Scînteia Tineretului, septembrie 1966 (Anul 22, nr. 5376-5400)

1966-09-01 / nr. 5376

ARTICOLE REPORTAJE ÎNSEMNĂRI Practica studenţilor Cei 22 000 studenţi din facultă­ţile şi institutele tehnice din ţară îşi încheie zilele acestea sta­giul practicii de vară desfăşurate în mari fabrici şi uzine, şantiere de construcţii şi instituţii econo­mice. Sub îndrumarea cadrelor didactice universitare şi a specia­liştilor din întreprinderile respec­tive, tinerii s-au familiarizat cu procesele tehnologice şi­ au însu­şit noile procedee de lucru, au participat direct la montarea uti­lajelor şi agregatelor, precum şi la elaborarea tehnologiei de fa­bricaţie. Paralel cu activitatea practică, ei au strîns şi o parte din datele ce le vor servi la ela­borarea proiectelor de diplomă şi la realizarea lucrărilor ştiinţif­i­ce în cadrul cercurilor studen­ţeşti. O dată cu viitorii ingineri, ter­mină practica de vară şi tinerii care studiază în invăţămintul universitar , din facultățile de chimie, fizică, geografie și arte plastice. Lucrările de extindere a Complexului studenţesc din Timişoara au început în mai 1965. Noul obiectiv, aflat încă in construcţie, va întregi „o­­răşelul universitar“ timişo­rean cu încă 7 cămine a cîte 396 locuri fiecare, un dispen­sar şi o cantină modernă de mare capacitate, la care vor putea lua zilnic masa 3 000 de studenţi. Primele trei cămine au tre­cut examenul recepţiei provi­zorii la 1 iulie 1966, adică după 13 luni de la inaugurarea lu­crărilor. Normativele existente prevăd însă executarea unui a­­semenea obiectiv în circa 7 luni de zile. Cele trei cămine ar fi trebuit deci să fie gata la 1 ianuarie 1966 ! Prin contract, constructorul — Trustul regio­nal de construcţii Banat — se angaja în faţa beneficiarului — Institutul politehnic Timişoara, ca reprezentant al Ministerului învăţământului — să respecte asemenea prevederi, să execute lucrări de calitate. Invocînd di­ferite pretexte — cauzele reale fiind lipsa unei riguroase orga­nizări în folosirea utilajelor şi forţei de muncă pe acest şan­tier cît şi neglijarea de către constructor a lucrării contrac­tate — TBC Banat a trebuit să-şi ceară scuze şi să amîne darea în folosinţă a căminelor pînă după vacanţa de iarnă a studenţilor. în strădania de* a-şi îndepli­ni cît mai curînd promisiunea, constructorii au trecut însă foarte uşor peste amănunte... esenţiale pentru calitatea lu­crărilor executate. Conducerea Trustului regional de construc­ţii Banat a considerat lucrările terminate şi, în consecinţă, la sfîrşitul lunii februarie solicita Institutul politehnic, printr-o adresă semnată de directorul general Gheorge Ciulea, pen­tru recepţia lucrării. La înce­putul lunii martie căminele au fost însă vizitate şi de repre­zentanţi ai Comitetului de Stat al Planificării şi ai Ministerului învăţămîntului. Nota adresată de Comitetul de Stat al Pla­nificării­­— nr. 107 254 — Mi­nisterului învăţămîntului ţine loc de orice comentariu. Pen­tru edificarea cititorilor re­producem din ea : „La cămi­nele 4, 5, 6, de pe şantie­rul complexului social stu­denţesc s-au executat fini­saje sub orice critică. Tencuie­­lile sunt necorespunzătoare, prezentînd denivelări grosiere, iar muchinle nu sunt în linie dreaptă, din care cauză s-au creat goluri între pervazuri şi pereţi la uşi şi la dulapurile