Scînteia Tineretului, iulie 1967 (Anul 23, nr. 5634-5659)
1967-07-22 / nr. 5652
ARTICOLE ÎNSEMNĂRI LA FIECARE 1000 LITRI MOTORINĂ CONSUMATĂ. ECONOMII PENTRU O ZI DE LUCRU A UNUI TRACTOR 12000 ore „goale“ vor deveni productive Alături de folosirea la maximum a capacităţii tractoarelor şi maşinilor agricole, o sarcină principală a mecanizatorilor este şi reducerea sistematică a preţului de cost al lucrărilor efectuate. Rezervele, in această direcţie, sunt practic nelimitate. Care este aportul tineretului la obţinerea unor indicatori cit mai reduşi ai preţului de cost in staţiunile de maşini şi tractoare ? Rezultatele obţinute reprezintă un plafon maxim ? Dacă nu, unde „stau ascunse“ rezervele şi ce pot face tinerii pentru valorificarea lor , Iată întrebări pe care numeroşi tineri le-au pus în adunările generale ale organizaţiei şi nu şedinţele de producţie. Răspunsul — rezultatul unui studiu atent al eficacităţii econice a „amănuntelor“ neglijate de multe ori — l-au dat tot ei cu sprijinul specialiştilor, cînd au pus in discuţie valoroasa iniţiativă a tinerilor mecanizatori de la S.M.T. Cogealac. La S.M.T., Hurduc, raionul Zalău, de pildă, s-a făcut o analiză la nivelul unor brigăzi — cele din Cuceu, Mirşid, Greaca, şi alte citeva. S-au depistat, astfel, supraconsumurile nejustificate. Anul trecut, spre exemplu, la cele 130 tractoare ale staţiunii s-au înregistrat peste 12 000 ore de funcţionare fără efect economic pozitiv ceea ce echivalează cu irosirea nejustificată a 34 500 litri motorină şi a peste 1 000 litri ulei. Un calcul al pierderilor de carburanţi şi lubrifiaţi datorită proastei gospodăriri ar majora şi mai mult cifrele amintite. De fapt, pe unde „se scurgeau“ carburanţii neproductivi ? In adunarea organizaţiei U.T.C. de la brigada nr. 8 din Mirşid se sublinia, că în primele trei luni ale acestui an s-au înregistrat 306 ore funcţionate în gol, consumindu-se, fără rost, 1367 litri motorină. La brigăzile din Cuceu, din lac etc., pentru suprafeţe mici se deplasau circa 10 km cite 4,5 tractoare. Terminau lucru in scurt timp şi porneau, în convoi, spre alte „bucăţele“ irosind cu nemiluita timp bun de lucru şi carburanţi. Sesizîndu-se aceste neajunsuri în organizare s-au luat măsurile cuvenite pentru lichidarea lor. Şi, deplasările inutile au şi alt pretext şi anume remedierile. Pentru reparaţii mici tractoarele mergeau la sediul staţiunii. Toate acestea au „concurat" la ridicarea preţului de cost al fiecărui nectar arătură normală executată. Preluînd iniţiativa tinerilor de la S.M.T. Cogealac, regiunea Dobrogea, mecanizatorii de la S.M.T. Surduc şi-au propus ca la fiecare 1 000 litri de motornă consumaţi să realizeze economii pentru cel puţin o zi de lucru a unui tractor. Eliminîndu-se deplasările in gol, cele neraţional făcute în cimp, mersul staţionar al tractoarelor etc. s-a calculat că se pot economisi cel puţin 28 500 litri motorină şi 1 150 litri de ulei. Măsurile stabilite anticipează succesul ■ — evidenţa consumurilor se va face pe lucrări şi mecanizatori ; — se vor amenaja depozitele de carburanţi, iar alimentarea se va face prin cădere ; — se elimină deplasări inutile pentru remedierea defecţiunilor uşoare care se pot face la brigăzi; — mecanicul care efectuează o lucrare de reparaţie răspunde pentru calitatea ei o anumită perioadă; — ascuţirea organelor active se va face la timp şi la locul de producţie............... Iniţiativa mecanizatorilor de la S.M.T. Cogealac se extinde şi în alte staţiuni de maşini şi tractoare din regiune. La S.M.T. Aiud, în fiecare brigadă a fost efectuat un studiu şi s-au stabilit căile concrete pentru aplicarea iniţiativei. In organizaţiile U.T.C. au avut loc dezbateri care pregătesc adunarea