Scînteia Tineretului, septembrie 1966 (Anul 22, nr. 5376-5400)
1966-09-01 / nr. 5376
ARTICOLE REPORTAJE ÎNSEMNĂRI Practica studenţilor Cei 22 000 studenţi din facultăţile şi institutele tehnice din ţară îşi încheie zilele acestea stagiul practicii de vară desfăşurate în mari fabrici şi uzine, şantiere de construcţii şi instituţii economice. Sub îndrumarea cadrelor didactice universitare şi a specialiştilor din întreprinderile respective, tinerii s-au familiarizat cu procesele tehnologice şi au însuşit noile procedee de lucru, au participat direct la montarea utilajelor şi agregatelor, precum şi la elaborarea tehnologiei de fabricaţie. Paralel cu activitatea practică, ei au strîns şi o parte din datele ce le vor servi la elaborarea proiectelor de diplomă şi la realizarea lucrărilor ştiinţifice în cadrul cercurilor studenţeşti. O dată cu viitorii ingineri, termină practica de vară şi tinerii care studiază în invăţămintul universitar , din facultățile de chimie, fizică, geografie și arte plastice. Lucrările de extindere a Complexului studenţesc din Timişoara au început în mai 1965. Noul obiectiv, aflat încă in construcţie, va întregi „orăşelul universitar“ timişorean cu încă 7 cămine a cîte 396 locuri fiecare, un dispensar şi o cantină modernă de mare capacitate, la care vor putea lua zilnic masa 3 000 de studenţi. Primele trei cămine au trecut examenul recepţiei provizorii la 1 iulie 1966, adică după 13 luni de la inaugurarea lucrărilor. Normativele existente prevăd însă executarea unui asemenea obiectiv în circa 7 luni de zile. Cele trei cămine ar fi trebuit deci să fie gata la 1 ianuarie 1966 ! Prin contract, constructorul — Trustul regional de construcţii Banat — se angaja în faţa beneficiarului — Institutul politehnic Timişoara, ca reprezentant al Ministerului învăţământului — să respecte asemenea prevederi, să execute lucrări de calitate. Invocînd diferite pretexte — cauzele reale fiind lipsa unei riguroase organizări în folosirea utilajelor şi forţei de muncă pe acest şantier cît şi neglijarea de către constructor a lucrării contractate — TBC Banat a trebuit să-şi ceară scuze şi să amîne darea în folosinţă a căminelor pînă după vacanţa de iarnă a studenţilor. în strădania de* a-şi îndeplini cît mai curînd promisiunea, constructorii au trecut însă foarte uşor peste amănunte... esenţiale pentru calitatea lucrărilor executate. Conducerea Trustului regional de construcţii Banat a considerat lucrările terminate şi, în consecinţă, la sfîrşitul lunii februarie solicita Institutul politehnic, printr-o adresă semnată de directorul general Gheorge Ciulea, pentru recepţia lucrării. La începutul lunii martie căminele au fost însă vizitate şi de reprezentanţi ai Comitetului de Stat al Planificării şi ai Ministerului învăţămîntului. Nota adresată de Comitetul de Stat al Planificării— nr. 107 254 — Ministerului învăţămîntului ţine loc de orice comentariu. Pentru edificarea cititorilor reproducem din ea : „La căminele 4, 5, 6, de pe şantierul complexului social studenţesc s-au executat finisaje sub orice critică. Tencuielile sunt necorespunzătoare, prezentînd denivelări grosiere, iar muchinle nu sunt în linie dreaptă, din care cauză s-au creat goluri între pervazuri şi pereţi la uşi şi la dulapurile zidite în perete. Numeroase porţiuni sunt insuficient drişcuite. Vopselile şi zugrăveala au fost aplicate pe suport umed şi au apărut numeroase pete. La tencuieli există degradări provocate de folosirea unui var insuficient stins. Mozaicul de pe coridoare şi din grupurile sanitare este de slabă calitate, iar materialele care înlocuiesc faianţa au fost montate neîngrijit“. Cum, pe lingă acestea, se constatase că și alte lucrări sunt de calitate