medgidia) ni s-a spus, de exemplu, că anul acesta liceele teoretice şi cele agricole, şcolile profesionale din industrie au făcut ca în multe sate să nu mai rămînă absolvenţi ai clasei a VIII-a şi pentru şcolile de mecanici agricoli (?). Situaţia în posesia căreia ne aflăm arată cit de departe de realitate sunt asemenea argumente, cit de puţin cunoşteau interlocutorii noştri realitatea din raioanele lor, în regiunea Dobrogea, excluzînd oraşul Constanţa, au absolvit anul acesta şcoala generală de opt ani 8 087 de tineri, iar liceele şi şcolile profesionale din industrie au scos în anul în curs la concursul de admitere 2180 de locuri. Mai e nevoie de alte calcule, de precizări în plus ca loc de frunte în rîndul maiştrilor recoltelor mari realizate în Dobrogea se înscriu şi numele multor tineri mecanizatori. Discutam acum cîteva zile cu Victor Dan şi Gheorghe Bălăşanu, care lucrează în brigăzile de tractoare de la cooperativa agricolă din Comana. Amîndoi, vorbeau cu respect despre profesiunea lor, împărtăşindu-ne din satisfacţiile , activităţii lor pe ogor. Gheorghe Bălăceanu, de exemplu, care acum a încheiat cea de a treia campanie de recoltare a păioaselor din cariera sa, făcea următoarea socoteală : „în trei ani de muncă am lucrat cu tractorul meu o suprafaţă de teren de pe care am recoltat peste 700 000 kg. grîu — plinea pe o zi a mai bine de 1 000 000 de oameni. Spuneţi-mi — ne întreba el — la cei 20 de ani ai mei asemenea rezultate nu-mi dau tot dreptul să mă mîndresc cu meseria mea?“ Şi ca,el am cunoscut în Dobrogea mulţi tineri. Numai simpla transcriere din carnetul de însemnări a numelor acestora ar umple cîteva coloane de ziar. După fiecare asemenea nouă cunoştinţă, în minte ne-a revenit întrebarea pe care dorim s-o adresăm organelor şi organizaţiilor U.T.C. din Dobrogea. De ce nu sunt invitaţi aceşti oameni să vorbească tinerilor aflaţi larăscrucea drumului în viaţă, atunci cînd îşi pun problema alegerii profesiunii, despre frumuseţea meseriei ce le-a adus atîtea satisfacţii? Răspunsul îl dăm tot noi, în primul rînd pentru că comitetele raionale ale U.T.C. cunosc mult prea puţin viaţa şi activitatea unor asemenea tineri, succesele obţinute de ei în producţie, problemele care-i preocupă. La Negru Vodă, de exemplu, cînd i-am rugat pe tovarăşii secretari ai comitetului raional al U.T.C. să ne vorbească despre tineri mecanizatori fruntaşi a căror viaţă şi activitate ei o recomandă ca exemplu şi altora, n-au ştiut să ne spună aproape nimic dacă organizaţiilor U.T.C. le revine sarcina cultivării interesului tinerilor de la sate pentru această importantă meserie din agricultură, răspunderea îndrumării viitorilor candidaţi spre şcolile de mecanici agricoli o poartă, în egală măsură, aşa cum reamintea un recent ordin al Consiliului Superior al Agriculturii, toate organele agricole. Pentru precizare, transcriem un pasaj din documentul amintit, emis de Direcţia generală a învăţămîntului şi propagandei agricole la 28 mai a.c.:„Pentru o bună selecţionare a candidaţilor, vă rugăm a trasa sarcină unităţilor în subordine (ordinul se adresa Consiliului agricol regional Dobrogea) de a îndruma un număr cât mai mare de candidaţi către şcoli. în acest scop vor fi antrenate în recrutarea candidaţilor, conducerile trusturilor locale G.A.S., serviciul regional S.M.T., consiliile agricole raionale, uniunile raionale ale cooperativelor agricole de producţie şi conducerile unităţilor agricole socialiste pentru care se pregătesc viitorii muncitori calificaţi în meseriile de mecanici agricoli, maşinişti utilaje terasamente, electricieni, strungari“. O colaborare între aceste organe şi organizaţiile U.T.C. era într-adevăr de natură să rezolve problema. Dar nu numai că Comitetul regional al U.T.C. a fost omis de la această colaborare, ea nu a funcţionat nici măcar între organele agricole. Mai mult, unii tovarăşi, ca inginerul Popa Constantin,, preşedintele Consiliului agricol raional Medgidia, de pildă, ne-a declarat ferm că nu a făcut nimic, întrucît nu se socoate răspunzător. „Şi apoi — ne-a precizat dânsul — am auzit de această acţiune doar la teleconferinţa din 30 iunie“. Analiza atentă a faptelor arată însă că vina pentru modul în care s-a desfăşurat pînă acum recrutarea candidaţilor pentru şcolile profesionale de mecanici agricoli revine în bună