Scînteia Tineretului, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 6801-6826)
1971-04-01 / nr. 6801
RITMUL DE LUCRU NU JUSTIFICĂ OPTIMISMUL UNOR CONSTRUCTORI In zona industrială sudică a municipiului Tg. Mureş întreprinderea de construcţii-montaj Cluj este angajată într-o lucrare deosebit de importantă : extinderea Fabricii depielărie şi mănuşi. In spatele profilului impunător al acestei unităţi şantierul ar putea trece neobservat. Intrînd însă în incinta sa descoperim freamătul caracteristic al muncii pentru materializarea în intervalul unui singur an a unor investiţii totalizînd peste 30 milioane lei. In prezent, fabrica de pielărie şi mănuşi cu o existenţă de numai trei ani de zile, are o capacitate de 1 500 000 perechi mănuşi pe an la care se va adăuga prin extinderea spaţiilor existente, încă un milion perechi. Termenul de dare în funcţiune a noii capacităţi este prevăzut pentru trimestrul I al anului 1972. Debutul nu a fost prea optimist. Planificată iniţial pentru începuturile trimestrului IV al anului trecut, lucrarea a demarat cu două luni mai tîrziu. Interesîndu-ne dacă sunt asigurate condiţiile necesare pentru îndeplinirea integrală a planului de investiţii pe anul curent, tovarăşul Sebő Ioan, reprezentantul beneficiarului pe şantier, a preferat să ne răspundă prin înfăţişarea rezultatelor obţinute în trimestrul I, perioadă în care întîrzierile înregistrate anul trecut au fost recuperate în întregime. Bilanţul financiar nu s-a încheiat dar se estimează o substanţială depăşire a sarcinilor valorice. Timpul favorabil pentru construcţii în lunile ianuarie-martie a fost din plin folosit astfel încît majoritatea stadiilor fizice a fost devansată. Atelierul mecanic, de pildă, cel mai urgent obiectiv, programat ca termen la 30 iunie se află într-un stadiu final ceea ce va asigura punerea lui în producţie mult mai devreme. S-a început, de asemenea, înainte de grafic extinderea tăbăcăriei şi au fost atacate celelalte obiective principale cu excepţia secţiei de confecţii unde proiectantul a mai rămas dator cu un plus de relaţii. Se afirmă însă cu convingere că planul de investiţii cuprinzînd pentru acest an un volum de lucrări în valoare de peste 15 000 000 lei va fi în întregime realizat. ROMULUS LAL CORNEL POGACEANU ION OANCEA (Continuare în pag. a 31-a) LA MOSCOVA CONTINUA LUCRĂRILE CELUI DE AL XXIV-lEA CONGRES AL PARTIDULUI COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE. ALĂTURI DE CORESPONDENTA PRIVIND DESFĂȘURAREA LUCRĂRILOR CELEI DE A DOUA ZILE, PUBLICAM REZUMATUL RAPORTULUI PREZENTAT IERI DE SECRETARUL GENERAL AL P.C.U.S., L. I. BREJNEV. POTRIVIT TELEGRAMELOR TRANSMISE IERI DE AGENŢIILE DE PRESA, SITUAŢIA DIN PAKISTANUL DE EST TINDE SA REINTRE TREPTAT ÎN NORMAL. ÎNTR-O CORESPONDENTA DIN HELSINKI PRILEJUITA DE ÎMPLINIREA A DOUA DECENII DE LA CONSTITUIREA ASOCIAŢIEI DE PRIETENIE FINLANDA-ROMÂNIA, SEPPO SIREN, SECRETAR AL ASOCIAŢIEI, OFERĂ CITITORILOR NOŞTRI AMĂNUNTE DESPRE ACTIVITATEA ACESTEIA ÎN CEI DOUĂZECI DE ANI DE EXISTENŢĂ ÎN SCOPUL NOBIL AL STRÎNGERII ŞI ADÎNCIRII RELAŢIILOR DE PRIETENIE DINTRE POPOARELE ROMÂN ŞI FINLANDEZ. UN INTERVIU ACORDAT PRESEI VEST-GERMANE DE MINISTRUL AFACERILOR EXTERNE AL R.A.U., MAHMUD RIAD, PRECIZEAZĂ PUNCTUL DE VEDERE AL GUVERNULUI EGIPTEAN PRIVIND CAILE DE SOLUŢIONARE A CONFLICTULUI DIN ORIENTUL APROPIAT. ÎN ECUADOR, UN GRUP DE TINERI OFIŢERI A INIŢIAT O REBELIUNE ÎMPOTRIVA GUVERNULUI PREŞEDINTELUI VELASCO IBARRA. UN COMUNICAT DAT PUBLICITĂȚII LA QUITO ANUNTA CA REBELIUNEA A EȘUAT, AUTORII EI FIIND ARESTATI. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 68016 PAGINI — 30 BANI JOI 1 APRILIE 1971 SARCINI PERMANENTE ALE STAŢIUNILOR DE MECANIZARE A AGRICULTURII . ACŢIUNI BINE GÎNDITE ŞI FERM TRANSPUSE IN PRACTICĂ Staţiunile de mecanizare a agriculturii, departe de a-şi fi schimbat doar denumirea, au devenit, începînd cu sfîrşitul anului trecut, organisme complexe, avînd sarcini bine precizate în ce priveşte raporturile cu beneficiarii, sarcini cuprinzînd, în totalitate, asistenţa tehnică de care pămînturile cooperativelor agricole de producţie, secţiile cu caracter cvasiindustrial ale acestora au nevoie, asistenţă tehnică de natură să asigure în cele mai bune condiţiuni şi la timp punctul de plecare în toate campaniile agricole ale anului, să execute lucrările agrotehnice conform cerinţelor, fără rabat la calitate sau la timp. Pornind de la această complexă realitate, staţiunile de mecanizare au un rol de prim plan în agricultura cooperatistă, întregul eşalon de forţe al celor care răspund de funcţionarea normală a staţiunilor trebuind să-şi concentreze atenţia, în îndeplinirea sarcinilor ce le revin în această nouă şi raţională viziune organizatorică. Aria de acţiune a staţiunilor de mecanizare extinzîndu-se considerabil, este de aşteptat o adaptare din mers a acestora la noile modalităţi de funcţionare, din mers, nepresupunînd nici un moment formalisme, adaptări „eşalonate“ pînă la calende, ci acţiuni bine gîndite şi ferm transpuse în NICOLAE ADAM (Continuare în pag. a V-a) Promoţia Nr. 1 a şcolii generale de 10 ani străbate ultimele luni de învăţătură dinaintea absolvirii. Doi ani în plus de şcoală au oferit celor circa 30 000 de tineri care au frecventat clasele a IX-a şi a X-a cunoştinţe aproape echivalente cu cele dobîndite de colegii lor de la liceu şi, în plus, beneficiul unui sistem de profesionalizare. în acest cadru favorabil şi-au descoperit şi cultivat aptitudini practice, s-au orientat mai sigur în alegerea unei profesii. Acum se simt îndreptăţiţi să întrebe care le va fi statutul după absolvire, în ce mod se va valorifica, pentru ei şi pentru societate, avansul de pregătire şcolară pe care îl deţin faţă de absolvenţii clasei a VIII-a. Ne-am adresat, pentru răspuns, forului cel mai autorizat — Ministerul Invăţămîntului. Am aflat că : Tranziţia elevilor de la şcoala generală la liceu este liberă cu condiţia promovării examenelor de diferenţă prevăzute în „Regulamentul liceelor de cultură generală“ şi în raport cu numărul locurilor vacante. Cu alte cuvinte, absolvenţii clasei a X-a a şcolii generale se pot prezenta pentru susţinerea examenelor de diferenţă la orice liceu care îşi anunţă locurile vacante pentru învăţămîntul de zi şi seral, cu condiţia să nu depăşească vîrsta de 17 ani, împliniţi pină la 31 XII d anul curent. Conform regulamentului, examenele de diferenţă se dau pe secţii, la disciplinele : SECTIA REALA 1) A doua limbă modernă (anii I şi II) 2) Matematică Algebra (anul II) 3) Fizica (anul II) 4) Istoria (anii I şi II) SECJIA UMANA 1) A doua limbă modernă (anii I şi II). 