Scînteia Tineretului, ianuarie 1969 (Anul 25, nr. 6103-6127)

1969-01-29 / nr. 6125

La ANUL XXV, SERIA II, NR. 6125 Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST 6 PAGINI — 30 BANI MIERCURI 29 IANUARIE 1969 DATELE SINTETICE ALE COMUNICATULUI CU PRIVIRE LA ÎNDEPLINIREA PLANULUI DE STAT PE ANUL 7968 OGLINDĂ FIDELĂ A DINAMIS­MULUI ECONOMIEI NOASTRE In fiecare an, spre sfîrși­­tul lunii ianuarie, întregul nostru popor află prin in­termediul organelor de spe­cialitate datele definitive cu privire la îndeplinirea planului de dezvoltare a e­­conomiei naţionale în pe­rioada precedentă şi de fie­care dată încercăm un sentiment de adîncă satis­facţie pentru că în fiecare an tabloul de ansamblu al economiei româneşti ni se înfăţişează mai luminos, mereu mai bogat în reali­zări. Bilanţul anului 1968 continuă — şi în acelaşi timp ridică la o cotă mai înaltă — această tradiţie, înscriindu-se pe aceleaşi coordonate generatoare de un robust optimism. Semni­ficaţiile sale ni se dezvăluie mai profund, proiectate pe fundalul efervescenţei mun­cii creatoare din toate do­meniile de activitate, în ca­re este angrenat întregul nostru popor, animat de do­rinţa nobilă de a întâmpina marile evenimente ale anu­lui — alegerile de deputaţi de la 2 Martie, jubileul ce­lei de a 25-a aniversări a E­­liberării patriei, cel de-al X-lea Congres al partidului — cu noi şi prestigioase realizări pe frontul edifică­rii construcţiei socialiste, direcţionat cu clarviziune de al IX-lea Congres şi Conferinţa naţională a partidului. Descifrăm în en­tuziasmul şi abnegaţia care poporul înfăptuieşte obiectivele stabilite de con­gres, adeziunea sa deplină la politica internă şi ex­ternă a partidului, deveni­tă propriul său program de muncă şi viaţă, îndeplini­rea şi depăşirea cu succes a planului de stat de dezvol­tare a economiei naţionale pe anul 1968 confirmă încă o dată în mod elocvent, caracterul profund ştiinţi­fic, realismul şi forţa de mobilizare a programului de dezvoltare a ţării elabo­rat în urmă cu aproape patru ani. Consemnăm deci că şi în cel de-al treilea an al cincinalului planul produc­ţiei globale industriale a fost îndeplinit şi depăşit de toate ministerele şi organi­zaţiile economice, că agri­cultura, cu toate condiţiile nefavorabile determinate de seceta ce a cuprins o mare parte a ţării, a furni­zat o producţie care a sa­tisfăcut nevoile de consum ale populaţiei, ale industri­ei şi alte nevoi ale econo­miei naţionale, că s-a rea­lizat un volum de investi­ţii cu 11,1 la sută mai mare decât în anul precedent, că s-au intensificat şi diversi­ficat relaţiile economice ex­terne, a crescut eficienţa e­­conomică şi s-au obţinut noi realizări în ridicarea nivelului de trai al poporu­lui a­nului cincinal, anul 1968 conservă, consolidează şi dezvoltă trăsături proprii şi perioadelor precedente, de­venite caracteristici esen­ţiale ale economiei româ­neşti. Remarcăm, mai întâi, menţinerea acelui ritm înalt de dezvoltare şi creştere a producţiei care plasează de mulţi ani România în rîn­­dul statelor cu cea mai di­namică economie din lume. Produsul social total a crescut cu 7,5 la sută, veni­tul naţional cu 7 la sută, iar producţia globală indus­trială era la sfîrşitul anului 1968 cu 11,6 la sută mai mare decit în 1967. Numai la acest ultim indicator in primii trei ani ai cincinalu­lui se înregistrează o creş­tere de 41,8 la sută, cu un ritm mediu anual de 12,3 la sută, evident superior prevederilor planului cin­cinal (10,7 la sută) pentru această perioadă. Economia românească păstrează şi consolidează, în continuare, atributele unei economii moderne, căci producţia mijloacelor de producţie, de care depinde reluarea pe o scară mereu lărgită a reproducţiei sociale, a cres­cut în acelaşi interval de timp, în medie cu 13,5 