Scînteia Tineretului, februarie 1969 (Anul 25, nr. 6128-6152)

1969-02-01 / nr. 6128

ADÂNCIREA CONTINUĂ A DEMOCRATEI SOCIALISTE - PREOCUPARE FUNDA­­ MENTALĂ A PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Eveniment de amplă Însem­nătate în viaţa politică a Ro­mâniei, momentul alegerilor de la 2 martie constituie o nouă, elocventă şi puternică afirmare a democratismului socialist — trăsătură esenţială şi izvor de vitalitate şi forţă al societăţii noastre în plin avînt, însăşi campania electorală, organizată, sub conducerea Partidului Co­munist Român, de Frontul Uni­tăţii Socialiste şi marcată de o puternică efervescenţă politică şi de muncă, reprezintă, prin toate datele sale, prin intensa mobilizare a maselor largi la conducerea treburilor de stat şi obşteşti, la a-şi spune cuvîntul în toate problemele de impor­tanţă majoră care decid mersul înainte al societăţii noastre, o grăitoare ilustrare a lărgirii şi adîncirii continue a democraţi­ei socialiste în patria noastră. Democraţia socialistă a căpă­tat, în conştiinţa poporului nos­tru, dimensiunea uneia din cu­ceririle fundamentale ale revo­luţiei, valoarea etico-politică de simbol al libertăţii şi egalităţii în drepturi a tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, in­diferent de naţionalitate, înfră­ţiţi sub steagul aceluiaşi ideal. Şi e firesc să fie aşa, pentru că socialismul şi democraţia sunt inseparabil legate; democraţia intră în însăşi raţiunea existen­ţei socialismului, orice violare adusă principiilor democratice reprezentînd, în concepţia parti­dului nostru, un prejudiciu şi, în ultimă instanţă, o ameninţare pentru fiinţa socialismului. De­mocraţia şi afirmarea ei tot mai deplină reprezintă o lege a exis­tenţei socialismului. Tocmai de aceea, partidul nostru, prin în­treaga sa activitate, orientează dezvoltarea societăţii româneşti pe făgaşul adîncirii continue a democratismului orînduirii noas­tre. „Procesul de edificare a noii orînduiri — subliniază to­varăşul Nicolae Ceauşescu — a fost însoţit de o tot mai inten­să participare a oamenilor mun­cii la dezbaterea şi soluţionarea problemelor generale ale locali­tăţilor unde trăiesc, precum şi ale întregii ţări. Experienţa a­­cumulată de mase în conducerea treburilor obşteşti, în gospodă­rirea oraşelor şi comunelor, constituie un bun de mare preţ al societăţii noastre, un bogat izvor de tărie şi vitalitate al o­­rînduirii socialiste". Generată de triumful deplin şi definitiv al socialismului, de­mocraţia şi-a găsit, in noua noastră orînduire, posibilitatea afirmării ei autentice, plenare, prin faptul că au fost înlătura­te acele obstacole obiective ca­re, în vechea societate burghe­­zo-moşierească nu îngăduiau realizarea ei efectivă, oricît de „liberale", „democratice" ori „naţionale" se intitulau partide­le istorice şi oricît de bine in­tenţionate ar fi fost unele per­soane din conducerea societăţii româneşti de odinioară. Genera­ţiile mai vîrstnice îşi aduc bine aminte de sensul real al „de­mocraţiei" burgheziei şi moşie­­rimii, cu tot cortegiul ei de în­grădiri pentru oamenii muncii. In spatele „luptelor electorale" se ascundea făţărnicia unui re­gim social în care partidul ajuns ION IUGA (Continuare în pag. a TV-a) n­n HĂRNICIŢI de ILIE TĂNĂSACHE La cei 27 de ani ai săi, utecistul Gurău Iftemie din comuna Independenţa — ju­deţul Galaţi, l-a mai apucat pe Nela Matei, un consătean inimos jucînd la cămin Mi­cuţa, sau brîul, şi aducînd acestei aşezări din fertila luncă a Siretului premii şi stimă. Nu l-a mai apucat însă cîntînd pe Neculai Sto­­ian, om trecut de 50 de ani care cu peste două de­cenii în urmă uluia pe ascul­tători cu vocea sa de bariton voce ajunsă la cinstea de a fi purtată pe calea undelor pe întregul cuprins al ţării. Ne­culai Stoian este astăzi mem­bru cooperator harnic, dar parcă vocea l-a mai lăsat şi nu mai are îndrăzneala de altădată