necorespunzătoare, C.S.P. recomanda beneficiarului să analizeze împreună cu constructorul ce lucrări trebuie refăcute şi să nu accepte decît lucrări de calitate, corespunzătoare normativelor. în nota amintită, situaţia calităţii lucrărilor este calificată ca „deosebit de serioasă“ şi, ca urmare, se arată că în cazul în care remedierile nu vor fi executate la termen, este indicat ca beneficiarul să se adreseze Arbitrajului de Stat, după ce în prealabil lucrările vor fi examinate de Inspecţia de stat pentru construcţii a Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare. Recepţia căminelor n-a putut avea loc prea curînd, aşa cum se grăbise să ceară constructorul. La semnalele beneficiarului, constructorii s-au scuzat şi au trecut la lucrări de refacere şi remedieri. în sfîrşit, la începutul lunii mai, pentru a-i sprijini pe constructori, se întruneşte o comisie de specialişti pentru o aşanumită „recepţie de dare în folosinţă“. Şi cu acest prilej s-au înregistrat numeroase deficienţe de calitate la finisaje. Calificativul acordat lucrării vorbeşte de la sine : „satisfăcător“. Reprezentanţii TBC Banat au fost din nou de acord cu reproşurile beneficiarului. Şi-au cerut iarăşi scuze şi au făcut din nou promisiuni că vor trece imediat la executarea remedierilor. Termen final : 30 septembrie. Recepţia provizorie oficială din 1 iulie 1966 găseşte însă lucrările de finisaj interior în aceeaşi situaţie. Mai cuprinzătoare, recepţia aceasta semnalează constructorului şi necesitatea altor categorii de remedieri şi lucrări de refacerela acoperiş, corpurile de intrare, subsolul tehnicrm nou, scuie din partea constructorului. Termenul final de executare a remedierilor este fixat pentru data de 20 august 1966. La 20 august constatăm însă că n-au fost executate nici jumătate din aceste lucrări... Conform contractului, la sfîrşitul acestui an, urmează să fie dată în folosinţă cantina complexului. Stadiul lucrărilor i-a îngrijorat însă pe beneficiari în privinţa respectării termenului de către constructor. Ca urmare, de acord cu constructorul, s-a întocmit un grafic lunar de lucru, prin respectarea căruia să se asigure darea în folosinţă la timp a obiectivului. Rezultatul : în luna iulie valoarea lucrărilor a fost sub grafic cu 30 000 lei ; la 20 august se executaseră lucrări în valoare de 400 000 lei, pentru toată luna fiind planificată suma de 737 000 lei, la care se adaugă restanța din iulie... Solicitat de noi în legătură cu aceste rămîneri în urmă, inginerul Scheidnes Carol, conducătorul lucrărilor la acest obiectiv, ne spunea că totuşi cantina va fi gata la 1 ianuarie 1967. Pentru întîrzierile actuale ne-a oferit doar... scuze. Cu TBC Banat, Institutul politehnic a contractat şi o lucrare de reparaţii capitale în valoare de 99 000 lei la laboratorul de maşini hidraulice. Deşi termenul executării ei era 15 septembrie, la 20 august lucrarea încă nu fusese începută. Intr-o analiză recentă, reprezentantul TBC Banat s-a scuzat și a promis solemn că lucrarea va fi terminată la... 30 septembrie. N-a fost ceva nou de-a lungul acestui şir de nerespectări de promisiuni şi angajamente. Se pare că tovarăşii de la TBC Banat se complac liniştiţi în această situaţie. De fiecare dată, cu ocazia analizelor făcute, au venit cu scuze şi promisiuni. Scuze, scuze, dar pînă cînd ? ! ION TRONAC Rafinăria Brazi. Aspect din parcul de gaze lichefiate Fotó : AGERPRES (Urmare din pag. 1) am fost serviţi, în special de tovarăşul Stoenescu Filip. Aducem mulţumiri întregului colectiv al resturantului...