Scînteia Tineretului, aprilie 1968 (Anul 24, nr. 5867-5892)

1968-04-01 / nr. 5867

Driblingul arbitrului de Fănuş Neag Note, ştiri, informaţii la z­i Rezultatele Diviziilor A,B şi tineret « Surpriza Cfapil Ifl Ii. PlBrC$, U.I.A. • WTCHlfflt gflWfclC , la fotbal, clasamentul tH 4-1 • Liderul a capotat la Bucureşti • Eroare« * ► Mezinii învinşilor fac declaraţii tactică a „Farului" a readus Steaua pe primul loc • „Realul“ Răspund:DDBrin,ştefănescu, du- mi.şi găseşte cadenţa # „Stegarii* au predat MITRU, MUNTEANU, LICA DUMITRU,­­ ^ ^ ^ | MARIN ALECU lanterna „Progresul®*" j Citiți amănunte în pag. a lit-a ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIV, SERIA II, NR. 5867 4 PAGINI — 30 BANI LUNI 1 APRILIE 1968 Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Brigada „Scinteii tineretului" — N. ARSENIE, D. MATALA, M. TACCIU și V. VĂDUVĂ - transmite: DINCOLO DE STADION Dan Deştiu Una dintre cele mai vechi, mai importante, mai complexe, mai dezbătute şi. In ultimă in­stanţă, mai insuficient lămuri­te probleme ale dezvoltării sportului din ţara noastră­­ este problema „schimbului“. In­­cepînd de la descoperirea tine­relor talente, pînă la consacra­rea lor ca performeri autentici, o întreagă filieră de profesori, instructori, antrenori, metodişti principali sau secundari se preocupă — adesea, chiar la modul serios — de noile pro­­moţii sportive, chemate să facă mai departe ştafeta unor recursori valoroşi. Am avut­­ o dată prilejul să consem­­am cu satisfacţie rezultate excelente obţinute de „speran­ţele“ noastre, în diferite con­fruntări internaţionale. La fotbal — e drept, cam de m multişor — juniorii români se n­umărau printre cei mai buni n Europa ; atletismul a inte­­­trat şi el cîteva succese ma­re, încununate prestigios de edalia de aur a elevei Mihai­ Peneş, la ultima ediţie a Jocurilor Olimpice. Boxul, scri-­­ ma, nataţia, handbalul, şahul, canotajul — pentru a nu amin­­! decit unele discipline — n­e-au adus, de asemenea, ar­gumente in favoarea tezei des­pre marile resurse ale tineretu­lui nostru pe tărîmul perfor­manţei. Cu toate acestea, mi se pare inutil să insist pentru a demonstra (oricare lector a­­vizat va fi de acord) că între • •• potenţialul de care dau dovadă in primii ani şi ceea ce reali­zează ulterior majoritatea aspi­ranţilor la gloria sportivă, exis­tă un decalaj considerabil. De câte ori nu s-a vorbit, cu lux de amănunte, cu exemple pregnante, despre ciudata evo­luţie a fotbalistului român, ta­lent recunoscut pe plan inter­naţional, la 17 ani, şi semi-ve­­detă plafonată, la 22 ? Cîţi dintre adolescenţii care au stră­lucit in diverse ediţii ale tur­neelor UEFA mai îndreptăţesc astăzi nădejdile puse în el . Ce se d intimplă, de asemenea, cu atîţi atleţi, ale căror rezultate în perioada junioratului pre­vesteau o ascensiune strălucită spre piscurile ierarhiei şi care s-au oprit brusc, tocmai în pra­gul cifrei excepţionale 7 Este oare normal ca abia azi la 15 ani după apariţia IOLANDEI BALAŞ să răsară o nouă pur­tătoare a culorilor noastre — VIRGINIA BONCI — capabilă să ne reprezinte onorabil la sări­tura în înălţime 7 E admisibil ca în acelaşi interval de timp, să nu producem nici un sprin­ter de clasă europeană, cu ex­cepţia cîtorva „zvîcniri“ trecă­toare ale lui ZAMFIRESCU şi JURCA . De ce progresează cu atîta timiditate un aruncător de talia lui GH. COSTACHE, o „hurdlera“ ca VALERIA BUFANU, o semifondistă ca VIORICA GABOR? Unde au (Continuare în pag. a 111-a) INDIFERENŢA ŞI NEÎNCREDEREA nu sînt metode de muncă Am auzit de prea multe ori pînă acum că organiza­rea activităţii sportive a ti­nerilor de la sate „ridică pro­bleme", şi de prea multe ori pînă acum am văzut umeri ridicîndu-se şi surîsuri scep­tice cînd tema poposea în discuţie. Pe alocuri