Scînteia Tineretului, iulie 1968 (Anul 24, nr. 5943-5969)

1968-07-01 / nr. 5943

(Urmare din pag. I) Celor pentru afirmarea pe a­­rena socială a unor noi for­ţe mai progresiste şi, în ulti­mă instanţă, a noii clase ce se plămădea la oraşe — prole­tariatul industrial — care urma să devină în curînd portdrapelul celor mai înain­tate idealuri ale maselor mun­­citoare ale întregii noastre na­­ţiun­iBhtalan­ze puternice), ideile progresiste im­a dezvoltării activi- , i­ndustriale, a comer­­saanţelor, a intensifi­­chimburilor economice ţările române, precum şi alte state, intrînd astfel circulaţia internaţională de bunuri, de valori materiale şi spirituale. Pornind de la faptul că toate provinciile româneşti se găseau sub jugul asupririi străine, un loc central în mişcarea revolu­ţionară de la 1848 l-a avut lupta pentru eliberarea de sub dominaţia marilor puteri, realizarea unităţii naţionale în rîndul tuturor păturilor populaţiei, dar mai ales în rîndul intelectualităţii, se a­­firma puternic conştiinţa fră­ţiei românilor din cele trei state despărţite, sentimentul necesităţii imperioase a unirii ţărilor române. Militanţii re­voluţionari ai vremii şi ma­sele largi din cele trei ţări se ridicau împotriva forţelor retrograde interne şi externe interesate în menţinerea dez­binării românilor, care urmă­reau să împiedice închegarea şi creşterea forţei de afirmare a naţiunii noastre. Desfiin­ţarea graniţelor artificiale în­tre cele trei ţări române se impunea tot mai evident ca o necesitate de neînlăturat; da­torită economiei lor com­plimentare, legăturilor de schimb intense, statornicite istoriceşte, ţările române nu se mai puteau dezvolta în con­tinuare decît într-un tot unitar, într-un stat unic, liber şi inde­pendent (cii aplauze). Mult sînge a vărsat poporul nos­tru de-a lungul secolelor în zbuciumata şi dramatica sa istorie pentru păstrarea fiinţei naţionale, pentru apărarea li­bertăţii şi demnităţii, pentru afirmarea de sine stătătoare, pentru egalitatea în drepturi cu toate popoarele lumii. Re­voluţia de la 1848 a fost una din paginile cele mai mişcă­toare ale acestei epopei, dove­dind prin spiritul de jertfă al maselor, al celor mai buni fii ai ţării, voinţa de libertate a poporului român. (Aplauze pu­ternice). Luptînd pentru eliberarea de sub dominaţia marilor puteri cotropitoare, poporul român a fost, în acelaşi top, animat de spiritul frăţiei cu alte popoare, de prietenie şi solidaritate cu naţionalităţile conlocuitoare. De-a lungul veacurilor, în Transilvania, alături de români s-au aşezat şi alte naţionalităţi — ma­ghiari, secui, germani ; îm­preună, ei au făurit toate bu­nurile materiale şi spirituale, au luptat nu o dată contra asupririi, pentru o viaţă mai bună. (Vii aplauze). Cei mai înaintaţi revoluţionari de la 1848 au militat pentru în­tărirea prieteniei şi frăţiei poporului român cu naţiona­lităţile conlocuitoare, pentru unirea eforturilor tuturor locuitorilor acestor melea­guri, indiferent de naţiona­litate, în lupta pentru scutu­rarea jugului asupririi so­ciale şi naţionale. în cuvinte pline de semnificaţie, cărtu­rarul ardelean Simion Băr­­nuţiu spunea că naţiunea ro­mână, voind a se constitui şi organiza pe temei naţional „n-are cuget duşman în con­tra altor naţiuni şi cunoaşte acelaşi drept pentru toate, vo­ieşte a-l respecta cu sinceri­tate, cerînd respect împrumu­tat după dreptate ; prin urma­re, naţiunea română nici vo­ieşte a domni peste alte na­ţiuni, nici nu va suferi a fi supusă altora, ci voieşte drept egal pentru toate“. în acelaşi spirit, revoluţionarul ma­ghiar Simonffy József îi scria lui Avram Iancu la 21 iunie 1849 : „Românii şi ungurii au neapărată trebuinţă de cea mai strînsă frăţie. Numai ast­fel îşi vor asigura existenţa. Prin urmare, cine seamănă... ură şi produce vărsare de sîn­ge între aceste două naţiuni surori, este trădător al pro­priei naţiuni“. Este semnifi­cativ pentru tradiţiile die fră­ţie ale poporului român cu naţionalităţile conlocuitoare că, la fel ca de atîtea ori de-a lungul istoriei, cînd au luptat împreună împotriva asupri­torilor cominii, românii, ma­ghiarii, germanii, secuii au ac­ţionat în numeroase ocazii cot la cot şi în timpul revo­luţiei de la 1848 , la adunările românilor de pe Cîmpia Bla­jului, ca şi cu prilejul altor manifestări populare din Transilvania, au participat şi cercuri largi din rîndul na­ţionalităţilor conlocuitoare apăsate,de aceeaşi asuprire de clasă, care înţelegeau că in­teresele lor supreme se îm­pleteau cu cele ale românilor, că ele impuneau să lupte