Scînteia Tineretului, august 1968 (Anul 24, nr. 5970-5997)

1968-08-01 / nr. 5970

„La înălţime" — secvenţă arhitectonică a Fabricii de confecţii din Craiova ÎN PAG. 3: CE AM INVITAT LA ȘCOALA MUNCII . Prima şi cea mai importan­tă dintre toate problemele pe care le are de rezolvat uni­versitatea este recrutarea stu­denţilor — adică răspunderea de a hotărî căror tineri să li se deschidă drumul către spe­cialităţile ce necesită pregă­tire superioară. ...Întrebat odată de ce nu ies mai mulţi actori talentaţi de la Conservator, Caragiale a răspuns: „Pentru că nu in­tră mai mulţi tineri talentaţi“. Observaţia lui Caragiale cu­prinde în sine eternul adevăr, confirmat de întreaga evolu­ţie a invăţămîntului superior, că nici o facultate — oricît de modern şi de perfecţionat ar fi sistemul de educaţie, oricât de bine pregătiţi ar fi profe­sorii care urcă la catedră — nu poate forma specialiştii de care societatea are nevoie dacă nu reuşeşte să­ selecţioneze tineri capabili să se acomode­ze repede specificului activi­tăţii universitare. Cunoaştem cazuri (la Institutul politehnic din Cluj, la Institutul agrono­mic din Iaşi etc.) cînd­­unele colective studenţeşti au­ înce­put anul II cu efectivele înju­mătăţite.­­ Aşadar, la prima verificare care a urmat con­cursului de admitere — exa­menele din primul an de stu­dii — jumătate dintre tinerii admişi în facultate au lăsat să se vadă că nu au forţa ne­cesară pentru a putea răspun­de cerinţelor procesului de pregătire în specialitatea pe care şi-au ales-o. De aseme­nea, cele două sesiuni de exa­mene ale anului universitar recent încheiat au scos la ivea­lă situaţii cînd tineri trecuţi deja prin „sita“ concursului de admitere dovedeau tocmai lipsa unor noţiuni ce ar fi tre­buit să fie cuprinse în zestrea de cunoştinţe cu care aceştia au venit din liceu. Sesiu­nea de iarnă este, de fapt, proba rezultatelor con­cursului de admitere. Dăm un singur exemplu, cel oferit de Facultatea de construcţii a Institutului politehnic din Cluj. In sesiunea din iarnă, la exa­menul de analiză matematică, opt studenţi din grupa 212 (anul I) au dat răspunsuri de­nota 3. Şi doar în urmă cu cîteva luni, aceiaşi tineri se prezentaseră onorabil la con­cursul de admitere, obţinînd note mari la matematică, şi la teză şi la oral. Din vară şi pînă în iarnă au pierdut oare capacitatea de a înţelege ma­tematica ? Alta e explicaţia: răspunsurile onorabile din vară, la concursul de admite­re, erau „rodul“ „soluţiei ex­treme“ a celor 5—6 ore zilnice de meditaţie sau al întîmplă-ADRIAN VASILESCU (Continuare în pag. a 11-a) Publicăm în continuare opinii la ancheta „PENTRU CINE SCRIU? PENTRU CE SCRIU?* Cum am mai adus la cu­noştinţa cititorilor, menţio­nam că socotim punctele de vedere publicate premisei« unei dezbateri care va urma, asupra locului şi ro­lului scriitorului în socie­tate, asupra mesajului ar­tei în socialism, asupra ca­racterului umanist al arte noastre, asupra raportulu dintre artă şi public ca ş asupra mobilurilor intime ale procesului de creaţie. In pagina a II-a răs­pund scriitorii Ilie Con­stantin, Gheorghe Pitu, Paul Schuster. Crearea şi dezvoltarea de către cooperativele agricole a unor puternice sectoare zooteh­nice, firesc, a atras după sine ri­dicarea şi amenajarea unui im­portant număr de adăposturi, magazii şi depozite de furaje­— toate într-un timp scurt şi într-o perioadă cînd, dintr-o mie de lu­cruri necesar de rezolvat prin dirijarea fondurilor de investiţii, nici unul nu suporta amînare. Dar, de la necesar şi pînă la nechib­­zuială, de