s-a încetăţenit chiar ideea că o activitate sportivă complexă, capabilă să antreneze întreaga masă a tinerilor dintr-o comună sau alta, nici n-ar fi posibilă. Respingînd din capul lo­cului părerea aceasta, am în­cercat într-un raid prin co­munele judeţului Prahova să desluşim cauzele pentru care mişcarea sportivă de la sate se află într-o astfel de si­tuaţie. Mai întîi evident, despre baza materială. Drăgăneşti. De la piciorul unei ripe, începe islazul. Un pămînt neted pe care dă firul Foto text: VIOREL BABA ierbii. Verdeaţa e întrerup­tă ici-colo de fîşii cenuşii ale potecilor care se încrucişează venind din cîteva direcţii di­ferite. Patru pari bătuţi în capetele opuse ale cîmpului, încheiaţi cu bare transversa­le, lasă să se înţeleagă că aici este un teren de fotbal. Nici o altă împrejmuire, nici un alt semn distinctiv. Gîş­­tele pasc gazonul bazei spor­tive din Drăgăneşti, Buda-Palanca. Dincolo de gardul care împrejmuieşte sediul brigăzii a IX-a a Sta­ţiunii de maşini şi tractoare aarcaneşti, se desluşesc por­ţile terenului de fotbal. Din depărtare totul pare în or­dine. Cînd te apropii lucru­rile se schimbă. O por­ţiune din gardul cu pri­cina a dispărut. Spărtura lar­gă s-a transformat, o dată cu întregul teren de fotbal, in zonă de acces pentru tractoa­re. Potecile de la Drăgăneşti sunt aici nişte drumuri largi cu denivelări apreciabile. Cu diferenţe neînsemnate situaţia din comunele judeţu­lui este generală. EXCEPŢIA DE LA PIETROŞENI SAU DESPRE SPRIJINUL PE CARE-L DAU COMITETELE DE SPRIJIN Dar, la urma urmei, în sarcina cui stă grija pentru starea unei baze sportive ? Cine are datoria să înlăture precaritatea acestora, să le menţină în situaţia de utilita­te agreabilă ? In majoritatea comunelor din judeţul Prahova sunt constituite asociaţiile sporti­ve. Fiecare din acestea cu­prind numeroşi tineri şi pe lingă fiecare asociaţie există un comitet de sprijin format din notabilităţile comunei, preşedintele cooperativei a­­gricole de producţie, preşe­dintele comitetului sindical, preşedintele cooperativei de consum, profesori, activişti culturali etc. Care sunt atribuţiile acestui consiliu de preşedinţi şi care ale tinerilor ? La Pietroşeni, un partizan inimos şi declarat al echipei de fotbal din co­mună, ne-a definit în mod practic raporturile de reci­procitate dintre tineri şi co­mitetul de sprijin al asocia­ţiei sportive, raporturi pe care noi am fi vrut să le formulăm mai întîi teoretic. — Trebuie înţeleasă dra­gostea băieţilor pentru sport (înţelegeţi fotbal n.n.). Le-am făcut rost de tot ce le trebuie, din fondurile puse la dispoziţie de cooperativa de consum şi de cooperativa agricolă de producţie. Au e­­chipamentul necesar şi, după părerea noastră, un teren convenabil. Totuşi ei au pro­pus să se schimbe terenul de fotbal de pe islaz pe o lu­­cemieră mai către centrul comunei. — Şi aţi acceptat ? — Mai e vorbă ? Fiindcă au dreptate şi o să iasă pînă la urmă ceva bun, să vedeţi. Mă ocup personal de amena­jarea lui. O să luăm­i nişte plopi canadieni de la Tîrgu­­şorul Nou. Vrem să confec­ţionăm barele şi să împrej­­muim lucemiera. Merită oste­neala. Indiscutabil, acesta este un punct de vedere şi el fa­vorizează afirmarea unei con­cluzii sigure. Două lucruri condiţionează relaţiile nor­male dintre tineri, pe de o parte, şi asociaţia spotrivă cu comitetul ei de sprijin, pe (Continuare în pag. a lll-a) Gimnastica intră, din nou în actualitate ! Cea mai apropiată confruntare este aceea a lotului feminin care va evolua în cadrul unei întîlniri bilaterale la 13 şi 14 aprilie cu echipa Uniunii Sovietice. Concursul de verificare al selecţionabililor, desfăşurat sîmbătă şi duminică, nu ne dă dreptul la prea mult optimism. „Impusele" rămîn, în continuare... slab cotate. FERTILITA­TEA