Scînteia Tineretului, iulie 1968 (Anul 24, nr. 5943-5969)
1968-07-01 / nr. 5943
(Urmare din pag. I) Celor pentru afirmarea pe arena socială a unor noi forţe mai progresiste şi, în ultimă instanţă, a noii clase ce se plămădea la oraşe — proletariatul industrial — care urma să devină în curînd portdrapelul celor mai înaintate idealuri ale maselor muncitoare ale întregii noastre naţiuniBhtalanze puternice), ideile progresiste ima dezvoltării activi- , industriale, a comersaanţelor, a intensifichimburilor economice ţările române, precum şi alte state, intrînd astfel circulaţia internaţională de bunuri, de valori materiale şi spirituale. Pornind de la faptul că toate provinciile româneşti se găseau sub jugul asupririi străine, un loc central în mişcarea revoluţionară de la 1848 l-a avut lupta pentru eliberarea de sub dominaţia marilor puteri, realizarea unităţii naţionale în rîndul tuturor păturilor populaţiei, dar mai ales în rîndul intelectualităţii, se afirma puternic conştiinţa frăţiei românilor din cele trei state despărţite, sentimentul necesităţii imperioase a unirii ţărilor române. Militanţii revoluţionari ai vremii şi masele largi din cele trei ţări se ridicau împotriva forţelor retrograde interne şi externe interesate în menţinerea dezbinării românilor, care urmăreau să împiedice închegarea şi creşterea forţei de afirmare a naţiunii noastre. Desfiinţarea graniţelor artificiale între cele trei ţări române se impunea tot mai evident ca o necesitate de neînlăturat; datorită economiei lor complimentare, legăturilor de schimb intense, statornicite istoriceşte, ţările române nu se mai puteau dezvolta în continuare decît într-un tot unitar, într-un stat unic, liber şi independent (cii aplauze). Mult sînge a vărsat poporul nostru de-a lungul secolelor în zbuciumata şi dramatica sa istorie pentru păstrarea fiinţei naţionale, pentru apărarea libertăţii şi demnităţii, pentru afirmarea de sine stătătoare, pentru egalitatea în drepturi cu toate popoarele lumii. Revoluţia de la 1848 a fost una din paginile cele mai mişcătoare ale acestei epopei, dovedind prin spiritul de jertfă al maselor, al celor mai buni fii ai ţării, voinţa de libertate a poporului român. (Aplauze puternice). Luptînd pentru eliberarea de sub dominaţia marilor puteri cotropitoare, poporul român a fost, în acelaşi top, animat de spiritul frăţiei cu alte popoare, de prietenie şi solidaritate cu naţionalităţile conlocuitoare. De-a lungul veacurilor, în Transilvania, alături de români s-au aşezat şi alte naţionalităţi — maghiari, secui, germani ; împreună, ei au făurit toate bunurile materiale şi spirituale, au luptat nu o dată contra asupririi, pentru o viaţă mai bună. (Vii aplauze). Cei mai înaintaţi revoluţionari de la 1848 au militat pentru întărirea prieteniei şi frăţiei poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare, pentru unirea eforturilor tuturor locuitorilor acestor meleaguri, indiferent de naţionalitate, în lupta pentru scuturarea jugului asupririi sociale şi naţionale. în cuvinte pline de semnificaţie, cărturarul ardelean Simion Bărnuţiu spunea că naţiunea română, voind a se constitui şi organiza pe temei naţional „n-are cuget duşman în contra altor naţiuni şi cunoaşte acelaşi drept pentru toate, voieşte a-l respecta cu sinceritate, cerînd respect împrumutat după dreptate ; prin urmare, naţiunea română nici voieşte a domni peste alte naţiuni, nici nu va suferi a fi supusă altora, ci voieşte drept egal pentru toate“. în acelaşi spirit, revoluţionarul maghiar Simonffy József îi scria lui Avram Iancu la 21 iunie 1849 : „Românii şi ungurii au neapărată trebuinţă de cea mai strînsă frăţie. Numai astfel îşi vor asigura existenţa. Prin urmare, cine seamănă... ură şi produce vărsare de sînge între aceste două naţiuni surori, este trădător al propriei naţiuni“. Este semnificativ pentru tradiţiile die frăţie ale poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare că, la fel ca de atîtea ori de-a lungul istoriei, cînd au luptat împreună împotriva asupritorilor cominii, românii, maghiarii, germanii, secuii au acţionat în numeroase ocazii cot la cot şi în timpul revoluţiei de la 1848 , la adunările românilor de pe Cîmpia Blajului, ca şi cu prilejul altor manifestări populare din Transilvania, au participat şi cercuri largi din rîndul naţionalităţilor conlocuitoare apăsate,de aceeaşi asuprire de clasă, care înţelegeau că interesele lor supreme se împleteau cu cele ale românilor, că ele