Scînteia Tineretului, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 6023-6049)
1968-10-14 / nr. 6034
Deschiderea Universităţii populare Bucureşti Duminică dimineaţă, în prezenţa unui numeros public, a avut loc în sala Palatului Republicii festivitatea de deschidere a cursurilor Universităţii populare Bucureşti pe anul 1968— 1969. Festivitatea a fost deschisă de acad. Ştefan Milcu, preşedintele C.R.C.C.. In cuvîntul său acad. Remus Răduleţ, rectorul Universităţii populare Bucureşti, s-a referit la caracterul complex pe care îl îmbracă cursurile, în acest an cînd ele vor fi grupate nu numai pe direcţii şi domenii, ca în alţi ani, ci şi pe nivele de specializare: cursul de cultură generală, cursuri axate pe probleme de specialitate, cursuri shemînd cu lucrări practice şi cursuri de limbi străine. In cel de-al 7-lea an, Universitatea populară din Capitală îşi va începe cursurile cu aproarpe 10 000 de cursanţi şi 34 despecialităţi. (Agerpres) dsgHWMBBMBT.'" Anotimpul devastator face ravagii lirice și în alte literaturi... Cred că nu există poet în lume asupra căruia macerarea naturii să nu fi exercitat melancoliile sale. Iată, luate la întîmplare, cîteva mostre. Esenin în tălmăcirea lui G. Lesnea: Colo prin mărăcinişul dintre rîpi şi ulmul ciung / Toamna, iapă roaibă, paşte scărpinîndu-şi coama, lung / Lingă malurile apei, pe tăpşanul gol şi ud ) Azi potcoavele-i albastre zăngănind încet s-aud / Vîntulschivnic, furişîndu-şi recea vraişte de fum / Macină frunzişul galben de pe coşcovitul drum / Şi sărută blind pe creanga măcieşului spinos/ Rănile roşcate ale nevăzutului Hristos... Acelaşi calm al toamnei îl găsim şi într-o Marină a lui Rimbaud : Carele de-argint şi de aramă / Prorele de oţel şi de argint / Bat spuma / Răscoală mărăcinilor tulpinile / Căile landei / Şi măteile uriaşe ale refluxului / Se răsucesc rotund spre răsărit / Către coloanele pădurii / Către butucii digului / Izbit in colţuri de vîrtejele luminii, (tr. Ion Frunzetti). La Baudelaire, toamna vine terifiant, plină de presimţiri şi de rele. In lunga noapte rece ne-om scufunda curînd / Adio veri prea scurte cu zări de-azururi lucii ■ / Aud chiar de pe-acuma, o moarte răsunînd / Cum cad în curţi pe lespezi, bufnind adinc, butucii... în mine iarna toată va năvăli, mustrare/ Minte, ură, groază, silită trudă grea / Ca soarele-n infernul pustiilor polare/ Un bulgăr roş şi rece va fi inima mea... (tr. Al. Philippide) Rilke, uşor meditativ: Cad frunzele, cad de departe, parcă / s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate / cu gesturi de negare cad mereu... Şi Cade-n nopţi adinei pămîntul greu / de lingă stele în singurătate / Noi toţi cădem. Mina de colo cade / Şi altele, şi toate, rînd pe rînd / Dar este_Unul care ţine-n mină / căderea asta, nesfîrşit de blind... (acelaşi traducător) Iată-l şi pe boemul Villon suferind de strechea toamnei: De cer, o tinichea de-aramă / de nori, o piele de viţel / De zori / amurg de bună seamă / De-un cap de varză, pătrunjel / Deran prost clghir, un turburel / De-o scroafă, o moară de vînt / Și de-un curmei, un motocel / De-un popă, un flueră vînt (traducerea lui Dan Botta). în celebrul poem Ulalume al Iui Edgar Poe — cîteva imagini de toamnă . Cerurile erau sure și aspre / Frunzele erau crispate şi seci / Frunzele erau istovite şi reci / Era noapte în pierdutul Octombrie / Al anului acela pierdut în veci/ Pe aproape de sumbrul lac Auber / în inima ceţoasei ţări Weir / Era