îm­preună cu aceştia pentru drep­tate şi libertate Revoluţia de la 1848 a pus în evidentă cu putere uria­şul potenţial revoluţionar al poporului român, receptivita­tea lui la ideile inovatoare, de progres, năzuinţa fierbinte spre libertate socială şi na­ţională, spre unitate. Mase­le orăşeneşti şi ţărănimea îm­pilată, care au acţionat ca forţe motrice ale revoluţiei, au manifestat un înalt eroism, combativitate, consecvenţă revoluţionară, clarviziune în luptă. Ca şi în alte momente ale istoriei naţionale, popu­laţia oraşului Bucureşti a dat o inestimabilă contribuţie în desfăşurarea revoluţiei de la 1848. Credincioase jurămîntu­­lui făcut pe Cîmpia Libertă­ţii de la Filaret, de a „ţinea şi apăra cele douăzeci şi una de ponturi decretate de po­por“, masele bucureştene au impus abdicarea domnitoru­lui, s-au ridicat in apărarea puterii revoluţionare a gu­vernului provizoriu, înfrîn­­gînd comploturile forţelor reacţionare, dînd un greu tri­but de sînge în luptele con­tra armatelor intervenţionis­­te străine. In cursul memorabilelor e­­venimente de la 1848 s-au evi­denţiat numeroşi conducători revoluţionari care şi-au închi­nat viaţa, intereselor poporu­lui, patriei. Printre aceştia figura cea mai luminoasă o reprezintă Nicolae Bălcescu, gînditor social de talie euro­peană, ale Cărui lucrări de­monstrează o concepţie foar­te avansată pentru vremea sa cu privire la problemele fun­damentale ale dezvoltării so­cietăţii, ale îmbunătăţirii des­tinului poporului român. In această galerie de oameni de seamă ai revoluţiei se înscriu Avram Iancu, „Craiul Mun­ţilor“, conducător înflăcărat al maselor, luptătorii patrioţi Eftimie Murgul, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, fraţii Golescu şi fraţii Mureşanu, Simion Bărnuţiu, Gheorghe Bariţiu, Ion Ionescu de la Brad, Alexandru Ioan Cuza, C. A. Rosetti, Vasile Alecsandri, militanţii maghiari Petőfi Sán­dor şi Táncsics Mihály, eroul secui Gábor Aron, luptătorii saşi Stefan Ludwig Roth, Anton Kurz şi mulţi alţii. Străbătută de suflul unui patriotism arzător, inspirîn­­du-se din tradiţiile progresis­te ale poporului român şi din ideile înaintate ale veacului, opera cărturarilor de la 1848 alcătuieşte un adevărat tezaur de gîndire filozofică, politică şi socială cu conţinut demo­cratic, un capitol de înaltă cultură umanistă în istoria modernă a României, o operă intelectuală ce se înscrie la loc de cinste in patrimoniul spiritual al poporului român. Revoluţia burghezo-democra­­tică de acum 120 de ani a in­­tîmpinat împotrivirea înverşu­nată a forţelor retrograde ale societăţii, reprezentate de ma­rea moşierime interesată în conservarea rînduielilor feu­dale. Uneltirile acesteia au fost înlesnite de şovăielile şi greşelile comise de unii dintre conducătorii mişcării paşoptis­te, cît şi de împrejurările in­ternaţionale în care aceasta a avut loc Un factor principal care a dus la înfrîngerea revo­luţiei a fost intervenţia brutală a forţelor reacţionare din exterior, a marilor imperii vecine profund ostile tendin­ţei de emancipare a poporu­lui român, eliberării sale naţio­nale şi sociale, unirii lui intr-un singur stat ; revoluţia de la 1848 în ţările române apărea ca un pericol pentru existen­ţa acestor imperii reacţionare. Cancelariile marilor puteri vecine încercau să prezinte revoluţia de la 1848 din ţările române ca un fenomen străin spiritelor şi intereselor poporu­lui român, ca un curent „im­portat“ de o mină de răz­vrătiţi Este semnificativă astfel nota circulară a ca­binetului ţarist din iulie 1848 în care se spunea­­ „Acest mic număr de oameni fără ju­decată, ale căror idei de gu­vernare nu sînt decît un pla­giat împrumutat din propa­ganda democratică şi socialistă, străini de propria lor patrie, nu pot constitui în ochii noş­tri adevăratul popor valah“ Bazîndu-se pe asemenea pre­texte, marile puteri şi-au tri­mis armatele în ţările române pentru a veni, pasămite, în a­­jutorul „adevăratului popor valah“, care era în „pericol“ să apuce pe căile democraţiei şi socialismului. Este ştiut că în Moldova mişcarea revoluţio­nară a fost curmată de pre­zenţa trupelor imperiului ţarist, că în Ţara Românească revoluţia a fost scăldată în sînge de trupele otomane, iar în Ardeal a fost înăbuşită de oastea împăratului de la Viena şi de trupele imperiului ţarist. Ceea ce a contribuit la slă­birea revoluţiei în Transilva­nia a fost şi faptul că unii con­ducători ai mişcării, atît ro­mâni cît şi maghiari, n-au în­ţeles apelul la lupta comună făcut de cei mai consecvenţi revoluţionari din rîndurile lor, necesitatea