Scînteia Tineretului, iulie 1967 (Anul 23, nr. 5634-5659)

1967-07-22 / nr. 5652

ARTICOLE ÎNSEMNĂRI LA FIECARE 1000 LITRI MOTORINĂ CONSUMATĂ. ECONOMII PENTRU O ZI DE LUCRU A UNUI TRACTOR 12000 ore „goale“ vor deveni productive Alături de folosirea la ma­ximum a capacităţii tractoa­relor şi maşinilor agricole, o sarcină principală a mecani­zatorilor este şi reducerea sis­tematică a preţului de cost al lucrărilor efectuate. Rezer­vele, in această direcţie, sunt practic nelimitate. Care este aportul tineretului la obţine­rea unor indicatori cit mai reduşi ai preţului de cost in­ staţiunile de maşini şi trac­toare ? Rezultatele obţinute reprezintă un plafon maxim ? Dacă nu, unde „stau ascunse“ rezervele şi ce pot face tinerii pentru valorificarea lor , Iată întrebări pe care numeroşi ti­neri le-au pus în adunările generale ale organizaţiei şi nu şedinţele de producţie. Răs­punsul — rezultatul unui stu­diu atent al eficacităţii eco­­ni­ce a „amănuntelor“ ne­glijate de multe ori — l-au dat tot ei cu sprijinul specia­liştilor, cînd au pus in discu­ţie valoroasa iniţiativă a tine­rilor mecanizatori de la S.M.T. Cogealac. La S.M.T., Hurduc, raionul Zalău, de pildă, s-a făcut o analiză la nivelul unor brigăzi — cele din Cuceu, Mirşid, Greaca, şi alte citeva. S-au depistat, astfel, supraconsu­­murile nejustificate. Anul trecut, spre exemplu, la cele 130 tractoare ale staţiunii s-au înregistrat peste 12 000 ore de funcţionare fără efect economic pozitiv ceea ce e­­chivalează cu irosirea nejusti­ficată a 34 500 litri motorină şi a peste­ 1 000 litri ulei. Un calcul al pierderilor de carbu­ranţi şi lubrifi­aţi datorită proastei gospodăriri ar ma­jora şi mai mult cifrele amin­tite. De fapt, pe unde „se scurgeau“ carburanţii nepro­ductivi ? In adunarea organi­zaţiei U.T.C. de la brigada nr. 8 din Mirşid se sublinia, că în primele trei luni ale acestui an s-au înregistrat 306 ore funcţionate în gol, con­­sumindu-se, fără rost, 1367 li­tri motorină. La brigăzile din Cuceu, din lac etc., pentru suprafeţe mici se deplasau circa 10 km cite 4,5 trac­toare. Terminau lucru in scurt timp şi porneau, în convoi, spre alte „bucăţele“ irosind cu nemiluita timp bun de lucru şi carburanţi. Sesizîn­­du-se aceste neajunsuri în or­ganizare s-au luat măsurile cuvenite pentru lichidarea lor. Şi, deplasările inutile au şi alt pretext şi anume remedie­rile. Pentru reparaţii mici tractoarele mergeau la sediul staţiunii. Toate acestea au „concurat" la ridicarea preţu­lui de cost al fiecărui nectar arătură normală executată. Preluînd iniţiativa tinerilor de la S.M.T. Cogealac, regiu­nea Dobrogea, mecanizatorii de la S.M.T. Surduc şi-au propus ca la fiecare 1 000 li­tri de motornă consumaţi să realizeze economii pentru cel puţin o zi de lucru a unui tractor. Eliminîndu-se depla­sările in gol, cele neraţional făcute în cimp, mersul staţio­nar al tractoarelor etc. s-a cal­culat că se pot economisi cel puţin 28 500 litri mo­torină şi 1 150 litri de ulei. Măsurile stabilite anticipează succesul ■ — evidenţa consumurilor se va face pe lucrări şi meca­nizatori ; — se vor amenaja depozi­tele de carburanţi, iar ali­mentarea se va face prin că­dere ; — se elimină deplasări inu­tile pentru remedierea defec­ţiunilor uşoare care se pot­ face la brigăzi; — mecanicul care efectu­ează o lucrare