exemplu, ieftin şi du­rabil, de la extinderea experien­ţei bune şi pînă la ambi­ţii exagerate materializate în ridicarea unor adevăraţi gi­ganţi zootehnici (în sensul nega­tiv al cuvântului), la înzorzonarea construcţiilor cu tot felul de inu­tilităţi există totuşi diferenţe. La Rojişte, locul fiecărei bo­vine adăpostită costă mai mult chiar decît valoarea sa de achi­ziţie : aproape două mii de lei. Cum e posibil acest lucru, la prima vedere de necrezut ? Ne-a dumirit însă unul din meseriaşii coperativei. „Dacă ni s-ar fi spus ne trebuie un grajd sau altceva pentru adăpostirea atîtor animale, calculaţi ce materiale ne trebuie şi alegeţi soluţia cea mai econo­mică, cel puţin tot atît de trai­nice construcţii am fi realizat dar cu un preţ de cost înjumătăţit. Faptul însă că am fost obligaţi să lucrăm după proiecte STAS de la care nu aveam voie să ne aba­tem, nu ne-a permis folosirea ma­terialelor locale. Apoi, nici ju­mătate din interiorul grajdurilor nu este efectiv folosit de animale, acesta fiind repartizat camerei îngrijitorilor, celei de preparare a furajelor, aleii de acces atît de largă încît, cu uşurinţă, poate fi străbătută de un camion „Car­­paţi“. Să nu mai spun de pier­derile de materiale ce le-am avut pe vremea ridicării construcţiei, să nu exagerez, dar un sfert tot s-au pierdut pe diferite „căi“. O puterniţă pentru zece mii de păsări, o maternitate ce nici pe sfert nu este utilizată, au fă­cut ca la cooperativa agricolă din Rojişte alte DOUĂ SUTE DE MII DE LEI să se ducă pe apa sîmbetei. Ca o replică la „spiritul de gospodar“ a celor din Rojişte apar rezultatele cooperativei a­­gricole din Dăbuleni. Aici, utili­zarea pe scară largă a experienţei locale în construcţiile zootehnice a permis o bună folosire a fon­durilor băneşti. Grajdurile au fost realizate din panouri de paiantă şi chirpici între stîlpi de cără­midă şi pe fundaţie de beton. Pentru o durabilitate şi un con­fort cel puţin la fel cu cele ofe­rite de construcţiile ridicate în exclusivitate din cărămidă s-au cheltuit aici doar 350 lei pentru fiecare animal adăpostit. Şi, in­vestiţia specifică scade dacă avem în vedere faptul că podurile a patru grajduri au fost amenajate pentru depozitarea furajelor, ex­­cluzînd astfel construcţia unei magazii pentru care s-ar fi chel­tuit circa o sută de mii de lei. Condiţiile bune create au per­mis realizarea la C. A. P. „1 Mai" Dăbuleni a unor producţii în jur de două mii litri lapte de la fie­care vacă furajată. Exact cît s-a înregistrat şi la cooperativa a­­gricolă din Bîrza unde, însă, în scopul realizării „orăşelului zoo­tehnic“ — cum îi place tovară­ (Continuare în pag. a V-a) GH. FECIORU erodează adine fondurile unităţilor agricole Adolescenţă Foto : FLORIN PARASCHIV Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIV, SERIA II, NR. 5970 6 PAGINI — 30 BANI JOI 1 AUGUST 1968 Noi materiale de construcţii vor contribui la realizarea numărului sporit de locuinţe Realizarea potrivit măsurilor stabilite de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. şi Consiliul de Miniştri, în anii 1969—1970 a unui număr dublu de locuinţe construite din fondurile centra­lizate ale statului faţă de cel prevăzut iniţial pentru aceeaşi perioadă, solicită din partea tu­turor celor ce concură la edifi­carea lor, eforturi susţinute, o continuă preocupare pen­tru introducerea unor mate­riale de construcţie noi, efi­ciente, care să slujească în cel mai înalt grad atingerea scopu­lui propus. L-am rugat pe ton, inginer Anton Medveţchi — di­rector al Direcţiei Tehnice din Ministerul Industriei Construc­ţiilor să precizeze cîteva din noile produse, asimilate sau în curs de asimilare, ce se preconi­zează a fi folosite în perioadele următoare pe şantierele de lo­cuinţe.