zi­dite în perete. Numeroase por­ţiuni sunt insuficient drişcuite. Vopselile şi zugrăveala au fost aplicate pe suport umed şi au apărut numeroase pete. La ten­cuieli există degradări provo­cate de folosirea unui var in­suficient stins. Mozaicul de pe coridoare şi din grupurile sanitare este de slabă calitate, iar materialele care înlocuiesc faianţa au fost montate neîngrijit“. Cum, pe lingă acestea, se constatase că și alte lucrări sunt de calitate necorespunzătoare, C.S.P. recomanda beneficiaru­lui să analizeze împreună cu constructorul ce lucrări trebuie refăcute şi să nu accepte decît lucrări de calitate, corespun­zătoare normativelor. în nota amintită, situaţia calităţii lu­crărilor este calificată ca „deosebit de serioasă“ şi, ca urmare, se arată că în cazul în care remedierile nu vor fi executate la termen, este indi­cat ca beneficiarul să se adre­seze Arbitrajului de Stat, după ce în prealabil lucrările vor fi examinate de Inspecţia de stat pentru construcţii a Comi­tetului de Stat pentru Cons­trucţii, Arhitectură şi Sistema­tizare. Recepţia căminelor n-a pu­tut avea loc prea curînd, aşa cum se grăbise să ceară con­structorul. La semnalele bene­ficiarului, constructorii s-au scuzat şi au trecut la lucrări de refacere şi remedieri. în sfîrşit, la începutul lunii mai, pentru a-i sprijini pe cons­tructori, se întruneşte o comi­sie de specialişti pentru o aşa­­numită „recepţie de dare în folosinţă“. Şi cu acest prilej s-au înregistrat numeroase de­ficienţe de calitate la finisaje. Calificativul acordat­ lucrării vorbeşte de la sine : „satisfă­­cător“. Reprezentanţii TBC Ba­nat au fost din nou de acord cu reproşurile beneficiarului. Şi-au cerut iarăşi scuze şi au făcut din nou promisiuni că vor trece imediat la executa­rea remedierilor. Termen fi­nal : 30 septembrie. Recepţia provizorie oficială din 1 iulie 1966 găseşte însă lucrările de finisaj interior în aceeaşi si­tuaţie. Mai cuprinzătoare, re­cepţia aceasta semnalează con­structorului şi necesitatea altor categorii de remedieri şi lu­crări de refacere­­la acoperiş, corpurile de intrare, subsolul tehnicrm nou, scu­ie din partea constructorului. Terme­nul final de executare a reme­dierilor este fixat pentru data de 20 august 1966. La 20 au­gust constatăm însă că n-au fost executate nici jumătate din aceste lucrări... Conform contractului, la sfîrşitul acestui an, urmează să fie dată în folosinţă cantina complexului. Stadiul lucrărilor i-a îngrijorat însă pe benefi­­ciari în privinţa respectării ter­menului de către constructor. Ca urmare, de acord cu cons­tructorul, s-a întocmit un grafic lunar de lucru, prin res­pectarea căruia să se asigure darea în folosinţă la timp a o­­biectivului. Rezultatul : în luna iulie valoarea lucrărilor a fost sub grafic cu 30 000 lei ; la 20 august se executaseră lu­crări în valoare de 400 000 lei, pentru toată luna fiind planifi­cată suma de 737 000 lei, la care se adaugă restanța din iu­lie... Solicitat de noi în legă­tură cu aceste rămîneri în urmă, inginerul Scheidnes Ca­rol, conducătorul lucrărilor la acest obiectiv, ne spunea că to­tuşi cantina va fi gata la 1 ia­nuarie 1967. Pentru întîrzierile actuale ne-a oferit doar... scuze. Cu TBC Banat, Institutul po­litehnic a contractat şi o lu­crare de reparaţii capitale în valoare de 99 000 lei la