de reparaţie răspunde pentru calitatea ei o anumită perioadă; — ascuţirea organelor ac­tive se va face la timp şi la locul de producţie............... Iniţiativa mecanizatorilor de la S.M.T. Cogealac se ex­tinde şi în alte staţiuni de maşini şi tractoare din re­giune. La S.M.T. Aiud, în fiecare brigadă a fost efec­tuat un studiu şi s-au stabilit căile concrete pentru aplica­rea iniţiativei. In organizaţiile U.T.C. au avut loc dezbateri care pregătesc adunarea me­canizatorilor din întreaga sta­ţiune. ». IOAN BUŞI) corespondentul „Scînteii tineretului“ pentru regiunea Cluj OBIECTIVE DEVENITE REALITATE Iniţiativa tinerilor mecanizatori de la S.M.T. Cogealac a constituit pentru întregul nostru colectiv de muncă o va­loroasa sugestie pentru a analiza pro­priile posibilităţi — şi nu numai de a le analiza, ci şi de a acţiona — pentru re­ducerea consumului normat de carbu­ranţi pe lucrări prin măsuri organiza­torice şi tehnice. Din studiul efectuat am constatat că obiectivul propus ca sarcină de realizat de către tinerii de la S.M.T. Cogealac, adică la fiecare 1 000 litri motorină consumată, realizarea unei economii pentru o zi de lucru a unui tractor, poate constitui sarcină de îndeplinire a fiecărui tînăr mecanizator şi în staţiunea noastră de maşini şi tractoare. Căile prin care putem acţio­na pentru îndeplinirea acestui obiectiv cu influenţă directă asupra preţului de cost al producţiei ? — aprovizionarea in circuit a brigăzilor cu carburanţi, lu­­brifianţi şi piese de schimb, reducerea deplasărilor în gol a tractoarelor, rea­­menajarea depozitelor de carburanţi astfel încît aici să se poată efectua ali­mentarea prin cădere, excluzînd găle­ţile etc. De la adunarea generală a organiza­ţiei U.T.C. din staţiune în care am dis­cutat problema economiei de motorină au trecut aproape două luni. Avem acum realizări concrete. In campania de primăvară şi în cele două decade parcurse din luna iunie, în cadrul sta­ţiunii s-au economisit aproape două va­goane şi jumătate de motorină — mai mult chiar decit prevăzusem. Şi, acest succes, noi îl considerăm doar un în­ceput. Ne simţim­­în stare de mai mult. Cert este că, în­ cea mai mare parte, avem acum posibilitatea supravegherii robinetelor prin care se scurgea motori­na. Deşi e greu, totuşi, pînă la urmă vom reuşi ca şi ultima picătură s-o fa­cem să se scurgă numai pe conducta ce leagă rezervorul de camera de ardere a motorului. De pildă, în ultimele două luni şi jumătate nici un tractor — ex­cluzînd pe cele planificate — n-au mai venit de la brigăzi la S.M.T. pentru re­medieri. Socotind numai la nivelul nu­mărului de ore funcţionate în aceeaşi perioadă a anului trecut pentru scopul amintit, rezultă că s-au economisit, cam 2 000 litri motorină. Evidenţele ce se ţin la brigăzile de tractoare mai reflectă încă un lucru şi anume că pe fiecare hectar arătură normală executată în perioada urmă­toare preluării iniţiativei tinerilor de la S.M.T. Cogealac s-a înregistrat o eco­nomie de 0,050—0,120 litri motorină comparativ cu consumul normat. Trac­toriştii din brigada condusă de PETRE DUMITRU au luat iniţiativa ca în fie­care dimineaţă să execute întreţinerea maşinilor ; să realizeze astfel cuplurile incit să se folosească cît mai bine pu­terea tractoarelor ; să realizeze în braz­dă cel puţin 85 la sută din orele