impuneau să lupte împreună cu aceştia pentru dreptate şi libertate Revoluţia de la 1848 a pus în evidentă cu putere uriaşul potenţial revoluţionar al poporului român, receptivitatea lui la ideile inovatoare, de progres, năzuinţa fierbinte spre libertate socială şi naţională, spre unitate. Masele orăşeneşti şi ţărănimea împilată, care au acţionat ca forţe motrice ale revoluţiei, au manifestat un înalt eroism, combativitate, consecvenţă revoluţionară, clarviziune în luptă. Ca şi în alte momente ale istoriei naţionale, populaţia oraşului Bucureşti a dat o inestimabilă contribuţie în desfăşurarea revoluţiei de la 1848. Credincioase jurămîntului făcut pe Cîmpia Libertăţii de la Filaret, de a „ţinea şi apăra cele douăzeci şi una de ponturi decretate de popor“, masele bucureştene au impus abdicarea domnitorului, s-au ridicat in apărarea puterii revoluţionare a guvernului provizoriu, înfrîngînd comploturile forţelor reacţionare, dînd un greu tribut de sînge în luptele contra armatelor intervenţioniste străine. In cursul memorabilelor evenimente de la 1848 s-au evidenţiat numeroşi conducători revoluţionari care şi-au închinat viaţa, intereselor poporului, patriei. Printre aceştia figura cea mai luminoasă o reprezintă Nicolae Bălcescu, gînditor social de talie europeană, ale Cărui lucrări demonstrează o concepţie foarte avansată pentru vremea sa cu privire la problemele fundamentale ale dezvoltării societăţii, ale îmbunătăţirii destinului poporului român. In această galerie de oameni de seamă ai revoluţiei se înscriu Avram Iancu, „Craiul Munţilor“, conducător înflăcărat al maselor, luptătorii patrioţi Eftimie Murgul, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, fraţii Golescu şi fraţii Mureşanu, Simion Bărnuţiu, Gheorghe Bariţiu, Ion Ionescu de la Brad, Alexandru Ioan Cuza, C. A. Rosetti, Vasile Alecsandri, militanţii maghiari Petőfi Sándor şi Táncsics Mihály, eroul secui Gábor Aron, luptătorii saşi Stefan Ludwig Roth, Anton Kurz şi mulţi alţii. Străbătută de suflul unui patriotism arzător, inspirîndu-se din tradiţiile progresiste ale poporului român şi din ideile înaintate ale veacului, opera cărturarilor de la 1848 alcătuieşte un adevărat tezaur de gîndire filozofică, politică şi socială cu conţinut democratic, un capitol de înaltă cultură umanistă în istoria modernă a României, o operă intelectuală ce se înscrie la loc de cinste in patrimoniul spiritual al poporului român. Revoluţia burghezo-democratică de acum 120 de ani a intîmpinat împotrivirea înverşunată a forţelor retrograde ale societăţii, reprezentate de marea moşierime interesată în conservarea rînduielilor feudale. Uneltirile acesteia au fost înlesnite de şovăielile şi greşelile comise de unii dintre conducătorii mişcării paşoptiste, cît şi de împrejurările internaţionale în care aceasta a avut loc Un factor principal care a dus la înfrîngerea revoluţiei a fost intervenţia brutală a forţelor reacţionare din exterior, a marilor imperii vecine profund ostile tendinţei de emancipare a poporului român, eliberării sale naţionale şi sociale, unirii lui intr-un singur stat ; revoluţia de la 1848 în ţările române apărea ca un pericol pentru existenţa acestor imperii reacţionare. Cancelariile marilor puteri vecine încercau să prezinte revoluţia de la 1848 din ţările române ca un fenomen străin spiritelor şi intereselor poporului român, ca un curent „importat“ de o mină de răzvrătiţi Este semnificativă astfel nota circulară a cabinetului ţarist din iulie 1848 în care se spunea „Acest mic număr de oameni fără judecată, ale căror idei de guvernare nu sînt decît un plagiat împrumutat din propaganda democratică şi socialistă, străini de propria lor patrie, nu pot constitui în ochii noştri adevăratul popor valah“ Bazîndu-se pe asemenea pretexte, marile puteri şi-au trimis armatele în ţările române pentru a veni, pasămite, în ajutorul „adevăratului popor valah“, care era în „pericol“ să apuce pe căile democraţiei şi socialismului. Este ştiut că în Moldova mişcarea revoluţionară a fost curmată de prezenţa trupelor imperiului ţarist, că în Ţara Românească revoluţia a fost scăldată în sînge de trupele otomane, iar în Ardeal a fost înăbuşită de oastea împăratului de la Viena şi de trupele imperiului ţarist. Ceea ce a contribuit la slăbirea revoluţiei în Transilvania a fost şi faptul că unii conducători ai mişcării, atît români cît şi maghiari, n-au înţeles apelul la lupta comună făcut de cei mai consecvenţi revoluţionari din