mecanizatorilor din întreaga staţiune. ». IOAN BUŞI) corespondentul „Scînteii tineretului“ pentru regiunea Cluj OBIECTIVE DEVENITE REALITATE Iniţiativa tinerilor mecanizatori de la S.M.T. Cogealac a constituit pentru întregul nostru colectiv de muncă o valoroasa sugestie pentru a analiza propriile posibilităţi — şi nu numai de a le analiza, ci şi de a acţiona — pentru reducerea consumului normat de carburanţi pe lucrări prin măsuri organizatorice şi tehnice. Din studiul efectuat am constatat că obiectivul propus ca sarcină de realizat de către tinerii de la S.M.T. Cogealac, adică la fiecare 1 000 litri motorină consumată, realizarea unei economii pentru o zi de lucru a unui tractor, poate constitui sarcină de îndeplinire a fiecărui tînăr mecanizator şi în staţiunea noastră de maşini şi tractoare. Căile prin care putem acţiona pentru îndeplinirea acestui obiectiv cu influenţă directă asupra preţului de cost al producţiei ? — aprovizionarea in circuit a brigăzilor cu carburanţi, lubrifianţi şi piese de schimb, reducerea deplasărilor în gol a tractoarelor, reamenajarea depozitelor de carburanţi astfel încît aici să se poată efectua alimentarea prin cădere, excluzînd găleţile etc. De la adunarea generală a organizaţiei U.T.C. din staţiune în care am discutat problema economiei de motorină au trecut aproape două luni. Avem acum realizări concrete. In campania de primăvară şi în cele două decade parcurse din luna iunie, în cadrul staţiunii s-au economisit aproape două vagoane şi jumătate de motorină — mai mult chiar decit prevăzusem. Şi, acest succes, noi îl considerăm doar un început. Ne simţimîn stare de mai mult. Cert este că, în cea mai mare parte, avem acum posibilitatea supravegherii robinetelor prin care se scurgea motorina. Deşi e greu, totuşi, pînă la urmă vom reuşi ca şi ultima picătură s-o facem să se scurgă numai pe conducta ce leagă rezervorul de camera de ardere a motorului. De pildă, în ultimele două luni şi jumătate nici un tractor — excluzînd pe cele planificate — n-au mai venit de la brigăzi la S.M.T. pentru remedieri. Socotind numai la nivelul numărului de ore funcţionate în aceeaşi perioadă a anului trecut pentru scopul amintit, rezultă că s-au economisit, cam 2 000 litri motorină. Evidenţele ce se ţin la brigăzile de tractoare mai reflectă încă un lucru şi anume că pe fiecare hectar arătură normală executată în perioada următoare preluării iniţiativei tinerilor de la S.M.T. Cogealac s-a înregistrat o economie de 0,050—0,120 litri motorină comparativ cu consumul normat. Tractoriştii din brigada condusă de PETRE DUMITRU au luat iniţiativa ca în fiecare dimineaţă să execute întreţinerea maşinilor ; să realizeze astfel cuplurile incit să se folosească cît mai bine puterea tractoarelor ; să realizeze în brazdă cel puţin 85 la sută din orele de funcţionare stabilite ca sarcină de plan pentru fiecare tractor. Dovedindu-şi efectul economic, iniţiativa lor a fost repede generalizată în toate brigăzile staţiunii. Tractorişti ca Nicolae Munteanu ce mai înainte realizau consumuri exagerate de motorină numai pentru că nu întreţineau corespunzător tractoarele au fost obligaţi de colectivele în care lucrau ca în fiecare dimineaţă să pună la punct maşinile cu care lucrau. Cu aproape o treime a scăzut consumul de motorină pentru executarea aceluiaşi volum de lucrări numai ca urmare a întreţinerilor zilnice aplicate. In cadrul acţiunii ce se desfăşoară de către întregul colectiv de muncă al staţiunii noastre de maşini şi tractoare, Remus Opreanu, pentru economisirea de materiale, reducerea consumului de piese noi de schimb ocupă, de asemenea, un loc important. Prin recondiţionarea acelor defecte s-a realizat în această perioadă economii de piese