de funcţionare stabilite ca sarcină de plan pentru fiecare tractor. Dovedindu-şi efectul economic, iniţiativa lor a fost repede generalizată în toate brigăzile staţiunii. Tractorişti ca Nicolae Mun­­teanu ce mai înainte realizau consu­muri exagerate de motorină numai pentru că nu întreţineau corespunzător tractoarele au fost obligaţi de colecti­vele în care lucrau ca în fiecare dimi­neaţă să pună la punct maşinile cu care lucrau. Cu aproape o treime a scă­zut consumul de motorină pentru exe­cutarea aceluiaşi volum de lucrări nu­mai ca urmare a întreţinerilor zilnice aplicate. In cadrul acţiunii ce se desfăşoară de către întregul colectiv de muncă al sta­ţiunii noastre de maşini şi tractoare, Remus Opreanu, pentru economisirea de materiale, reducerea consumului de piese noi de schimb ocupă, de aseme­nea, un loc important. Prin recondiţio­­narea acelor defecte s-a realizat în a­­ceastă perioadă economii de piese însu­­mînd o valoare de aproape 10 000 lei. Pentru ca realizările să crească şi în acest sens s-a făcut propunerea — de acum putindu-se vorbi de faptă — ca ateliere mobile, dotate cu tot ce este necesar : strung, aparat de sudură etc, să treacă zilnic pe la fiecare brigadă de tractoare, pentru ca să ajute pe me­canicii de atelier, permanentizaţi aci pe timpul campaniilor agricole, în execu­tarea operaţiilor de remedieri şi repa­raţii. Din obiectivele stabilite în adunarea generală U.T.C. în care ne-am analizat propriile posibilităţi de reducere a pre­ţului de cost prin prisma iniţiativei mecanizatorilor de la S.M.T. Cogealac, toţi tinerii — şi în primul rînd membrii biroului organizaţiei de bază — îşi fac o problemă , o problemă de a cărei realizare se preocupă minut de minut. Avem certitudinea că economiile ce se vor realiza vor depina cu mult calcu­lele făcute iniţial. ION CHIBEDI secretarul organizaţiei de bază U.T.C. de la S.M.T. Remus Opreanu regiunea Dobrogea La Comitetul orăşenesc Galaţi al U. T. C. INTERVIU DESPRE CuMI DE ODIHNĂ Sîmbătă 15 meii orele 10. Afară, tor‘'­dă, uscaţii şi M$yjfflFioare- Umbra era cowjjjxFfa ceva salvator. Şi la Galaţi era şi mai şi■ La Comite­tul orăşenesc Galaţi al­ U.T.C., o răcoare recon­fortantă. — Miine este duminică, zi dedicată odihnei, dis­tracţiei. Ce acţiuni aţi or­ganizat pentru tinerii ora­şului ? am întrebat. O precizată, interlocu­torii noştri Alex. Nicules­­cu, instructor cu propa­ganda, locţiitorul secreta­rului ce răspunde de ace­leaşi probleme (plecat in concediu) şi Niculai Mi­ron, instructor cu proble­mele organizatorice. Oa­menii scot nişte dosare din care extrag nişte pla­nuri. Un moment de tă­cere, de căutare. — Miine — rupe tăce­rea Alex. Niculescu — un grup de tineri de la Şan­tierul naval şi din organi­zaţiile din comerţ, vreo 300, fac o excursie la Su­lim cu vaporul. Urmează un moment de tăcere. Apoi... — La Casa de cultură orăşenească Ţiglina are loc un simpozion : „Tur­cia“ — memorial de că­lătorie, vorbeşte un... că­lător. Mai caută şi descoperă : — Organizaţia U.T.C. „Exportlemn" (60 de ute­­cişti) pleacă cu 2 micro­buze la pădurea Girboa­­vele. E foarte frumos a­­colo... — Altceva ? — Altceva . Cam asta-i tot. Despre altceva n-am aflat nimic de la cei doi activiști. N-am aflat nici care-i meritul comitetului oră­șenesc, in organizarea lu­crurilor povestite. Să insis­tăm