­­ Ca producător de materiale pentru construcţii, ministerul nostru a avut dintotdeauna aten­ţia îndreptată spre lărgirea gamei produselor existente, spre găsirea altora noi, spre îmbunătăţirea ca­racteristicilor lor tehnico-econo­­mice. Din acest motiv, recentele hotărâri referitoare la mărirea vo­lumului, diferenţierea şi diversi­ficarea tipurilor de­­locuinţe nu ne-a găsit nepregătiţi, în momen­tul actual existînd posibilităţi certe ca atît cantitativ cît şi ca­litativ să putem satisface inte­gral necesităţile în acest sens. Dacă ne oprim la grupa materia­lelor izolante­­ ce servesc lucră­rile de izolaţii termice şi fonice putem arăta că, prin punerea în funcţiune, la sfîrşitul anului, a unei fabrici de produse de izolaţii din vată minerală în cadrul în­treprinderii de materiale izola­toare Berceni-Prahova, se vor putea obţine o serie de materiale care pot fi utilizate şi în construc­ţia de locuinţe, în special pentru asigurarea şi mărirea gradului de confort Aceeaşi fabrică va con­fecţiona şi saltele izolatoare cu diverse tipuri de suporturi pentru izolarea acoperişurilor, pereţilor şi pivniţelor. Ambele produse contribuind la reducerea zgomo­telor de impact care se propagă de la un nivel la altul al clădi­rilor, influenţează în sens pozitiv (Continuare în pag. a V-a) GH. GHIDRIGAN SOFIA 31 iulie — prin tele­fon de la trimisul nostru special î­n cadrul Forumului de Politică Internaţională au început lucră­rile comisiilor. Reprezentanţii delegaţiei tineretului din Repu­blica Socialistă România iau parte la activitatea tuturor aces­tor comisii. într-un amfiteatru al Universităţii din Sofia, în comi­sia nr. 2 se dezbat problemele securităţii europene. In cadrul discuţiilor a luat cuvîntul tova­răşul VASILE NICOLCIOIU, secretar al C.C. al U.T.C. Vor­bitorul a arătat că securitatea europeană e una dintre proble­mele de mare importanţă ale vie­ţii internaţionale a cărei soluţio­nare interesează în cel mai înalt grad tînăra generaţie, popoarele continentului nostru şi din în­treaga lume. Evoluţia evenimentelor din ultima vreme, afirmarea unor forţe tot mai puternice, a unui larg curent de opinii care se pronunţă pentru destindere, pen­tru dezvoltarea relaţiilor dintre state, întreaga desfăşurare a vieţii politice confirmă existenţa unor condiţii favorabile făuririi şi în­tăririi securităţii europene, îmbu­nătăţirii colaborării dintre toate statele continentului. Direcţia principală în promovarea securi­tăţii europene trebuie să repre­zinte dezvoltarea relaţiilor între state cu sisteme sociale diferite pe baze noi, sănătoase, ceea ce reclamă în mod imperios res­pectarea principiilor independen­ţei şi suveranităţii naţionale, ega­lităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantaju­lui reciproc. Nimic nu poate să justifice amestecul în treburile Prin telefon, de la trimisul nostru EUGENIU OBREA. Ieri seară, în faţa Teatrului Naţional „Ivan Vazov“, afişe în care se răsfrîngea paleta co­­loristică a cerului, anunţau spectacolul de gală al delega­ţiei române. Fuseseră distri­buite sute de invitaţii, dar în mica piaţă din apropierea clă­dirii cărămizii a teatrului de interne ale altor popoare; res­pectarea neabătută a principiului independenţei şi suveranităţii na­ţionale e o condiţie sine qua non a­ raporturilor normale între EUGENIU OBREA (Continuare în pag. a