la sută, asigurîndu-se, pe a­­ceastă bază, depăşirea faţă cu Verigă importantă a pia­ (Continuare în pag. a II-a) ­ Vechi de secole, con­temporan cu „bădica Traian“, „pluguşorul“ a însoţit zeci de generaţii urîn­­du-le în ultima zi a lunii de­cembrie un An Nou îmbelşugat şi fericire. Pe lingă funcţia estetică şi de divertisment, „pluguşorul“ mai are un rost pe care l-aş numi funcţional. Observaţii pline de umor, pigmentate cu­ aluzii acide, cu înţepături satirice la adresa unor tare morale, îi conferă şi tilt­­rol pedagogic emanînd din acel cod nescris al înţelep­ciunii populare. De aici rezi­dă, poate, viabilitatea şi lon­gevitatea obiceiului. Ediţia ’68 a „pluguşorului" din Horezu, transmis prin 2 348 difuzoare, în oraş şi în cele şase sate­ aparţinătoare, a făcut şi doctorului Ion Dăne­­ţiu o „cîntare“ : „Haideţi măi colindători, / Hai să mergem pînă-n zori / Prin spitaluri de copii / Să vedem de-i găsim vii. / Căci în anul ce trecu / Mortalitatea crescu / Vreo 86 muriră / Din a doctorului vi­nă / Dăneţiu bate-i vina...“ După trei zile, o foaie vo­lantă afişată în oraş pe zidu­rile unor instituţii reia tema, calificîndu-l incompetent pe medic, încheindu-se cu între­barea : „Nu cumva trebuie salvat medicul în primul rînd ?“. 2 Acuzaţii grave. Cine, unde şi cum poate ac­cepta azi un asemenea coeficient de mortalitate in­fantilă ? Care medic poate fi atît de iresponsabil, de inu­man ? Medicul pediatru prote­­guieşte zămislirea vieţii, ocro­teşte armonioasa dezvoltare a copilului. Acest important rol social este ignorat la Horezu ? „O dezinnformare publică — ne scrie doctorul Dăneţiu — deoarece din actele statistice rezultă că în cursul anului 1968 au decedat 41 de copii. Reaua intenţie a autorilor se deduce şi din faptul că-mi impută mie 86 de decese — cifră, deci, nereală — deşi sunt încadrat şi răspund de secţia de pediatrie numai de la 4 noiembrie, ori, de atunci şi pînă la sfîrşitul anului s-au înregistrat numai 6 decese. Sunt cu totul dezarmat, îmi pun întrebarea dacă rostul meu este să rămân­ în această unitate. Dacă eu mai sunt cel care mă ştiam“. Astfel începe criza de încre­dere a doctorului Ion Dăneţiu. 3 Care este realitatea ? Cercetarea acestui caz ne-a obligat să stăm de vorbă cu zeci de oameni. Ast­fel, se confirmă : 1) In urma deciziei Ministerului Sănătăţii dr. Ion Dăneţiu, absolvent al Facultăţii de pediatrie (media 9,33) seria 1966, a fost repar­tizat­ la spitalul unificat Ho­rezu, secţia pediatrie, cu data 1 noiembrie 1968. 2) In două luni, cit a funcţionat ca pe­diatru I. Dăneţiu, s-au înre­gistrat 6 decese (la 288 inter­nări). 3) Statistica anului 1968 indică 41 de decese în secţia pediatrie (18 din primele ore de la internare). 4 Cine este doctorul Dă­neţiu ?. — Un bun pediatru Foarte bine pregătit, conştiin­cios. Avem libere în scheme 6 posturi de medici pediatri pentru spital şi policlinică. Doctorul Dăneţiu reuşeşte să facă faţă singur, declară dr. Gh. Bălan, directorul spitalu­lui unificat Horezu. — Excelent medic, cu dra­goste pentru meserie, bine in­tenţionat, în două luni a or­ganizat secţia, a creat un a­parat de urgenţă, aplică tra­tamente noi, verificate, pune multă pasiune în ceea ce face — afirmă dr. M. Mazilu, şeful secţiei pediatrie, spitalul Rm. Vîlcea, responsabil cu proble­mele de pediatrie în judeţul Vîlcea. După 6 ani de stagiatură, externat şi internat, la Spita­lul de copii „Gr. Alexandres­­cu“ Bucureşti, prof. dr. doc. D. Vereanu, îi face următoa­rea caracterizare (fragment) : „Ataşamentul pentru bolnavi, devotamentul arătat în îngri­jirea bolnavilor gravi au fost apreciate în mod deosebit de către colegii din clinică şi de către conducerea clinicii. In procesul de instruire profesio­nală, curiozitatea ştiinţifică de care a dat dovadă încă din timpul stagiului de externat, s-au concretizat prin prezen­tarea şi publicarea a 5 lucrări. Una premiată pe ţară (...) Avînd o foarte bună pregă­tire profesională, putere de muncă, disciplinat şi înzestrat cu spirit de cercetare ştiinţi­fică, dr. Dăneţiu Ion este un cadru cu mari perspective şi noi regretăm faptul că nu am avut posibilitatea să-l re­ţinem în clinică“. 