asupra „gamei va­riate“, de activități dumini­cale pentru tineret, se vede nu-i cazul. — Baze sportive, estra­de aveţi in oraş . — Destule. Avem 2 te­renuri de fotbal — Dună­rea şi Portul roşu — de care nu ne putem apropia. Se antrenează şi joacă a­­colo numai „jucătorii mari“. Mai sunt 5 terenuri de fotbal unde mai avem acces din cind în cind. Sunt şi terenuri de volei, baschet, handbal... — Văd că aveţi baze sportive: ce acţiuni spor­tive sunt organizate, miine ! — Miine, nu! Nici-o acţiune sportivă ! Niciuna. Da, acesta e adevărul , de pe numeroa­sele terenuri şi baze spor­tive, de pe estrade (nici acţiuni culturale pe es­trade, în parcuri nu erau prevăzute pentru... această duminică­ lipseau tinerii, lipsea tinereţea pentru că şi din activitatea tovarăşi­lor de la ,Comitetul oră­şenesc Galaţi al U.T.C. lip­sea fantezii. — Cîţi tineri aveţi în oraş­­. — Numai utecişti in jur de 25 de mii ! Deci, din 25 000, vreo 400-500 aveau — de ce să nu recunoaştem — o ocu­paţie plăcută, utilă, recon­fortantă in această dumi­nică. — Dar restul ? Covîrşi­­torul rest de zeci de mii de tineri ce fac ? — Fiecare ce vrea... Unii merg la plajă, la Du­năre, alţii în altă parte... Intre­rupem aici dialogul. Realităţile sunt conclu­dente. Nu vrem,­ desigur nici să minimalizăm nici să tragem concluzii defi­nitorii asupra activităţii în ansamblu a comitetului orăşenesc U.T.C., numai în urma acestor constatări. Ar fi greşit. Să zicem că i-am găsit intr-o „zi pro­astă". Chiar au şi spus-o. Şi ca să se justifice au în­şirat citeva acţiuni ce se vor organiza in viitor, ti­nere interesante. Dar prea puţine în raport cu numă­rul mare al tinerilor din oraş. Motiv de meditaţie şi de acţiune. VASILE CÂBULEA Nocturnă la Reşiţa (Urrbăre din pag. 1) b) la clasele V—VIII, 102; depăşire vîrstă şco­lară — 18 ; bolnavi —­ 31 ; căsătoriţi — 20 ; rea-voin­­ţă — 33. De altfel, capitolul rea­­voinţă începe abia acum . 2) Elevi în situaţia de repeten­ţie din cauza ab­senţelor­­ a) Clasele I—IV — 215. b) clasele V—VIII — 1882. Situaţia la sfîrşitul anu­lui nu a fost încă stabi­lită la nivelul regiunii. Aşadar există familii care îi opresc pe copii să meargă la şcoală, uneori încurajîndu-le lenea. In a­­semenea situaţii — rare dacă le judecăm după nu­mărul elevilor care nu vin la şcoală — şcoala este pusă în imposibilitatea de a-şi exercita dreptul său firesc. Pe de altă parte abaterile nesancţionate şi nesancţionabile înlesnesc abaterile viitoare. Tradiţia şcolii romăneş­­ti, exigenţă în scopul cul­tivării cu competenţă a posibilităţilor reale ale co­pilului, excelenţă­, bază materială a şcolii actuale, numărul tot mai mare de cadre tinere şi calificate într-un sistem de învăţă­­mint superior pentru un învăţămînt general de ca­litate — toate acestea dau şcolii dreptul la o muncă la nivelul posibilităţilor sale. Cînd şcoala,­­con­ştientă de menirea ei, refuză consecințele spec­­trului,ialS, al­­ cifrelor, -re­­zul­tatele'n­lui trebuie ficîntă­­rite Siret prin ceea­ ce­ ele au refuzat. La Şcoala ge­nerală Dor-Mărunt sat, ra­ionul Lehliu, la sfîrşitul pri­mului trimestru al anului şcolar 1966—1967 s-a în­registrat un număr de 127 corigenți din numărul to­tal de 490 elevi. Un con­siliu pedagogic furtunos, precedat de controlul unei brigăzi raionale, a dezbătut cauzele rezulta­telor slabe. La întrebarea : „de ce unii elevi ajung în clasa a Vll-a cu un nivel redus de cunoştinţe ?