ORGANIZĂRII M­­UNCII Incepînd de la 21 martie, am zice, chiar din clipa în care ziua a fost egală cu noaptea, febrilitatea lucră­rilor de primăvară, pusă la temelia viitoarelor recolte, ■iţea fi simţită şi în jude­le Iaşi şi Vaslui de-a lungul unui itinerar de­­cîteva sute de kilometri ce ar fi legat localităţile Po­­pricani, Movileni, Costu­­leni, Răducăneni, Moşna, Huşi, Vetrişoaia, Vultureşti, Negreşti şi Tg. Frumos. Zăpada care s-a lăsat anul acesta dusă destul de greu şi vremea bună care a venit dintr-o dată pare să fi jucat un rol important în procesul de dozare a tu­turor forţelor necesare pentru realizarea unui ritm capabil să recupereze paşii cu care meleagurile din partea aceasta a Moldovei rămăseseră mai în urmă. Un scurt bilanţ al e­­forturilor depuse încă din prima zi a campaniei şi pînă acum, avînd la bază rapoartele celor de pe cimp înscrie suprafeţe de cîteva sute de hectare îni­­sămînţate cu sfeclă de zahăr, mazăre, ovăz şi orz, culturi pentru ale căror seminţe primăvara, ţinînd cont de condiţiile ce le sunt necesare transformării lor în recolte, a semnat deja certificatul pătrunderii lor in sol. Alte suprafeţe la fel de însemnate ca întindere au fost amenajate pentru în­­sămînţarea porumbului. Punînd la bază experienţa anilor trecuţi, îndrumaţi de cadrele tehnice din a­­gricultură, lucrările au fost începute în acele sec­toare unde existau condiţii optime de lucru, sectoare I care au fost depistate prin analizele care s-au făcut şi se fac zilnic pe teren I ceea ce determină o orien­tare judicioasă a forţei de muncă disponibilă. „Plugul I badelui“ cu tracţiune ani­mală s-a dovedit astfel la­­ ION CHIRUC corespondentul a „Scinteii tineretului“ . (Continuare in pag. a II-a) . Mă aflu în perimetrul unei­­ unităţi militare, în cîmpia Ol­teniei. Militarii din anul I, tineri veniţi să-şi îndeplinea­scă o tradiţională îndatorire faţă de ţară şi popor, aşteap­tă, în front, clipa solemnă. Fanfara deschide festivitatea. Careul, zid viu, intonează Im­nul Tricolor. De unde ne a­­flăm, privim două inscripţii în basorelief. Una, de o sim­plitate neobişnuită , „Anul 1892“ — ne dezvăluie înce­puturile cronicii unităţii. Cea­laltă evocă lupta plină de ab­negaţie şi eroism pentru liber­tate naţională şi dreptate so­cială. Tradiţiile glorioase ale a­­cestei unităţi militare cuprind şi episoadele ai căror eroi sunt dorobanţii războiului de in­dependenţă din 1877. Vor- VIZITA IN FINLAND* ION GHEORGHE MÄHDER PLECAREA DIN BUCUREŞTI Duminică la amiază a părăsit Capitala, plecînd spre Helsinki, preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste Ro­mânia, Ion Gheorghe Maurer, care, însoţit de ministrul afaceri­lor externe, Corneliu Mănescu, va face o vizită oficială în Fin­landa, la invitaţia guvernului fin­landez. La plecare, pe aeroportul Bă­­neasa, erau prezenţi tovarăşii Ilie Verdeţ, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, A­na­dra Drăghici, Janos Fazekas, Gheorghe Rădulescu, Vasilis Vil­­cu, Iosif Banc, Mihai Gere, Re­tre Lupu, Manea Mănescu, Gheorghe Gaston Marin, membri ai guvernului şi alte persoana oficiale. Au fost de faţă Seppo Olmui Ainamo, însărcinat cu afaceri ad-interim al Finlandei la Bucu­reşti.