“. însemnări asemănătoare am găsit şi la restaurantul „Pescăruş“ din Eforie sud. Intr-adevăr merită laude acest colectiv. Din cine este format ? în majoritate tineri, cei mai mulţi veniţi de la Barul tineretului din Baia Mare şi unităţile comerciale din Satu Mare. Ţinuta ireproşabilă, serviciul prompt, grija faţă de consumator sunt atribute care dovedesc că fiecare ţine la demnitatea sa. O asemenea atitudine plină de respect este un îndemn de a mai reveni la acest restaurant. Preţuind timpul celor veniţi pe litoral, făcînd din meseria lor o artă, tinerii şi-au cîştigat un meritat prestigiu. Acesta este secretul pentru care mulţi preferă restaurantul „Pescăruş“ din Eforie sud, aceasta este cauza pentru care cu greu poţi găsi masă liberă. Să vă prezentăm cîţiva tineri: soţii Inceu Silvia şi loan, Vasile Condu şi colegul lor loan Ninaci venit de la un curs de specializare de la Praga, tânărul şef de sală Teczeş Iosif, Keskeş Iosif şi ceilalţi asigură un serviciu ireproşabil celor peste 2 500 de consumatori cîţi vin aici zilnic. Responsabilul restaurantului ne-a povestit un fapt semnificativ: într-o zi au venit la restaurant mai mulţi oameni cu valizele. înainte de a părăsi litoralul, au vrut să mulţumească tînărului ospătar Andrei Mureşan pentru modul cum i-a primit şi servit. Atitudinea civilizată, respectuoasă faţă de consumatori este o cerinţă firească care ţine de etica muncii. Ea este rodul educaţiei primite de tineri în organizaţiile unde-şi desfăşoară activitatea, de dezvoltarea atitudinii noi, socialiste faţă de muncă. In reţeaua comercială de pe litoral întîlneşti mii de tineri care şi-au făcut din meseria lor un titlu de onoare. Firma afirmă: categoria 1! Dar e convingătoare firmă? Aşezat în apropierea mării, Cazinoul din Mangalia constituie un punct de atracţie. 111 îndată ce iei loc la masă, simţi însă contrastul dintre arhitectura maiestuoasă a construcţiilor, frumuseţea naturii şi modul cum eşti primit la restaurant, încerci chiar părerea de rău pentru că nu ai ales un alt loc. Constaţi astfel că feţele de mese nu au fost schimbate la timp, personalul manifestă puţin respect în raport cu consumatorii; şerveţelele, scobitorile sunt, paradoxal, o raritate. In schimb ţi se oferă praf, veritabil, în cantităţi suficiente, deoarece măturatul începe înainte de terminarea programului. Surprizele nu s-au terminat. Cafea ? Eşti privit cu mirare ! „N-avem zahăr !“ Sifon rece ? „N-avem gheaţă !" etc., etc., plus (adăugăm noi) restaurantul este încadrat la categoria I. O bună servire constituie una din condiţiile principale datorită cărora restaurantele pot fi clasificate în categoria I. Pentru aceasta este necesar să se ia măsuri corespunzătoare : curăţenie desăvîrşită, personal de înaltă calificare, un bogat sortiment de mîncăruri şi băuturi, etc. etc. Cu ochi şi mînă de gospodar nu ar fi fost greu ca terasa „Constanţa“, Cazinoul din, Mangalia, restaurantul de pe insula Ovidiu să fie numai prin decizie de categoria I. Există norme care se cer respectate şi acest lucru trebuie să stea în permanenţă în atenţia forurilor care răspund de asigurarea confortului pe litoral. Intr-una din zile am trecut şi pe la restaurantul „Marea Neagră". Aici decorul se schimbă. Interiorul este puţin primitor ca şi personalul care serveşte. O parte din personalul de aici serveşte fără cămăşi sau cu bluze neglijent îngrijite. în plus, vrei un pahar cu sifon ? Trebuie să aştepţi... Ceri o dată, de două ori, şi aştepţi asigurat de acel „vince!