rîndurile lor, necesitatea imperioasă a unirii într-un front comun împotriva imperiului habsburgic, dezbinarea lor a uşurat sarcina reacţiunii de a înăbuşi revoluţia, de a împiedica înfăptuirea revendicărilor comune ale maselor muncitoare fără deosebire de naţionalitate. Sfirşitul tragic al revoluţiei ardelene a dovedit încă o dată importanţa covîrşitoare a înfrăţirii poporului român şi naţionalităţilor conlocuitoare în luptă şi muncă, a unităţii lor de nezdruncinat în eforturile pentru o viaţă mai bună, pentru libertate socială şi dreptate socială. (Vii aplauze). Cu toate că a fost înfrîntă, revoluţia de la 1848 a avut consecinţe profunde asupra evoluţiei ulterioare a poporului român. Ea a zdruncinat puternic întregul edificiu socialfeudal, a dat un nou impuls dezvoltării societăţii pe calea capitalismului, a deschis drumul unor mari prefaceri şi transformări în structura societăţii, al înfăptuirii unor idealuri fundamentale ale poporului nostru Ea a aprins flacăra spiritului revoluţionar în ţările române, a dezvoltat şi mai puternic conştiinţa de sine a poporului român, convingerea locuitorilor celor trei state româneşti asupra necesităţii unităţii naţionale în cadrul frontierelor aceluiaşi stat. (Aplauze puternice). La numai 11 ani de la revoluţia din 1848, s-a înfăptuit unirea Moldovei cu Ţara Românească — rod al luptei duse de masele populare, de cărturarii patrioţi ai timpului, eveniment aplaudat cu simpatie de opinia publică internaţională înaintată, care a marcat un moment istoric de importanţă crucială în viaţa poporului român, punctul de plecare în formarea statului naţional unitar. (Vii aplauze). Unirea de la 1859 şi reformele care l-au urmat au asigurat condiţii pentru dezvoltarea industriei naţionale, a activităţii ştiinţifice şi culturale, pentru extinderea relaţiilor capitaliste, pentru accelerarea progresului economic şi social al Români,ei. La trei decenii de la revoluţia de la 1848, pentru prima oară după secole de asuprire, vărsîndu-şi sîngele împreună cu ostaşii ruşi şi patrioţii bulgari împotriva trupelor otomane, poporul român şi-a dobîndit independenţa naţională de stat. Idealul creării statului naţional român unitar, pentru care poporul nostru a dat grele jertfe, s-a înfăptuit, aşa după cum se ştie, acum 50 de ani prin lupta maselor populare din întreaga ţară, în condiţiile prăbuşirii imperiului habsburgic şi ale marilor frămîntări sociale ce au cuprins lumea în perioada primului război mondial , o puternică influenţă în realizarea năzuinţelor naţionale ale poporului român, ca şi ale altor popoare, a avut victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie care a deschis o nouă eră în dezvoltarea omenirii — era socialistă — proclamînd dreptul la autodeterminare al fiecărei naţiuni, la dezvoltarea liberă şi suverană a fiecărui popor. (Vii aplauze). In timpul regimului burghezo-moşieresc, poporul român nu şi-a putut însă realiza pe deplin dorinţa de a fi stăpîn în ţara sa, nu a putut hotărî în mod liber asupra destinelor sale, nu s-a putut bucura de întregul rod al muncii lui, de bogăţiile şi resursele ţării. Marea burghezie şi moşierime au facilitat pătrunderea trusturilor străine în economia ţârii, le-au concesionat părţi importante din avuţia naţională, au înfeudat ţara marilor puteri imperialiste. Ţelurile pentru care au luptat generaţiile de la 1848, neîndeplinite atunci datorită infrîngerii revoluţiei, au fost preluate, amplificate şi ridicate pe noi trepte de poporul nostru, corespunzător cerinţelor dezvoltării societăţii. O dată cu extinderea relaţiilor da producţie capitaliste, pe arena social-politica a Romăniei a apărut clasa muncitoare, căreia istoria i-a hărăzit misiunea de conducător al maselor în lupta pentru eliberarea de exploatare şi asuprire, pentru realizarea transformării revoluţionare socialiste a ţării In cursul unor îndelungate şi aprige încleştări de clasă, proletariatul român şi-a dovedit din plin rolul de cea mai înaintată forţă a societăţii, de purtător consecvent al aspiraţiilor de progres, de libertate socială şi naţională. (Aplauze puternice). Un moment de cea mai mare importanţă în afirmarea clasei muncitoare în istoria noastră naţională l-a constituit crearea Partidului Comunist Român. Exponent al intereselor supreme ale întregului popor, partidul comunist a organizat şi condus masele muncitoare împotriva orînduirii burghezomoşiereşti, împotriva fascismului şi a războiului, pentru lichidarea regimului