Scînteia Tineretului, mai 1970 (Anul 26, nr. 6518-6541)
1970-05-04 / nr. 6518
SUB STEAGUL GLORIOS AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, TINARA GENERAŢIE A SĂRBĂTORIT ZIUA DE 1 MAI ANIMATĂ DE DORINŢA FIERBINTE DE A PARTICIPA PLENAR LA OPERA DE ÎNFLORIRE A PATRIEI! întreaga ţară a sărbătorit ziua de 1 Mai într-o atmosferă de entuziasm tonic, cu hotărîrea de a obţine noi succese în nobila operă de edificare pe pămîntul patriei noastre a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Demonstraţiile oamenilor muncii, mitingurile şi adunările festive din cele mai importante centre urbane ale judeţelor ţârii au prilejuit şi în acest an o manifestare fierbinte a adeziunii poporului nostru la politica înţeleaptă a partidului, o exprimare clară a încrederii lui în viitorul socialist al patriei şi, totodată, a voinţei lui neclintite de a întări, în spiritul ideilor internaţionalismului proletar, prietenia şi colaborarea frăţească dintre oamenii muncii români şi popoarele tuturor ţărilor socialiste, pentru unitatea clasei muncitoare, a partidelor comuniste şi muncitoreşti din lumea întreagă. Simbolul sub însemnul căruia s-au desfăşurat amplele noastre festivităţi a fost acela al muncii paşnice, creatoare de valori şi perspective, prestată cu încredere şi abnegaţie în forţa reunită a unor oameni eliberaţi de exploatare, stăpîni pentru totdeauna pe destinul lor. Uratele ale căror efluvii s-au împletit în pieţele oraşelor noastre au fost, totodată, un călduros omagiu adus Partidului Comunist Român, Comitetului său Central, în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, liniei sale politice clarvăzătoare, care ne conduce spre noi izbînzi, întru înflorirea continuă a patriei. DRAPELELE ENTUZIASMULUI PE MARILE PLATFORME ALE CREAŢIEI (Citiţi în pagina a ll-a reportajul : La cluburile tineretului, în parcuri, pe estrade MILIOANE DE TINERI AU SERBAT DEBUTUL LUI MAI) Dimineaţa zilei de 1 Mai a reunit în "Piaţa "Victoriei din CLUJ peste 50 000 de oameni ai muncii care, printr-o demonstraţie însufleţită, au dat glas unităţii lor impresionante în jurul partidului, în jurul conducerii sale în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Coloanele împînzite de steaguri tricolore şi roşii, lozinci, care alegorice şi grafice sugestive au solidarizat într-un mic şuvoi Clujul muncitoresc şi Clujul universitar, oraşul înfăptuirilor creatoare şi oraşul unei înalte spiritualităţi. Mii de cetăţeni români, maghiari şi germani, într-un elogiu adus patriei comune, au raportat partidului succesele colectivelor lor de muncă, hotărîrea lor de a-şi spori eforturile pentru a îndeplini cu succes sarcinile izvorîte din documentele celui de-al X-lea Congres al partidului. Ardoarea cu care au manifestat miile de studenţi din oraşul de pe malurile Someşului a exprimat, şi în acest an, recunoştinţa fierbinte a viitorilor ingineri, medici şi profesori pentru grija cu care sunt înconjuraţi de către partid şi stat, mîndria lor de a fi făuritorii de mîine ai celei mai înalte civilizaţii pe care a cunoscut-o România în întreaga ei istorie. La TURNU SEVERIN, în lumina virtuală pe care o iradiază giganticele structuri ale sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier“, s-au întîlnit în aceleaşi coloane constructorii tuturor marilor obiective energetice ale cincinalelor noastre, oameni care, trecuţi prin şcolile cutezanţei de la