de a urca pe scenă. Cu alte cuvinte, Gurău Ifte­mie e un „cadru nou“ după expresia încetăţenită în par­tea locului. „în ultimii ani — spune profesorul Iordache Bîrsan, directorul căminului cultural din „Independenţa“ — 256 mii de ţărani coopera­tori de aici au fost promovaţi în funcţii de răspundere. Şefi de echipă, brigadieri, conta­bili ş.a.m.d. Gurău Iftemie e unul dintre aceştia. Şi încă un amănunt: la 50 de elevi, ce absolvă şcoala generală din comună, 40 merg la liceu, la şcoli profesionale cu pro­fil tehnic etc. Gurău s-a nu­mărat şi el pînă de curind în acest procent...“. Reţinem această remarcă. La 27 de ani, tînărul despre care vorbim e tehnician şi răspunde de sectorul viticol al cooperativei. „ A învăţat în aceşti ani. A învăţat cu o am­biţie, fără cusur. E primul in­telectual din familie a­pă­(Continuare in pag. a ll-a) ÎN PAG. A 4-A: ÎN PAG A 5-A: IDEI SI REPERE Semnificaţia debutului la catedra şcolii ÎNPAG.A 7-A: • o echipă „renovata şi seducătoare"? Angelo Niculescu răspunde la 6 întrebări despre perspec­tivele echipei naţionale de fotbal. 1 Gft !UN NOU CARTIER de LOVÁSZ GÉZA Acum doi ani, in acele săptămîni cină fiecare ama­tor de teatru — public sau critic, dramaturg sau sim­plu ziarist — urmărea cu atenţia încordată viaţa tea­trului, întrebîndu-se cum va fi repertoriul de anul vii­tor, cu ce forţe se întăreşte echipa de bază a teatrului, deci in acele zile de octom­brie şi noiembrie, s-a năs­cut un nou nume. Atunci am aflat că o cheamă Ileana Dunăreanu, cea mai tînără actriţă a secţiei ro­mâne a Teatrului de stat din Tg. Mureş. Mai mult, am aflat şi primul rol al ei. Oarecum, aşa a ajuns tinăra actriţă la „cunoştinţa publică". Este foarte greu să scrii o schiţă de portret despre o actriţă cu o activitate de 2 ani fiindcă drumul par­curs este mult prea scurt pentru a putea fi apreciat cu adevărat. Ceea ce ne de­monstrează pe scenă Ileana (Continuare în pag. a II-a) ŢARA SE PREGĂTEŞTE DE ALEGERI TINERI SCRIITORI PREZINTĂ CANDIDAŢII GENERAŢIEI LOR mms ÎN com de MANOLE AUNEANU Se întîmplă uneori ca, vrind să scrii despre omul pe care îl cunoşti îndea­proape, condeiul să se sfi­­ască. In cazul lui Dumitru Gheorghişan, temerea mea se justifică şi pentru că bio­grafia sa, în general lipsită de spectaculozitate, are nevoie nu atît de cuvinte, cît mai ales de acea armo­nie de culori cu care picto­rii fac să explodeze din pastel lumina. Vreau să spun că omul care mi-a inspirat aceste rînduri nu dă buzna în re­portaj, cu fapte ieșite din comun, e mai degrabă un personaj ce t­rebuie privit pe dinăuntru, fiindcă ade­văratele valenţe se află în caracterul său, în conştiinţa că menirea lui este de a sluji cauza partidului, a po­porului muncitor. Pentru un scriitor, Dumitru Gheor­ghişan nu este tipul erou­lui antrenant decît într-un singur moment: atunci (Continuare în pag. a ll-a) ÎN PAG. | A 3-A: | Aproape UN SFERT DIN | BUGETUL STATULUI | NQSJRll - 11MNIJARRJL LEI — e DESTINAT I ACȚIUNILOR SOCIAL- | CULTURALE | TOTUL | PENTRU I OM | Trimișii noștri speciali transmit: Comuna Bucov, pa­­rpt. mai- dAstr­aha.­ms su­­burbie a Ploieştiu­­lui, de care nu o desparte decît cîţiva kilometri şi de care o uneşte o excelentă şosea asfaltată, stră­bătută cu regulari­tatea transportului urban de o linie da autobuze. De o par­te şi de alta a şose­lei, case noi una lin­gă alta, ridicate în cel mai autentic stil românesc din zona de deal şi sub­­deal. Printre mulţi­mea chemărilor Fron­tului Unităţii Socia­liste, aşezate gospo­dăreşte pe gardurile ogrăzilor am deslu­şit o înştiinţare care spune că , în cir­cumscripţia electora­lă nr. 3 pentru ale­gerile de deputaţi nr. ’VT­Ă-N,, candidea­­ză Mişcă Costin, pre­şedintele cooperati­vei agricole de pro­ducţie Bucov. Faptul ni s-a părut semnifi­cativ pentru viaţa comunei, pentru noua ei demnitate, pentru valorile rurale, laten­te, descătuşate