antonescian şi alăturarea României forţelor antihitleriste. Răsturnarea dictaturii fasciste şi eliberarea ţării de ocupaţia străină în urma insurecţiei din august 1944 au deschis drumul înfăptuirii celor mai înalte aspiraţii pentru care a luptat şi s-a jertfit poporul român, drumul eliberării pentru totdeauna de exploatare şi asuprire, al unei vieţi libere şi îmbelşugate. (Aplauze prelungite). Stimaţi tovarăşi, Evocăm memorabilele zile ale revoluţiei de la 1848, fiind contemporanii celei mai eroice, mai luminoase şi mai fertile epoci din istoria milenară a poporului român — epoca construcţiei victorioase a socialismului în România. (Aplauze puternice). Ţara noastră străbate cu pasul ferm drumul trasat de Congresul al IX-lea urcînd noi trepte de progres material şi spiritual, întărindu-şi puterea economică, perfecţionînd neîncetat întreaga organizare a vieţii sociale, ridicînd nivelul de trai al maselor, afirmînduse tot mai pregnant în concertul civilizaţiei moderne, pe arena mondială. (Vii aplauze). Ceea ce am realizat şi realizăm în construcţia socialismului, ceea ce vom înfăptui pînă la sfîrşitul acestui cincinal ca şi în perspectiva ulterioară a timpului este dovada inepuizabilei capacităţi creatoare a poporului nostru, a hărniciei sale nedezminţite, a patriotismului său tradiţional, a marei sale receptivităţi la spiritul progresului, a voinţei de a ţine pasul cu mersul epocii. Marii cărturari ai neamului, încă de la 1848, vedeau calea de propăşire a ţării în dezvoltarea industriei. Partidul nostru a făcut şi face dirt crearea unei înfloritoare industrii naţionale elementul central al politicii sale economice. Industrializarea susţinută, la nivelul cerinţelor revoluţiei tehnicoştiinţifice contemporane, este una din caracteristicile esenţiale ale procesului de transformare radicală prin care trece astăzi societatea românească. Viaţa demonstrează că de succesele pe care le obţinem în dezvoltarea industriei în echiparea sa tehnică, de perfecţionarea organizării şi ridicarea randamentului ei economic depind în mare măsură creşterea avuţiei noastre materiale, dinamizarea întregii activităţi sociale, ridicarea nivelului de trai al poporului lărgirea colaborării internaţionale a României, întărirea independenţei şi suveranităţii sale (Aplauze puternice). Intensificarea eforturilor pentru realizarea şi depăşirea prevederilor planului cincinal în industrie, pentru realizarea integrală şi eficientă a investiţiilor, pentru ridicarea calitativă a activităţii în toate ramurile industriale este, de aceea, una din cele mai înalte îndatoriei ale clasei muncitoare ale inginerilor, tehnicienilor şi oamenilor noştri de ştiinţă, ale întregului partid şi popor. (Vii aplauze). Revoluţionarii de la 1848 militau pentru eliberarea agriculturii din cătuşele relaţiilor feudale. Lichidînd atît exploatarea feudală cît şi pe cea capitalistă regimul nostru socialist a realizat o nouă formă, superioară, de organizare a muncii şi vieţii ţărănimii, bazată pe unirea forţelor, pe colaborare şi ajutor reciproc în cadrul cooperativelor de producţie : înfăptuim un vast program de modernizare a agriculturii, de dezvoltare a bazei sale tehnico-materiale, de realizare a unei producţii intensive. Facem totul ca, asigurind ţărănimii venituri în continuă creştere, agricultura noastră socialistă să contribuie tot mai mult la sporirea venitului naţional, la satisfacera cerinţelor de consum şi a celorlalte nevoi economice, înfăptuirea programului stabilit de Congresul al IX-lea, de Conferinţa Naţională, precum şi măsurile preconizate de recenta plenară a Comitetului Central, cu privire la dezvoltarea irigaţiilor care trebuie să determine mobilizarea forţelor întregii ţărănimi, a tuturor oamenilor muncii de la sate, a întregului popor , deschid largi perspective de creştere a producţiei agricole şi de asigurare a stabilităţii acesteia, vor face să sporească aportul agriculturii la înflorirea întregii economii naţionale, la bunăstarea poporului. (Vii aplauze). Revoluţionarii paşoptişti se pronunţau pentru luminarea maselor, afirmînd, pe bună dreptate, că poporul român, atît de înzestrat, ar putea crea înzecit dacă ar fi instruit, dacă s-ar bucura de binefacerile culturii. Dezvoltarea amplă a învăţămîntului de toate gradele, vasta activitate de educaţie morală şi estetică a maselor, de răspîndire a cunoştinţelor culturale şi ştiinţifice, precum şi a concepţiei noi despre lume şi viaţă a clasei muncitoare, a