“, răspunsul tovarăşei profe­soare Elena Diaconescu : „Sînt trecuţi cu indulgenţă pentru a se evita neşcola­­rizarea“ a stîrnit, nu ştim de ce, ne­mulţumiri. Răs­punsul conţinea o doză mare de adevăr, mult mai mare decît „justeţea“ unei pripite recomandări a orga­nului raional de îndruma­re şi control: „Dacă pînă OBLIGATORIU ŞI NESILIT DE NIMENI la 15 februarie situaţia şcolară nu se va îndrepta, se va întrerupe ziua me­todică“. O muncă începu­tă cu responsabilitate şi sinceritate profesională a fost, astfel, sancţionată. Pe trimestrul al doilea, scep­ticismul profesional a „sancţionat“ cu promova­rea în masă. Calitatea muncii în şcola Dor-Mă­runt are, totuşi, ca argu­ment la sfîrşitul anului 23 elevi admişi în licee şi li­ceele de specialitate, din 27 prezenţi în faţa comi­siilor. Tovarăşa Radu Mocanu, vicepreşedinte al Sfatului popular al regiunii Bucu­reşti afirmă că în condiţiile existenţei unui număr mare de neşcolarizaţi „exi­genţa normală este consi­derată exagerare“. Tova­răşul Teodor Radu, in­­spector principal în Mini­sterul Invăţămîntului, se­sizează sistemul contra­dicţiilor : „Sunt şcoli care slăbesc exigenţa, care pro­movează cu largheţe. Asta pentru că exigenţa duce la repetenţie, repetenţii devin neşcolarizaţii anului şcolar următor. Exigenţa este totuşi necesară. Noi nu putem da analfabeţi cu certificate“. Insuficienta normalizare a şcolarităţii este deci o frînă in creşterea nivelului calitativ al învăţămintului. Renunţarea la principiile de bază ale pedagogiei, promovarea obligatorie a elevului (deşi nimeni nu o recomandă dar este im­pusă de teama de a nu a­­vea neşcolarizaţi) dăunea­ză prestigiului şcolii şi ca­lităţii de elev. In funcţie de soluţiile pe care le găsesc pentru asigurarea şcolarităţii şi promovării, sînt „şcoli“ care se deosebesc atît de alte „şcoli“, cît şi de defi­niţia firească a şcolii. La Brazi, raionul Urziceni, nu există nici un neşcola­rizat. Cadrele didactice afirmă cu mîndrie tradiţia şcolarităţii normalizate. Dar, cu tristeţe, zvonul tradiţiei se prăbuşeşte u­­şor: pentru a evita cu orice preţ cazurile de ne­­şcolarizare, încă de acum trei ani şcoala din Brazil a găsit formula, inadmisi­bilă pedagogic, a şcolari­zării la domiciliu. Spora­dice deplasări la domici­liul elevilor, verificarea sumară, acasă, a cunoştin­ţelor nepredate, notarea (pe ce criteriu ?) a cunoş­tinţelor au asigurat pro­movarea ? Parodierea procesului de învăţămînt, subordonarea lui intereselor străine şco­­lii sunt formule arbitrare, incompatibile cu scopurile înalt formative ale şcolii. Tov. Marin State , in­spector metodist la secţia raională de învăţămînt Ur­ziceni, recunoaşte artifi­cialitatea eforturilor : „O brigadă raională de şco­larizare a realizat o şcola­rizare formală la Satu Mare“. •­.* Recuperarea eşalonată a elevilor neşcolarizaţi dă­unează calităţile învăţă­­mîntului. Atenţia cadrelor, didactice se va îndrepta aspira­­ lor, volumul de muncă în clasă va fi redus pentru a se asigura „acli­matizarea“ noului venit. Necesitatea promovării lui are consecinţe în aplicarea sistemului de notare, şta­cheta calităţii muncii co­borând la pragul conve­nabil al mediocrităţii. ★ Legea obligativităţii în­văţămîntului, trebuie com-­pletată cu sistemul de sanc­ţiuni absolut necesare ca­zurilor de (puţin spus) indiferenţă socială. Şcola­rizarea s-a făcut numai prin munca în masa pă­rinţilor. Nu putem lua alte măsuri. Nu avem nici o posibilitate de îngrădire a celor ce se sustrag. Rămîne ca munca de lămurire să rezolve totul“. (tov. Teo­­dor Radu).