­­Agerpreat La plecare, pe Aeroportul Băneanu SOSIREA LA HELSINKI HELSINKI 31 — Trimişii speciali Agerpres, Nicolae Ionescu şi Mircea S. Ionescu, transmit: După un zbor de aproximativ patru ore, avionul special la bor­dul căruia se aflau preşedintele Consiliului de Miniştri al Repu­blicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, şi ministrul afacerilor externe, Corneliu Mă­nescu, a aterizat pe aeroportul Seutula. Dominat de majestuoase păduri prin care şi-a resfirat pistele, aeroportul capitalei finlan­deze şi-a primit oaspeţii într-o atmosferă sărbătorească — ex­presie a relaţiilor de stimă şi prietenie ce s-au dezvoltat în zilele noastre între România şi Finlanda. Arborate pe frontis­piciul aerogării, se profilau pe fundalul cerului nordic, drapelele de stat ale României şi Finlan­dei. La coborârea din avion, oaspeţii români au fost salutaţi cu căl­dură de preşedintele Consiliului de Miniştri al Finlandei,­­Mauno Koivisto şi de ministrul afaceri­lor externe, Ahti Karjalainen. Premierul finlandez a prezentat apoi oaspeţilor celelalte persoane oficiale venite în întîmpinare : Aarie Simonen, ministrul justiţiei, Vaino Leskinen, ministrul comer­ţului şi industriei, Arjeo Keino­­nen, comandantul şef al armatei, Teuvo Aura, preşedintele Con­siliului municipal al oraşului Helsinki, Lauri Aho, primarul oraşului Helsinki, precum şi alte politici personalităţi ale vieţii finlandeze. Au fost de faţă Niculai Ioan Vancea, ambasadorul României la Helsinki, membri ai ambasadei şi ai agenţiei economice ai ţării noastre în Finlanda, precum şi Kaarlo Veikko Makela, ambasa­dorul Finlandei la Bucureşti. Erau, de asemenea, prezenţi numeroşi ziarişti finlandezi şi corespondenţi ai presei străine. O companie de elită a forţelor armate finlandeze a prezentat onorul. După intonarea imnurilor de stat a celor două ţări, pre­mierii României şi Finlandei au trecut în revistă garda de onoare. Primii miniştri ai celor două state, precum şi celelalte perso­nalităţi au luat apoi loc în ma­şinile oficiale, îndreptîndu-se spre reşedinţa rezervată oaspeţilor români, în marele Hotel Maxski. La reşedinţă, premierul Mauio Koivisto şi ministrul afacerilor externe, Ahti, Kaxjalainen, s-au întreţinut cordial, la o cupă de şampanie, cu preşedintele Consi­liului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi ministrul afacerilor ex­terne, Corneliu Mănescu. In timpul zborului deasupra teritoriului Uniunii Sovietice, pre­şedintele Consiliului de Miniştri al României, Ion Gheorghe Maurer, a adresat de la bordul avionului o telegramă de salut președintelui Consiliului de Miniștri al U.R.S.S., Alexei Kosîghin. ★ Moment solemn. Depunerea jurămintului militar. Pe faţa soldatului Radu Valentin se citește dîrzenia, încrederea fi, totodată, răspunderea ce îi revin. JURAMINTUL MILITAR „EU, CETĂŢEAN AL REPUBLICII...“ ,eşte comandantul unităţii : „Veacuri la rând, jurămîntul oşteanului de pe plaiurile ro­mâneşti a răsunat ca o che­mare peste timp, în ecouri cutremurătoare şi grave, în­­demnînd pe ostaşi să-şi în­chine întreaga energie şi pu­tere de luptă pămîntului care i-a crescut şi i-a hrănit..." In cuvintele tinerilor mili­tari care trec prin faţa dra­pelului, vibrează hotărârea patriotică de a sluji cu cre­dinţă poporul, cuceririle obţi­nute prin luptă şi muncă. In graiuri moldovene sau olte­neşti, bănăţene sau transilvă­nene, cei îmi tineri oşteni ai ţării şi-au rostit această pro­fesiune de credinţă : jurămîn­tul. Sergentul Olivian Gălă­­ţeanu ne spune : „îmi amin­tesc ziua cînd am depus şi eu acest legământ solemn faţă de popor, patrie, faţă de tot ce avem mai scump pe lume, ţara în care ne-am născut, am învăţat, am crescut şi unde murcim. Cu rom­a strînsă pe urmă, cu vocea tremurindă de emoţie, în faţa simbolului gloriei şi onoarei — drapelul regimentului, am rostit atunci cuvintele care m-au călăuzit pe drumul anevoios dar fru­mos şi plin de satisfacţie al vieţii de ostaş". „Eu, cetăţean al Republicii Socialiste România, intrînd în rîndurile forţelor armate, jur să fiu devotat poporului meu, patriei mele şi conducerii de stat..." „Jur să fiu luptător dîrz, cinstit, curajos,, disciplinat, şi vigilent, să păzesc cu grijă avutul militar şi obştesc..." rostesc soldatul Ion Marin, soldatul Vasile Petra, meca- V. cabulea (Continuare în pag. a II-a)

Next