partidului comunist, au determinat în anii socialismului un puternic impuls în ridicarea nivelului vieţii spirituale a poporului nostru. Partidul nostru acordă cea mai mare atenţie ştiinţei, artei şi culturii, considerîndu-le părţi componente indispensabile ale desăvîrşirii socialismului, ale creării condiţiilor pentru trecerea spre comunism, factori esenţiali ai construirii României moderne, ai progresului şi civilizaţiei în orînduirea noastră socialistă. (Vii aplauze). întreaga operă de construcţie socialistă, de dezvoltare a bazei tehnico-materiale a societăţii, întreaga politică şi activitate a partidului şi statului au drept ţel suprem ridicarea continuă a nivelului de trai al maselor, satisfacerea în tot mai bune condiţiuni a cerinţelor oamenilor muncii. Acesta este sensul şi raţiunea tuturor măsurilor sociale şi economice luate de partid şi guvern (cu aplauze). După înfrîngerea şi eliminarea din societate a claselor exploatatoare, care generau permanent contradicţii antagoniste în viaţa socială, s-a închegat pentru prima oară o unitate naţională bazată pe comunitatea de interese a tuturor claselor şi păturilor sociale, s-a cimentat alianţa muncitorească-ţărănească — temelia politică a orînduirii socialiste — s-a dezvoltat conlucrarea prietenească a muncitorilor, ţăranilor şi intelectualilor, unitatea de neclintit a întregului popor în jurul conducătorului său încercat, Partidul Comunist Român (Aplauze puternice, prelungite, urale), înfăptuirea măreţelor sarcini care stau în faţa patriei noastre devine posibilă numai prin mobilizarea tuturor forţelor naţiunii, prin efortul entuziast, unit, al tuturor oamenilor muncii — indiferent de naţionalitate — de la oraşe şi sate. (Vii aplauze). Rezolvarea justă, în spiritul principiilor marxist-leniniste, a problemei naţionale în România este una din marile victorii ale orînduirii noastre socialiste. Socialismul asigură egalitatea deplină în drepturi a tuturor cetăţenilor, indiferent de naţionalitate, de rasă sau sex el a creat condiţii materiale, economice, politice şi sociale pentru întărirea frăţiei şi prieteniei dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare, pentru asigurarea unei colaborări active în muncă în vederea înfloririi continue a patriei comune — România socialistă. (Aplauze puternice, prelungite, urale). Este ştiut cît rău a adus intereselor tuturor oamenilor muncii din ţara noastră politica de învrăjbire naţională cultivată în trecut de clasele exploatatoare, de reacţiune : istoria a dovedit că numai trăind, luptînd şi muncind împreună ca nişte adevăraţi fraţi, oamenii muncii români maghiari, germani şi de alte naţionalităţi pot asigura înflorirea patriei comune, îşi pot realiza visurile şi aspiraţiile lor fundamentale. Această comunitate de muncă şi creaţie se manifestă atît în domeniul construcţiei economice şi sociale, cît şi în domeniul activităţii ştiinţifice, culturale, al vieţii spirituale. Exprimîndu-se în limba maternă, purtind amprenta unor tradiţii şi particularităţi specifice, operele de artă ale naţionalităţilor conlocuitoare se inspiră din realităţile sociale ale patriei noastre comune, din viaţa societăţii noastre socialiste, îmbogăţesc şi diversifică tezaurul de valori spirituale ale României socialiste, îndrumarea activităţii culturale, artistice, a tuturor creatorilor din România, români, maghiari, germani şi de altă naţionalitate este şi trebuie să fie opera creatorilor înşişi, a conducătorului patriei noastre — Partidul Comunist Român — îndrumătorul întregii societăţii româneşti. (Aplauze puternice). In epoca orînduirii socialiste s-a înfăptuit principiul domniei poporului în stat, s-a realizat profeţia atît de îndrăzneaţă a lui Nicolae Bălcescu, care visa la o vreme cînd poporul să nu mai aibă stăpîni pe cap. Astăzi, toţi cei ce muncesc, de la oraşe şi de la sate, cu braţele şi cu mintea, sînt adevăraţii stăpîni ai avuţiei naţionale, ai tuturor bunurilor pe care le creează prin efortul lor constructiv. Partidul nostru porneşte de la concepţia că socialismul trebuie să fie societatea celor mai largi drepturi şi libertăţi democratice ale maselor muncitoare, societatea valorificării plenare a înţelepciunii şi energiei colective a poporului, a asigurării unor posibilităţi nelimitate de afirmare multilaterală a personalităţii umane. Superioritatea orînduirii noastre socialiste rezidă în faptul că, lichidînd exploatarea omului de către om a lichidat sursele inegalităţii sociale