labora­torul de maşini hidraulice. Deşi termenul executării ei era 15 septembrie, la 20 august lu­crarea încă nu fusese începută. Intr-o analiză recentă, re­prezentantul TBC Banat s-a scuzat și a promis solemn că lucrarea va fi terminată la... 30 septembrie. N-a fost ceva nou de-a lun­gul acestui şir de nerespectări de promisiuni şi angajamente. Se pare că tovarăşii de la TBC Banat se complac liniştiţi în această situaţie. De fiecare dată, cu ocazia analizelor fă­cute, au venit cu scuze şi pro­misiuni. Scuze, scuze, dar pînă cînd ? ! ION TRONAC Rafinăria Brazi. Aspect din parcul de gaze lichefiate Fotó : AGERPRES (Urmare din pag. 1) am fost serviţi, în special de tovarăşul Stoenescu Filip. A­­ducem mulţumiri întregului colectiv al resturantului...“. însemnări asemănătoare am găsit şi la restaurantul „Pes­căruş“ din Eforie sud. Intr-a­devăr merită laude acest co­lectiv. Din cine este format ? în majoritate tineri, cei mai mulţi veniţi de la Barul tineretului din Baia Mare şi unităţile comerciale din Satu Mare. Ţinuta ireproşa­bilă, serviciul prompt, grija faţă de consumator sunt atri­bute care dovedesc că fiecare ţine la demnitatea sa. O ase­menea atitudine plină de res­pect este un îndemn de a mai reveni la acest restaurant. Preţuind timpul celor veniţi pe litoral, făcînd din meseria lor o artă, tinerii şi-au cîştigat un meritat prestigiu. Acesta este secretul pentru care mulţi preferă restaurantul „Pescă­ruş“ din Eforie sud, aceasta este cauza pentru care cu greu poţi găsi masă liberă. Să vă prezentăm cîţiva tineri: soţii Inceu Silvia şi loan, Vasile Condu şi colegul lor loan Ni­­naci venit de la un curs de specializare de la Praga, tână­rul şef de sală Teczeş Iosif, Keskeş Iosif şi ceilalţi asigură un serviciu ireproşabil celor peste 2 500 de consumatori cîţi vin aici zilnic. Responsabilul restaurantului ne-a povestit un fapt semnificativ: într-o zi au venit la restaurant mai mulţi oameni cu valizele. îna­inte de a părăsi litoralul, au vrut să mulţumească tînăru­­lui ospătar Andrei Mureşan pentru modul cum i-a primit şi servit. Atitudinea civilizată, res­pectuoasă faţă de consumatori este o cerinţă firească care ţine de etica muncii. Ea este rodul educaţiei primite de ti­neri în organizaţiile unde-şi desfăşoară activitatea, de dez­voltarea atitudinii noi, socia­liste faţă de muncă. In re­ţeaua comercială de pe lito­ral întîlneşti mii de tineri care şi-au făcut din meseria lor un titlu de onoare. Firma afirmă: categoria 1! Dar e convingătoare firmă? Aşezat în apropierea mării, Cazinoul din Mangalia consti­tuie un punct de atracţie. 111 îndată ce iei loc la masă, simţi însă contrastul dintre arhitectura maiestuoasă a con­strucţiilor, frumuseţea naturii şi modul cum eşti primit la restaurant, încerci chiar pă­rerea de rău pentru că nu ai ales un alt loc. Constaţi astfel că feţele de mese nu au fost schimbate la timp, persona­lul manifestă puţin respect în raport cu consumatorii; şerveţelele, sc­obitorile sunt, paradoxal, o raritate. In schimb ţi se oferă praf, ve­ritabil, în cantităţi suficiente, deoarece măturatul începe înainte de terminarea progra­mului. Surprizele nu s-au ter­minat. Cafea ? Eşti privit cu mirare ! „N-avem zahăr !