însumînd o valoare de aproape 10 000 lei. Pentru ca realizările să crească şi în acest sens s-a făcut propunerea — de acum putindu-se vorbi de faptă — ca ateliere mobile, dotate cu tot ce este necesar : strung, aparat de sudură etc, să treacă zilnic pe la fiecare brigadă de tractoare, pentru ca să ajute pe mecanicii de atelier, permanentizaţi aci pe timpul campaniilor agricole, în executarea operaţiilor de remedieri şi reparaţii. Din obiectivele stabilite în adunarea generală U.T.C. în care ne-am analizat propriile posibilităţi de reducere a preţului de cost prin prisma iniţiativei mecanizatorilor de la S.M.T. Cogealac, toţi tinerii — şi în primul rînd membrii biroului organizaţiei de bază — îşi fac o problemă , o problemă de a cărei realizare se preocupă minut de minut. Avem certitudinea că economiile ce se vor realiza vor depina cu mult calculele făcute iniţial. ION CHIBEDI secretarul organizaţiei de bază U.T.C. de la S.M.T. Remus Opreanu regiunea Dobrogea La Comitetul orăşenesc Galaţi al U. T. C. INTERVIU DESPRE CuMI DE ODIHNĂ Sîmbătă 15 meii orele 10. Afară, tor‘'dă, uscaţii şi M$yjfflFioare- Umbra era cowjjjxFfa ceva salvator. Şi la Galaţi era şi mai şi■ La Comitetul orăşenesc Galaţi al U.T.C., o răcoare reconfortantă. — Miine este duminică, zi dedicată odihnei, distracţiei. Ce acţiuni aţi organizat pentru tinerii oraşului ? am întrebat. O precizată, interlocutorii noştri Alex. Niculescu, instructor cu propaganda, locţiitorul secretarului ce răspunde de aceleaşi probleme (plecat in concediu) şi Niculai Miron, instructor cu problemele organizatorice. Oamenii scot nişte dosare din care extrag nişte planuri. Un moment de tăcere, de căutare. — Miine — rupe tăcerea Alex. Niculescu — un grup de tineri de la Şantierul naval şi din organizaţiile din comerţ, vreo 300, fac o excursie la Sulim cu vaporul. Urmează un moment de tăcere. Apoi... — La Casa de cultură orăşenească Ţiglina are loc un simpozion : „Turcia“ — memorial de călătorie, vorbeşte un... călător. Mai caută şi descoperă : — Organizaţia U.T.C. „Exportlemn" (60 de utecişti) pleacă cu 2 microbuze la pădurea Girboavele. E foarte frumos acolo... — Altceva ? — Altceva . Cam asta-i tot. Despre altceva n-am aflat nimic de la cei doi activiști. N-am aflat nici care-i meritul comitetului orășenesc, in organizarea lucrurilor povestite. Să insistăm asupra „gamei variate“, de activități duminicale pentru tineret, se vede nu-i cazul. — Baze sportive, estrade aveţi in oraş . — Destule. Avem 2 terenuri de fotbal — Dunărea şi Portul roşu — de care nu ne putem apropia. Se antrenează şi joacă acolo numai „jucătorii mari“. Mai sunt 5 terenuri de fotbal unde mai avem acces din cind în cind. Sunt şi terenuri de volei, baschet, handbal... — Văd că aveţi baze sportive: ce acţiuni sportive sunt organizate, miine ! — Miine, nu! Nici-o acţiune sportivă ! Niciuna. Da, acesta e adevărul , de pe numeroasele terenuri şi baze sportive, de pe estrade (nici acţiuni culturale pe estrade, în parcuri nu erau prevăzute pentru... această duminică lipseau tinerii, lipsea tinereţea pentru că şi din activitatea tovarăşilor de la ,Comitetul orăşenesc Galaţi al U.T.C. lipsea fantezii. — Cîţi tineri aveţi în oraş. — Numai utecişti in jur de 25 de mii ! Deci, din 25 000, vreo 400-500 aveau — de ce să nu recunoaştem — o ocupaţie plăcută, utilă, reconfortantă in această duminică. — Dar restul ? Covîrşitorul rest de zeci de mii de tineri ce fac ? — Fiecare ce vrea... Unii merg la plajă, la Dunăre, alţii în altă parte... Intrerupem aici dialogul. Realităţile sunt concludente. Nu vrem, desigur nici să minimalizăm nici să tragem concluzii definitorii asupra activităţii în ansamblu a comitetului orăşenesc U.T.C., numai în urma acestor constatări. Ar fi greşit. Să zicem că i-am găsit intr-o „zi proastă". Chiar au şi spus-o. Şi ca să se justifice au înşirat citeva acţiuni ce se vor organiza in viitor, tinere interesante. Dar prea puţine în raport cu numărul mare al tinerilor din oraş. Motiv de meditaţie şi de acţiune. VASILE CÂBULEA Nocturnă la Reşiţa (Urrbăre din pag. 1) b) la clasele V—VIII, 102; depăşire vîrstă şcolară — 18 ; bolnavi — 31 ; căsătoriţi — 20 ; rea-voinţă — 33. De altfel, capitolul reavoinţă începe abia acum . 