Scînteia Tineretului, august 1967 (Anul 23, nr. 5660-5684)

1967-08-01 / nr. 5660

AU TERMINAT RECOLTATUL Ploieşti (de la corespondentul nostru) Sâmbătă, 29 iulie au anunţat ter­minarea recoltării griului şi lucră­torii ogoarelor din regiunea Ploieşti. Cu această cultură în regiunea Ploieşti au fost ocupate 133 000 de hectare. Consemnăm, de asemenea, şi faptul că treierişul se apropie de sfirşit — 96,2 la sută. In raioanele Cislău, Mizil, Bra, Sărat şi în uni­tăţile din raza oraşului Buzău ca şi în gospodăriile agricole de stat a­­ceastă lucrare s-a încheiat. Produc­ţia a fost bună. Ea depăşeşte cu circa 400 de kilograme pe cea plani­ficată. In prezent se depun eforturi pentru eliberarea grabnică a tere­nurilor de paie și pentru executa­rea arăturilor de vară. asaltul luminii Deodată şoseaua îşi părăseşte matca croindu-şi albie peste ogo­rul încă reavăn. Am ajuns la şantierul termocentralei Deva — unul din cele mai mari obiective ale actualului cincinal. Cu un an in urmă, aici domnea încă liniş­tea de mormînt tulburată numai de gîlgiitul apei în sălcii şi de foşnetul moale al spicelor de gri­u. Acum e un şantier in adevăra­tul înţeles al cuvintului. Asaltul pentru descătuşarea luminii este in toi... Ne aflăm printre excavatorişti, in vecinătatea staţiei de pompe şi a barajului care va asigura apa de răcire a termocentralei. Lucrările sint pe terminate, exca­­vindu-se pină in prezent peste 150 000 m.c. de pămint. In cu­rind va începe betonarea barajului. — Excavatoriștii — ne spunea maistrul Lucian Popescu — s-au întrecut pe ei înșiși... In medie fiecare a excavat zilnic aproape 1000 m.c. de pămint. După ce ne-a sondat o clipă cu privirea intenţiile a continuat parcă puţin agitat. — Cine-i fruntaş ? Nu, asta nu se poate. Nu că n-ar exista fruntaşi, ci pentru că aproape toţi sunt fruntaşi... Şi apoi nu-i bine că pe unul să-l dai şi pe altul ba. Nu se poate aşa cu una cu două... Să analizăm să chib­zuim — şi — apoi om vedea !... Şi-a adunat gindurile, s-a con­centrat cîteva clipe, apoi ne-a făcut semn cu mim : — Vă duc la Bichescu, secre­tând organizaţiei U.T.C. de la I.R.C.U. El ii cunoaşte... Ne-am îndreptat spre excava­­vatorul aflat jos, unde începe panta. — El el — Secretarul ? — Da. Dar cum să zic... El e și fruntaşul!... , Tîr­ărul din cabină, văzîndu-ne ne-a aruncat o privire fugară și ne-a invitat sus, lingă el. — Căutaţi pe cineva ? ne-a întrebat intr-un grai dulce mol­dovenesc... — Nu. Priveam cit lucrezi de repede. — Asta-i o slăbiciune a fami­liei noastre: patru fraţi şi veri de-ai mei sunt şi ei tot excava­torişti. Lucrează la Hunedoara. Alexandru bulgradean corespondentul „Scînteii tineretului“ pentru regiunea Hunedoara (Continuare in pag. a V-a) Veselia strungarului Ion Pornirea de la Uzina mecanică din Timi­şoara este justificată, şi-n aceas­tă lună, numele său se află in rîndul evidenţiaţilor. Foto : O. PLEC­AN „Obiectivul“ atmosferei de vese­lie nu se vede. Vi-l redăm noi­­ cîţiva şcolari fac îndrăzneţe sări­turi de la trambulină BANI AVEM, îl CHELTUIM, DAR NU NE ÎNTREBAŢI PE CE (Cum sunt folosite fondurile destinate acţiunilor agrozoo-veterinare) Anual, bugetul sfaturilor populare cuprinde o „rubrică“ consacrată acţiunilor agrozoo­­veterinare. Bani destinaţi în­treţinerii şi îmbunătăţirii pă­şunilor comunale, administrării loturilor zootehnice şi a staţiu­nilor de montă, prevenirii şi combaterii epizotiilor şi morta­lităţii animalelor. O „adresă“, după cum se vede, destul de lungă şi foarte importantă. Aşa se şi explică mărimea fondurilor care ating, la nivel de regiune, valori de milioane de lei anual. Ce ne arată o radiografie a modului de gos­podărire a acestor bani ? Ne mărginim la exemplul regiunii Banat. Despre diferitele aspec­te ce le îmbracă problema în discuţie, ne vorbeşte tovarăşul IOAN GROZAV, directorul Direcţiei regionale de control şi revizie. — Este cunoscută im­portanţa care se acordă­ în ţara noastră dezvoltării sectorului zootehnic. Acti­vitatea de îmbunătăţire a păşunilor capătă, în a­­ceste condiţii, însemnătate deosebită, în măsura în care se asigură întreţinerea cores­punzătoare a suprafeţelor des­tinate păşunatului, în