Bicaz şi Argeş, au descins pe aceste meleaguri pentru a edifica una dintre cele mai îndrăzneţe construcţii de pe continent. în primele rînduri ale acestor fluvii de veterani, în paralel cu marele fluviu pe care îl zăgăzuiesc, au păşit cei mai tineri constructori ai „Porţilor de Fier“, brigadierii şantierului naţional al tineretului, în cunoscutele lor uniforme albastre. Demonstraţia de la GALAŢI, oraş pe care împlinirile politicii partidului nostru l-au consacrat ca pe o veritabilă citadelă a oţelului, a fost deschisă de constructorii şi siderurgiştii marelui combinat de pe malurile Dunării. La rîndul lor, constructorii de nave au raportat prin cifre sintetice rezultatele pe care le-au obţinut în producţie, hotărîrea lor de a înzestra porturile noastre cu nave tot mai moderne, mai sigure în exploatare, la nivelul mondial pe care l-a atins aceas(Continuare în pag. a ll-a) La Buzău, ca şi în toate colţurile patriei noastre, participanţii la demonstraţia de 1 Mai şi-au manifestat încrederea în politica internă şi externă a partidului nostru, hotărîrea de a transpune în fapte programul stabilit de Congresul al X-lea al partidului 1 Mai 1970 ! Pentru a 80-a oară de la instituirea sa ca zi internaţională a celor ce muncesc, străvechiul Arminden şi-a fluturat aripa florală peste pămîntul românesc. Momentul, jubiliar, a constituit, pentru oamenii muncii din patria noastră, un prilej de emoţionantă scrutare a timpului istoric, de firească mîndrie, îndreptăţită de gîndul că, încă de-acum opt decenii, clasa noastră muncitoare, aflată la începutul drumului ireversibil al afirmării sale politico-sociale, a ştiut să înalţe, cu hotărîre şi entuziasm, peste ceremonialul tradiţionalelor maiale, flamura roşie a luptei proletare, vădindu-şi , astfel, încă de la sfîrşitul veacului trecut, înaltul spirit internaţionalist, spirit sub semnul căruia avea să se desfăşoare, an de an pe aceste pămînturi — fie în condiţiile crîncenelor bătălii de clasă, fie în acelea ale îndîrjitei lupte paşnice de edificare a construcţiei socialiste — ziua de 1 Mai. Zi pe care poetul Tradern o numise, într-unul dintre primele poeme dedicate, în lume, evenimentului : „A muncit sfîntă sărbătoare“. 1 Mai 1970 ! Vizionar, poetul socialist român scrisese: „Din idealurile noastre, / O, visători flămînzi şi goi, / Vor răsări ca nişte astre / Senine lumi cu oameni noi.“ Imaginea generoasă a viitorului astfel prefigurat cu opt decenii în urmă, ne-a oferit, la cel de-al 26-lea 1 Mai pe care poporul nostru şi l-a înscris, recent, în cartea noii sale istorii, — istoria timpului socialist — prilejul unei confruntări cu prezentul, pe cît de emoţionantă pe atît de bogată în sensuri... 1 Mai, „a muncit sfîntă sărbătoare“, zi a solidarităţii celor ce muncesc de pe întreg pămîntul, s-a desfăşurat, şi în acest an, pe tot cuprinsul patriei noastre, sub semnul deplinei unităţi a întregului popor în jurul Partidului Comunist Român, sub semnul mîndriei faţă de realităţile unui bilanţ de muncă pe cît de rodnică în rezidatele ei concrete pe atît de însufleţitoare în ceea ce priveşte perspectivele de viitor. Oamenii muncii din toate colţurile ţării, români, maghiari, germani sau de alte naţionalităţi, cu toţii investiţi, prin înţeleaptă politică a partidului, cu îndatoriri şi drepturi depline faţă de edificarea patriei socialiste, oameni noi, constructori de nădejde ai uneia dintre acele senine