“ Si­fon rece ? „N-avem gheaţă !" etc., etc., plus (adăugăm noi) restaurantul este încadrat la categoria I. O bună servire constituie una din condiţiile principale datorită cărora restaurantele pot fi clasificate în categoria I. Pentru aceasta este necesar să se ia măsuri corespunză­toare : curăţenie desăvîrşită, personal de înaltă calificare, un bogat sortiment de mîn­­căruri şi băuturi, etc. etc. Cu ochi şi mînă de gospodar nu ar fi fost greu ca terasa „Con­stanţa“, Cazinoul din, Manga­lia, restaurantul de pe insula Ovidiu să fie numai prin de­cizie de categoria I. Există norme care se cer respectate şi acest lucru trebuie să stea în permanenţă în atenţia fo­rurilor care răspund de asi­gurarea confortului pe litoral. Intr-una din zile am trecut şi pe la restaurantul „Marea Neagră". Aici decorul se schimbă. Interiorul este puţin primitor ca şi personalul care serveşte. O parte din perso­nalul de aici serveşte fără cămăşi sau cu bluze ne­glijent îngrijite. în plus, vrei un pahar cu sifon ? Trebuie să aştepţi... Ceri o dată, de două ori, şi aştepţi asigurat de acel „vince!“ rostit neutru, profesional, în cele din urmă le scoli de la masă, faci rînd după ospătarii care „se ospă­tează“ şi cu mari eforturi primeşti siropul. Cum îşi poa­te atrage clienţii un asemenea restaurant ? Situat în plin centru al oraşului nimeni nu a intervenit pentru a se pune capăt unei asemenea situaţii, pentru ca meseria de ospătar, meserie căreia îi este proprie politeţea, să fie îndeplinită după normele civilizaţiei. Iată-ne şi la elegantul res­taurant de pe insula Ovidiu. Curios, deşi profilat pentru kk preparate din peşte, acestea lipsesc. Pentru că ai venit să mănînci, comanzi altceva, dar constaţi că nu sînt chifle. Uneori, la insistenţe repetate ţi se aduce chiar şi peşte. De unde ? Acest lucru îl ştiu os­pătarii. Ar trebui să-l ştie însă şi organele de control. Un serviciu sub semnul întrebă­rii ţi se oferă şi la restauran­tul „Pescarul“ din Constanţa. Plinea li se aduce după ce mâncarea s-a răcit, apă­ mine­rală e o raritate aici, deoarece ospătarii au sistemul lor de a „vinde vinul“, indiferent de preferinţele consumatorilor. Restaurantul este foarte soli­citat pentru preparatele sale de pescărie. Din păcate lipsa de control a conducerii res­taurantului şi T.A.P. L.-ului permite unor ospătari să fri­zeze nepoliteţea. Ignorînd fap­tul că oamenii vin la odihnă, că vor să mănînce în condiţii civilizate, serviciul este de­parte de a satisface. Dacă nu consumi băuturi spirtoase eşti servit ca şi cum ţi s-ar da să consumi pe gratis. Rezolvaţi acest rebus! Noi vă ajutăm... în raidul întreprins pe lito­ral am fost puşi în situaţia de a rezolva un rebus ciudat. La Direcţia comercială a Sfa­tului popular al oraşului Con­stanţa am fost asiguraţi că : „Anul acesta au fost trimise cadrele cele mai calificate și în număr suficient. Regiunile s-au achitat de sarcini“. Rea­litatea infirmă însă asemenea aprecieri. Să dăm deci cuvîn­­tul unor responsabili care se pare că sunt mai în temă : Ene Gheorghe, responsabi­lul bufetului cu autoservire Complex Eforie nord. „Per­sonalul este format din 60 de oameni, cei mai mulţi tineri detaşaţi. O mare parte din aceştia nu sunt de meserie ospătari — au fost luaţi la întîmplare — lucru care ne creează mari greutăţi“. Azat Surmenian, director comercial al Întreprinderii de hoteluri şi restaurante Ma­maia . „Realizarea planului depinde în final de doi fac­tori : dotare corespunzătoare şi personal de înaltă calificare, în general, T.A.P.L.