______________ Acelaşi interlocutor : „Ar fi binevenit un amen­dament la legea obligati­vităţii, care să prevadă un sistem de sancţiuni. Odată cu aceasta, regulamentul şcolii ar putea pune de acord cerinţele vieţii şco­lare cu dispoziţiile legii“. Ideea măsurilor admi­nistrative o afirmă şi tova­răşa Radu Mocanu : „Ca­litatea invăţămîntului este influenţată nefericit de situaţia neşcolarizaţilor. Şcolile, sfaturile populare, precum şi alte organe de stat au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a convinge o familie sau alta să nu­ se opună viitorului copilului lor. Nu avem însă ce face cu atitudinea unor familii. Consider că legea invăţămîntului obli­gatoriu trebuie reactuali­zată. In forma actuală ea este depăşită. Să fie sanc­ţionaţi, prin lege, duşma­nii propriilor lor copii şi ai şcolii“. Normalizarea şcolarităţii, acolo unde şi atunci cînd ea are de suferit, face ne­cesară asigurarea prin lege a măsurilor care să împie­dice nerealizarea integrală a obligativității învățămîn­­tului de 8 ani. Codlea —1968 De curînd, la poa­lele Măgurei Codlei au început lucrări de defrişare. Cei peste 13 000 locuitori ai oraşului pre­gătesc în timpul liber condiţiile pentru un nou punct de atracţie turis­tică , lacul care va ocupa actuala vale a ştrandului pe o suprafaţă de 700 m.p. şi va avea 12 m. a­­dîncime. Pînă în anul vii­tor totul va fi pus la punct: între cele două lacuri, terenuri de volei, tenis, un camping. In pă­dure, vile cochete. Ceva mai sus, între pomii se­culari, un modern restau­rant, poteci care în­deamnă la plimbare... $i alături de toate acestea șalupe cu motor, bărci cu pînze vor purta oaspeţii pe luciul noului lac. L. R Interlocutorul meu de astăzi are 26 de ani şi este cel mai tînăr doctor în ştiinţe matemati­ce din ţară. Cu totul opus „tipa­rului“ învăţat din prejudecată, este un tînăr deschis, vesel, care discută cu vioiciune şi cu o in­contestabilă mîndrie despre obiec­tul pasiunii şi studiului său : ma­tematica, în treacăt fie spus, convinsă de necesitatea acestei discuţii, am venit spre ea timo­rată de totala mea incapacitate şcolară la „materia“ — altfel tul­burătoare şi de-a dreptul poetică — a abstracţiunii exacte. S-a do­vedit însă că este atît de adevă­rată influenţa matematicii asupra universului nostru spiritual con­temporan — îneît m-am surprins discutînd cu aplomb şi avînd opinii. — Pentru că, tovarăşe Botez — este evidentă „matematizarea" ştiinţelor contemporane, a între­gii noastre civilizaţii. Nu cred că este vorba de o „nouă religie“ fe­­tişizantă, doar s-ar părea că este strict exact că astăzi nu se poate concepe avansarea unei cercetări, indiferent de domeniu — unii in­clud chiar pe cel estetic — fără matematică — noul umanism, cum o numea Ion Barbu, dacă-mi amintesc bine. — Ştiinţa în general, deci şi matematică, este o formă a con­ştiinţei sociale. Aş zice că uni­tatea de stil a unei epoci are drept corolar peisaje specifice activităţii ştiinţifice. — Epoca noastră are ritm, lu­ciditate, o