imperioasă a uni­rii într-un front comun împo­triva imperiului habsbur­­gic, dezbinarea lor a uşurat sarcina reacţiunii de a înă­buşi revoluţia, de a împiedica înfăptuirea revendicărilor co­mune ale maselor muncitoare fără deosebire de naţionalita­te. Sfirşitul tragic al revoluţiei ardelene a dovedit încă o dată importanţa covîrşitoare a în­frăţirii poporului român şi na­ţionalităţilor conlocuitoare în luptă şi muncă, a unităţii lor de nezdruncinat în eforturile pentru o viaţă mai bună, pen­tru libertate socială şi drep­tate socială. (Vii aplauze). Cu toate că a fost înfrîntă, revoluţia de la 1848 a avut consecinţe profunde asupra evoluţiei ulterioare a poporu­lui român. Ea a zdruncinat pu­ternic întregul edificiu social­­feudal, a dat un nou impuls dezvoltării societăţii pe calea capitalismului, a deschis dru­mul unor mari prefaceri şi transformări în structura soci­etăţii, al înfăptuirii unor ide­aluri fundamentale ale poporu­lui nostru Ea a aprins flacăra spiritului revoluţionar în ţă­rile române, a dezvoltat şi mai puternic conştiinţa de sine a poporului român, convingerea locuitorilor celor trei state româneşti asupra necesităţii unităţii naţionale în cadrul frontierelor aceluiaşi stat. (A­­plauze puternice). La numai 11 ani de la re­voluţia din 1848, s-a înfăp­tuit unirea Moldovei cu Ţara Românească — rod al luptei duse de masele populare, de cărturarii patrioţi ai timpului, eveniment aplaudat cu simpa­tie de opinia publică interna­ţională înaintată, care a mar­cat un moment istoric de im­portanţă crucială în viaţa poporului român, punctul de plecare în formarea statului naţional unitar. (Vii aplauze). Unirea de la 1859 şi reformele care l-au urmat au asigurat condiţii pentru dezvoltarea in­dustriei naţionale, a activităţii ştiinţifice şi culturale, pentru extinderea relaţiilor capitaliste, pentru accelerarea progresului economic şi social al Români­,­ei. La trei decenii de la revo­luţia de la 1848, pentru prima oară după secole de asuprire, vărsîndu-şi sîngele împreună cu ostaşii ruşi şi patrioţii bul­gari împotriva trupelor oto­mane, poporul român şi-a do­­bîndit independenţa naţională de stat. Idealul creării statului naţi­onal român unitar, pentru care poporul nostru a dat grele jertfe, s-a înfăptuit, aşa după cum se ştie, acum 50 de ani prin lupta maselor populare din întreaga ţară, în condiţiile prăbuşirii imperiului habsbur­­gic şi ale marilor frămîntări sociale ce au cuprins lumea în perioada primului război mondial , o puternică influenţă în realizarea năzuinţelor naţio­nale ale poporului român, ca şi ale altor popoare, a avut victoria Marii Revoluţii Soci­aliste din Octombrie care a deschis o nouă eră în dezvol­tarea omenirii — era socialistă — proclamînd dreptul la auto­determinare al fiecărei naţi­uni, la dezvoltarea liberă şi suverană a fiecărui popor. (Vii aplauze). In timpul regimului burghe­­zo-moşieresc, poporul român nu şi-a putut însă realiza pe deplin dorinţa de a fi stăpîn în ţara sa, nu a putut hotărî în mod liber asupra destinelor sale, nu s-a putut bucura de întregul rod al muncii lui, de bogăţiile şi resursele ţării. Marea burghezie şi moşierime au facilitat pătrunderea trus­turilor străine în economia ţâ­rii, le-au concesionat părţi im­portante din avuţia naţională, au înfeudat ţara marilor pu­teri imperialiste. Ţelurile pentru care au lup­tat generaţiile de la 1848, ne­îndeplinite atunci datorită in­­frîngerii revoluţiei, au fost preluate, amplificate şi ridica­te pe noi trepte de poporul nostru, corespunzător cerinţe­lor dezvoltării societăţii. O dată cu extinderea relaţiilor da producţie capitaliste, pe a­­rena social-politica a Romă­niei a apărut clasa muncitoare, căreia istoria i-a hărăzit mi­siunea de conducător al mase­lor în lupta pentru eliberarea de exploatare şi asuprire, pen­tru realizarea transformării revoluţionare socialiste a ţării In cursul unor îndelungate şi aprige încleştări de clasă, pro­letariatul român şi-a dovedit din plin rolul de cea mai înain­tată forţă a societăţii, de pur­tător consecvent al aspiraţi­ilor de progres, de libertate socială şi naţională. (A­­plauze puternice). Un mo­ment de cea mai mare impor­tanţă în afirmarea clasei mun­citoare în istoria noastră naţi­onală l-a constituit crearea Partidului Comunist Român. Exponent al intereselor supre­me ale întregului popor, parti­dul comunist a organizat şi condus masele muncitoare îm­potriva orînduirii burghezo­­moşiereşti, împotriva fascis­mului şi a războiului, pentru lichidarea regimului antones­­cian şi alăturarea