dintre indivizi, oferă tuturor membrilor societăţii posibilităţi egale de manifestare în cîmpul vieţii sociale, în toate domeniile de creaţie materială şi spirituală Una din preocupările centrale permanente ale partidului şi statului nostru este îmbinarea armonioasă a democraţiei politice şi democraţiei economice, perfecţionarea multilaterală a relaţiilor din sinul societăţii socialiste. Consultarea largă a maselor în legătură cu problemele fundamentale ale politicii interne şi externe, cu toate hotărîrile care privesc destinul poporului, asigurarea condiţiilor pentru participarea lor activă la conducerea statului, a treburilor obşteşti, constituie factorul primordial care dă forţă şi realism programului elaborat de partid, oferă garanţia înfăptuirii sale în cele mai bune condiţiuni, stimulează entuziasmul constructiv al poporului, făuritor conştient al propriei sale istorii. (Vii aplauze). In acelaşi timp, partidul nostru promovează cu fermitate principiile unei profunde echităţi sociale în repartiţia fondurilor de consum în societate, în recompensarea materială a aportului fiecărui cetăţean la crearea avuţiei naţionale, la propăşirea patriei. Aşa după cum ştiţi, ultima plenară a Comitetului nostru Central a iniţiat o întreagă gamă de măsuri menite să înlăture sursele unor inegalităţi nejustificate în sfera veniturilor populaţiei, să asigure aplicarea consecventă în toate compartimentele societăţii a criteriilor socialiste de retribuţie. Este neîndoios că nu poate fi vorba de o adevărată democraţie politică şi socială fără înfăptuirea unei profunde democraţii economice, a unor relaţii cu adevărat socialiste de deplină echitate, menite să asigure întărirea unităţii, prieteniei şi colaborării între toate clasele şi păturile sociale, lichidarea tarelor etice moştenite de la vechea orînduire, asigurarea condiţiilor pentru trecerea treptată spre comunism. Pe stindardul partidului nostru, pentru care au luptat şi s-au jertfit cei mai buni fii ai poporului, sub faldurile căruia întreaga naţiune făureşte noua societate, este înscris cu litere de foc idealul dreptăţii sociale, al egalităţii depline între toţi membrii societăţii socialiste. (Vii aplauze). Asigurind dezvoltarea economiei, ştiinţei şi culturii, ridicarea nivelului de trai al maselor, perfecţionarea continuă a organizării societăţii şi a relaţiilor dintre oameni, partidul nostru îşi îndeplineşte neabătut misiunea istorică de conducător al poporului român pe calea luminoasă a socialismului şi comunismului. Tocmai de aceea hotărîrile plenarei, legile votate de Marea Adunare Naţională au fost primite cu deplină satisfacţie de întregul popor, stimulînd şi mai puternic energia şi puterea de muncă a maselor, întărind încrederea lor în politica partidului nostru, în fondul profund umanist al orînduirii noastre socialiste, încrederea în perspectiva luminoasă a naţiunii noastre socialiste. (Aplauze puternice). Stimaţi tovarăşi, Socialismul a realizat pentru prima dată în istoria României înfăptuirea idealurilor de independenţă naţională şi suveranitate a poporului, pentru care au luptat nenumărate generaţii ale înaintaşilor. Astăzi destinele ţârii sînt hotârîte de însuşi poporul nostru, liber şi neatîrnat, egal în drepturi cu toate popoarele lumii, dornic şi capabil să-şi ocupe un loc demn în marea familie a civilizaţiei mondiale. Munca poporului român, înfăptuirile sale economice şi sociale remarcabile contribuie la întărirea forţei sistemului socialist din care ţara noastră face parte integrantă, la creşterea influenţei şi autorităţii ideilor comunismului în întreaga lume, la dezvoltarea progresistă a societăţii contemporane. Partidul nostru consideră că între sarcinile sale naţionale şi cele internaţionale există o strînsă interdependenţă şi numai îmbinarea armonioasă şi justă a acestor laturi fundamentale ale activităţii sale poate asigura atît îndeplinirea înaltei răspunderi pe care o are faţă de poporul român, cît şi a obligaţiilor şi răspunderilor ce-i revin faţă de clasa muncitoare internaţională, faţă de mişcarea comunistă, faţă de cauza păcii în lume (în aplauze), înfăptuirea acestor sarcini într-o indisolubilă unitate, reprezintă o condiţie esenţială pentru întărirea solidarităţii internaţionaliste a ţârilor socialiste, a mişcării comuniste şi muncitoreşti, pentru dezvoltarea continuă a luptei forţelor progresiste antiimperialiste din întreaga lume. Politica externă a României se bazează pe prietenia trainică