Scînteia Tineretului, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 6023-6049)

1968-10-14 / nr. 6034

Deschiderea Universităţii populare Bucureşti Duminică dimineaţă, în pre­zenţa unui numeros public, a a­­vut loc în sala Palatului Repu­blicii festivitatea de deschidere a cursurilor Universităţii popu­lare Bucureşti pe anul 1968— 1969. Festivitatea a fost deschisă de acad. Ştefan Milcu, preşedintele C.R.C.C.. In cuvîntul său acad. Remus Răduleţ, rectorul Univer­sităţii populare Bucureşti, s-a referit la caracterul complex pe care îl îmbracă cursurile, în a­­cest an cînd ele vor fi grupate nu numai pe direcţii şi domenii, ca în alţi ani, ci şi pe nivele de specializare: cursul de cul­tură generală, cursuri axate pe probleme de specialitate, cursuri sh­emînd cu lucrări practice şi cursuri de limbi străine. In cel de-al 7-lea an, Univer­sitatea populară din Capitală îşi va începe cursurile cu aproa­­rpe 10 000 de cursanţi şi 34 de­­specialităţi. (Agerpres) d­sgHWMBBMB­T.'" Anotimpul devasta­tor face ravagii liri­ce și în alte litera­turi... Cred că nu există poet în lume asupra căruia mace­rarea naturii să nu fi exercitat melanco­liile sale. Iată, luate la întîmplare, cîteva mostre. Esenin în tălmăcirea lui G. Lesnea: Colo prin mărăcinişul dintre rîpi şi ulmul ciung / Toamna, iapă roaibă, paşte scărpinîndu-şi coama, lung / Lingă malurile apei, pe tăpşanul gol şi ud ) Azi potcoavele-i al­bastre zăngănind în­cet s-aud / Vîntul­­schivnic, furişîndu-şi recea vraişte de fum / Macină frunzi­şul galben de pe coş­covitul drum / Şi să­rută blind pe crean­ga măcieşului spinos/ Rănile roşcate ale nevăzutului Hristos... Acelaşi calm al toam­nei îl găsim şi într-o Marină a lui Rim­baud : Carele de-ar­­gint şi de aramă / Prorele de oţel şi de argint / Bat spuma / Răscoală mărăcinilor tulpinile / Căile lan­dei / Şi măteile uria­şe ale refluxului / Se răsucesc rotund spre răsărit / Către coloa­nele pădurii / Către butucii digului / Iz­bit in colţuri de vîr­­tejele luminii, (tr. Ion Frunzetti). La Baudelaire, toamna vine terifiant, plină de presimţiri şi de rele. In lunga noapte r­ece ne-om scufunda curînd / Adio veri prea scurte cu zări de-azururi lucii­­ ■ / Aud chiar de pe-a­­cuma, o moarte ră­­sunînd / Cum cad în curţi pe lespezi, buf­nind adinc, butucii... în mine iarna toată va năvăli, mustrare/ Minte, ură, groază, silită trudă grea / Ca soarele-n infernul pustiilor polare­­/ Un bulgăr roş şi rece va fi inima mea... (tr. Al. Philippide) Rilke, u­şor meditativ: Cad frunzele, cad de de­parte, parcă / s-ar veşteji în ceruri gră­dini îndepărtate / cu gesturi de negare cad mereu... Şi Ca­­de-n nopţi adinei pă­mîntul greu / de lin­gă stele în singurăta­te / Noi toţi cădem. Mina de colo cade / Şi altele, şi toate, rînd pe rînd / Dar este_Unul care ţine-n mină / căderea asta, nesfîrşit de blind... (acelaşi traducător) Iată-l şi pe boemul Villon suferind de strechea toamnei: De cer, o tinichea de-a­­ramă / de nori, o piele de viţel / De zori / amurg de bună seamă / De-un cap de varză, pătrunjel / Deran prost clghir, un turburel / De-o scroafă, o moară de vînt / Și de-un curmei, un moto­cel / De-un popă, un flueră vînt (tra­ducerea lui Dan Botta). în celebrul poem Ulalume al Iui Edgar Poe — cîteva imagini de toamnă . Cerurile erau sure și aspre / Frunzele e­­rau crispate şi seci / Frunzele erau istovi­te şi reci / Era noap­te în pierdutul Oc­tombrie / Al anului acela pierdut în veci/ Pe aproape de sum­brul lac Auber / în inima ceţoasei