României forţelor antihitleriste. Răstur­narea dictaturii fasciste şi eli­berarea ţării de ocupaţia stră­ină în urma insurecţiei din august 1944 au deschis drumul înfăptuirii celor mai înalte as­piraţii pentru care a luptat şi s-a jertfit poporul român, dru­mul eliberării pentru totdea­una de exploatare şi asuprire, al unei vieţi libere şi îmbelşu­gate. (Aplauze prelungite). Stimaţi tovarăşi, Evocăm memorabilele zile ale revoluţiei de la 1848, fiind contemporanii celei mai ero­ice, mai luminoase şi mai fer­tile epoci din istoria milenară a poporului român — epoca construcţiei victorioase a soci­alismului în România. (Aplau­ze puternice). Ţara noas­tră străbate cu pasul ferm drumul trasat de Con­gresul al IX-lea urcînd noi trepte de progres material şi spiritual, întărindu-şi pu­terea economică, perfecţionînd neîncetat întreaga organizare a vieţii sociale, ridicînd nivelul de trai al maselor, afirmîndu­­se tot mai pregnant în concer­tul civilizaţiei moderne, pe arena mondială. (Vii aplauze). Ceea ce am realizat şi reali­zăm în construcţia socialismu­lui, ceea ce vom înfăptui pînă la sfîrşitul acestui cincinal ca şi în perspectiva ulterioară a timpului este dovada inepuiza­bilei capacităţi creatoare a poporului nostru, a hărniciei sale nedezminţite, a patriotis­mului său tradiţional, a marei sale receptivităţi la spiritul progresului, a voinţei de a ţine pasul cu mersul epocii. Marii cărturari ai neamului, încă de la 1848, vedeau calea de propăşire a ţării în dezvol­tarea industriei. Partidul nos­tru­ a făcut şi face dirt crearea unei înfloritoare industrii na­ţionale elementul central al politicii sale economice. Indus­trializarea susţinută, la nivelul cerinţelor revoluţiei tehnico­­ştiinţifice contemporane, este una din caracteristicile esen­ţiale ale procesului de trans­formare radicală prin care trece astăzi societatea româ­nească. Viaţa demonstrează că de succesele pe care le obţi­nem în dezvoltarea industriei în echiparea sa tehnică, de perfecţionarea organizării şi ridicarea randamentului ei economic depind în mare mă­sură creşterea avuţiei noastre materiale, dinamizarea între­gii activităţi sociale, ridicarea nivelului de trai al poporului lărgirea colaborării internaţi­onale a României, întărirea in­dependenţei şi suveranităţii sale (Aplauze puternice). Intensificarea eforturilor pen­tru realizarea şi depăşirea prevederilor planului cincinal în industrie, pentru realizarea integrală şi eficientă a investi­ţiilor, pentru ridicarea calita­tivă a activităţii în toate ra­murile industriale este, de ace­ea, una din cele mai înalte în­datoriei ale clasei muncitoare ale inginerilor, tehnicienilor şi oamenilor noştri de ştiinţă, ale întregului partid şi popor. (Vii aplauze). Revoluţionarii de la 1848 militau pentru eliberarea agri­culturii din cătuşele relaţiilor feudale. Lichidînd atît exploa­tarea feudală cît şi pe cea ca­pitalistă regimul nostru socia­list a realizat o nouă formă, superioară, de organizare a muncii şi vieţii ţărănimii, ba­zată pe unirea forţelor, pe co­laborare şi ajutor reciproc în cadrul cooperativelor de pro­ducţie : înfăptuim un vast program de modernizare a agriculturii, de dezvoltare a bazei sale tehnico-ma­­teriale, de realizare a unei producţii intensive. Facem totul ca, asigurind ţărăni­mii venituri în continuă creş­tere, agricultura noastră socia­listă să contribuie tot mai mult la sporirea venitului naţional, la satisfacera cerinţelor de consum şi a celorlalte nevoi economice, înfăptuirea programului sta­bilit de Congresul al IX-lea, de Conferinţa Naţională, precum şi măsurile preconizate de re­centa plenară a Comitetului Central, cu privire la dezvol­tarea irigaţiilor­­ care trebu­ie să determine mobilizarea forţelor întregii ţărănimi, a tu­turor oamenilor muncii de la sate, a întregului popor , deschid largi perspective de creştere a producţiei agricole şi de asigurare a sta­bilităţii acesteia, vor face să sporească aportul agriculturii la înflorirea întregii economii naţionale, la bunăstarea po­porului. (Vii aplauze). Revoluţionarii paşoptişti se pronunţau pentru luminarea maselor, afirmînd, pe bună dreptate, că poporul ro­mân, atît de înzestrat, ar putea crea înzecit dacă ar fi instruit, dacă s-ar bucura de binefacerile culturii. Dez­voltarea amplă a învăţămîn­­tului de toate gradele, vasta activitate de educaţie morală şi estetică a maselor, de răs­­pîndire a cunoştinţelor cultu­rale şi ştiinţifice, precum şi a concepţiei noi despre lume şi viaţă a clasei muncitoare, a partidului comunist, au