-urile din ţară au trimis oameni cu mul­tă experienţă. Dar nu în toa­te cazurile. De la Galaţi şi Cluj am primit şi personal de slabă calificare. E explicabil de ce avem neajunsuri la „Delta“ şi „Flora“. Nici ca­drele trimise nu sunt sufi­ciente la număr“. Selectarea cadrelor trebuie făcută din vreme cu mult mai mare simţ de răs­pundere. Re­staurantele de pe litoral şi-ar cîştiga un plus de profit dacă ar fi servite de colective com­pacte care să nu se schimbe de la an la an, formate din oa­meni care să nu vină pe litoral doar pentru a profita de soare şi apă, ci din cadre fruntaşe în unităţile unde muncesc în mod curent, care să-şi iubeas­că meseria, să lucreze cu su­flet. Intr-o discuţie cu tovară­şul Aurel Crişan, directorul T. A.P.L. din Satu Mare, care se afla în concediu la Eforie sud, acesta propunea speciali­zarea restaurantelor prin asi­gurarea personalului cu oa­meni detaşaţi din aceleaşi re­giuni şi pe profilarea cu bu­cătărie specifică. Dacă s-ar anunţa „Aici serveşte colecti­vul de la unitatea X din lo­calitatea Y“ oamenii şi-ar face un titlu de mîndrie din buna servire, iar consumatorii ar găsi cu uşurinţă colectivele şi preparatele preferate. Ideea ni s-a părut extrem de preţi­oasă şi din alt punct de ve­dere. Colectivele fiind omoge­ne, organizaţiile U.T.C. ar avea posibilitatea să desfăşoare o activitate continuă. Ori­cît ar părea de ciudat trebuie spus că în multe unităţi sezoniere tinerii nu participă la viaţa de organizaţie. Or, în ultima instanţă atitudinea în muncă este o problemă de educaţie, sarcină de seamă a organizaţiei U. T.C. Mergînd mai departe, a­­sigurarea colectivelor compacte dă posibilitatea sesizării unor minusuri în concepţia unor ti­neri existînd cadrul propice pentru a se face sugestii utile organizaţiilor U.T.C. din uni­tăţile din care au fost selec­ţionaţi cei detaşaţi pentru cîteva luni pe litoral. Un alt careu din rebusul li­toralului cuprinde tema „a­­provizionare“. „Nu avem gre­utăţi din acest punct de vedere“, ne-au asigurat tova­răşii de la Direcţia comercia­lă. „Avem maşini suficiente“. Realitatea, însă, ne-a pus în faţa altor date. Autoservirea din Complexul Eforie nord, unităţile din staţiune şi cele de la Techirghiol sunt aprovi­zionate cu o singură maşină. Alimentele — spunea tovară­şul Ene Gheorghe — ni se aduc în „raţe", întîi legume, apoi carne, pline, peşte etc. De multe ori, zarzavaturile ne vin la ora 12, la diferenţă de 5 ore de la deschiderea unităţii, în acest fel nu putem asigura sortimentul de salată solicitat de consumatori. Iată deci o altă problemă care se cere re­zolvată cu mai multă, atenţie. Toate aceste „amănunte", la care se adaugă vesela in­suficientă din unele restau­­rante-pensiuni produc iritări, îndelungi aşteptări stricînd ar­monia zilei de odihnă de pe litoral. Fantezie scrisă şi contrariul ei preparat în foi de viţă Răsfoim ultima Carte de bucate editată în 1965. Peste 2 000 de preparate. Un ade­vărat tezaur culinar. Consul­tăm şi listele din restaurante. Şi aici găseşti multe titluri de preparate, dar... numai titluri. Sortimentul real este foarte restrîns. Aproape peste tot aceleaşi mîncăruri: sărmă­luţe în foi de viţă, antricot etc. La prînz bătrînele ciorbe