ţări Weir / Era jos lingă mlaştina Auber / In pădurea gulzilor, We­ir... (traducere de Emil Gulian). Un ecou autumnal şi în Petrarca, Sone­tul 131 : Acum cînd cerul şi pămîntul ta­ce / Şi cad în somn şi păsări, cad şi fia­(Continuare în pag. a II-a) de EUGEN BARBU Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIV, SERIA II, NR. 6034 4 PAGINI — 30 BANI LUNI 14 OCTOMBRIE 1968 © CAMPANIA AGRICOLĂ DE TOAMNA PELERINA JUSTIFICĂRILOR NU SUPLINEŞTE LIPSA DE INIŢIATIVA IN ORGANIZAREA RECOLTĂRII Ultimele date furnizate de Consiliul Superior al Agricul­turii reliefează că în întreaga ţară lucrările agricole de toamnă se desfăşoară în ritm intens. Şi în aceste zile recol­tatul ocupă locul principal pe agenda consiliilor de condu­cere din unităţile agricole. Mai întîi pentru că deşi sîntem aproape la jumătatea lunii octombrie, au mai rămas încă întinse terenuri de pe care produsele agricole n-au fost strînse; apoi, această lucrare necesită cea mai largă desfă­şurare de forţe şi, în sfirşit, fiindcă suprafeţe însemnate din cele ocupate cu porumb şi alte culturi urmează a fi însă­­mînţate în perioada imediat următoare. Cum se prezintă si­tuaţia acum ? Recoltatul de pe terenurile ocupate cu floarea­­soarelui a fost încheiat în întreprinderile agricole de stat şi e pe punctul de a fi terminat în cooperativele agricole. La porumb ritmul de lucru se menţine, după aprecierea orga­nelor centrale agricole, sub posibilităţi. Recolta a fost strînsă numai de pe 13 la sută din suprafaţa cultivată. La fel la sfecla de zahăr şi cartofi unde realizările de ansamblu in­dică doar 43 şi respectiv 49 la sută din plan. Cifrele expuse reprezintă realizări globale la nivelul în­tregii ţări. In spatele lor se ascund mari diferenţe de la un judeţ la altul chiar în condiţii asemănătoare de climă şi, mai mult, în teritoriul aceluiaşi judeţ de la o cooperativă la alta. Diferenţele amintite au, prin urmare, la bază nu condiţii pedoclimatice diferite, ci o preocupare inegală a organelor agricole judeţene, a consiliilor de conducere din cooperativele agricole a conducerilor I.A.S. pentru o largă şi organizată utilizare a forţei de muncă şi mecanice de care dispun. Iată, de altfel, ce ne relatează corespondenţii noştri ION OANCEA şi VASILE MOINEAGU din judeţele Timiş şi Satu Mare. • CATRE SFIRSITUL SAP­­TAMINII TRECUTE, ultimul bilanţ al lucrărilor agricole de toamnă în judeţul Timiş se prezenta­­destul de nefavora­bil. Recoltatul porumbului era făcut doar în proporţie de 36 la sută, în vreme ce pregăti­rea terenului pentru însămîn­­ţări era executată pe numai 59 la sută din suprafaţa pla­nificată. Motivul frecvent in­ ÎN JUDEŢELE TIMIŞ “ ŞI 9­9 SATU MARE vocat este timpul neprielnic. Explicaţia pare a fi insuficien­tă deoarece în vreme ce la C.A.P. Cărpiniş, Sacoşu Tur­cesc lucrările de toamnă sunt, pe terminate, în altele ca, de pildă, Stanciova, Sînmihailul Maghiar, campania de lucru se află abia la început. O bună parte a explicaţiei o găsim însă în altă parte, fiindcă timpul în general a fost acelaşi pe cuprinsul judeţului. La C.A.P. Sinandrei, comună în apropie­rea oraşului şi deci uşor de su­pravegheat de către organele judeţene, situaţia campaniei, luată în ansamblu, nu se află nici măcar la jumătate. Ni s-a justificat că se prezintă astfel din lipsa braţelor de muncă. Bineînţeles, şi a timpului ne­favorabil. Cu ajutorul combi­nelor s-au recoltat, în schimb, doar 5 hectare apoi au fost a­(Continuare In pag. a II-a) NOI OBIEC­TIVE ECO­NOMICE Zilele