“ rostit neutru, profesional, în cele din urmă le scoli de la masă, faci rînd după ospătarii care „se ospătează“ şi cu mari eforturi primeşti siropul. Cum îşi poate atrage clienţii un asemenea restaurant ? Situat în plin centru al oraşului nimeni nu a intervenit pentru a se pune capăt unei asemenea situaţii, pentru ca meseria de ospătar, meserie căreia îi este proprie politeţea, să fie îndeplinită după normele civilizaţiei. Iată-ne şi la elegantul restaurant de pe insula Ovidiu. Curios, deşi profilat pentru kk preparate din peşte, acestea lipsesc. Pentru că ai venit să mănînci, comanzi altceva, dar constaţi că nu sînt chifle. Uneori, la insistenţe repetate ţi se aduce chiar şi peşte. De unde ? Acest lucru îl ştiu ospătarii. Ar trebui să-l ştie însă şi organele de control. Un serviciu sub semnul întrebării ţi se oferă şi la restaurantul „Pescarul“ din Constanţa. Plinea li se aduce după ce mâncarea s-a răcit, apă minerală e o raritate aici, deoarece ospătarii au sistemul lor de a „vinde vinul“, indiferent de preferinţele consumatorilor. Restaurantul este foarte solicitat pentru preparatele sale de pescărie. Din păcate lipsa de control a conducerii restaurantului şi T.A.P. L.-ului permite unor ospătari să frizeze nepoliteţea. Ignorînd faptul că oamenii vin la odihnă, că vor să mănînce în condiţii civilizate, serviciul este departe de a satisface. Dacă nu consumi băuturi spirtoase eşti servit ca şi cum ţi s-ar da să consumi pe gratis. Rezolvaţi acest rebus! Noi vă ajutăm... în raidul întreprins pe litoral am fost puşi în situaţia de a rezolva un rebus ciudat. La Direcţia comercială a Sfatului popular al oraşului Constanţa am fost asiguraţi că : „Anul acesta au fost trimise cadrele cele mai calificate și în număr suficient. Regiunile s-au achitat de sarcini“. Realitatea infirmă însă asemenea aprecieri. Să dăm deci cuvîntul unor responsabili care se pare că sunt mai în temă : Ene Gheorghe, responsabilul bufetului cu autoservire Complex Eforie nord. „Personalul este format din 60 de oameni, cei mai mulţi tineri detaşaţi. O mare parte din aceştia nu sunt de meserie ospătari — au fost luaţi la întîmplare — lucru care ne creează mari greutăţi“. Azat Surmenian, director comercial al Întreprinderii de hoteluri şi restaurante Mamaia . „Realizarea planului depinde în final de doi factori : dotare corespunzătoare şi personal de înaltă calificare, în general, T.A.P.L.-urile din ţară au trimis oameni cu multă experienţă. Dar nu în toate cazurile. De la Galaţi şi Cluj am primit şi personal de slabă calificare. E explicabil de ce avem neajunsuri la „Delta“ şi „Flora“. Nici cadrele trimise nu sunt suficiente la număr“. Selectarea cadrelor trebuie făcută din vreme cu mult mai mare simţ de răspundere. Restaurantele de pe litoral şi-ar cîştiga un plus de profit dacă ar fi servite de colective compacte care să nu se schimbe de la an la an, formate din oameni care să nu vină pe litoral doar pentru a profita de soare şi apă, ci din cadre fruntaşe în unităţile unde muncesc în mod curent, care să-şi iubească meseria, să lucreze cu suflet. Intr-o discuţie cu tovarăşul Aurel Crişan, directorul T. A.P.L. din Satu Mare, care se afla în concediu la Eforie sud, acesta propunea specializarea restaurantelor prin asigurarea personalului cu oameni detaşaţi din aceleaşi regiuni şi pe profilarea cu bucătărie specifică. Dacă s-ar anunţa „Aici serveşte colectivul de la unitatea X din localitatea Y“ oamenii şi-ar face un titlu de mîndrie din buna servire, iar consumatorii ar găsi cu uşurinţă colectivele şi preparatele preferate. Ideea ni s-a părut extrem de preţioasă şi din alt punct de vedere. Colectivele fiind omogene, organizaţiile U.T.C. ar avea posibilitatea să desfăşoare o activitate continuă. Oricît ar părea de ciudat trebuie spus că în multe unităţi sezoniere tinerii nu participă la viaţa de organizaţie. Or, în ultima instanţă atitudinea în muncă este o problemă de educaţie, sarcină de seamă a organizaţiei U. T.C. Mergînd mai departe, asigurarea colectivelor compacte dă posibilitatea sesizării unor minusuri în concepţia unor tineri existînd cadrul propice pentru a se face sugestii utile organizaţiilor