2) Elevi în situaţia de repetenţie din cauza absenţelor a) Clasele I—IV — 215. b) clasele V—VIII — 1882. Situaţia la sfîrşitul anului nu a fost încă stabilită la nivelul regiunii. Aşadar există familii care îi opresc pe copii să meargă la şcoală, uneori încurajîndu-le lenea. In asemenea situaţii — rare dacă le judecăm după numărul elevilor care nu vin la şcoală — şcoala este pusă în imposibilitatea de a-şi exercita dreptul său firesc. Pe de altă parte abaterile nesancţionate şi nesancţionabile înlesnesc abaterile viitoare. Tradiţia şcolii romăneşti, exigenţă în scopul cultivării cu competenţă a posibilităţilor reale ale copilului, excelenţă, bază materială a şcolii actuale, numărul tot mai mare de cadre tinere şi calificate într-un sistem de învăţămint superior pentru un învăţămînt general de calitate — toate acestea dau şcolii dreptul la o muncă la nivelul posibilităţilor sale. Cînd şcoala,conştientă de menirea ei, refuză consecințele spectrului,ialS, al cifrelor, -rezultatele'nlui trebuie ficîntărite Siret prin ceea ce ele au refuzat. La Şcoala generală Dor-Mărunt sat, raionul Lehliu, la sfîrşitul primului trimestru al anului şcolar 1966—1967 s-a înregistrat un număr de 127 corigenți din numărul total de 490 elevi. Un consiliu pedagogic furtunos, precedat de controlul unei brigăzi raionale, a dezbătut cauzele rezultatelor slabe. La întrebarea : „de ce unii elevi ajung în clasa a Vll-a cu un nivel redus de cunoştinţe ?“, răspunsul tovarăşei profesoare Elena Diaconescu : „Sînt trecuţi cu indulgenţă pentru a se evita neşcolarizarea“ a stîrnit, nu ştim de ce, nemulţumiri. Răspunsul conţinea o doză mare de adevăr, mult mai mare decît „justeţea“ unei pripite recomandări a organului raional de îndrumare şi control: „Dacă pînă OBLIGATORIU ŞI NESILIT DE NIMENI la 15 februarie situaţia şcolară nu se va îndrepta, se va întrerupe ziua metodică“. O muncă începută cu responsabilitate şi sinceritate profesională a fost, astfel, sancţionată. Pe trimestrul al doilea, scepticismul profesional a „sancţionat“ cu promovarea în masă. Calitatea muncii în şcola Dor-Mărunt are, totuşi, ca argument la sfîrşitul anului 23 elevi admişi în licee şi liceele de specialitate, din 27 prezenţi în faţa comisiilor. Tovarăşa Radu Mocanu, vicepreşedinte al Sfatului popular al regiunii Bucureşti afirmă că în condiţiile existenţei unui număr mare de neşcolarizaţi „exigenţa normală este considerată exagerare“. Tovarăşul Teodor Radu, inspector principal în Ministerul Invăţămîntului, sesizează sistemul contradicţiilor : „Sunt şcoli care slăbesc exigenţa, care promovează cu largheţe. Asta pentru că exigenţa duce la repetenţie, repetenţii devin neşcolarizaţii anului şcolar următor. Exigenţa este totuşi necesară. Noi nu putem da analfabeţi cu certificate“. Insuficienta normalizare a şcolarităţii este deci o frînă in creşterea nivelului calitativ al învăţămintului. Renunţarea la principiile de bază ale pedagogiei, promovarea obligatorie a elevului (deşi nimeni nu o recomandă dar este impusă de teama de a nu avea neşcolarizaţi) dăunează prestigiului şcolii şi calităţii de elev. In funcţie de soluţiile pe care le găsesc pentru asigurarea şcolarităţii şi promovării, sînt „şcoli“ care se deosebesc