5 Aşadar, acesta este o­­mul. Şi iată ce-i urează „pluguşorul“ horezean ! „Iţi dorim, Iohanes frate (nici numele nu-i este cunoscut) / VIORICA DIACONESCU (Continuare In pag. a TV-a) CRIZA DE ÎNCREDERE A DOCTORULUI DĂNEŢIU ORGANIZAŢIILE U.T.C. - INIŢIATOARELE UNOR INTERESANTE ACŢIUNI . Acţiunile iniţiate de organizaţiile U.T.C. în campania electora­lă cunosc o tot mai mare amploare. Teste tot se simte eferves­cenţa creată de în­semnatul eveniment pe care popoml nos­tru îl va sărbători la 2 Martie. Pe agenda electorală a comitete­lor judeţene U.T.C. sunt înscrise tot mai multe manifestări în­chinate alegerilor. Zil­nic ne sosesc la re­dacţie veşti de la co­respondenţii ziarului nostru, activişti ai U.T.C., corespondenţi voluntari, care ne re­latează despre aceste acţiuni. • UN VAST pro­gram de activităţi po­litice şi culturale, ne informează telefonic corespondentul nos­tru V. RAVESCU, se desfăşoară în aceste zile în judeţul Vîlcea. Pentru tinerii care vo­tează pentru prima oară s-au organizat întîlniri cu candidaţi (Continuare în pag. a V-a) fi DINAMICA­T SOCIAL TOTAL . In întîmpinarea alegerilor de PERMANENTA TNTMT­ TTNERE de SUTU ANDRAS Nu de mult am sărbătorit la Palatul culturii din Tg. Mureş, pe maestrul scrisului, pe creato­rul în vîrsta de 85 de ani şi totodată am citit articolul de lege din Buletinul oficial . Se con­feră ordinul „Meritul cultural" clasa I tovară­şului Kós Károly. Cînd rosteam cuvintele amin­tirii, timpul s-a aşezat pe umerii noştri, timpul care nu mai este de sine stătător datorită poe­tului care spune că noi l-am adus cu noi , noi, generaţiile care ne succedăm în inimi şi fiinţă şi faptele cărora numitorul comun este varieta­tea strădaniilor personale. Acum aproape un sfert de veac, la 18 ani, am participat la ale­gerile în care unul dintre candidaţii M.A.N. era (Continuare în pag. a V-a) Înălţimi ale rafinăriei din oraşul „Gheorghe Gheorghiu—Dej“ ÎN PAG.A 3-A: Dimensiuni contemporane în: PEISAJUL UNIVERSITAR ROMÂNESC Lucrările plenarei Consiliului Uniunii Naţionale a Cooperati­velor Agricole de Producţie In zilele de 27 şi 28 ianua­rie au avut loc lucrările ple­narei Consiliului Uniunii Na­ţionale a Cooperativelor A­­gricole de Producţie. La şedinţa de marţi au luat parte tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraş, Chivu Stoica, Paul Niculescu-Mizil,­­ Virgil Trofin, Manea Mănes­­cu, Iosif Banc, Mihai Gere, Dumitru Popescu, membri ai C.C. al P.C.R. şi ai guvernului. La lucrările plenarei au participat, de asemenea, prim­­secretari ai comitetelor jude­ţene de partid, preşedinţii u­­niunilor judeţene ale coopera­tivelor agricole, directorii di­recţiilor agricole judeţene, conducătorii institutelor de cercetări din agricultură şi ai unor staţiuni experimentale, preşedinţii unor cooperative agricole, secretari ai unor co­mitete de partid comunale şi din cooperative agricole. In cadrul lucrărilor plenarei, la dezbaterea problemelor cu­prinse în ordinea de zi au luat cuvîntul tovarăşii: Marin Ar­gint, preşedintele Uniunii ju­deţene a C.A.P. Ilfov, Ion Popa, preşedintele C.A.P. Bălcaciu, judeţul Alba, Ghe­orghe Ghinea, prim-secretar al comitetului judeţean Boto­şani al P.C.R., Pavel Rizo, preşedintele C.A.P. Valea lui Mihai, judeţul Bihor, ing. Ion Mănoiu, directorul Direcţiei agricole judeţene Braşov, Gheorghe Postolache, pre­şedintele C.A.P. Tifeşti, jude­ţul Vrancea, ing. Constantin