nouă mitologie : der­mitizarea şi atîtea altele... — Iar matematica nu se dez­voltă autonom, ruptă de celelalte forme ale activităţii culturale, deci sociale, nu este un domeniu închis: ea „vibrează“ în ritmul vieţii moderne. Se poate vorbi de sincronisme, unii gînditori au urmărit evoluţia ideilor matema­ticii în legătură strinsă cu istoria gîndirii omeneşti în general , este foarte riguros dacă spunem că matematica exprimă — în forme specifice — idealul cultu­ral al unei epoci. După părerea mea, nota caracteristică a uma­nismului modern este „activis­­mul“ său prometeic, cum spunea Tudor Vianu. Intelectualul mo­dern, cu conştiinţa mîndriei tim­pului în care trăieşte, este un constructor prin definiţie. El nu se mulţumeşte să interpreteze lu­mea, ci acţionează asupra ei, schimbă lumea şi se schimbă pe sine. — In orice caz, matematica devine ştiinţa marilor spectacole ale inteligenţei omeneşti, încetînd să fie acel domeniu arid, închis, bănuit de profani a fi speculativ. — Dar „marca necunoscută“ publicului larg suferă, sau să spunem, a suferit de interpretări şi considerări false. Mulţi o so­coteau o „gramatică“ a aspecte­lor cantitative, în vederea aplica­ţiilor deci o valoare strict de în­trebuinţare. De asemenea — re­­ferindu-mă la spectaculozitatea de care vorbeaţi — este la fel de greşit a reduce problemele ma­tematicii moderne — la citeva aspecte mult discutate în litera­tura de popularizare, ca inteli­genţa artificială — cibernetica, maşinile de calcul etc. automati­zări , aplicaţii de covîrşitoare im­portanţă, desigur, dar care nu reuşesc să epuizeze nici o mică parte a conţinutului real al ştiin­ţei matematice moderne. Pentru că matematica nu este numai o metodă de maximă importanţă, ci şi o activitate ireductibilă care creează valori culturale autono­me — universuri specifice. Ma- MIHAI BOTEZ tematica modernă este dominată de categoria structurii şi nu a cantităţilor, a măsurabilului. — în legătură cu influenţa a­­supra celorlalte sectoare umanis­te de activitate, cred că, diferit de metoda pe care o dă — şi de care vorbeaţi — există o fas­cinaţie a omului modern pentru „spiritul“ matematic... — El cuprinde în front larg toate ştiinţele vremurilor noastre: matematizarea fizicii, lingvistica matematică, psihologia matemati­că, schemele matematice ale mu­zicii, poeticii, şi aşa mai depar­te. De ce ? Rigoarea ştiinţifică a secolului nostru, simte nevoia de a-şi preciza filozofia axiomatică, de a opera cu sisteme precis con­turate, cu „ax central“. Se poate spune că matematica posedă ca­litatea de a modela fenomenele, reprezintă o metodă de studiu a modelelor, permite deci stu­dierea realităţii oferind posibili­tatea prin studiu de a optimiza aceste modele. Aceasta nu în­seamnă altceva decît numirea ro­lului activ al matematicii în „con­strucţia“ societăţii moderne. Î1­ legătură cu acest „spirit matema­tic“ — lipsa lui, sugerează dezor­dinea în gîndire. Nu o dată, ci­tind, să zicem, o cronică litera­ră mi se întîmplă să constat că ea, deşi este scrisă inteligent şi posedă o mulţime de alte însuşiri ele uită să graviteze în jurul actu­lui esenţial — luminarea şi ex­­plicitarea operei. Ion Barbu a fost un foarte mare poet pentru că avea un foarte riguros sistem poetic, aşa cum Vianu avea unul estetic. Acest sistem de referinţe