de perişoare, ciorba de vacă ţărănească, supă de roşii. Rar cîte un afiş te informează că poţi găsi renumita ciorbă de burtă sau alte preparate. La începutul sezonului, la restaurantul „Pescăruş" de la Eforie sud a existat o bună iniţiativă. Colectivul de la Baia Mare­ şi Satu Mare, en­tuziast, şi-a pus în evidenţă măiestria servind consumato­rilor specialităţile „bucătaru­lui şef" mult apreciate : şniţel de Palermo, şniţel de Brati­slava etc. Cînd a crescut nu­mărul consumatorilor s-a trecut la mîncăruri obişnuite pe care le poţi găsi de la Mamaia la Mangalia. Cauza ? De ce să ne complicăm? în vir­tutea aceluiaşi principiu seara găseşti la toate unităţile gră­tar. Ar trebuie extinsă expe­rienţa restaurantul „Modern", a bufetului „Nazarcea" ca şi a unităţii lacto „Doina" din Constanţa care în fiecare zi servesc specialitatea „bucăta­rului şef“. Arta de a pierde timpul Aflat la odihnă, deci cu disponibilităţi numai pentru aceasta, omul caută să-şi fo­losească cît mai bine timpul. Deseori da. Alteori... Unele bufete cu autoservire (Com­plexul de la Mamaia, restau­rantul pensiune Modern, mul­te bufete expres din Con­stanţa etc.) încep servitul me­sei la o oră tîrzie, în faţa unităţilor respective se adu­nă lume multă, se pierd ore preţioase, iar străzile capătă un aspect neplăcut. La ora primului cele mai solicitate sunt restaurantele-pensiune. La Complexul din Eforie nord, de pildă, vin zilnic cir­ca 5 000 de persoane. Cam tot, atîtea servesc masa şi la li­nia nouă cu autoservire de la restauantul „Pescăruş“ din a­­ceeaşi staţiune. Existenţa ca­selor automate uşurează munca, dar se întîmplă un lucru ciudat. Nota ţi se în­tocmeşte de mînă, şi apoi se bate la maşină. Din această pricină eşti nevoit să aştepţi multă vreme. Cînd ai ajuns în sfîrşit la casă constaţi cu regret că m­încarea s-a răcit, în alte locuri supraaglomera­te există o singură casă. Sînt ce-i drept şi unităţi înzestra­te cu două asemenea case, dar... funcţionează numai una. De asemenea T.A.P.L. Con­stanţa nu foloseşte întregul spaţiu comercial corespunză­tor pentru pensiunea de prînz şi seara. Plecînd la odihnă fiecare este interesat să urmărească presa, să trimită ilustrate fa­miliilor, cunoscuţilor. Numai că pentru un ziar, un timbru sau o ilustrată eşti nevoit să pierzi multă vreme la rînd. Numărul insuficient de chioşcuri specializate pentru aceste articole creează timpi morţi, răpeşte ore preţioase. Dar nu numai atît. Eşti, să zicem la Eforie nord. Staţiu­nea cu construcţii moderne te incintă, dar ea nu şi-a găsit locul meritat pe ilustratele realizate de Editura Meridia­ne. Editura şi-a îndreptat atenţia mai mult spre Ma­maia, explicabil într-un fel, dar a vitregit celelalte sta­ţiuni. Aşa că eşti nevoit să alergi de la Unitatea 139, unde se găsesc aproape în exclusivitate vederi din... Ma­maia, la alte debite, la libră­rie pînă cînd constaţi că timpul a­ trecut fără folos. Ai­de ales două căi, sau renunţi să trimiţi „Salutări din Efo­rie nord" sau trimiţi ilustrate reprezentînd Mamaia ori Constanţa. Aduni orele petre­cute la rînd şi observi că ai rămas deficitar la capitolul „timp", în acest sens te „ajută“ şi cofetăriile (cea mai mare parte din ele) datorită siste­mului care a fost introdus, în vreme ce personalul şi nu puţin la număr, se ocupă cu „strîngerea