atît de alte „şcoli“, cît şi de definiţia firească a şcolii. La Brazi, raionul Urziceni, nu există nici un neşcolarizat. Cadrele didactice afirmă cu mîndrie tradiţia şcolarităţii normalizate. Dar, cu tristeţe, zvonul tradiţiei se prăbuşeşte uşor: pentru a evita cu orice preţ cazurile de neşcolarizare, încă de acum trei ani şcoala din Brazil a găsit formula, inadmisibilă pedagogic, a şcolarizării la domiciliu. Sporadice deplasări la domiciliul elevilor, verificarea sumară, acasă, a cunoştinţelor nepredate, notarea (pe ce criteriu ?) a cunoştinţelor au asigurat promovarea ? Parodierea procesului de învăţămînt, subordonarea lui intereselor străine şcolii sunt formule arbitrare, incompatibile cu scopurile înalt formative ale şcolii. Tov. Marin State , inspector metodist la secţia raională de învăţămînt Urziceni, recunoaşte artificialitatea eforturilor : „O brigadă raională de şcolarizare a realizat o şcolarizare formală la Satu Mare“. •.* Recuperarea eşalonată a elevilor neşcolarizaţi dăunează calităţile învăţămîntului. Atenţia cadrelor, didactice se va îndrepta aspira lor, volumul de muncă în clasă va fi redus pentru a se asigura „aclimatizarea“ noului venit. Necesitatea promovării lui are consecinţe în aplicarea sistemului de notare, ştacheta calităţii muncii coborând la pragul convenabil al mediocrităţii. ★ Legea obligativităţii învăţămîntului, trebuie com-pletată cu sistemul de sancţiuni absolut necesare cazurilor de (puţin spus) indiferenţă socială. Şcolarizarea s-a făcut numai prin munca în masa părinţilor. Nu putem lua alte măsuri. Nu avem nici o posibilitate de îngrădire a celor ce se sustrag. Rămîne ca munca de lămurire să rezolve totul“. (tov. Teodor Radu).______________ Acelaşi interlocutor : „Ar fi binevenit un amendament la legea obligativităţii, care să prevadă un sistem de sancţiuni. Odată cu aceasta, regulamentul şcolii ar putea pune de acord cerinţele vieţii şcolare cu dispoziţiile legii“. Ideea măsurilor administrative o afirmă şi tovarăşa Radu Mocanu : „Calitatea invăţămîntului este influenţată nefericit de situaţia neşcolarizaţilor. Şcolile, sfaturile populare, precum şi alte organe de stat au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a convinge o familie sau alta să nu se opună viitorului copilului lor. Nu avem însă ce face cu atitudinea unor familii. Consider că legea invăţămîntului obligatoriu trebuie reactualizată. In forma actuală ea este depăşită. Să fie sancţionaţi, prin lege, duşmanii propriilor lor copii şi ai şcolii“. Normalizarea şcolarităţii, acolo unde şi atunci cînd ea are de suferit, face necesară asigurarea prin lege a măsurilor care să împiedice nerealizarea integrală a obligativității învățămîntului de 8 ani. Codlea —1968 De curînd, la poalele Măgurei Codlei au început lucrări de defrişare. Cei peste 13 000 locuitori ai oraşului pregătesc în timpul liber condiţiile pentru un nou punct de atracţie turistică , lacul care va ocupa actuala vale a ştrandului pe o suprafaţă de 700 m.p. şi va avea 12 m. adîncime. Pînă în anul viitor totul va fi pus la punct: între cele două lacuri, terenuri de volei, tenis, un camping. In pădure, vile cochete. Ceva mai sus, între pomii seculari, un modern restaurant, poteci care îndeamnă la plimbare... $i alături de toate acestea șalupe cu motor, bărci cu pînze vor purta oaspeţii pe luciul noului lac. L. R Interlocutorul meu de astăzi are 26 de ani şi este cel mai tînăr doctor în ştiinţe matematice din ţară. Cu totul opus „tiparului“ învăţat din prejudecată, este un tînăr deschis, vesel, care discută cu vioiciune şi cu o incontestabilă mîndrie despre obiectul pasiunii şi studiului său : matematica, în treacăt fie spus, convinsă de necesitatea acestei discuţii, am venit