deter­minat în anii socialismului un puternic impuls în ridicarea nivelului vieţii spirituale a poporului nostru. Partidul nostru acordă cea mai mare atenţie ştiinţei, artei şi cultu­rii, considerîndu-le părţi com­ponente indispensabile ale de­­săvîrşirii socialismului, ale creării condiţiilor pentru tre­cerea spre comunism, factori esenţiali ai construirii Româ­niei moderne, ai progresului şi civilizaţiei în orînduirea noastră socialistă. (Vii a­­plauze). întreaga operă de construc­­ţie socialistă, de dezvoltare a bazei tehnico-materiale a so­cietăţii, întreaga politică şi activitate a partidului şi sta­tului au drept ţel suprem ri­dicarea continuă a nivelului de trai al maselor, satisface­rea în tot mai bune condiţiuni a cerinţelor oamenilor muncii. Acesta este sensul şi raţiunea tuturor măsurilor sociale şi e­­conomice luate de partid şi guvern (cu­ aplauze). După înfrîngerea şi elimi­narea din societate a claselor exploatatoare, care generau permanent contradicţii anta­goniste în viaţa socială, s-a închegat pentru prima oară o unitate naţională bazată pe comunitatea de interese a tu­turor claselor şi păturilor so­ciale, s-a cimentat alianţa muncitorească-ţărănească — temelia politică a orînduirii socialiste — s-a dezvoltat con­lucrarea prietenească a mun­citorilor, ţăranilor şi intelec­tualilor, unitatea de neclintit a întregului popor în jurul conducătorului său încercat, Partidul Comunist Român (Aplauze puternice, prelungite, urale), înfăptuirea măreţelor sarcini care stau în faţa pa­triei noastre devine posibilă numai prin mobilizarea tutu­ror forţelor naţiunii, prin e­­fortul entuziast, unit, al tutu­ror oamenilor muncii — in­diferent de naţionalitate — de la oraşe şi sate. (Vii a­­plauze). Rezolvarea justă, în spiritul principiilor marxist-le­­niniste, a problemei naţionale în România este una din ma­rile victorii ale orînduirii noastre socialiste. Socialismul asigură egalitatea deplină în drepturi a tuturor cetăţenilor, indiferent de naţionalitate, de rasă sau sex­­ el a creat con­diţii materiale, economice, po­litice şi sociale pentru întări­rea frăţiei şi prieteniei dintre poporul român şi naţionalită­ţile conlocuitoare, pentru asi­gurarea unei colaborări active în muncă în vederea înfloririi continue a patriei comune — România socialistă. (Aplauze puternice, prelungite, urale). Este ştiut cît rău a adus in­tereselor tuturor oamenilor muncii din ţara noastră poli­tica de învrăjbire naţională cultivată în trecut de clasele exploatatoare, de reacţiune : istoria a dovedit că numai trăind, luptînd şi muncind împreună ca nişte adevăraţi fraţi, oamenii muncii români maghiari, germani şi de alte naţionalităţi pot asigura înflo­rirea patriei comune, îşi pot realiza visurile şi aspiraţiile lor fundamentale. Această comuni­tate de muncă şi creaţie se manifestă atît în domeniul construcţiei economice şi so­ciale, cît şi în domeniul ac­tivităţii ştiinţifice, culturale, al vieţii spirituale. Exprimîn­­du-se în limba maternă, purtind amprenta unor tra­diţii şi particularităţi specifi­ce, operele de artă ale naţio­nalităţilor conlocuitoare se in­spiră din realităţile sociale ale patriei noastre comune, din viaţa societăţii noastre socia­liste, îmbogăţesc şi diversifică tezaurul de valori spirituale ale României socialiste, îndru­marea activităţii culturale, artistice, a tuturor creatorilor din România, români, ma­ghiari, germani şi de altă na­ţionalitate este şi trebuie să fie opera creatorilor înşişi, a conducătorului patriei noas­tre — Partidul Comunist Ro­mân — îndrumătorul întregii societăţii româneşti. (Aplauze puternice). In epoca orînduirii socia­liste s-a înfăptuit principiul domniei poporului în stat, s-a realizat profeţia atît de în­drăzneaţă a lui Nicolae Băl­­cescu, care visa la o vreme cînd poporul să nu mai aibă stăpîni pe cap. Astăzi, toţi cei ce muncesc, de la oraşe şi de la sate, cu­ braţele şi cu min­tea, sînt adevăraţii stăpîni ai avuţiei naţionale, ai­ tuturor bunurilor pe care le creează prin efortul lor constructiv. Partidul nostru porneşte de la concepţia că socialismul tre­buie să fie societatea celor mai largi drepturi şi libertăţi democratice ale maselor mun­citoare, societatea valorifică­rii plenare a înţelepciunii şi energiei colective a poporu­lui, a asigurării unor posibi­lităţi nelimitate de afirmare multilaterală a personalităţii umane. Superioritatea orînduirii noastre socialiste rezidă în faptul că, lichidînd exploata­rea omului de către om a li­chidat sursele inegalităţii so­ciale dintre indivizi, oferă tu­turor