trecute, constructo­rii şi proiectanţii orădeni s-au întilnit cu prilejul în­ceperii lucrărilor la noul o­­biectiv industrial din muni­cipiul Oradea. Este vorba despre întreprinderea de industrializare a laptelui care se va construi in veci­nătatea celei existente. Noua Întreprindere va avea o capacitate de 1 TOO hl lapte anual pe care îl va livra pentru consumul locuitori­lor din municipiul Oradea cit fi in oraşele Beiuş, Pe­tru Groza şi Salonta. Tot aici se va fabrica anual 1 000 tone brînză grasă şi dietetică şi 950 tone unt, ca şi sortimente noi cu lapte praf degresat pentru consu­mul viţeilor şi pentru fabri­ca de furaje combinate. Ar Tpt în municipiul Oradea au început în aceste zile lu­crările la o nouă fabrică de gheaţă care va asigura ne­cesarul cu acest produs pentru Complexul de sere din Oradea. Aici se vor fa­brica 36 tone gheaţă pe zi. Dotată cu utilaje moderne de fabricaţie indigenă a­ceastă fabrică va intra în producţie în trimestrul II al anului viitor. , S. VASILE Mesajele adresate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al al P­C.lt­, preşedintele Consiliului de Stat CADRELOR DIDACTICE, ELEVILOR, ORGANIZAŢIEI DE PARTID ŞI ORGANIZAŢIILOR DE TINERET DE LA LICEUL „DR. PETRU GROZA" DIN ODORHEIU SECUIESC Stimaţi tovarăşi, îmi face o deosebita plăcere ca la aniversarea celor aproa­pe patru secole de existenţă a liceului dumneavoastră, să adresez membrilor corpului didactic, elevilor, organizaţiei de partid şi organizaţiilor de tineret, tuturor participanţilor la această emoţionantă sărbătoare un călduros salut, urări de noi succese şi fericire, înfiinţarea cu 375 de ani în urmă la Odorheiu Secuiesc a şcolii de nivel mediu în limba latină, reprezintă un moment important în istoria învăţămîntului şi culturii din ţara noas­tră. Din rîndul elevilor care au învăţat în această şcoală s-au ridicat numeroşi intelectuali de valoare — scriitori, artişti, cercetători, profesori, ingineri, medici — care au adus o contribuţie de seamă la progresul ţării. In anii construcţiei socialiste, o dată cu înflorirea întregului nostru invăţămînt, liceul din Odorheiu Secuiesc a cunoscut o puternică dezvoltare, sporindu-şi aportul la pregătirea tine­relor generaţii, la răspîndirea ştiinţei şi culturii in această parte a ţării. Pătrunşi de o caldă dragoste faţă de patria comună , România socialistă, profesorii acestui liceu şi-au inmănun­­chiat capacitatea creatoare, pasiunea şi priceperea pentru înarmarea tineretului cu marile cuceriri ale inteligenţei uma­ne, pentru formarea lui ca participant activ şi devotat la făurirea noii orînduiri, la munca entuziastă a întregului nos­tru popor. In societatea noastră socialistă, prin grija partidului şi statului, şcoala oferă tuturor copiilor, fără deosebire de na­ţionalitate, depline posibilităţi de a învăţa, de a-şi dezvol­ta talentele şi aptitudinile, ea contribuie la crearea unor trainice legături prieteneşti între toţi tinerii — români, ma­ghiari, germani şi de alte naţionalităţi — izvor de noi în­făptuiri pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste. Mulţumindu-vă din inimă pentru invitaţia de a lua parte la acest memorabil jubileu, vă urez dumneavoastră, cadre­lor didactice şi elevilor, realizări cit mai mari în activitatea viitoare, spre întărirea şi înflorirea patriei noastre socialiste. CADRELOR DIDACTICE, ELEVILOR, ORGANIZAŢIEI DE PARTID ŞI ORGANIZAŢIILOR DE TINERET DE LA LICEUL NR. 1 BEIUŞ. Stimaţi tovarăşi, Invitaţia pe care am primit-o din partea