spre ea timorată de totala mea incapacitate şcolară la „materia“ — altfel tulburătoare şi de-a dreptul poetică — a abstracţiunii exacte. S-a dovedit însă că este atît de adevărată influenţa matematicii asupra universului nostru spiritual contemporan — îneît m-am surprins discutînd cu aplomb şi avînd opinii. — Pentru că, tovarăşe Botez — este evidentă „matematizarea" ştiinţelor contemporane, a întregii noastre civilizaţii. Nu cred că este vorba de o „nouă religie“ fetişizantă, doar s-ar părea că este strict exact că astăzi nu se poate concepe avansarea unei cercetări, indiferent de domeniu — unii includ chiar pe cel estetic — fără matematică — noul umanism, cum o numea Ion Barbu, dacă-mi amintesc bine. — Ştiinţa în general, deci şi matematică, este o formă a conştiinţei sociale. Aş zice că unitatea de stil a unei epoci are drept corolar peisaje specifice activităţii ştiinţifice. — Epoca noastră are ritm, luciditate, o nouă mitologie : dermitizarea şi atîtea altele... — Iar matematica nu se dezvoltă autonom, ruptă de celelalte forme ale activităţii culturale, deci sociale, nu este un domeniu închis: ea „vibrează“ în ritmul vieţii moderne. Se poate vorbi de sincronisme, unii gînditori au urmărit evoluţia ideilor matematicii în legătură strinsă cu istoria gîndirii omeneşti în general , este foarte riguros dacă spunem că matematica exprimă — în forme specifice — idealul cultural al unei epoci. După părerea mea, nota caracteristică a umanismului modern este „activismul“ său prometeic, cum spunea Tudor Vianu. Intelectualul modern, cu conştiinţa mîndriei timpului în care trăieşte, este un constructor prin definiţie. El nu se mulţumeşte să interpreteze lumea, ci acţionează asupra ei, schimbă lumea şi se schimbă pe sine. — In orice caz, matematica devine ştiinţa marilor spectacole ale inteligenţei omeneşti, încetînd să fie acel domeniu arid, închis, bănuit de profani a fi speculativ. — Dar „marca necunoscută“ publicului larg suferă, sau să spunem, a suferit de interpretări şi considerări false. Mulţi o socoteau o „gramatică“ a aspectelor cantitative, în vederea aplicaţiilor deci o valoare strict de întrebuinţare. De asemenea — referindu-mă la spectaculozitatea de care vorbeaţi — este la fel de greşit a reduce problemele matematicii moderne — la citeva aspecte mult discutate în literatura de popularizare, ca inteligenţa artificială — cibernetica, maşinile de calcul etc. automatizări , aplicaţii de covîrşitoare importanţă, desigur, dar care nu reuşesc să epuizeze nici o mică parte a conţinutului real al ştiinţei matematice moderne. Pentru că matematica nu este numai o metodă de maximă importanţă, ci şi o activitate ireductibilă care creează valori culturale autonome — universuri specifice. Ma- MIHAI BOTEZ tematica modernă este dominată de categoria structurii şi nu a cantităţilor, a măsurabilului. — în legătură cu influenţa asupra celorlalte sectoare umaniste de activitate, cred că, diferit de metoda pe care o dă — şi de care vorbeaţi — există o fascinaţie a omului modern pentru „spiritul“ matematic... — El cuprinde în front larg toate ştiinţele vremurilor noastre: matematizarea fizicii, lingvistica matematică, psihologia matematică, schemele matematice ale muzicii, poeticii, şi aşa mai departe. De ce ? Rigoarea ştiinţifică a secolului nostru, simte nevoia de a-şi preciza filozofia axiomatică, de a opera cu sisteme precis conturate, cu „ax central“. Se poate spune că matematica posedă calitatea de a modela fenomenele, reprezintă o metodă de studiu a modelelor, permite deci studierea realităţii oferind posibilitatea prin studiu de a optimiza aceste modele. Aceasta nu înseamnă altceva decît numirea rolului activ al matematicii în „construcţia“ societăţii