membrilor societăţii po­sibilităţi egale de manifestare în cîmpul vieţii sociale, în toa­te domeniile de creaţie mate­rială şi spirituală Una din preocupările centrale perma­nente ale partidului şi statu­lui nostru este îmbinarea ar­monioasă a democraţiei poli­tice şi democraţiei economice, perfecţionarea multilaterală a relaţiilor din sinul societăţii socialiste. Consultarea largă a maselor în legătură cu pro­blemele fundamentale ale po­liticii interne şi externe, cu toate hotărîrile care pri­vesc destinul poporului, asigu­rarea condiţiilor pentru parti­ciparea lor activă la conduce­rea statului, a treburilor ob­şteşti, constituie factorul pri­mordial care dă forţă şi rea­lism programului elaborat de partid, oferă garanţia înfăp­tuirii sale în cele mai bune condiţiuni, stimulează entuzi­asmul constructiv al poporu­lui, făuritor conştient al pro­priei sale istorii. (Vii aplauze). In acelaşi timp, partidul nostru promovează cu fermi­tate principiile unei profunde echităţi sociale în repartiţia fondurilor de consum în so­cietate, în recompensarea ma­terială a aportului fiecărui ce­tăţean la crearea avuţiei na­ţionale, la propăşirea patriei. Aşa după cum ştiţi, ultima plenară a Comitetului nostru Central a iniţiat o întreagă gamă de măsuri menite să în­lăture sursele unor inegalităţi nejustificate în sfera venitu­rilor populaţiei, să asigure a­­plicarea consecventă în toate compartimentele societăţii a criteriilor socialiste de retri­buţie. Este neîndoios că nu poate fi vorba de o adevărată democraţie politică şi socială fără înfăptuirea unei profun­de democraţii economice, a u­­nor relaţii cu adevărat socia­liste de deplină echitate, me­nite să asigure întărirea unită­ţii, prieteniei şi colaborării în­tre toate clasele şi păturile sociale, lichidarea tarelor etice moştenite de la vechea orîn­­duire, asigurarea condiţiilor pentru trecerea treptată spre comunism. Pe stindardul par­tidului nostru, pentru care au luptat şi s-au jertfit cei mai buni fii ai poporului, sub fal­durile căruia întreaga naţiune făureşte noua societate, este înscris cu litere de foc idea­lul dreptăţii sociale, al egalită­ţii depline între toţi mem­brii societăţii socialiste. (Vii aplauze). Asigurind dezvoltarea eco­nomiei, ştiinţei şi culturii, ri­dicarea nivelului de trai al maselor, perfecţionarea conti­nuă a organizării societăţii şi a relaţiilor dintre oameni, partidul nostru îşi îndepli­neşte neabătut misiunea isto­rică de conducător al poporu­lui român pe calea luminoasă a socialismului şi comunismu­lui. Tocmai de aceea hotărî­rile plenarei, legile votate de Marea Adunare Naţională au fost primite cu deplină satis­facţie de întregul popor, sti­­mulînd şi mai puternic energia şi puterea de muncă a maselor, întărind încrederea lor în po­litica partidului nostru, în fondul profund umanist al o­­rînduirii noastre socialiste, în­crederea în perspectiva lumi­­­­noasă a naţiunii noastre so­cialiste. (Aplauze puternice). Stimaţi tovarăşi, Socialismul a realizat pen­tru prima dată în istoria Ro­mâniei înfăptuirea idealurilor de independenţă naţională şi suveranitate a poporului, pen­tru care au luptat nenumărate generaţii ale înaintaşilor. As­tăzi destinele ţârii sînt hotâ­­rîte de însuşi poporul nostru, liber şi neatîrnat, egal în drepturi cu toate popoare­le lumii, dornic şi ca­pabil să-şi ocupe un loc demn în marea familie a ci­vilizaţiei mondiale. Munca po­porului român, înfăptuirile sale economice şi sociale re­marcabile contribuie la întări­rea forţei sistemului socialist din care ţara noastră face parte integrantă, la creşterea influ­enţei şi autorităţii ideilor co­munismului în întreaga lume, la dezvoltarea progresistă a societăţii contemporane. Partidul nostru consideră că între sarcinile sale naţionale şi cele internaţionale există o strînsă interdependenţă şi nu­mai îmbinarea armonioasă şi justă a acestor laturi funda­mentale ale activităţii sale poate asigura atît îndeplinirea înaltei răspunderi pe care o are faţă de poporul român, cît şi a obligaţiilor şi răspunderi­lor ce-i revin faţă de clasa muncitoare internaţională, faţă de mişcarea comunistă, faţă de cauza păcii în lume (în­ aplauze), înfăptuirea acestor sarcini într-o indisolubilă uni­tate, reprezintă o condiţie e­­senţială pentru întărirea soli­darităţii internaţionaliste a ţâ­rilor socialiste, a mişcării co­muniste şi muncitoreşti, pen­tru dezvoltarea continuă a luptei forţelor progresiste antiimperialiste din întreaga lume. Politica externă a României se bazează pe prietenia traini­că şi alianţa