şi alianţa cu toate ţările socialiste de care suntem legaţi prin comunitatea orînduirii sociale, prin unitatea ţelurilor şi a idealurilor revoluţionare. România militează activ, alături de ţările socialiste, de mişcarea comunistă şi muncitorească, de toate forţele progresiste antiimperialiste ale lumii pentru victoria cauzei socialismului, democraţiei, păcii, pentru securitate internaţională. Angajată într-o vastă operă de construcţie paşnică, animată de idealul prieteniei cu celelalte popoare România promovează o politică de largă şi multilaterală colaborare cu toate statele, indiferent de orînduirea lor socială atît în scopul progresului material reciproc, cit şi al cauzei păcii şi destinderii pe planeta noastră Punem la baza relaţiilor externe ale ţării noastre principiile care constituie astăzi piatra unghiulară a vieţii internaţionale , respectarea independenţei şi suveranităţii naţionale, egalitatea în drepturi şi neamestecul în treburile interne, avantajul reciproc. Experienţa multiseculară a poporului român, zbuciumata sa istorie de necurmată luptă pentru apărarea fiinţei naţionale şi pentru neatîrnare, ii întăresc convingerea că respectarea dreptului sacru al fiecărui popor de a-şi hotărî singur destinele, de a-şi alege calea dezvoltării social-politice fără nici un amestec din afară, constituie un uriaş factor de progres, condiţia primordială a unei fructuoase conlucrări internaţionale între toate popoarele. (Aplauze puternice). Colaborarea internaţională depinde în mare măsură de faptul dacă dezvoltarea fiecărei naţiuni porneşte de la recunoaşterea drepturilor celorlalte naţiuni, de la excluderea oricărei asupriri naţionale, încălcarea de către imperialişti a drepturilor naţionale ale altor popoare, a suveranităţii lor constituie principala frînă în calea progresului economico-social al unor ţări, o piedică serioasă în calea colaborării între state, în asigurarea păcii în lume. Dar istoria, viaţa pun în evidenţă tot mai pregnant adevărul fundamental că nu există în lume forţă în stare să împiedice popoarele să-şi afirme fiinţa naţională, dezvoltarea statului naţional fiind o necesitate obiectivă, o cerinţă vitală a progresului social-economic al fiecărui popor. (Aplauze puternice). Principiile elementare ale dreptului internaţional impun lichidarea oricărui amestec în treburile altei ţări şi cu atît mai mult a actelor de agresiune, indiferent de forma pe care o îmbracă în acest spirit poporul român, alături de întreaga omenire progresistă, cere cu hotărîre oprirea războiului dus de Statele Unite ale Americii împotriva poporului vietnamez. Reglementarea problemei vietnameze, succesul tratativelor americano-vietnameze de la Paris, depind de încetarea totală şi necondiţionată a bombardamentelor împotriva Republicii Democrate Vietnam, de asigurarea posibilităţii ca poporul vietnamez să-şi poată hotărî singur soarta, fără nici un amestec din afară Credincioasă politicii sale de pace, România militează activ pentru destindere internaţională pentru zădărnicirea plaţvurilor forţelor, ihiperialiste de*ar deplanşa un nou război. In acestcadru, acordăm o atenţie deosebită promovării unui climat de păce şi securitate pe continentul nostru, normalizării relaţiilor intereuropene, pornindu-se de la realităţile istorice create după cel de-al doilea război mondial de la recunoaşterea existenţei celor două state germane şi a inviolabilităţii graniţelor tuturor ţărilor, de la necesitatea lichidării blocurilor şi a bazelor militare străine, a îndepărtării perseverente a reziduurilor războiului rece. Aceasta ar corespunde nu numai intereselor vitale ale popoarelor europene, ci şi cauzei păcii şi securităţii în întreaga lume. Stimaţi tovarăşi, Aniversind 120 de ani de la declanşarea revoluţiei burghezo-democrate in ţările române, gindul ne poartă pe drumul lung şi greu ce a trebuit să-l străbată poporul român pînă la limanul la care a ajuns astăzi Infruntind cu bărbăţie, cu dîrzenie şi curaj greutăţi şi piedici neînchipuit de mari, infringind adversităţi de tot felul, eroicul nostru popor a reuşit să-şi făurească un destin demn de tradiţiile sale nobile, de marile sale virtuţi. Ii cinstim cu veneraţie pe revoluţionarii de la 1848, îi cinstim pe toţi înaintaşii care s-au sacrificat pentru păstrarea fiinţei noastre naţionale, care şi-au făcut un crez din slujirea intereselor şi aspiraţiilor poporului nostru, cinstim generaţiile revoluţionare care au intrat in istorie prin