jos lingă mlaştina Auber / In pădurea gulzilor, Weir... (traducere de Emil Gulian). Un ecou autumnal şi în Petrarca, Sonetul 131 : Acum cînd cerul şi pămîntul tace / Şi cad în somn şi păsări, cad şi fia(Continuare în pag. a II-a) de EUGEN BARBU Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIV, SERIA II, NR. 6034 4 PAGINI — 30 BANI LUNI 14 OCTOMBRIE 1968 © CAMPANIA AGRICOLĂ DE TOAMNA PELERINA JUSTIFICĂRILOR NU SUPLINEŞTE LIPSA DE INIŢIATIVA IN ORGANIZAREA RECOLTĂRII Ultimele date furnizate de Consiliul Superior al Agriculturii reliefează că în întreaga ţară lucrările agricole de toamnă se desfăşoară în ritm intens. Şi în aceste zile recoltatul ocupă locul principal pe agenda consiliilor de conducere din unităţile agricole. Mai întîi pentru că deşi sîntem aproape la jumătatea lunii octombrie, au mai rămas încă întinse terenuri de pe care produsele agricole n-au fost strînse; apoi, această lucrare necesită cea mai largă desfăşurare de forţe şi, în sfirşit, fiindcă suprafeţe însemnate din cele ocupate cu porumb şi alte culturi urmează a fi însămînţate în perioada imediat următoare. Cum se prezintă situaţia acum ? Recoltatul de pe terenurile ocupate cu floareasoarelui a fost încheiat în întreprinderile agricole de stat şi e pe punctul de a fi terminat în cooperativele agricole. La porumb ritmul de lucru se menţine, după aprecierea organelor centrale agricole, sub posibilităţi. Recolta a fost strînsă numai de pe 13 la sută din suprafaţa cultivată. La fel la sfecla de zahăr şi cartofi unde realizările de ansamblu indică doar 43 şi respectiv 49 la sută din plan. Cifrele expuse reprezintă realizări globale la nivelul întregii ţări. In spatele lor se ascund mari diferenţe de la un judeţ la altul chiar în condiţii asemănătoare de climă şi, mai mult, în teritoriul aceluiaşi judeţ de la o cooperativă la alta. Diferenţele amintite au, prin urmare, la bază nu condiţii pedoclimatice diferite, ci o preocupare inegală a organelor agricole judeţene, a consiliilor de conducere din cooperativele agricole a conducerilor I.A.S. pentru o largă şi organizată utilizare a forţei de muncă şi mecanice de care dispun. Iată, de altfel, ce ne relatează corespondenţii noştri ION OANCEA şi VASILE MOINEAGU din judeţele Timiş şi Satu Mare. • CATRE SFIRSITUL SAPTAMINII TRECUTE, ultimul bilanţ al lucrărilor agricole de toamnă în judeţul Timiş se prezentadestul de nefavorabil. Recoltatul porumbului era făcut doar în proporţie de 36 la sută, în vreme ce pregătirea terenului pentru însămînţări era executată pe numai 59 la sută din suprafaţa planificată. Motivul frecvent in ÎN JUDEŢELE TIMIŞ “ ŞI 99 SATU MARE vocat este timpul neprielnic. Explicaţia pare a fi insuficientă deoarece în vreme ce la C.A.P. Cărpiniş, Sacoşu Turcesc lucrările de toamnă sunt, pe terminate, în altele ca, de pildă, Stanciova, Sînmihailul Maghiar, campania de lucru se află abia la început. O bună parte a explicaţiei o găsim însă în altă parte, fiindcă timpul în general a fost acelaşi pe cuprinsul judeţului. La C.A.P. Sinandrei, comună în apropierea oraşului şi deci uşor de supravegheat de către organele judeţene, situaţia campaniei, luată în ansamblu, nu se află nici măcar la jumătate. Ni s-a justificat că se prezintă astfel din lipsa braţelor de muncă. Bineînţeles, şi a timpului nefavorabil. Cu ajutorul combinelor s-au recoltat, în schimb, doar 5 hectare apoi au fost a(Continuare In pag. a II-a) NOI OBIECTIVE ECONOMICE Zilele trecute, constructorii