aceeaşi măsură poate fi influenţată creşterea în greutate a anima­lelor, sporirea producţiei de lapte pe cap de vacă fura­jată. Am controlat nu de mult modul de îndeplinire a sar­cinilor şi utilizarea creditelor prevăzute pentru acţiunile a­­grozooveterinare, în cuprinsul regiunii Banat. Am întîlnit cu această ocazie situaţii care, dincolo de neîncadrarea în prevederile legale, ate­nuează substanţial eficienţa fondurilor cheltuite. Pentru fiecare unitate din subordinea Consiliului agri-N. UDROIU (Continuare in pag. a V-a) ÎN PAG. 2 CITIȚI ÎN PAG. 3 • Cît se va mai vorbi încă LISTA LICEELOR ECONOMICE la timpul viitor despre CU ÎNVĂȚĂMÎNT FĂRĂ FRECVENTĂ PRACTICA UCENICILOR LA CARE SE VA TINE CONCURS DIN ULTIMUL AN ? DE ADMITERE Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIII SERIA II, NR. 5660 6 PAGINI 25 BANI MARŢI 1 AUGUST 1967 CITIŢI ÎN PAG. REZOLUŢIA CONFERINŢEI PE ŢARĂ A MIŞCĂRII SPORTIVE Nou tip de rulmenţi radiali La fabrica din Bîrlad a început producţia unui tip nou de rulmenţi radiali, cu role cilin­drice folosit la vagoanele de cale ferată. Clasa superioară de execuţie le conferă o mare pre­cizie şi o durabilitate sporită. Alte tipuri noi de rulmenţi livraţi de fabrica birlădeană sunt destinaţi industriilor constructoare de maşini, petroliere, chimice şi uşoare. In prezent la Bir­­lad se realizează aproape 250 de tipuri de rulmenţi. Intr-un articol publicat cu mulţi ani în urmă şi intitulat „Observaţii de bun simţ asupra culturii“, Mihail Ralea, după ce consemna cu ironie titlul de glo­rie oferit unora de etalarea eru­diţiei în sine, scria : „Puţini în­ţeleg că şi cunoştinţele sunt un mijloc, nu un scop (...) O dată ce cunoştinţele precis limitate au dispărut, răm­âne atitudinea su­fletească. Aceasta singură impor­tă. Cultura trebuie să însemne posibilitatea reacţiei noastre su­fleteşti. Rareori un om de mare şi exactă memorie e un om cu adevărat cult. Unii studenţi re­produc enorm şi exact“. Şi ceva mai departe : „Cultura înseamnă transformarea ideilor în senti­ment“. Astăzi, într-o altă etapă a dez­voltării societăţii româneşti, re­luarea problemei, în confrunta­rea cu o altă generaţie de stu­denţi prezintă interes din multi­ple puncte de vedere. Indiscuta­bil, unii studenţi continuă doar să reproducă enorm şi exact şi nu poate fi vorba să stabilim sta­­tisticeşte noul conţinut numeric al cuvîntului unii. Dar este tot atît de adevărat că, printre atîtea substanţiale schimbări interveni­te în viaţa noastră, se află şi definitiva demitizare a acelei spe­cii de cultură artificială, exte­rioară, pasivă, crescută prin acu­mulări de titluri şi pagini, de nume şi date, însă rămasă nea­derentă la şi neangajată în cul­tura sufletească — aşa­dar eru­diţia ca simplu depozit ticsit. Avem astăzi de cinci ori mai mulţi studenţi decit înainte de război, solicitaţi de aspersia co­losală a unei economii ce se dez­voltă impetuos şi cu perspective din ce în ce mai importante în viitorul previzibil. Fiecăruia din aceşti 136 000 de viitori specia­lişti programul de învăţămînt, în­datoririle vieţii sociale, necesită­ţile vîrstei ii impun un continuu efort pentru rezolvarea persona­lă a ecuaţiei timpului, aparent insolubilă. Ce loc ocupă, într-un asemenea context, cultura ? Care este accepţia dată acesteia ? Cultura în compar­timente ? Pentru Cristian Ţînţăreanu, student la o facultate cu profil tehnic ■ (absolvent al anului III electrotehnică) o alegere delibe­rată între lectura în scopul in­formării şi aceea destinată să o­­­fere o destindere este greu de făcut, ba chiar inacceptabilă. Re­fuzul compartimentării este sem­nificativ : spiritul viitorului ingi­ner recunoaşte unitatea în varie­tate a tuturor surselor care-l ali­mentează. Un tovarăş de gene­raţie, Mih­ai Niculescu, notifică ■mai explicit despre ce este vor­ba : studentul citeşte asiduu atît pentru a fi la curent cu un tot mai mare număr de producţii ale geniului uman, cît şi pentru a-şi aerisi cugetul după o muncă in­(Continuare în pag. a ll-aj FN­­TRUL PROPRIEI GINDIRI de Ştefan Iureş Colectivele exploatărilor miniere Baia Sprie, Ni­stru şi Săsar-Baia Mare au atins la săparea unor sui­tori viteze medii