parte,şiDirecţiei generale a învăţămîntului şi propagandei agricole din Consiliul Superior al Agriculturii, care a făcut cu multă întîrziere repartizarea pe regiuni şi pe şcoli a sarcinilor de şcolarizare pentru anul I al şcolilor profesionale de mecanici agricoli. La Constanţa această repartizare a ajuns abia la 14 iunie — cu numai 20 de zile înaintea concursurilor de admitere — cu mult după ce şcolile generale îşi încheiaseră cursurile. La numai două săptămîni, acelaşi for expediază o nouă adresă în care se spune : „Urmare la adresa nr. 107 199/ 1966, vă facem cunoscut că în baza hotărîrii Comitetului executiv al Consiliului Superior al Agriculturii din 20 iunie a.c., planul de şcolarizare la şcolile profesionale din regiunea Dobrogea se majorează conform sarcinilor din tabelul alăturat“. De la început se impun două întrebări : 1) De ce sarcinile de şcolarizare nu au fost date la timp util pentru ca acţiunea de recrutare a candidaţilor să se sprijine pe o propagandă largă ? 2) Dacă abia la 20 iune s-a definitivat planul de şcolarizare, pe ce bază a fost elaborată la 14 iunie sarcina de şcolarizare trimisă regiunilor ? Dar să urmărim în continuare cum s-a desfăşurat acţiunea de recrutare a candidaţilor. La regiune această sarcină a fost încredinţată directorilor de şcoli şi şefilor de cadre din unităţi. Treptat, treptat, însă colaboratori în realizarea acţiunii au rămas tot mai puţini — şcoala profesională şi S.M.T. sau G.A.S. Sau o altă faţă a „colaborării“. Şeful serviciului de cadre de la S.M.T. Chirnogeni, solicitînd sprijinul preşedintelui cooperativei agricole din Comana (unitate unde, în brigăzile de tractoare care o deservesc din 23 de mecanizatori doar 9 sunt din sat), i s-a răspuns : ..Dacă aveţi nevoie de elevi pentru şcoală, n-aveţi decit să aduceţi; pe noi nu ne interesează“. Dar de mecanizatori nu va fi nevoie şi ,« % % i\ « « « , pentru tractoarele care vor fi repartizate în anii viitori să lucreze şi pe ogoarele cooperativei agricole din Comana. Şi atunci, de unde să fie recrutaţi aceştia am asistat la o flB discuţie a in-JB ginerului Va-JB sile Marines-11 cu de la coo-S_Wtperativa agricola din Coasa 1EL badin cu un sătean pe care îl îndemna să-şi trimită fiul la şcoala de mecanici agricoli. „Ştiţi ce — a răspuns cooperatorul ? Nu-l trimit, pentru că la şcolile astea nu se învaţă mare lucru“. Răspunsul brutal, vădit exagerat, ne-a atras atenţia spre o latură a problemei. în primul rînd, importanta creştere a sarcinilor de şcolarizare ridică probleme deosebite privind cazarea şi spaţiile de clasă. O inspecţie întreprinsă la Consiliul agricol regional, împreună cu un delegat al Direcţiei generale de învăţământ şi propagandă din Consiliul Superior al Agriculturii, a dus la concluzia că şcolile din Dobrogea pot face faţă acestor sarcini sporite. Şi s-a indicat extinderea dormitoarelor şi sălilor de clasă pentru ca ulterior să se facă o redistribuire a elevilor între şcolile din regiune. Aceste lucrări, ca de altfel şi cele numite în termeni generali „reparaţii“ şi „curăţenie“, se desfăşoară foarte anevoios. Aproape toţi directorii şcolilor au plecat în concediu după sesiunea de examene, nelăsînd în urma lor nimic clar. O asemenea situaţie am întîlnit la Horia, Cobadin, Chirnogeni şi Castelu. La Castelu sînt, de exemplu, planificate lucrări pentru lărgirea spaţiului de şcolarizare, dar pînă acum nu s-a întreprins nimic în acest sens. Aducem şi cu acest prilej în faţa Consiliului Superior al Agriculturii o problemă sesizată în mai multe rînduri de ziarul nostru:1 — necesitatea recrutării cadrelor didactice pentru şcolile profesionale de mecanici agricoli din rîndul specialiştilor. Este un lucru cunoscut că în unele şcoli nivelul învăţămîntului este scăzut datorită numărului insuficient de cadre de specialitate. Chibzuind asupra acestei situaţii, Consiliul agricol regional Dobrogea a prezentat Consiliului Superior al Agriculturii propunerea ca trei ingineri mecanici să fie trecuţi din S.M.T. la şcolile de mecanizatori. Problema a fost atent ■ analizata, fiecare caz în parte fiind discutat în birourile comitetelor raionale de partid. Dar, după lungi aşteptări, de la Bucureşti s-a primit răspunsul: „nu se poate“. Apoi, după alte insistenţe s-a răspuns: „adresaţi-vă dumneavoastră direct tovarăşului preşedinte“. în fiecare an