şi proiectanţii orădeni s-au întilnit cu prilejul începerii lucrărilor la noul obiectiv industrial din municipiul Oradea. Este vorba despre întreprinderea de industrializare a laptelui care se va construi in vecinătatea celei existente. Noua Întreprindere va avea o capacitate de 1 TOO hl lapte anual pe care îl va livra pentru consumul locuitorilor din municipiul Oradea cit fi in oraşele Beiuş, Petru Groza şi Salonta. Tot aici se va fabrica anual 1 000 tone brînză grasă şi dietetică şi 950 tone unt, ca şi sortimente noi cu lapte praf degresat pentru consumul viţeilor şi pentru fabrica de furaje combinate. Ar Tpt în municipiul Oradea au început în aceste zile lucrările la o nouă fabrică de gheaţă care va asigura necesarul cu acest produs pentru Complexul de sere din Oradea. Aici se vor fabrica 36 tone gheaţă pe zi. Dotată cu utilaje moderne de fabricaţie indigenă această fabrică va intra în producţie în trimestrul II al anului viitor. , S. VASILE Mesajele adresate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al al PC.lt, preşedintele Consiliului de Stat CADRELOR DIDACTICE, ELEVILOR, ORGANIZAŢIEI DE PARTID ŞI ORGANIZAŢIILOR DE TINERET DE LA LICEUL „DR. PETRU GROZA" DIN ODORHEIU SECUIESC Stimaţi tovarăşi, îmi face o deosebita plăcere ca la aniversarea celor aproape patru secole de existenţă a liceului dumneavoastră, să adresez membrilor corpului didactic, elevilor, organizaţiei de partid şi organizaţiilor de tineret, tuturor participanţilor la această emoţionantă sărbătoare un călduros salut, urări de noi succese şi fericire, înfiinţarea cu 375 de ani în urmă la Odorheiu Secuiesc a şcolii de nivel mediu în limba latină, reprezintă un moment important în istoria învăţămîntului şi culturii din ţara noastră. Din rîndul elevilor care au învăţat în această şcoală s-au ridicat numeroşi intelectuali de valoare — scriitori, artişti, cercetători, profesori, ingineri, medici — care au adus o contribuţie de seamă la progresul ţării. In anii construcţiei socialiste, o dată cu înflorirea întregului nostru invăţămînt, liceul din Odorheiu Secuiesc a cunoscut o puternică dezvoltare, sporindu-şi aportul la pregătirea tinerelor generaţii, la răspîndirea ştiinţei şi culturii in această parte a ţării. Pătrunşi de o caldă dragoste faţă de patria comună , România socialistă, profesorii acestui liceu şi-au inmănunchiat capacitatea creatoare, pasiunea şi priceperea pentru înarmarea tineretului cu marile cuceriri ale inteligenţei umane, pentru formarea lui ca participant activ şi devotat la făurirea noii orînduiri, la munca entuziastă a întregului nostru popor. In societatea noastră socialistă, prin grija partidului şi statului, şcoala oferă tuturor copiilor, fără deosebire de naţionalitate, depline posibilităţi de a învăţa, de a-şi dezvolta talentele şi aptitudinile, ea contribuie la crearea unor trainice legături prieteneşti între toţi tinerii — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — izvor de noi înfăptuiri pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste. Mulţumindu-vă din inimă pentru invitaţia de a lua parte la acest memorabil jubileu, vă urez dumneavoastră, cadrelor didactice şi elevilor, realizări cit mai mari în activitatea viitoare, spre întărirea şi înflorirea patriei noastre socialiste. CADRELOR DIDACTICE, ELEVILOR, ORGANIZAŢIEI DE PARTID ŞI ORGANIZAŢIILOR DE TINERET DE LA LICEUL NR. 1 BEIUŞ. Stimaţi tovarăşi, Invitaţia pe care am primit-o din partea dumneavoastră