cu toate ţările so­cialiste de care suntem­ legaţi prin comunitatea orînduirii sociale, prin unitatea ţelurilor şi a idealurilor revoluţio­nare. România militează ac­tiv, alături de ţările so­cialiste, de mişcarea comu­nistă şi muncitorească, de toa­te forţele progresiste antiim­perialiste ale lumii pentru vic­toria cauzei socialismului, de­mocraţiei, păcii, pentru secu­ritate internaţională. Angajată într-o vastă operă de construcţie paşnică, anima­tă de idealul prieteniei cu ce­lelalte popoare România pro­movează o politică de largă şi multilaterală colaborare cu toate statele, indiferent de orînduirea lor socială atît în scopul progresului material reciproc, cit şi al cauzei păcii şi destinderii pe planeta noas­tră Punem la baza relaţiilor externe ale ţării noastre prin­cipiile care constituie astăzi piatra unghiulară a vieţii in­ternaţionale , respectarea in­dependenţei şi suveranităţii naţionale, egalitatea în drep­turi şi neamestecul în treburi­­le interne, avantajul reciproc. Experienţa multiseculară a poporului român, zbuciumata sa istorie de necurmată luptă pentru apărarea fiinţei naţio­nale şi pentru neatîrnare, ii întăresc convingerea că res­pectarea dreptului sacru al fi­ecărui popor de a-şi hotărî singur destinele, de a-şi alege calea dezvoltării social-politice fără nici un amestec din afară, constituie un uriaş factor de progres, condiţia primordială a unei fructuoase conlucrări interna­ţionale între toate popoarele. (Aplauze puternice). Colabora­rea internaţională depinde în mare măsură de faptul dacă dezvoltarea fiecărei naţiuni porneşte de la recunoaşterea drepturilor celorlalte naţiuni, de la excluderea oricărei asu­priri naţionale, încălcarea de către imperialişti a drepturilor naţionale ale altor popoare, a suveranităţii lor constituie principala frînă în calea pro­gresului economico-social al u­­nor ţări, o piedică serioasă în calea colaborării între state, în asigurarea păcii în lume. Dar istoria, viaţa pun în evi­denţă tot mai pregnant ade­vărul fundamental că nu exis­tă în lume forţă în stare să îm­piedice popoarele să-şi afirme fiinţa naţională, dezvoltarea statului naţional fiind o nece­sitate obiectivă, o cerinţă vita­lă a progresului social-econo­mic al fiecărui popor. (Aplauze puternice). Principiile elementare ale dreptului internaţional impun lichidarea oricărui amestec în treburile altei ţări şi cu atît mai mult a actelor de agresiu­ne, indiferent de forma pe care o îmbracă în acest spi­rit poporul român, alături de întreaga omenire progresistă, cere cu hotărîre oprirea războ­iului dus de Statele Unite ale Americii împotriva poporului vietnamez. Reglementarea pro­blemei vietnameze, succesul tratativelor americano-vietna­­meze de la Paris, depind de încetarea totală şi necondiţio­nată a bombardamentelor îm­potriva Republicii Democrate Vietnam, de asigurarea posibi­lităţii ca poporul vietnamez să-şi poată hotărî singur soar­ta, fără nici un amestec din afară Credincioasă politicii sale de pace, România militează activ pentru destindere inter­naţională pentru zădărnicirea plaţvurilor forţelor, ih­iperialiste de*­­ar depla­nşa un nou război. In acest­­cadru, acordăm o atenţie deosebită promovării unui climat de păce şi secu­ritate pe continentul nostru, normalizării relaţiilor intereu­­ropene, pornindu-se de la rea­lităţile istorice create după cel de-al doilea război mon­dial de la recunoaşterea exis­tenţei celor două state ger­mane şi a inviolabilităţii gra­niţelor tuturor ţărilor, de la necesitatea lichidării blocuri­lor şi a bazelor militare străi­ne, a îndepărtării perseveren­te a reziduurilor războiului rece. Aceasta ar corespunde nu numai intereselor vitale ale popoarelor europene, ci şi cau­zei păcii şi securităţii în întrea­ga lume. Stimaţi tovarăşi, Aniversind 120 de ani de la declanşarea revoluţiei bur­­ghezo-democrat­e in ţările române, gind­ul ne poartă pe drumul lung şi greu ce a trebuit să-l străbată poporul român pînă la limanul la care a ajuns astăzi Infruntind cu bărbăţie, cu dîrzenie şi curaj greutăţi şi piedici neînchipuit de mari, infringind adversităţi de tot felul, eroicul nostru popor a reuşit să-şi făurească un des­tin demn de tradiţiile sale nobile, de marile sale virtuţi. Ii cinstim cu veneraţie pe re­voluţionarii de la 1848, îi cin­stim pe toţi înaintaşii care s-au sacrificat pentru păstra­rea fiinţei noastre naţionale, care şi-au făcut un crez din slujirea intereselor şi aspira­ţiilor poporului nostru, cin­stim generaţiile revoluţionare care au intrat in istorie prin opera de