dumneavoastră de a participa la sărbătorirea împlinirii a 140 de ani de la înte­meierea, de către neobositul animator şi patriot, Samuiel Vulcan, a gimnaziului din Beiuş, mi-a produs o deosebită bucurie. Vă mulţumesc din toată inima şi vă transmit, cu oca­zia acestui eveniment, cele mai calde felicitări pentru rezulta­tele obţinute în activitatea de mare răspundere pe care o des­făşuraţi. In îndelungata sa existenţă, Liceul din Beiuş a jucat un rol important în păstrarea şi cultivarea limbii strămoşeşti, în răs­pîndirea culturii şi ştiinţei pe meleagurile bihorene, a format numeroase generaţii din rîndul cărora s-au ridicat oameni de ştiinţă şi cultură, militanţi de seamă pentru progresul şi pro­păşirea patriei. Dezvoltarea pe care a cunoscut-o şcoala dumneavoastră în anii socialismului este o expresie grăitoare a grijii partidului nostru pentru înflorirea întregului învăţămînt, pentru ridi­carea nivelului de cultură şi civilizaţie al poporului român. Doresc, şi cu acest prilej, să exprim înalta preţuire pe care partidul şi statul o acordă membrilor corpului didactic pentru munca lor plină de dăruire şi pasiune, consacrată instruirii şi educării tineretului şcolar, pregătirii sale temei­nice pentru muncă­ şi viaţă, pentru a-şi aduce contribuţia ac­tivă la construirea societăţii socialiste şi comuniste. Vă în­deamnă la aceasta bogatele tradiţii ale şcolii româneşti, per­spectivele deschise de partid pentru dezvoltarea şi perfec­ţionarea continuă a învăţămîntului, marile realizări dobîndite de poporul nostru în dezvoltarea economică, socială şi cul­turală a ţării. Purtînd în inimi mîndria de a fi continuatorii unor patrioţi înflăcăraţi care şi-au început pregătirea în acest liceu, folo­sind din plin condiţiile de studiu ce v-au fost create, aveţi datoria, dragi elevi, să învăţaţi cu sîrguinţă, îmbogăţindu-vi neîncetat cunoştinţele cu tot ceea ce gîndirea umană a făurit mai de preţ în ştiinţă, artă şi literatură, să duceţi mai departe măreaţa operă de creaţie materială şi spirituală pe care o înfăpuiesc astăzi părinţii şi fraţii voştri. Tuturor, celor prezenţi la această sărbătoare, vă doresc multă sănătate şi fericire, noi şi însemnate succese în munca pe care o depuneţi pentru edificarea României socialiste. Citiţi in pag. a 2-a relatări despre cele două licee ÎN PAG. A 3-A-0 Etapa a X-a : UN NOU LIDER-UNIVERSI­­TATEA CRAIOVA • Mexic: Canotori români calificaţi in­ semifinale încleştare, la una din „tuşele" partidei de rugbi Griviţa Ro­şie — Dinamo Foto : VIOREL RABA Lucrări de seminare a orzului pe terenurile I.A.S. Gherla, judeţul Cluj „ORFELINA NU ERA SINGURĂ“ Intr-o după-amiază la restauran­tul Cina am asistat la o scenă care a scos din anonimat trei fete. Cîţiva consumatori consultau la mese ultimele ştiri externe din ziare sau discutau discret ca să nu tulbure atmosfera de acvarium şi de siestă a localului la ora aceea (17,30). In jurul unei me­se, aproape de intrare trei fete asupra cărora ochii tuturor se plimbau interesaţi. Una blondă, frumoasă, atrăgătoare, cu ochii ri­­melaţi şi gene false, alta cu pă­rul vopsit într-un roşu închis la fel de insistent conturată cu der­­matograful şi, în sfîrşit, o fată a­­proape modestă, cu o înfăţişare plăcută, fără exagerări vestimen­tare şi cosmetice. Acest trio de graţii efemere şi epatante conver­sau cu un aer de complot, scu­­turînd scrumul ţigărilor în scru­miere cu gesturi de o nervozitate abil mascată. Era însă evident că aşteaptă ceva sau pe cineva. Din cînd în cînd