abia în aceşti ani. Ce loc ocupă oare viaţa preşedintelui C.A.P. în destinul nou al comunei, şi al locui­torilor ei, încît cetă­ţenii din Bucov, Va­lea Călugărească, sa­lariaţii Rafinăriei nr. 1 şi ai întreprinderii de transport Ploieşti, au decis în unanimi­tate să-l desemneze drept candidatul lor în marele for legis­lativ al ţării ? Este un bun gos- Tndan, ursu năsapina, un petrolist de la Ra­finăria nr. 1. C.A.P. Bucov este una din cele mai bogate din această parte a ţării. La buna organizare a muncii în coopera­tivă, o contribuţie importantă a adus-o preşedintele Mişcă, prin competenţa pro­fesională, şi dragos­tea pentru avutul co­lectivităţii. Răspunsurile se a­­dunau şi astfel a­­flăm că în 1968 coo­peratorii au avut un cîştig net de 50 lei GH. ISTRATE A. TOMA (Continuare in pag. a­­ll-a) BUCOV Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXV, SERIA II, NR. 6128 8 PAGINI — 30 BANI SÎMBĂTĂ 1 FEBRUARIE 1969 In editura politica a APĂRUT: NICOLAE CEAUŞESCU Cuvintare la Plenara Consiliului Uniunii Na­ţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie 28 ianuarie 1969 Lucrare­a a apărut într-un tiraj de masă. ANSAMBLURILE ARTISTICE ALE TINERETULUI Ideea constituirii unor formaţii proprii în cadrul organizaţiei U.T.C. face parte din acele iniţiative fertile, cu implicaţii ime­diate şi de perspectivă pentru succesul activităţii cultural-educative in rîndul tineretului. Ea vine în întîmpinarea unor necesităţi reale şi a dorinţei unanime a tinerilor. Fără îndoială, şi pînă acum, chiar dacă sporadic şi întîmplător, organizaţiile U.T.C. au iniţiat acţiuni de acest gen. Organizarea sistematică se impune însă, şi soluţia ideală este declanşarea unui efort pentru o mişcare culturală largă. Problema este cum se începe: soluţia cea mai fericită şi realistă se află, aşa cum o dovedesc cele ce urmează, în constituirea unor colective artistice puternice, care să devină nuclee şi catalizatoare ale unor acţiuni culturale şi artistice pentru tineri, impunind o modalitate constantă şi un prestigiu de durată. Rolul acesta de pionierat şi l-au asumat ansamblurile tineretului. Închegate deja sau aflate în ultime faze de constituire, ele şi-au dovedit valabilitatea prin audienţa de care s-au bucurat printre tineri. Există însă multe impedimente (şi cele mai multe nu de neînlăturat) care pun încă semne de întrebare asupra bunei desfăşurări a activităţii lor. Tocmai ana­liza acestor dificultăţi face obiectul anchetei noastre în mai multe oraşe ale ţării. La Arad şi Timişoara „se măsoară" 1ft. nuilfilo­m­­on hu „se croieşte" niciodată împrejurările care au dus la eşecul intenţiilor de constituire a unui ansamblu al tineretului la Arad şi Timişoara sunt ilustrative pentru dificultăţile care au fost întîmpinate în majoritatea ora­şelor. La Arad, ansamblul există doar între coperţile caietului de dictando pe care tov. Borbea Octavian, secretar cu propagan­da şi cultura la Comitetul muni­cipal Arad al U.T.C., îl are în sertar. Ni se spune că, în urma popularizării făcute printre tinerii din între­prinderi şi instituţii („elevi nu voiam în ansamblu, pentru că pe perioada vacanţei ne-ar fi descompletat formaţiile“), peste 150 de tineri au solicitat să intre în ansamblu. „Rareori la o ac­ţiune a organizaţiei U.T.C. s-a răspuns cu atîta entuziasm şi promptitudine ca acum". Atunci, ItV­W -U ifvj­i. "VkAAflEX-fază de catalogare într-un caiet ? „Care a fost problema care ne-a făcut să ne oprim aici ? — ne explică tov. Rus Vasile, secre­­tar al comitetului municipal. A fost lipsa unei încăperi în care să facem repetiţii. Am fi avut bani pentru instrumente (anul trecut am strîns 180 000 lei prin muncă patriotică) dar nu aveam nevoie de ele pentru că, repet, nu aveam unde face repetiţii. E adevărat ce spuneţi : am fi putut solicita unui club dintr-o între­prindere (sunt şapte cluburi în Arad — n.n.) dar tovarăşii