eliberare a patriei de sub jugul asupririi burghe­­zo-moşiereşti, de construcţie a societăţii socialiste în Româ­nia. Trecerea in revistă a marilor tradiţii de luptă revoluţionare, a momentelor remarcabile de avînt patriotic şi generozitate umană din is­toria patriei, ne îmbărbătează şi mai mult în lupta pe care o ducem pentru propăşirea României socialiste, mobili­zează energiile şi înflăcărează întregul popor în marea ope­ră patriotică de zidire a socia­lismului şi comunismului pe pămîntul României (Vii a­­plauze). Aniversăm măreţele evenimente revoluţionare de la 1848 prin unirea şi intensi­ficarea eforturilor întregului popor pentru înfăptuirea neabătută a politicii marxist­­leniniste a partidului nostru de dezvoltare a economiei şi culturii societăţii socialiste, de ridicare a nivelului de trai al poporului, de întărire a capa­cităţii de apărare a patriei, făcînd să sporească şi mai mult contribuţia ţârii noastre la victoria cauzei socialismu­lui, păcii şi progresului social internaţional. Fie ca naţiunea noastră so­cial­istă să progreseze în veci de veci ! (Aplauze puternice prelungite, urale). (Urmare din pag. I) Utlul Comunist Român, care conduce poporul spre drumul înfăptuirii acestor idealuri. ...Deasupra stadionului se instalează o boltă nevăzută, dar simţită prin miile ei de acorduri de sunet, lumină şi cintec. Reînvie, sub ochii noştri, maiestuoasă şi agi­tată, istoria „Suntem­ aici de două mii de ani“. Cuvintele acestea au răsunat dintr-o mare de voci ca dintr-un cor antic prefigurind, peste veacuri, existenţa acestui neam şi iubirea lui de patrie. Par­ticipanţii la adunare tră­iesc cu o emoţie fascinantă întilnirea cu figurile celor mai bravi fii ai patriei , Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare. Mihai Viteazul şi şirul continuă pînă la ma­rii bărbaţi ai revoluţiei — Kogălnicean şi Avram Iancu, Alecsandri şi Russo, Simion Bărnuţiu şi Petöfi, şi alături de ei, figura cea mai luminoasă, a lui Nico­lae Bălcescu. Fiecare clipă este încăr­cată de emoţie. O mie de făclii se aprind in mijlo­cul stadionului şi, in cele patru colţuri — aşa cum s-a răspindit revoluţia — alte zeci şi zeci, în faţa noas­tră apare pentru un mo­ment grupul revoluţiona­rilor şi auzim, vibrind peste veacuri, glasul lui Bălcescu: „Revoluţia ro­mână de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efe­mer, fără trecut şi fără viitor. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor Unel­­titorii ei sunt optsprezece veacuri de trude, suferinţe şi lucrare a poporului ro­mân asupra lui însuşit“, în mijlocul unui grup de moţi păşeşte neînfricatul A­­vram Iancu, care, alături de alţi revoluţionari români din Transilvania, de repre­zentanţi luminaţi ai naţio­nalităţilor conlocuitoare, a­­firmă cu tărie unitatea de luptă pentru înfăptuirea i­­dealurilor comune. „Jurăm" — un singur cu­­vint pornit din mii de piep­turi se face auzit. Este le­­gămtntul pe care l-au făcut eroii revoluţiei paşoptiste din Ţările Române, de a păstra credinţă patriei, de a apăra libertatea şi pă­­mîntul strămoşesc. Şi in timp ce corul ros­teşte versurile: Cu revoluţia ne-am dus menirea Şi-am împlinit un vis străbun Unirea I dansatorii se prind in hora frăţiei amintind împlinirea visului atitor generaţii : Unirea Moldovei cu Ţara Românească, în ropot de tobe şi trompete îşi fac a­­pariţia dorobanţii, care e­­vocă un alt moment istoria — lupta pentru neatirnarea patriei. Ideea desăvirşirii unirii este reafirmată cu tărie de corul care decla­mă : La Alba Iulia poporul a spus: Noi vrem, noi vrem să ne unim cu ţara­­ şi de cintecul „Pe-al nostru steag e scris unire". Cintecele patriotice, des­făşurate pe fundalul unei autentice atmosfere de epo­că, ne restituie, cu o mare putere evocatoare, istoria şi pe fii ei cei mai dragi, ne restituie bogăţia spirituală a poporului nostru. Amurgul serii este, de­odată, învăpăiat. Fiecare steag — şi sunt 47, atitea citi ani au trecut de la crea­rea partidului — simboli­zează anii şi momente de luptă de cind Partidul Co­munist Român se află in fruntea maselor şi făureşte noua istorie a patriei .Sub faldurile steagurilor roşii sunt evocate pe rind marile bătălii muncitoreşti, insu­recţia armată din august 1944, drumul marilor victo­rii din anii socialismului. Serbarea se încheie sim­bolic cu acordurile eiite­­cului „Patrie- Partid". Partidul Comunist Ro­mân. Stegarul luptei, torţă luminind. Toţi fiii ţării strins uniţi rămin în jurul lui — o inimă şi-un gind­­ er ADUNAREA POPULARĂ DIN CAPITALĂ SCÂNTEIA TINERETULUI PAGINA 3

Next