lumi pe care le visa poetul, pe care le-au visat generaţii şi generaţii de luptători pentru o nouă orînduire, pentru dreptate socială, s-au înfăţişat, în coloanele sau în adunările festive dedicate lui 1 Mai 1970, aducînd cu ei — înscrisă pe pancarte și grafice, pulsînd în multicolorul fla- PETRE DRAGU (Continuare în pag. a II-a) mUm generoasă A PREZENTUL Zile de sărbătoare, zile de afluenţă pe străzile , în parcurile Capitalei ÎN PAG. A 3-A: • AU MAI RĂMAS 7 ZILE BUNĂ LA FINALA „CROSULUI TINERETULUI" • Clubul suporterilor echipei naţionale — interviu cu ANGELO NICULESCU — • Alte ştiri şi informaţii privind disciplinele : box, rugby, atletism, baschet Covaci în atac. El a „forţat“ victoria dinamoviştilor, dar Zilberman, în formă bună, a reușit să-l tempereze... Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST 4 PAGINI — 30 BANI LUNI 4 MAI 1970 ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6518 Voioşia a însoţit tot timpul uriaşele coloane de muncitori, funcţionari, elevi şi studenţi din Timişoara ZIUA MUNCII ONORATĂ PRIN NOI REALIZĂRI ÎN MUNCĂ PE OGOARELE ŢĂRII Oamenii din partea locului, cei mai în vîrstă, cu greu îşi amintesc de un timp atît de puţin prielnic semănatului. Sosirea cu întîrziere a primăverii, ca şi ploile frecvente i-a determinat pe mecanizatorii judeţului Timiş să-şi prelungească dialogul cu pămîntul, i-a obligat să apeleze la orice amănunt ori şiretlic pentru a mai smulge cîteva hectare celor peste 100 000 destinate în acest an porumbului numai în cooperativele agricole de producţie. Aşa se face că la 1 Mai în timp ce zecile de mii de demonstranţi din oraşul Timişoara şi celelalte oraşe, raportau ţării realizările obţinute, în timp ce graficele lor pretutindeni relevau importante sporuri de producţie peste plan, mecanizatorii împreună cu cooperatorii judeţului se aflau mobilizaţi pe loc, în primele ceasuri ale dimineţii, împreună cu tovarăşul director adjunct inginerul N. Gherescu, de la Direcţia agricolă judeţeană, am făcut un prim popas la Topolovăţul Mare. La sediul I.M.A. singurul om pe care l-am mai putut prinde, dar mai ales reţine pentru cîteva minute, a fost tovarăşul inginer Romică Stamatoiu, directorul unităţii. „Utilajele noastre deservesc 22 de C.A.P.-uri cu o suprafaţă totală de 27 000 hectare. în prezent, continuăm încă să lucrăm stînjeniţi de excesul de umiditate“. Am adus vorba despre tineri, „îmi vine greu să vorbesc I. OANCEA (Continuare în pag. a lll-a) Ne aflăm în cea mai mare oţelărie hunedoreană, pe porţile căreia se revarsă anual un fluviu de oţel cu un „debit“ de aproape 3 milioane tone. Schimbul e condus de tînărul inginer Gheorghe Amitideloaie, ajutat de colegul şi prietenul său, inginerul Cristian Boiangiu, tehnologul secţiei. Misiunea pe care o au e dificilă şi plină de răspundere. — N-am putut participa la demonstraţie, ne-a declarat inginerul Amitideloaie, dar oţelarii din coloane sînt mesageri şi ai gîndurilor noastre. Rămînînd aici vrem să cinstim „ziua muncii“ prin planificare iar restul de 12 au fost toate încadrate în grafice. Se cuvine să adăugăm că toate şarjele elaborate la cuptorul 6, deservit în schimbul de dimineaţă de tînărul topitor şef Teodor Sabău, au fost „premature“ cu zece — patruzeci minute, ceea ce a adus alte tone de metal în plus. Aproape jumătate din metalul produs posedă caracteristici fizico-mecanice superioare, mult solicitate de către uzinele