în regiune sunt repartizaţi ingineri agronomi şi mecanici, dar niciodată, în ultimii ani, nu a fost trimis unul pentru şcolile de mecanici agricoli. Oare aceste şcoli, al căror rol este atît de important în pregătirea profesională a mecanizatorilor nu figurează în nomenclatorul de repartizare a absolvenţilor cu studii superioare ? Care este cea mai frumoasă meserie a satului ? In Dobrogea, 4 000 de oameni — marea lor majoritate tineri — răspund : mecanizator. Le-am aflat răspunsurile înscrise în... recoltele din cîmpia dobrogeană. Priceperea şi hărnicia mecanizatorilor — după aprecierea unanimă a ţăranilor cooperatori şi a specialiştilor — a hotărît, în bună măsură, producţiile agricole sporite de la an la an din Dobrogea. „Sînt în sat meserii şi mai frumoase“ — spun unii. Sînt, nimeni nu-i contrazice, dar cea mai importantă, mai plină de răspundere, rămîne — susţin mecanizatorii — tot a noastră. Gîndiţi-vă numai, în perioada acestui cincinal se prevede realizarea unei producţii agricole cu 26—32 la sută mai mare decît media anilor 1961—1965. Şi una din condiţiile de bază pe care se întemeiază aceste prevederi este (alături de chimizare şi extinderea irigaţiilor) tocmai mecanizarea complexă a agriculturii. De la 3 807 tractoare, în prezent, la sfîrşitul cincinalului, în Dobrogea vor lucra 5 886 de tractoare. Şi mulţi dintre cei care vor lucra pe tractoarele şi pe celelalte maşini cu care va fi înzestrată agricultura în anii cincinalului, se află acum pe băncile şcolilor profesionale, iar alţii de-abia bat la porţile meseriei. Cum îndeplinesc organizaţiile U.T.C. din satele Dobrogei sarcinile stabilite de Congresul al VIII-lea al U.T.C. privind îndrumarea tinerilor spre meseria de mecanizator ? Cum au colaborat organizaţiile U.T.C. cu şcolile generale, cu conducerile S.M.T., G.A.S. şi ale cooperativelor agricole în orientarea absolvenţilor claselor a opta către şcolile de mecanici agricoli ? Cum s-au ocupat conducerile unităţilor agricole de cultivarea la tineri a dragostei pentru această meserie? Iată întrebări cărora le-am căutat şi le-am aflat răspuns într-un recent raid-anchetă întreprins în regiunea Dobrogea. L L D In curînd, la şcolile de mecanici agricoli din Dobrogea se va ţine o nouă sesiune de examene. Ancheta noastră a consemnat succint cîteva aspecte ale muncii de recrutare a candidaţilor. Departe de a oferi concluzii, am dori ca aceste consemnări să fie un punct de reper pentru perioada imediat următoare. In prezent, o mare răspundere revine organizaţiilor U.T.C., care pot şi trebuie să aducă o mare contribuţie la munca de îndrumare a tinerilor spre această meserie. Diversitatea formelor care pot fi folosite în acest scop este de natură să asigure succesul acţiunii. Momentul de mare importanţă din viaţa absolvenţilor şcolii generale de 8 ani — alegerea viitoarei profesii — reclamă intervenţia competentă a organizaţiei U.T.C. Arătînd tinerilor necesitatea sporirii numărului de cadre tehnice în agricultură, subliniind frumuseţea meseriei de mecanizator, organizaţiile U.T.C. pot orienta un număr mare de tineri către şcolile profesionale de mecanici agricoli. Forţa exemplului personal, de care aminteam mai sus, ar fi de un preţios ajutor, în pledoaria pentru meseria de mecanizator. Sunt mulţi mecanizatori fruntaşi care ar putea vorbi despre satisfacţiile şi frumuseţea meseriei lor. Nu trebuie decit preocupare pentru organizarea unor acţiuni interesante. Totodată, subliniem că răspunderile consiliilor agricole raionale, ale uniunilor raionale ale cooperativelor agricole, ale consiliilor de conducere din unităţile agricole, sunt din ce în ce mai mari. Este firesc ca cei care vor veni să lucreze ca mecanizatori pe ogoarele satului să pornească din sat. Munca de convingere a ţăranilor cooperatori despre necesitatea trimiterii copiilor la şcolile profesionale cu profil agricol este de mare actualitate şi necesitate. Am întîlnit mulţi tineri mecanizatori pe ogoarele Dobrogei. Şi tot atît de mulţi ne-au vorbit simplu, dar cu pasiune, despre una din cele mai frumoase meserii ale satului — cea de mecanizator. Numărul celor atraşi spre acest sector de ■ activitate, cu frumuseţile şi satisfacţiile lui, poate şi trebuie să fie pe măsura cerinţelor extinderii mecanizării lucrărilor agricole. Pagină realizată de I. ŞERBU şi I. BISTREANU