de a participa la sărbătorirea împlinirii a 140 de ani de la întemeierea, de către neobositul animator şi patriot, Samuiel Vulcan, a gimnaziului din Beiuş, mi-a produs o deosebită bucurie. Vă mulţumesc din toată inima şi vă transmit, cu ocazia acestui eveniment, cele mai calde felicitări pentru rezultatele obţinute în activitatea de mare răspundere pe care o desfăşuraţi. In îndelungata sa existenţă, Liceul din Beiuş a jucat un rol important în păstrarea şi cultivarea limbii strămoşeşti, în răspîndirea culturii şi ştiinţei pe meleagurile bihorene, a format numeroase generaţii din rîndul cărora s-au ridicat oameni de ştiinţă şi cultură, militanţi de seamă pentru progresul şi propăşirea patriei. Dezvoltarea pe care a cunoscut-o şcoala dumneavoastră în anii socialismului este o expresie grăitoare a grijii partidului nostru pentru înflorirea întregului învăţămînt, pentru ridicarea nivelului de cultură şi civilizaţie al poporului român. Doresc, şi cu acest prilej, să exprim înalta preţuire pe care partidul şi statul o acordă membrilor corpului didactic pentru munca lor plină de dăruire şi pasiune, consacrată instruirii şi educării tineretului şcolar, pregătirii sale temeinice pentru muncă şi viaţă, pentru a-şi aduce contribuţia activă la construirea societăţii socialiste şi comuniste. Vă îndeamnă la aceasta bogatele tradiţii ale şcolii româneşti, perspectivele deschise de partid pentru dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a învăţămîntului, marile realizări dobîndite de poporul nostru în dezvoltarea economică, socială şi culturală a ţării. Purtînd în inimi mîndria de a fi continuatorii unor patrioţi înflăcăraţi care şi-au început pregătirea în acest liceu, folosind din plin condiţiile de studiu ce v-au fost create, aveţi datoria, dragi elevi, să învăţaţi cu sîrguinţă, îmbogăţindu-vi neîncetat cunoştinţele cu tot ceea ce gîndirea umană a făurit mai de preţ în ştiinţă, artă şi literatură, să duceţi mai departe măreaţa operă de creaţie materială şi spirituală pe care o înfăpuiesc astăzi părinţii şi fraţii voştri. Tuturor, celor prezenţi la această sărbătoare, vă doresc multă sănătate şi fericire, noi şi însemnate succese în munca pe care o depuneţi pentru edificarea României socialiste. Citiţi in pag. a 2-a relatări despre cele două licee ÎN PAG. A 3-A-0 Etapa a X-a : UN NOU LIDER-UNIVERSITATEA CRAIOVA • Mexic: Canotori români calificaţi in semifinale încleştare, la una din „tuşele" partidei de rugbi Griviţa Roşie — Dinamo Foto : VIOREL RABA Lucrări de seminare a orzului pe terenurile I.A.S. Gherla, judeţul Cluj „ORFELINA NU ERA SINGURĂ“ Intr-o după-amiază la restaurantul Cina am asistat la o scenă care a scos din anonimat trei fete. Cîţiva consumatori consultau la mese ultimele ştiri externe din ziare sau discutau discret ca să nu tulbure atmosfera de acvarium şi de siestă a localului la ora aceea (17,30). In jurul unei mese, aproape de intrare trei fete asupra cărora ochii tuturor se plimbau interesaţi. Una blondă, frumoasă, atrăgătoare, cu ochii rimelaţi şi gene false, alta cu părul vopsit într-un roşu închis la fel de insistent conturată cu dermatograful şi, în sfîrşit, o fată aproape modestă, cu o înfăţişare plăcută, fără exagerări vestimentare şi cosmetice. Acest trio de graţii efemere şi epatante conversau cu un aer de complot, scuturînd scrumul ţigărilor în scrumiere cu gesturi de o nervozitate abil mascată. Era însă evident că aşteaptă ceva sau pe cineva. Din