Timirgaziu, directorul staţiu­nii experimentale agricole Secuieni, judeţul Neamţ, Ser­­ghei Melniciuc, preşedintele C.A.P. Independenţa, judeţul Galaţi, ing. Alexandru Galoş, preşedintele Uniunii judeţene a C.A.P. Cluj, Gheorghe Pa­loş, prim-secretar al Comite­tului judeţean Gorj al P.C.R., ing. Traian Moraru, directo­rul I.M.A., Castelu, judeţul Constanţa, Stelian Mălnăşan, secretarul Comitetului de partid din C.A.P. Drăgo­­eşti, judeţul Mehedinţi, Toa­­der Miron, preşedintele C.A.P. Cosmeşti, judeţul Iaşi, Anghel Mircea, preşedinte­le C.A.P. Grindu, jude­ţul Ialomiţa, ing. Ion O­­­prea, preşedintele Uniunii ju­deţene a C.A.P. Timiş, Gheor­ghe Roşu, prim-vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Coope­rativelor Agricole de Produc­ţie, Silviu Strasser, preşedin­tele Uniunii judeţene a C.A.P. Bacău, Dumitru Tîrcolea, pre­şedintele C.A.P. Buzescu, ju­deţul Teleorman, Ioana Ma­­rinaş, secretar al Comitetului de partid din C.A.P. Jiblea, judeţul Vîlcea, Laurenţiu Schop, preşedintele C.A.P. Al­­ţînea, judeţul Sibiu, Ion Ru­şinanu, preşedintele Băncii Agricole, Ion Apostolescu, preşedintele Uniunii judeţene a C.A.P. Brăila, Gheorghe Blaj, prim-secretar al Comi­tetului judeţean Maramureş al P.C.R., Milica Giura, pre­şedintele Uniunii judeţene a C.A.P. Mureş, Nicolae Ştefan, şeful Departamentului pentru valorificarea legumelor şi fructelor, Gheorghe Fetrescu, prim-secretar al Comitetului judeţean Dolj al P.C.R., Maria Zidaru, preşedinta C.A.P. Păuleşti, judeţul Satu Mare, Nicolae Giosan, preşedintele Consiliului Superior al Agri­culturii, Marin Vlad, secre­­tar al Comitetului de partid din C.A.P. Crovu, judeţul Dîmboviţa. Plenara a analizat pe larg activitatea desfăşurată de u­­niunile cooperatiste în cei a­­proape 3 ani care au trecut de la constituirea lor, rezultatele obţinute în întărirea economi­că şi organizatorică a coope­rativelor, aportul agriculturii cooperatiste la dezvoltarea e­­conomiei naţionale. Alături de succesele obţinute in dezvolta­rea agriculturii socialiste şi în creşterea veniturilor coopera­torilor, vorbitorii au relevat neajunsuri care mai există în unele sectoare ale activităţii Uniunii Naţionale a Coopera­tivelor agricole de producţie* Au fost propuse o serie de mă­suri menite să ducă la îmbu­nătăţirea şi perfecţionarea ac­tivităţii Uniunii Naţionale şi a uniunilor judeţene în îndru­marea şi sprijinirea cooperati­velor agricole în vederea fo­losirii tuturor resurselor pen­tru dezvoltarea în continuare a producţiei şi veniturilor. Vorbitorii au făcut propu­neri pentru realizarea integra­lă şi în cele mai bune condi­­ţiuni a sarcinilor ce revin sec­torului agricol cooperatist din planul de stat pe anul 1969. Primit cu vii şi îndelungi a­­­­plauze a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. ★ In cea de-a doua parte a şedinţei din 28 ianuarie a.c. plenara a adoptat regulamen­tul privind aplicarea normelor, statutare de organizare şi re­tribuire a muncii în coopera­tivele agricole de producţie. Plenara a adoptat o hotărî­­re privind îmbunătăţirea ac-­ tivităţii de îndrumare a co­operativelor agricole şi asigu­rarea condiţiilor pentru rea-a lizarea sarcinilor de plan pe anul 1969. Uniunile, se arată în hotă­­rîre, vor îndruma cooperati­vele agricole ca adunările ge­nerale să analizeze temeinic şi multilateral resursele de care dispun pentru sporirea producţiei vegetale şi anima­le şi să asigure punerea lor deplină în valoare. Mobilizarea cooperatorilor — se spune în continuare în hotărîre — pentru executarea (Continuare in pag. a II-a) In preajma Conferinţei naţionale a cadrelor didactice a CELOR 182000 acad. EUGEN RĂDULESCU Corpul nostru profesoral va trăi peste cîteva zile un moment deosebit de însemnat pentru via­ţa şi activitatea sa : desfăşurarea Conferinţei