moderne. Î1 legătură cu acest „spirit matematic“ — lipsa lui, sugerează dezordinea în gîndire. Nu o dată, citind, să zicem, o cronică literară mi se întîmplă să constat că ea, deşi este scrisă inteligent şi posedă o mulţime de alte însuşiri ele uită să graviteze în jurul actului esenţial — luminarea şi explicitarea operei. Ion Barbu a fost un foarte mare poet pentru că avea un foarte riguros sistem poetic, aşa cum Vianu avea unul estetic. Acest sistem de referinţe poate fi pus în valoare, schimbat, rotit, împins în abstracţiunea laică, dar el există. De altfel, în domeniul marilor probleme, matematicianul nu este departe de poet. Şi el este un creator de univers pe care-l stăpîneşte, şi el îşi organizează materialul pe care-l poate transforma. Atît că nu o dată creatorii din sfera esteticului ignoră factorii care condiţionează rigoarea. — Cred că înţeleg ceea ce spuneţi. Atît numai că în artă lucrurile se petrec puţin mai complicat, există un abur metafizic al creaţiei , a cărui rigoare interioară este greu de definit. De altfel dumneavoastră, matematicienii, metaforic vorbind, ca-n cunoscuta fabulă a ucenicului vrăjitor, dezlănţuiţi forţe care apoi se dispersează, cu sau fără voia dumneavoastră — în noi alcătuiri. Dumneavoastră pledaţi pentru rigoare şi construcţie, iar estetica, contaminata indiscutabil de ele, împrumută şi ceţoasa — dar pura fascinaţie a abstracţiei conţinută de cifre. In fond, arta dumneavoastră este arta simbolurilor. — Dar nu numai atît. Matematicienii moderni se referă din ce în ce mai mult la sistemul de valori, depăşind faza absolutizării aspectului cantitativ — al cărui simbol este numărul. Cred că rolul formaţiei matematice pentru orice intelectual stă în posibilitatea teoretică de cîştigare a unei viziuni totale, prin adîncirea unui punct de vedere particular, posibilitate accentuată de matematici datorită gradului întpins de abstractizare, de generalizare, de sinteză. Se poate vorbi de un umanism modern, de un sistem complet de cunoştinţe, capabil să formeze omul, bazat pe matematică. Care ar fi caracteristicile acestui umanism ? In primul rînd necesitatea, obsesia, precizarea definiţiilor. Leibnitz spunea că dacă s-ar da definiţii, disputele ar înceta — grija pentru punerea corectă a oricăror probleme. Apoi, obiectivitatea şi obiectivizarea spiritului, reprimarea subiectivităţii, a impresiei particulare şi arbitra- I r?’ crearea unei anumite discipline morale, care merge împreună cu scepticismul metodic, cumpănirea, faptei, înclinarea cartesiană de a verifica totul, de a nu primi nimic „de-a gata“. In fine, o anume rtfodestie a spiritului, fructul cel mai de seamă al activităţii teoretice profunde. — Cred că sînt întru totul de acord cu dumneavoastră, atît căn-am de loc obsesia definiţiilor.— De fapt, este vorba de nevoia de exactitate, de veracitate, de excluderea totală a dogmatismului , în spiritul relativităţii. Dar pentru că la începutul discuţiei l-aţi citat pe Barbu, îmi permit să închei cu cuvintele lui: „cercetarea matematici’ majoră primeşte o organizare şi orientare învecinate cu aceea a funcţiei poetice care, apropouri prin metaforă elemente disjunctă, desfăşoară structura identică a univestibil sensibil. La fel... matematicile asimilează doctrinele diverse şi slujesc scopul ridicat de a instrui, de unitatea universului moral al conceptelor. în acest chip, ele încetează de a mai fi o laborioasă barbarie şi, participînd la desăvîrşirea figurii armonioase a lumii, devin umanismul cel nou“. Cred că cuvintele lui Ion Barbu transcriu optimismul, încrederea în forţa ştiinţei, a inteligenţei, în puterea şi talentul omului deci. SMARANDA JELESCU Când eşti la munte, şi este soare te simţi şi mai acasă...