U.T.C. din unităţile din care au fost selecţionaţi cei detaşaţi pentru cîteva luni pe litoral. Un alt careu din rebusul litoralului cuprinde tema „aprovizionare“. „Nu avem greutăţi din acest punct de vedere“, ne-au asigurat tovarăşii de la Direcţia comercială. „Avem maşini suficiente“. Realitatea, însă, ne-a pus în faţa altor date. Autoservirea din Complexul Eforie nord, unităţile din staţiune şi cele de la Techirghiol sunt aprovizionate cu o singură maşină. Alimentele — spunea tovarăşul Ene Gheorghe — ni se aduc în „raţe", întîi legume, apoi carne, pline, peşte etc. De multe ori, zarzavaturile ne vin la ora 12, la diferenţă de 5 ore de la deschiderea unităţii, în acest fel nu putem asigura sortimentul de salată solicitat de consumatori. Iată deci o altă problemă care se cere rezolvată cu mai multă, atenţie. Toate aceste „amănunte", la care se adaugă vesela insuficientă din unele restaurante-pensiuni produc iritări, îndelungi aşteptări stricînd armonia zilei de odihnă de pe litoral. Fantezie scrisă şi contrariul ei preparat în foi de viţă Răsfoim ultima Carte de bucate editată în 1965. Peste 2 000 de preparate. Un adevărat tezaur culinar. Consultăm şi listele din restaurante. Şi aici găseşti multe titluri de preparate, dar... numai titluri. Sortimentul real este foarte restrîns. Aproape peste tot aceleaşi mîncăruri: sărmăluţe în foi de viţă, antricot etc. La prînz bătrînele ciorbe de perişoare, ciorba de vacă ţărănească, supă de roşii. Rar cîte un afiş te informează că poţi găsi renumita ciorbă de burtă sau alte preparate. La începutul sezonului, la restaurantul „Pescăruş" de la Eforie sud a existat o bună iniţiativă. Colectivul de la Baia Mare şi Satu Mare, entuziast, şi-a pus în evidenţă măiestria servind consumatorilor specialităţile „bucătarului şef" mult apreciate : şniţel de Palermo, şniţel de Bratislava etc. Cînd a crescut numărul consumatorilor s-a trecut la mîncăruri obişnuite pe care le poţi găsi de la Mamaia la Mangalia. Cauza ? De ce să ne complicăm? în virtutea aceluiaşi principiu seara găseşti la toate unităţile grătar. Ar trebuie extinsă experienţa restaurantul „Modern", a bufetului „Nazarcea" ca şi a unităţii lacto „Doina" din Constanţa care în fiecare zi servesc specialitatea „bucătarului şef“. Arta de a pierde timpul Aflat la odihnă, deci cu disponibilităţi numai pentru aceasta, omul caută să-şi folosească cît mai bine timpul. Deseori da. Alteori... Unele bufete cu autoservire (Complexul de la Mamaia, restaurantul pensiune Modern, multe bufete expres din Constanţa etc.) încep servitul mesei la o oră tîrzie, în faţa unităţilor respective se adună lume multă, se pierd ore preţioase, iar străzile capătă un aspect neplăcut. La ora primului cele mai solicitate sunt restaurantele-pensiune. La Complexul din Eforie nord, de pildă, vin zilnic circa 5 000 de persoane. Cam tot, atîtea servesc masa şi la linia nouă cu autoservire de la restauantul „Pescăruş“ din aceeaşi staţiune. Existenţa caselor automate uşurează munca, dar se întîmplă un lucru ciudat. Nota ţi se întocmeşte de mînă, şi apoi se bate la maşină. Din această pricină eşti nevoit să aştepţi multă vreme. Cînd ai ajuns în sfîrşit la casă constaţi cu regret că mîncarea s-a răcit, în alte locuri supraaglomerate există o singură casă. Sînt ce-i drept şi unităţi înzestrate cu două asemenea case, dar... funcţionează numai una. De asemenea T.A.P.L. Constanţa nu foloseşte întregul spaţiu comercial corespunzător pentru pensiunea de prînz şi seara. Plecînd la odihnă fiecare este interesat să urmărească presa, să trimită ilustrate familiilor, cunoscuţilor. Numai că pentru un ziar, un timbru sau o ilustrată eşti nevoit să pierzi multă vreme la rînd. Numărul insuficient de chioşcuri