una dintre ele —­ aceea cu părul ca o flacără — se ridica de la masă zornăind mo­nede de 25 de bani şi cobora la telefonul public. Cu timpul, re­­petînd stereotip aceleaşi gesturi au intrat in anonimatul conversa­ţiilor şi lecturilor de ziar din res­taurant. Ne-a şocat puţin mai tîrziu, în jurul orei 18, intervenţia unei fe­mei şi a unui bărbat, voluminoşi şi cărunţi, care s-au apropiat con­gestionaţi de masa celor trei fete... — Anda, ieşi imediat din res­taurant. Pleacă acasă ! — Nu vreau — răspunde aceea dintre fete care ni se părea a­­proape modestă. — Stinge țigara imediat — ex­clamă bărbatul gata să-i întoarcă dosul palmei. — Nu vreau — răspunde din nou fata cu încăpățînare străduin­­du-se să reînnoade firul întrerupt al discuției. — Mona — se adresează fe­meia blondei cu ochii rimelați — să nu mai calci niciodată în casa noastră. De cînd ţi-e prietenă, Anda face trotuarul... Blonda nu aude, fata ei nu tră­dează nici o reacţie. Lasă impre­sia că nu se vorbeşte cu ea, că nu are nimic comun cu scena care se petrece. Bărbatul în vîrstă o ia de braţ de Anda şi încearcă s-o ridice cu forţa. — Vino acasă, Mucoaso! Ai de făcut lecţii şi tu fumezi prin res­taurante şi bei cafea... (Asta ca un argument suprem). Fata se crispează şi ca să scape din încurcătură strigă: — Ieşiţi afară! Nu mai vreau să vă recunosc. Nu sînteţi părinţii mei ! Mă faceţi de rîs. Femeia în vîrstă rămîne cîteva clipe consternată. Bărbatul, aşij­­derea. Dar amîndoi par obişnuiţi cu asemenea declaraţii şi au u­­rechi de elefant, răbdătoare pen­tru insulte. — Rodica, de ce nu lăsaţi fata asta în pace — devine femeia în vîrstă melodramatică, sincer me­lodramatică — de ce o tîriţi după voi prin cafenele și prin restau­rante . Rodica, fata cu părul roşu, are nervii mai slabi. ADRIAN DOHOTARU (Continuare in pag. a II-a) CEIDAD DE MEXICO PRIN „A.T.S.­3“ MAREA ÎNTRE­CEREA ÎNCEPUT De sîmbătă noaptea şi în tot cursul zilei de ieri, milioanele de locuitori ai capitalei mexi­cane — şi cu siguranţă sute de milioane de persoane care au urmărit în faţa micilor ecrane ale televizoarelor transmisia ceremoniei de deschidere a ce­lei de-a XIX-a Olimpiade de vară — au continuat să co­menteze cu aprindere magni­ficul spectacol ce a avut loc timp de peste două ore pe stadionul olimpic din oraşul Universitar. Părerea unanimă — atît a conducătorilor de delegaţii, sportivilor cît şi a spectatorilor — a fost că festi­vitatea a reprezentat un succes deplin. Este greu de descris ambianţa exuberantă care domnea pe stadion, ale cărui tribune fusese ocupate de peste 80 000 de persoane, cit şi în jurul acestuia unde sute de mii de locuitori ai capitalei Mexicului se îmbulzeau pentru a-i putea vedea măcar intrind pe poarta principală pe parti­cipanţii la această mare întîl­­nire a elitei sportului din lu­mea întreagă. Defilarea participanţilor a prilejuit o adevărată paradă a modei olimpice, un curcubeu de culori care au încîntat ochii spectatorilor. In rîndurile „ce­lor mai pitoreşti" delegaţii au fost considerate cele ale spor­tivilor din Ciad, alcătuită din patru uriaşi negri îmbrăcaţi în „grandurah" (costume tradiţio­nale) care le cădeau pînă In pămînt, cea a Camerunului (veston galben, pantalon ne­gru şi fes roşu), cea a Indone­ziei (veston din mătase înfun­rată) şi a Italiei, ale cărei spor­tive purtau rochii bleu cu dungi albe sub o capă din a­­celeaşi culori. Cea mai mică delegaţie a fost prezentată de Surinam, alcătuită numai din purtăto­(Continuare în pag. a III-a)

Next