poate fi pus în valoare, schimbat, rotit, împins în abstracţiunea laică, dar el există. De altfel, în domeniul marilor probleme, ma­tematicianul nu este departe de poet. Şi el este un creator de univers pe care-l stăpîneşte, şi el îşi organizează materialul pe ca­­re-l poate transforma. Atît că nu o dată creatorii din sfera esteticu­lui ignoră factorii care condiţio­nează rigoarea. — Cred că înţeleg ceea ce spuneţi. Atît numai că în artă lu­crurile se petrec puţin mai com­plicat, există un abur metafizic al creaţiei , a cărui rigoare in­terioară este greu de definit. De altfel dumneavoastră, matemati­cienii, metaforic vorbind, ca-n cunoscuta fabulă a ucenicului vrăjitor, dezlănţuiţi forţe care a­­poi se dispersează, cu sau fără voia dumneavoastră — în noi al­cătuiri. Dumneavoastră pledaţi pentru rigoare şi construcţie, iar estetica, contaminata indiscutabil de ele, împrumută şi ceţoasa — dar pura fascinaţie a abstracţiei conţinută de cifre. In fond, arta dumneavoastră este arta simbolu­rilor. — Dar nu numai atît. Mate­maticienii moderni se referă din ce în ce mai mult la sistemul de valori, depăşind faza absolutiză­rii aspectului cantitativ — al că­rui simbol este numărul. Cred că rolul formaţiei matematice pen­tru orice intelectual stă în posi­bilitatea teoretică de cîştigare a unei viziuni totale, prin adînci­­rea unui punct de vedere parti­cular, posibilitate accentuată de matematici datorită gradului înt­pins de abstractizare, de generali­zare, de sinteză. Se poate vorbi de un umanism modern, de un sistem complet de cunoştinţe, ca­pabil să formeze omul, bazat pe matematică. Care ar fi caracte­risticile acestui umanism ? In primul rînd necesitatea, ob­sesia,­ precizarea definiţiilor. Leibnitz spunea că dacă s-ar da definiţii, disputele ar înceta — grija pentru punerea corectă a oricăror probleme. Apoi, obiecti­vitatea şi obiectivizarea spiritu­lui, reprimarea subiectivităţii, a impresiei particulare şi arbitra- I r?’ crearea unei anumite discipline morale, care merge îm­preună cu scepticismul metodic, cumpănirea, faptei, înclinarea cartesiană de a verifica totul, de­ a nu primi nimic „de-a gata“. In fine, o anume rtfodestie a spiritu­lui, fructul cel mai de seamă al activităţii teoretice profunde. — Cred că sînt întru totul de acord cu dumneavoastră, atît că­­n-am de loc obsesia definiţiilor.­­— De fapt, este vorba de ne­voia de exactitate, de veracitate, de excluderea totală a dogmatis­mului , în spiritul relativităţii. Dar pentru că la începutul discuţiei l-aţi citat pe Barbu, îmi permit să închei cu cuvintele lui: „cercetarea matematici’­ majoră primeşte o organizare şi orienta­re învecinate cu aceea a funcţiei poetice care, apropouri prin me­taforă elemente disjunctă, desfă­şoară structura identică a u­nive­­stibil sensibil. La fel... matemati­­cile asimilează doctrinele diverse şi slujesc scopul ridicat de a in­strui, de unitatea universului moral al conceptelor. în a­­cest chip, ele încetează de a mai fi o laborioasă barbarie şi, parti­­cipînd la desăvîrşirea figurii ar­monioase a lumii, devin umanis­mul cel nou“. Cred că cuvintele lui Ion Bar­bu transcriu optimismul, încrede­rea în forţa ştiinţei, a inteligen­ţei, în puterea şi talentul omului deci. SMARANDA JELESCU Când eşti la munte, şi este soare te simţi şi mai acasă...

Next