specializate pentru aceste articole creează timpi morţi, răpeşte ore preţioase. Dar nu numai atît. Eşti, să zicem la Eforie nord. Staţiunea cu construcţii moderne te incintă, dar ea nu şi-a găsit locul meritat pe ilustratele realizate de Editura Meridiane. Editura şi-a îndreptat atenţia mai mult spre Mamaia, explicabil într-un fel, dar a vitregit celelalte staţiuni. Aşa că eşti nevoit să alergi de la Unitatea 139, unde se găsesc aproape în exclusivitate vederi din... Mamaia, la alte debite, la librărie pînă cînd constaţi că timpul a trecut fără folos. Aide ales două căi, sau renunţi să trimiţi „Salutări din Eforie nord" sau trimiţi ilustrate reprezentînd Mamaia ori Constanţa. Aduni orele petrecute la rînd şi observi că ai rămas deficitar la capitolul „timp", în acest sens te „ajută“ şi cofetăriile (cea mai mare parte din ele) datorită sistemului care a fost introdus, în vreme ce personalul şi nu puţin la număr, se ocupă cu „strîngerea paharelor de pe mese" sau cu stropitul perimetrului din faţa unităţii, tu consumator eşti nevoit să faci un rînd la casă pentru ca să primeşti bonul, apoi un alt rînd ca să primeşti prăjitura, sitronada sau îngheţata. O asemenea organizare ni se pare în contradicţie cu dorinţa omului venit pe litoral cu intenţia de a folosi cu maximum de eficacitate fiecare minut. Ritm **¥■**** **** ****** ** * Construcţii la Bacău în cartierul Smirodava din oraşul Roman, unde recent s-au încheiat lucrările la un microraion cu 600 de apartamente, a început construcţia unui nou microraion, prevăzut cu 1 300 de apartamente, un complex comercial, cinematograf, dispensar medical şi o centrală termică, în vederea accelerării ridicării noilor■ obiective, a fost asigurată documentaţia necesară tuturor lucrărilor prevăzute a se executa aici pînă la sfîrşitul acestui an. Muntele de sare de la Slavic Prahova MM COMPETENŢEI (Urmare din pag. 1) Dintr-un bun început cele două documente prefigurează realizarea unităţii necesare în acţiune între şcoală şi organizaţia pionierilor. Este foarte important că s-a pornit de la şcoală. Aceasta, prin structura sa, realizează procesul instructiv-educativ, sub îndrumarea permanentă a partidului. Organizaţia pionierilor îmbogăţeşte, prin forme specifice, această activitate —, n-o dublează, n-o repetă — bucurîndu-se de conducerea directă a partidului şi, prin aceasta, de întreaga sa înţelepciune, de tezaurul experienţei sale comuniste. Unitatea instructiv-educativă se realizează, aşa cum se preconizează acum, prin conferirea învăţătorilor şi profesorilor a sarcinii de a conduce detaşamentele şi unităţile de pionieri. învăţătorul şi profesorul diriginte trăiesc zi de zi viaţa şcolii, ştiu în profunzime ce realizează procesul de învăţămînt. E firesc, deci, ca ei să ştie ce să nu repete, ce să completeze, ce să întregească prin activitatea pionierească. Mă gîndesc chiar la amănuntul, de loc nesemnificativ, că directorul adjunct al şcolii va fi conducător de unitate şi că, prin aceasta, planurile activităţii educative ale organizaţiei de pionieri nu vor mai fi o anexă a planului general al şcolii, ci vor forma un tot cu acesta, se vor integra în el. Şi pentru că m-am referit la realizarea corelaţiei perfecte între procesul instructiv-educativ — mă gîndesc dacă n-ar fi poate necesar ca, în Statut să apară mai amplu conturat rolul învățăturii în dobîndirea titlului de pionier şi în păstrarea acestuia cu demnitatea cuvenită. E firească ponderea care se acordă factorului educativ dar, mi se pare, va fi necesar să echilibrăm raportul. Acum o seamă de sarcini instructive apar la cele educative ; bunăoară, dezvoltarea curiozităţii, a interesului pentru ştiinţă, care de fapt se încadrează în procesul formativ, în proiectul