Naţionale a persona­lului didactic. In principal, Con­ferinţa va dezbate Statutul ca­drelor didactice, al cărui proiect a fost supus discuţiei cu cîteva luni în urmă. Mă gîndesc cit de mare este cinstirea de care ne bucurăm noi, dascălii ţării, în ochii socie­tăţii. Şi cînd spun cinstirea das­călilor, am în vedere şcoala în ansamblu, împreună cu care noi formăm principalul „factor de cultură şi izvor de civilizaţie“, cum a definit Congresul al IX- lea al partidului şcoala româ­nească. Suntem­ detaşamentul cel mai numeros de intelectuali, în ace­laşi timp, activitatea noastră este cunoscută întregii societăţi. Pen­tru că, într-un fel sau altul, fie­care membru al societăţii noas­tre se bucură de binefacerile învăţămîntului. Nu spun nici o noutate, e la îndemîna oricui să constate că şcoala românească cunoaşte o dezvoltare fără pre­cedent în istoria acestui popor însetat de cultură. Personal, în calitate de profesor particip de mai bine de două decenii la în­făptuirea acestei dezvoltări care urmează, în principal, două di­recţii : cuprinderea pe toate trep­tele învăţăturii a tinerei genera­ţii, efect al largului democratism al învăţămîntului nostru şi pro­filarea sa după nevoile econo­miei şi culturii socialiste, ceea ce înseamnă asigurarea unui carac­ter ştiinţific şi totodată, modern procesului de învăţămînt la toate nivelele. Totul — tabloul optimist al mersului şcolii, preţuirea de care ne bucurăm — ne creează infini­te obligaţii profesionale şi mora­le. Şi mi se pare o chestiune de conştiinţă — conştiinţă comu­nistă — să răspundem comanda­mentelor sociale ale profesiunii noastre. Tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU sintetiza, de „Ziua învăţătorului", obligaţiile noas­tre de dascăli: „Dumneavoastră Învăţătorilor, profesorilor din în­văţămîntul de toate gradele vă revin sarcini măreţe. Aveţi o mi­siune nobilă — aceea de a ajuta pe copii, tineretul patriei noas­tre să-şi însuşească cele mai înal­te cuceriri ale ştiinţei şi culturii, să se pregătească pentru ca mîi­­ne, în orice loc de activitate, să-şi poată aduce contribuţia ac­tivă, calificată la desăvîrşirea orînduirii noastre socialiste, la crearea condiţiilor pentru făuri­rea treptată a societăţii comu­niste în România". Odată cu îndrumările de preţ pe care le primim pentru activi­tatea noastră de fiecare zi, par­tidul ne creează şi cadrul adecvat de a realiza în şcoală şi faculta­te formarea generaţiilor de tineri ce ne sunt încredinţate. Nu e ne­voie să facem apel la statistici şi fapte prea îndepărtate ; mă gîndesc numai la ce a însemnat pentru învăţămînt şi, implicit, pentru profesori, anul 1988. Anul şcolar şi universitar 1968- 1969 a debutat sub cele mai bune auspicii. Directivele C.C. al P.C.R. cu privire la dezvolta­rea învăţămîntului şi noua Lege a învăţămîntului care stă la te­melia desfăşurării întregii acti­vităţi a şcolii de toate gradele, elaborate pe baza sarcinilor trasate de Congresul al IX-lea şi de Conferinţa Naţională a parti­dului constituie o sinteză a pre­zentului şi viitorului şcolii româ­neşti. încercăm un sentiment de mîndrie că, astăzi, prin genera­lizarea învăţămîntului obligato­riu de zece ani, ca şi prin toate perfecţionările care au fost adu­se procesului instructiv-educativ, ţara noastră se numără în riodul ţărilor cu un nivel ridicat al în­văţămîntului pe toate treptele sale. Acest sentiment de mîndrie se concretizează intr-o mai mare angajare a dascălului în slujba şcolii, căci, în ultimă instanţă, valoarea unei şcoli poartă pece­tea valorii corpului său profeso­ral. Aprecierea nu-mi aparţine, ne onorează cu ea însuşi parti­dul, şi o găsim încă o dată con­semnată în Salutul adresat de conducerea de partid şi de stat cadrelor didactice și elevilor la (Continuare in pag. a IV-a)

Next