opera de eliberare a patriei de sub jugul asupririi burghezo-moşiereşti, de construcţie a societăţii socialiste în România. Trecerea in revistă a marilor tradiţii de luptă revoluţionare, a momentelor remarcabile de avînt patriotic şi generozitate umană din istoria patriei, ne îmbărbătează şi mai mult în lupta pe care o ducem pentru propăşirea României socialiste, mobilizează energiile şi înflăcărează întregul popor în marea operă patriotică de zidire a socialismului şi comunismului pe pămîntul României (Vii aplauze). Aniversăm măreţele evenimente revoluţionare de la 1848 prin unirea şi intensificarea eforturilor întregului popor pentru înfăptuirea neabătută a politicii marxistleniniste a partidului nostru de dezvoltare a economiei şi culturii societăţii socialiste, de ridicare a nivelului de trai al poporului, de întărire a capacităţii de apărare a patriei, făcînd să sporească şi mai mult contribuţia ţârii noastre la victoria cauzei socialismului, păcii şi progresului social internaţional. Fie ca naţiunea noastră socialistă să progreseze în veci de veci ! (Aplauze puternice prelungite, urale). (Urmare din pag. I) Utlul Comunist Român, care conduce poporul spre drumul înfăptuirii acestor idealuri. ...Deasupra stadionului se instalează o boltă nevăzută, dar simţită prin miile ei de acorduri de sunet, lumină şi cintec. Reînvie, sub ochii noştri, maiestuoasă şi agitată, istoria „Suntem aici de două mii de ani“. Cuvintele acestea au răsunat dintr-o mare de voci ca dintr-un cor antic prefigurind, peste veacuri, existenţa acestui neam şi iubirea lui de patrie. Participanţii la adunare trăiesc cu o emoţie fascinantă întilnirea cu figurile celor mai bravi fii ai patriei , Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare. Mihai Viteazul şi şirul continuă pînă la marii bărbaţi ai revoluţiei — Kogălnicean şi Avram Iancu, Alecsandri şi Russo, Simion Bărnuţiu şi Petöfi, şi alături de ei, figura cea mai luminoasă, a lui Nicolae Bălcescu. Fiecare clipă este încărcată de emoţie. O mie de făclii se aprind in mijlocul stadionului şi, in cele patru colţuri — aşa cum s-a răspindit revoluţia — alte zeci şi zeci, în faţa noastră apare pentru un moment grupul revoluţionarilor şi auzim, vibrind peste veacuri, glasul lui Bălcescu: „Revoluţia română de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără trecut şi fără viitor. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor Uneltitorii ei sunt optsprezece veacuri de trude, suferinţe şi lucrare a poporului român asupra lui însuşit“, în mijlocul unui grup de moţi păşeşte neînfricatul Avram Iancu, care, alături de alţi revoluţionari români din Transilvania, de reprezentanţi luminaţi ai naţionalităţilor conlocuitoare, afirmă cu tărie unitatea de luptă pentru înfăptuirea idealurilor comune. „Jurăm" — un singur cuvint pornit din mii de piepturi se face auzit. Este legămtntul pe care l-au făcut eroii revoluţiei paşoptiste din Ţările Române, de a păstra credinţă patriei, de a apăra libertatea şi pămîntul strămoşesc. Şi in timp ce corul rosteşte versurile: Cu revoluţia ne-am dus menirea Şi-am împlinit un vis străbun Unirea I dansatorii se prind in hora frăţiei amintind împlinirea visului atitor generaţii : Unirea Moldovei cu Ţara Românească, în ropot de tobe şi trompete îşi fac apariţia dorobanţii, care evocă un alt moment istoria — lupta pentru neatirnarea patriei. Ideea desăvirşirii unirii este reafirmată cu tărie de corul care declamă : La Alba Iulia poporul a spus: Noi vrem, noi vrem să ne unim cu ţara şi de cintecul „Pe-al nostru steag e scris unire". Cintecele patriotice, desfăşurate pe fundalul unei autentice atmosfere de epocă, ne restituie, cu o mare putere evocatoare, istoria şi pe fii ei cei mai dragi, ne restituie bogăţia spirituală a poporului nostru. Amurgul serii este, deodată, învăpăiat. Fiecare steag — şi sunt 47, atitea citi ani au trecut de la crearea partidului — simbolizează anii şi momente de luptă de cind Partidul Comunist Român se află in fruntea maselor şi făureşte noua istorie a patriei .Sub faldurile steagurilor roşii sunt evocate pe rind marile bătălii muncitoreşti, insurecţia armată din august 1944, drumul marilor victorii din anii socialismului. Serbarea se încheie simbolic cu acordurile eiitecului „Patrie- Partid". Partidul Comunist Român. Stegarul luptei, torţă luminind. Toţi fiii ţării strins uniţi rămin în jurul lui — o inimă şi-un gind er ADUNAREA POPULARĂ DIN CAPITALĂ SCÂNTEIA TINERETULUI PAGINA 3