VI-a) adunau din ce în ce mai nu­meroase grupuri de tineri din diferite ţări, dornici să urmă­rească evoluţia „ambasadori­lor“ artei româneşti. O sală arhiplină a făcut o primire entuziastă programului pre­zentat de ansamblul artistic al delegaţiei române la Festival. In asistenţă am remarcat pe (Continuare în pag. a VI-a) Interviu cu Ing. ANTON MEDVEŢCHI director al Direcţiei tehnice din Ministerul Industriei Construcţiilor Tineretul român militează pentru securitate europeană Aplauze pentru tinerii artişti români Succesul spectacolului de gală al Ansamblului artistic al delegaţiei române Imagine de la spectacolul de gală prezentat de către tine­rii artişti români Telefoto: ION CUCU Nuanţele peda­gogiei părinteşti Socotesc că principalul vino­vat de apariţia unor prejudecăţi la tineri ca Mircea N. este mediul familial. Fireşte şi şcoa­la are partea ei de vină şi nu faptul că eu sunt om al şcolii mă face să situez înaintea a­­cesteia familia ci cunoaşterea greşelilor frecvente pe care le fac cei mai mulţi părinţi în educarea copiilor lor. N-am să susţin că privarea copiilor de „bunurile civilizaţiei“ — cum le numeşte Mircea — are un efect pozitiv asupra formării vii­torilor cetăţeni ; mi se pare a­­berantă şi teoria portivit căreia copiii trebuie crescuţi cu „pîine (Continuare în pag. a V-a) DORINA MARGINEANU Timişoara OAMEN Litoralul românesc şi-a cuce­rit în cîţiva ani un binemeritat loc sub... soare. Nimeni nu se mai miră astăzi dacă anunţurile publicitare ale staţiunilor noastre îşi găsesc loc în paginile­­ celor mai mari cotidiene din occident, alături de anunţuri care invită la Mallorca, Costa Brava, Rimini, Ischa, Tunis sau Sonnion. Una din cele mai m­ari firme de turism din R. FI a Germa­niei — „N.U.R. Neckermann“ — scrie în prospectul referitor la Mamaia : „După trei ore de zbor fără­ escală şi 30 minute călătorie cu autocarul vă întîmpină una din cele mai frumoase staţiuni flutritime din Europa. Priviţi în jur! Există oare un loc mai i­­deal pentru un concediu balnear total . Nisipul fin din Mamaia se pierde lin în valurile albastre ale Mării Negre. Iar alături, în imediata apropiere a bulevardu­lui auriu, vă aşteaptă hoteluri moderne ce oferă oaspeţilor tot ce poate face un concediu mai plăcut..." Cuvinte simple care ar părea un răspuns politicos, de comple­zenţă, la veşnica întrebare „cum vă place ?“ Dacă luăm însă în considerare că interlocutorul nostru, dl. Franz Hanssner, este proprietarul unui han turistic din împrejurimile Hanovrei, răspun­sul capătă o rezonanţă nouă. Şi completarea nu se lasă mult timp aşteptată. — Voi recomanda cu căldură clienţilor mei să vă viziteze sta­ţiunea. Sunt sigur că vor fi mul­ţumiţi. Totul este aici minunat. Hotelurile, restaurantele, aleile, pajiştile. Şi bunăvoinţa oameni­lor din ţara dumneavoastră. — Ce v-a plăcut în mod deo­sebit în Mamaia ? Încercăm să provocăm un răspuns de „specialitate“. — Liniştea odihnitoare, suple­ţea şi culoarea clădirilor, strata­(Continuare în pag. a V-a) P. SEVERIN ­ POT FI JUDECAŢI DUPĂ STA­REA LOR MATERIA­li Pe tine I. T. te-a supărat, de­sigur, nu faptul că nu ai participat la o onomastică, ci că nu ai fost Invitat de Mircea la serbarea zilei lui de naştere, de cel în care tu ai văzut un prie­ten şi care prin atitudinea lui ţi-a produs o crudă dezamă­gire. A fost un gest lipsit de politeţe din partea lui Mircea, un gest nedemn şi, de ce să ocolesc cuvintele, a fost un gest urît. Iartă-mă dacă pentru cîteva clipe am să te părăsesc (Continuam în pag. a V-a) RODICA PERSOIU elevă, Brăila

Next