prelucrătoare din ţară şi de pe alte meridiane ale globului, unde oţelul hunedorean a devenit o marcă de prestigiu. E şi acesta un simbol al solidarităţii şi prieteniei care în citadelele jocului nestins muncă, aducînd prinos marii sărbători nu flori, ci tone de oţel. într-un mod asemănător şi-au propus să sărbătorească ziua de 1 Mai şi schimburile următoare, conduse de inginerul Vasile Abrudean şi Mihai Cheţan, plecaţi doar de cîţiva ani de pe băncile facultăţilor. A lucra într-o asemenea zi a însemnat pentru ei o cinste dar şi o datorie. La predarea ştafetei din nou lui Gheorghe Amitideloaie s-au consemnat realizările în cronica zilei sărbătorite. De la cuptorul nr. 3, unde l-am întîlnit pe tînărul topitor şef Ariton Bucur, 1 Mai a primit în dar 100 tone de oţel peste plan , de la cuptorul 6 — alte 50 tone, iar de la „7“ încă 40 tone. 5 şarje au fost elaborate într-un timp mai scrut decît ce le leagă pe oameni chiar şi atunci cînd distanţele nu le permit să se cunoască. La acestea am mai putea adăuga încă o cifră : 800 tone. Deşi va fi trecută în contul altei date din calendar, ea îşi află geneza tot în prima zi a lui mai. La ora zero, cuptorul nr. I a intrat în reparaţie mijlocie planificată. Pentru demolare a fost fixat timpul de 78 ore. Atacînd lucrările frontal încă de la miezul nopţii, la ora demonstraţiei oamenii au ieşit cîteva minute pe platforma oţelăriei pentru a-şi privi tovarăşii şi a-i asigura în gînd, că lipsa lor din coloane va fi compensată din plin prin prezenţa lor aici. La capătul a două zile de mun(Continuare in pag. a lll-a) Dezaprobare şi protest în întreaga lume după escaladarea intervenţiei S. D.in Indochina Cu un sentiment de indignare, protest şi vie dezaprobare a aflat poporul şi tineretul nostru ca şi opinia publică internaţională hotărîrea anunţată joi seara de preşedintele Nixon de a trimite trupe americane din Vietnamul de sud, pentru ca împreună cu unităţile saigoneze, să întreprindă operaţiuni militare pe teritoriul Cambodgiei. Începînd din chiar momentul cînd preşedintele S.U.A. îşi anunţa hotărîrea într-o declaraţie radio-televizată, trupele americano-saigoneze au pătruns adînc în teritoriul Cambodgiei. Puternice efective care, potrivit ultimelor evaluări ale agenţiilor de presă, se ridică la circa 50 000 de oameni, cuprinzînd unităţi blindate şi aeropurtate, sprijinite de masive formaţiuni de avioane de luptă şi bombardament continuă atacul, aducînd moarte şi distrugeri în întregi provincii ale Cambodgiei. Intervenţia americano-saiganeză în Cambodgia reprezintă în mod clar, o escaladare a agresiunii S.U.A. în Indochina, o extindere a războiului dus de ani de zile împotriva poporului vietnamez şi laoţian şi asupra poporului cambodgian, asupra Cambodgiei care a promovat consecvent o politică de neutralitate şi independenţă. Ne găsim astfel în faţa unei flagrante şi grave violări de către Statele Finite a normelor celor mai elementare ale dreptului internaţional. Este clar că intervenţia în Cambodgia nu poate duce decît la agravarea serioasă a situaţiei în Indochina şi în întreaga Asie de sud-est, generind pericole pentru pacea mondială. Este firească dezamploarea energică pe care actul agresiv al intervenţiei americane în Cambodgia a stîrnit-o pe toate meridianele, inclusiv în Statele Unite. Guvernul Republicii Democrate Vietnam a dat publicităţii o P. NICOARA (Continuare în pag. a IV-a)