de la sindicat se lasă greu şi chiar dacă i-am fi putut convinge, nu se poate merge pe bază de înţe­legere. Din cîrpeli nu se poate face treabă şi noi nu trebuie să ne compromitem ; doar ne pu­nem obrazul în faţa tinerilor". Luciditate sau delăsare ? Luci­ditate — dacă dîndu-ţi seama că nu poţi să faci o treabă, nu te apuci de ea. Delăsare — dacă nu vezi —­­sau te faci că nu vezi) toate posibilităţile. Un pro­verb spune că trebuie să masori de trei ori şi să croieşti o dată. Dar să croieşti... odată pentru că altfel nu ajungi niciodată să faci costumul. Altminteri n-ar mai fi sfat pentru croitori buni, ci pentru cei leneşi. (In paran­teză trebuie spus că prea „se mă­soară" îndelung aici, la Arad. Mi s-a vorbit de intenţia înfiinţării unui club­ bar. Dar acest club­­bar nu va fi ca în alte părţi, aşa, o improvizaţie, ci ceva ca în basme, la care cei de aici s-au gîndit şi s-au gîndit şi dacă nu s-au apucat de treabă, se mai gîndesc şi acum, fericiţi pînă la adinei bătrâneţi). Dacă tovarăşii de la Arad se tem de greşeli, să continue aşa, pentru că nu vor „greşi“ niciodată , lucrurile care lipsesc cu desăvîrşire sunt... su­blime. La Timişoara, faţă de Arad, s-a făcut un pas în plus. Listele au fost triate şi în urma unui concurs desfăşurat în octombrie 1967 au fost selecţionaţi vreo 60 de tineri, s-au făcut 2­3 repeti­ţii pe unde s-a putut şi apoi, din lipsa unui spaţiu unde să se con­tinue repetiţiile, s-a sistat totul. „Au fost «cedaţi» casei de cul­tură din Timişoara", ne declară tov. Şulea Lucian, secretar cu propaganda și cultura la SABIN BORCAN (Continuare în pag. a V-a) TINERII DIN JUDEŢUL ILFOV, IN PRIMELE RINDURI ALE DEZVOLTĂRII COOPERA­TIVELOR AGRICOLE DE PRODUCŢIE Cooperativele agricole din Tărtăşeşti, Vînătorii Mari şi Gurbă­­neşti, din judeţul Ilfov, deşi situate la zeci de kilometri între ele, se poate, totuşi, aprecia că din cel puţin trei motive se aseamănă : hărnicia oamenilor, rezultatele bune obţinute pe linia creşterii pro­ducţiilor medii şi a veniturilor, hotărîrea ca prin întreaga muncă desfăşurată, prin punerea în valoare a resurselor economice şi na­turale de care se dispune, să ridice rapid nivelul realizărilorS-a desprins cu claritate acest lucru din discuţiile avute cu cîţiva dintre făuritorii succeselor de pînă acum. OBIECTIV IMEDIAT depăşirea rezultatelor actuale Cînd spun acest lucru — ne mărturisea ION DECU, ajutor contabil la cooperativa agricolă „Munca" din Gurbăneşti şi secre­tar al comitetului comunal al U.T.C. — am în minte două rea­lităţi : ce a fost şi ce este cîmpul cooperativei noastre. Am pornit de jos, de la patruzeci şi cinci — cincizeci de duble de grîu şi cam tot atîta porumb la hectar şi am ajuns, anul trecut, la dublu şi res­pectiv triplu. In primul an după cooperativizarea agriculturii co­munei, fiecare sută de hectare ne-a adus ceva mai mult de o sută de mii de lei venituri, iar în 1968 cifra s-a ridicat la mai bine de patru sute de mii Iei. — La obţinerea acestor rezul­tate, cu ce a contribuit organi­zaţia U.T.C., tineretul ? — Cu tot ce a făcut. In zoo­tehnie au lucrat încă de la în­ceput foarte mulţi tineri. In ul­timii trei ani şantierul cu cea mai largă participare a noastră, a tinerilor, a fost terenul cuprins în planul de amenajări pentru irigaţii. Permanent, cei 192 de utecişti, chiar dacă lucrau în zootehnie, în legumicultură, sau la birou, în orele libere şi-au ală­turat eforturile celorlalţi tineri, ale tuturor membrilor coopera­tori şi au amenajat trei sute două­zeci de hectare. Concomitent, participarea permanentă la mun­că a polarizat întreaga activitate a organizaţiei, a tinerilor. Aşa se face că anul trecut, de pildă, numărul mediu de zile muncă e­­fectuat de către tineri întrece cu E este o sută numărul minim sta­­ilit prin planul de producţie. GH. FECIORU (Continuare în pag. a Vil-a) ION DECU CONSTANŢA GRIGORE

Next