cînd în cînd una dintre ele — aceea cu părul ca o flacără — se ridica de la masă zornăind monede de 25 de bani şi cobora la telefonul public. Cu timpul, repetînd stereotip aceleaşi gesturi au intrat in anonimatul conversaţiilor şi lecturilor de ziar din restaurant. Ne-a şocat puţin mai tîrziu, în jurul orei 18, intervenţia unei femei şi a unui bărbat, voluminoşi şi cărunţi, care s-au apropiat congestionaţi de masa celor trei fete... — Anda, ieşi imediat din restaurant. Pleacă acasă ! — Nu vreau — răspunde aceea dintre fete care ni se părea aproape modestă. — Stinge țigara imediat — exclamă bărbatul gata să-i întoarcă dosul palmei. — Nu vreau — răspunde din nou fata cu încăpățînare străduindu-se să reînnoade firul întrerupt al discuției. — Mona — se adresează femeia blondei cu ochii rimelați — să nu mai calci niciodată în casa noastră. De cînd ţi-e prietenă, Anda face trotuarul... Blonda nu aude, fata ei nu trădează nici o reacţie. Lasă impresia că nu se vorbeşte cu ea, că nu are nimic comun cu scena care se petrece. Bărbatul în vîrstă o ia de braţ de Anda şi încearcă s-o ridice cu forţa. — Vino acasă, Mucoaso! Ai de făcut lecţii şi tu fumezi prin restaurante şi bei cafea... (Asta ca un argument suprem). Fata se crispează şi ca să scape din încurcătură strigă: — Ieşiţi afară! Nu mai vreau să vă recunosc. Nu sînteţi părinţii mei ! Mă faceţi de rîs. Femeia în vîrstă rămîne cîteva clipe consternată. Bărbatul, aşijderea. Dar amîndoi par obişnuiţi cu asemenea declaraţii şi au urechi de elefant, răbdătoare pentru insulte. — Rodica, de ce nu lăsaţi fata asta în pace — devine femeia în vîrstă melodramatică, sincer melodramatică — de ce o tîriţi după voi prin cafenele și prin restaurante . Rodica, fata cu părul roşu, are nervii mai slabi. ADRIAN DOHOTARU (Continuare in pag. a II-a) CEIDAD DE MEXICO PRIN „A.T.S.3“ MAREA ÎNTRECEREA ÎNCEPUT De sîmbătă noaptea şi în tot cursul zilei de ieri, milioanele de locuitori ai capitalei mexicane — şi cu siguranţă sute de milioane de persoane care au urmărit în faţa micilor ecrane ale televizoarelor transmisia ceremoniei de deschidere a celei de-a XIX-a Olimpiade de vară — au continuat să comenteze cu aprindere magnificul spectacol ce a avut loc timp de peste două ore pe stadionul olimpic din oraşul Universitar. Părerea unanimă — atît a conducătorilor de delegaţii, sportivilor cît şi a spectatorilor — a fost că festivitatea a reprezentat un succes deplin. Este greu de descris ambianţa exuberantă care domnea pe stadion, ale cărui tribune fusese ocupate de peste 80 000 de persoane, cit şi în jurul acestuia unde sute de mii de locuitori ai capitalei Mexicului se îmbulzeau pentru a-i putea vedea măcar intrind pe poarta principală pe participanţii la această mare întîlnire a elitei sportului din lumea întreagă. Defilarea participanţilor a prilejuit o adevărată paradă a modei olimpice, un curcubeu de culori care au încîntat ochii spectatorilor. In rîndurile „celor mai pitoreşti" delegaţii au fost considerate cele ale sportivilor din Ciad, alcătuită din patru uriaşi negri îmbrăcaţi în „grandurah" (costume tradiţionale) care le cădeau pînă In pămînt, cea a Camerunului (veston galben, pantalon negru şi fes roşu), cea a Indoneziei (veston din mătase înfunrată) şi a Italiei, ale cărei sportive purtau rochii bleu cu dungi albe sub o capă din aceleaşi culori. Cea mai mică delegaţie a fost prezentată de Surinam, alcătuită numai din purtăto(Continuare în pag. a III-a)