paharelor de pe mese" sau cu stropitul peri­metrului din faţa unităţii, tu consumator eşti nevoit să faci un rînd la casă pentru ca să primeşti bonul, apoi un alt rînd ca să primeşti prăjitura, sitronada sau îngheţata. O asemenea organizare ni se pare în contradicţie cu dorin­ţa omului venit pe litoral cu intenţia de a folosi cu maxi­mum de eficacitate fiecare minut. Ritm **¥■**** **** ****** ** * Construcţii la Bacău în cartierul Smirodava din oraşul Roman, unde recent s-au încheiat lucrările la un microraion cu 600 de aparta­mente, a început construcţia unui nou microraion, prevă­zut cu 1 300 de apartamente, un complex comercial, cine­matograf, dispensar medical şi o centrală termică, în vederea accelerării ridi­cării noilor■ obiective, a fost asigurată documentaţia nece­sară tuturor lucrărilor prevă­zute a se executa aici pînă la sfîrşitul acestui an. Muntele de sare de la Slavic Prahova MM COMPETENŢEI (Urmare din pag. 1) Dintr-un bun început cele două documente prefigurează realizarea unităţii necesare în acţiune între şcoală şi organi­zaţia pionierilor. Este foarte important că s-a pornit de la şcoală. Aceasta, prin structura sa, realizează procesul instruc­­tiv-educativ, sub îndrumarea permanentă a partidului. Or­ganizaţia pionierilor îmbogă­ţeşte, prin forme specifice, a­­ceastă activitate —, n-o du­blează, n-o repetă — bucu­­rîndu-se de conducerea di­rectă a partidului şi, prin a­­ceasta, de întreaga sa înţelep­ciune, de tezaurul experienţei sale comuniste. Unitatea instructiv-educa­­tivă se realizează, aşa cum se preconizează acum, prin con­ferirea învăţătorilor şi profe­sorilor a sarcinii de a conduce detaşamentele şi unităţile de pionieri. învăţătorul şi profe­sorul diriginte trăiesc zi de zi viaţa şcolii, ştiu în profunzime ce realizează procesul de în­­văţămînt. E firesc, deci, ca ei să ştie ce să nu repete, ce să completeze, ce să între­gească prin activitatea pionie­rească. Mă gîndesc chiar la amănuntul, de loc nesemnifi­cativ, că directorul adjunct al şcolii va fi conducător de uni­tate şi că, prin aceasta, planu­rile activităţii educative ale organizaţiei de pionieri nu vor mai fi o anexă a planului ge­neral al şcolii, ci vor forma un tot cu acesta, se vor integra în el. Şi pentru că m-am referit la realizarea corelaţiei perfecte între procesul instructiv-edu­­cativ — mă gîndesc dacă n-ar fi poate necesar ca, în Statut să apară mai amplu conturat rolul învățăturii în dobîndirea titlului de pionier şi în păstra­rea acestuia cu demnitatea cu­venită. E firească ponderea care se acordă factorului edu­cativ dar, mi se pare, va fi ne­cesar să echilibrăm raportul. Acum o seamă de sarcini in­structive apar la cele educati­ve ; bunăoară, dezvoltarea curiozităţii, a interesului pen­tru ştiinţă, care de fapt se în­cadrează în procesul forma­tiv, în proiectul de Statut a­­pare ca sarcină educativă. Putem afirma că documen­tele organizaţiei de pioneri, cu îmbunătăţirile care, fără în­doială, vor fi aduse în urma dezbaterilor ce au avut loc, crează cadrul cel mai bun, de conţinut şi de forme, pentru desfăşurarea unui complex proces educativ. Ele dau ca­drul general, dar nicidecum nu înseamnă că cei care vor lucra cu pionierii se vor măr­gini la acest cadru. Nu e vorba de a căuta cu orice preţ forme­­— aşa cum s-a mai întîmplat în trecut — care să disperseze atenţia de la scopul urmărit, ci să se aleagă cu discernămînt politic şi pedagogic cîteva sar­cini fundamentale care să fie realizate cu mijloace cores­punzătoare, gîndite, pe par­cursul întregii etape de pionie­rat. E foarte important să ela­borăm mai mult ceea ce inten­ţionăm să întreprindem cu co­piii. Sînt sigur că învăţătorul şi dirigintele vor şti mai bine să facă acest lucru, ei stăpî­­nind cunoaşterea mijloacelor pedagogice. Mă refer, spre exemplu, la realizarea unei sarcini fun­damentale a educaţiei: culti­varea la copii a sentimente­lor patriotice, a respectului faţă de trecutul de luptă al poporului, al eroicului nostru partid, al sentimentului mîn­­driei naţionale. Aceasta pre­supune un larg proces edu­cativ, o înlănţuire de acţiuni, care cresc, gradat, de la an la an, pe măsură ce copilul îşi îmbogăţeşte orizontul de cu­noştinţe, gama sentimentelor. Nu putem să nu ţinem seama de această creştere, să nu di­ferenţiem­i sensibil activitatea, să n-o nuanţăm, pentru a înăl­ţa, ştiinţific, ca un constructor, pe măsura vîrstei, zidirea sen­timentelor trainice la copiii noştri. Diferenţiere şi nuanţar­e cere întreaga activitatea cu pionierii , să-l avem în faţă pe copil permanent şi să-l pregă­tim psihologic pentru a face următorul pas în viaţa pe de­plin conştientă în organizaţia U.T.C. Sintem­ la începutul unei noi etape, aş spune, în activitatea organizaţiei pio­nierilor , avem la bază o experienţă care va tre­bui sintetizată, modelată, în­tregită pe măsura noilor ce­rinţe. Cred, de aceea, că e ne­voie de o largă activitate pu­blicistică în presa de speciali­tate şi în presă în general, încă de la începutul anului şcolar. Să dăm cuvîntul, mai ales, celor care vor lucra direct cu pionierii, deschizând, poate, tribuna comandanţilor de detaşament şi unitate. Forurile competente din Ministerul învăţămîntului să aibă şi ele în vedere ca lectu­rile pedagogice, discuţiile care au loc între cadrele di­dactice să abordeze frecvent o tematică în strînsă legătură cu munca pionierească, iar consfătuirile cadrelor didactice să-şi înscrie la ordinea zilei neapărat asemenea dezbateri. Cum fiecare student de as­tăzi care se pregăteşte pentru cariera de dascăl este în pers­pectivă un viitor comandant de unitate sau detaşament, în­noirile din activitatea pionie­rească au în mod necesar im­plicaţii şi în cursul de peda­gogie şi în practica pedago­gică. E foarte important să nu se întîrzie realizarea aces­tui deziderat. Aşa cum nu pu­tem întîrzia în a înscrie în cercetările noastre, în lucră­rile de diplomă ale studenţilor o tematică izvorîtă din cerin­ţele perfectării muncii cu pio­nierii. Fotó: AGERPRES Examenul care durează 4 luni în staţiunile de pe li­toral se apropie de sfîrşit. La multe din solicitările sale reţeaua comercială a litoralului a răspuns prompt, pozitiv, în curind factorii care au colaborat la buna funcţionare a „sufrageriei“ litoralului vor analiza fe­lul în care au trecut acest sever, dar nu fără satisfac­ţii, examen. Acestui bilanţ îi sînt destinate şi rîndu­­rile de faţă. Căci terminînd actuala stagiune — începe pregătirea asiduă a celei viitoare. Şi aceste pregătiri nu pot fi puse decît sub semnul unor exigenţe su­perioare, adică în sincronizare cu reputație ascen­dentă a litoralului românesc.

Next