de Statut apare ca sarcină educativă. Putem afirma că documentele organizaţiei de pioneri, cu îmbunătăţirile care, fără îndoială, vor fi aduse în urma dezbaterilor ce au avut loc, crează cadrul cel mai bun, de conţinut şi de forme, pentru desfăşurarea unui complex proces educativ. Ele dau cadrul general, dar nicidecum nu înseamnă că cei care vor lucra cu pionierii se vor mărgini la acest cadru. Nu e vorba de a căuta cu orice preţ forme— aşa cum s-a mai întîmplat în trecut — care să disperseze atenţia de la scopul urmărit, ci să se aleagă cu discernămînt politic şi pedagogic cîteva sarcini fundamentale care să fie realizate cu mijloace corespunzătoare, gîndite, pe parcursul întregii etape de pionierat. E foarte important să elaborăm mai mult ceea ce intenţionăm să întreprindem cu copiii. Sînt sigur că învăţătorul şi dirigintele vor şti mai bine să facă acest lucru, ei stăpînind cunoaşterea mijloacelor pedagogice. Mă refer, spre exemplu, la realizarea unei sarcini fundamentale a educaţiei: cultivarea la copii a sentimentelor patriotice, a respectului faţă de trecutul de luptă al poporului, al eroicului nostru partid, al sentimentului mîndriei naţionale. Aceasta presupune un larg proces educativ, o înlănţuire de acţiuni, care cresc, gradat, de la an la an, pe măsură ce copilul îşi îmbogăţeşte orizontul de cunoştinţe, gama sentimentelor. Nu putem să nu ţinem seama de această creştere, să nu diferenţiemi sensibil activitatea, să n-o nuanţăm, pentru a înălţa, ştiinţific, ca un constructor, pe măsura vîrstei, zidirea sentimentelor trainice la copiii noştri. Diferenţiere şi nuanţare cere întreaga activitatea cu pionierii , să-l avem în faţă pe copil permanent şi să-l pregătim psihologic pentru a face următorul pas în viaţa pe deplin conştientă în organizaţia U.T.C. Sintem la începutul unei noi etape, aş spune, în activitatea organizaţiei pionierilor , avem la bază o experienţă care va trebui sintetizată, modelată, întregită pe măsura noilor cerinţe. Cred, de aceea, că e nevoie de o largă activitate publicistică în presa de specialitate şi în presă în general, încă de la începutul anului şcolar. Să dăm cuvîntul, mai ales, celor care vor lucra direct cu pionierii, deschizând, poate, tribuna comandanţilor de detaşament şi unitate. Forurile competente din Ministerul învăţămîntului să aibă şi ele în vedere ca lecturile pedagogice, discuţiile care au loc între cadrele didactice să abordeze frecvent o tematică în strînsă legătură cu munca pionierească, iar consfătuirile cadrelor didactice să-şi înscrie la ordinea zilei neapărat asemenea dezbateri. Cum fiecare student de astăzi care se pregăteşte pentru cariera de dascăl este în perspectivă un viitor comandant de unitate sau detaşament, înnoirile din activitatea pionierească au în mod necesar implicaţii şi în cursul de pedagogie şi în practica pedagogică. E foarte important să nu se întîrzie realizarea acestui deziderat. Aşa cum nu putem întîrzia în a înscrie în cercetările noastre, în lucrările de diplomă ale studenţilor o tematică izvorîtă din cerinţele perfectării muncii cu pionierii. Fotó: AGERPRES Examenul care durează 4 luni în staţiunile de pe litoral se apropie de sfîrşit. La multe din solicitările sale reţeaua comercială a litoralului a răspuns prompt, pozitiv, în curind factorii care au colaborat la buna funcţionare a „sufrageriei“ litoralului vor analiza felul în care au trecut acest sever, dar nu fără satisfacţii, examen. Acestui bilanţ îi sînt destinate şi rîndurile de faţă. Căci terminînd actuala stagiune — începe pregătirea asiduă a celei viitoare. Şi aceste pregătiri nu pot fi puse decît sub semnul unor exigenţe superioare, adică în sincronizare cu reputație ascendentă a litoralului românesc.