lunare de 75-100 metri in zăcăminte alcătuite din roci dure şi extradure. Performanţa mi­nerilor din cele trei ex­ploatări constituie adevă­rate recorduri la lucrările de săpare, plasate pe ver­ticală. Înregistrarea unor asemenea viteze de lucru in suitori a devenit posibi­lă datorită aplicării unui nou procedeu de săpare, bazat pe folosirea platfor­melor mobile. Asigurînd o mai bună poziţie de lucru, platforma permite folosi­rea utilajului de perforare cu maximum de randa­ment, fapt ce contribuie la obţinerea unei producti­vităţi superioare, cu peste 20 la sută faţă de proce­deele clasice de săpare a suitoarelor miniere. (Ager­pres) Mamaia. „Perla“ litoralului cum se nasc infractorii ? Convorbire cu psiho-patologul Constantin Păunescu şef de sector la Institu­tul de ştiinţe pedagogice al Academiei Republicii Socialiste România Statisticile privitoare la infracţiunea în rîndul minorilor pe plan mon­dial permit o evaluare a creşterii frecvenţei in­fracţiunii în rîndul co­piilor şi adolescenţilor rămaşi în afara influen­ţei procesului instructiv­­educativ organizat. Cu alte cuvinte, cei care mai devreme sau mai tirziu sunt „certaţi“ cu şcoala, cu profesia, cu sursele de culturalizare. — Nu există nici o în­doială — ne spunea inter­locutorul nostru — că o­­bligativitatea învăţămîn­­tului şi o structură stabi­lă care să permită o con­tinuitate a influenţei cul­turii asupra personalităţii umane, rectifică în pri­mul rînd erorile procesu­lui de integrare socială a adolescentului. Instruc­ţia şi cultura dau un echi­libru stabil procesului fundamental de adaptare creatoare la viaţa socie­tăţii. Şi nu este vorba numai de o adaptare la cerinţele momentului, cultura şi instrucţia faci­litează o educare a per­sonalităţii. — Neintegrarea copilu­lui în activitatea şcolară nu este aşa cum se soco­teşte îndeobşte — o pro­blemă eminamente şco­lară ? — Şcoala constituie factorul cel mai impor­tant de civilizaţie şi pro­gres. Ea trebuie, deci, să prefigureze prin instruc­ţie, la educaţia şi cultura pe care o oferă elemen­tele de bază ale integră­rii normale, creatoare ale individului în societate, în civilizaţie, în progres. Este firesc, deci, ca prin conflictul cu ’ şcoala ' insul să fie lipsit de elementele esenţiale necesare conşti­inţei, personalităţii, pen­tru orientarea în viaţa socială. , . Din lotul de infrac­toare adolescente, cerce­tate de noi înainte de discuţia la care v-am in­vitat, 65 la sută au avut o repetenţie în primele cinci clase, iar alte 23 la sută duble repetenţii. In general, 88 la sută dintre adolescentele infractoare au prezentat o neadap­­tare la activitatea­ şi la viaţa şcolară, înregistrînd insuccese totale sau par­ţiale. Ce semnificaţie psi­hologică are insuccesul repetat ? — în primul rind atunci cînd el este inten­sificat de o tensiune afec­tivă accentuată în relaţiile din cadrul familiei, insuc­cesul şcolar capătă func­ţii traumatizante care pe de o parte permit insta­larea unei atitudini nega­tive faţă de valorile cul­turale, o tendinţă de fugă, de îndepărtare de instituţia care simbolizea­ză procesul de instrucţie ■şi cultură, pe de altă parte o stare de echili­bru nesigur, în faţa ten­taţiilor care nu solicită un efort intelectual - cultural. Copilul şi ado­lescentul „certat“ cu şcoa­ VIORICA DIACONESCU (Continuare in pag. a III-a) • 20 de întrebări despre: stilul, cantitatea de cultură şi situaţia infracţională • O consta­tare interesantă: repetenţia şi infracţiunea se urmează cu regularitate • Ar fi o anomalie şcoala pentru copiii mai puţini dotaţi ? PE ŞANTIERUL NAVAL DE LA GALAŢI GALAŢI (de la cores­pondentul nostru). Pe porţiunea de cală a Şantierului naval din Ga­laţi — destinată­­ lansării la apă a mineralierelor — se execută în ritm intens lucrările de montaj la ,cel de al treilea vas de 12 500 tone. Pînă acum construc­torii navali gălăţeni au a­­samblat peste 30 la sută din volumul de elemente ce vor compune nava iar în prezent se montează secţiunea de pupa de la sala maşinilor, suprastruc­tura şi prova. Pe cala Şantierului na­val din Galaţi se află în stadii avansate de asam­blare şi montaj alte două nave de câte 4 500 tone fiecare.

Next