2) Limba latină (anii I şi II) 3) Geografia economică şi politică a lumii (anul II) 4) Istoria (anii I şi II) Examenele de diferenţă se susţin între 5—10 septembrie şi au caracter de concurs, înţeleg MARIETA VIDRAŞCU (Continuare în pag. a V-a) Ce perspective ni se deschid la absolvirea a şcolii generale ? „Nu poţi să scrii pentru oameni şi despre oameni pe care nu-i cunoşti" Convorbire cu NICOLAE DRAGOŞ Cronica Conservatorului Cronica literară Augustin Buzura ABSENŢII Imagine „de sezon“ în sala de lectură a Bibliotecii Centrale Universitare — Bucureşti. i Organizaţiile i i U.T.C. de la sate t ACTIVISTUL U.T.C. ÎNTRE INFORMA- REA CURENTĂ SI \ SPRIJINUL EFECTIV \ \ Colegii noştri de ij \ generaţie \ \ ÎNTOARCERI LA \ \ „VATRĂ" \ \ Agronomul \ \ GHEORGHE S | NICULESCU | Secţia „Melana 3“ de la Uzina de fire şi fibre sintetice — Săvineşti este dotată cu utilaj modern de uscare Foto: O. PLECAN CUM SE POATE ASIGURA CALIFICAREA Este casa de cultură „o universitate“ a timpului liber ? Oferă această instituţie specializată un program constant de activităţi instructiv-educative capabil să depăşească plafonul divertismentului obişnuit, comun? Ce trebuie întreprins pentru ca această instituţie să fie mai strîns legată de realităţile sociale, de viaţă ? Am adresat, pentru început, aceste întrebări unor tineri, unor activişti U.T.C., oameni de cultură din Suceava, Piteşti, Bacău, la curent cu activitatea şi preocupările caselor de cultură. Considerăm din capul locului că o astfel de instituţie nu-şi poate fixa, odată pentru totdeauna, profilul ci are obligaţia de a răspunde, de la o etapă la alta diferit, nevoilor spirituale, politice, artistice, distractive ale oamenilor. Dacă în răspunsurile primite se observă creşterea pretenţiilor faţă de ceea ce se face la Casa de cultură — creştere pe care trebuie să o punem în legătură cu sporirea pretenţiilor pe care însăşi viaţa socială le pune în faţa oamenilor — aceasta nu înseamnă negarea muncii pe care activiştii culturali o desfăşoară în prezent. Unele opinii, cum se va vedea, sugerează o lărgire considerabilă a ceea ce înţeleg destul de des casele de cultură prin „cultură“. Credem că asupra acestui aspect merită să se concentreze cu deosebire atenţia celor răspunzători de bunul mers al activităţii caselor de cultură. Casa de cultură din Suceava este un edificiu cultural nou. Valoarea arhitectonică a clădirii se ridică la 15 milioane lei. Personalul administrativ se compune din doi directori, un contabil, un casier, administrator, doi electricieni, 5 îngrijitoare. Ce ecou are, în general, activitatea casei de cultură ? Ing. Ion Cuşnir, secretarul comitetului U.T.C de la Combinatul de celuloză şi hîrtie. Suceava : „In ultimii cinci ani Suceava a cunoscut metamorfoze industriale deosebite care au determinat în structura populaţiei o serie de modificări substanţiale. Oraşul a primit în această vreme peste 15 000 de tineri care s-au calificat. Ce facem cu aceştia, ce le oferim în timpul liber? Punîndune aceste întrebări recunoaştem dintr-o dată rolul pe care-l joacă o astfel de instituţie, casa de cultură, în viaţa noastră socială. Desigur, casa de cultură este o instituție municipală și trebuie să răs-H*\ MARCOVICI (Continuare în pag. a 1 l-a) PARTICIPARE ŞI RĂSPUNDERE SOCIALĂ Recent a avut loc seminarul-dezbatere „Conducerea ştiinţifică de către partid, a procesului de dezvoltare multilaterală a României socialiste“, organizat de Consiliul asociaţiilor studenţeşti de la Universitatea Bucureşti. A gindi pentru clipa prezentă şi a gîndi in perspectivă, dacă ar fi să caracterizez acest seminar, prin aceste cuvinte aş face-o. Am asistat la o dezbatere în jurul relaţiei ştiinţă-economie-învăţămînt, s-au discutat probleme de ideologie (evidenţiindu-se modalităţi ale unei mai bune organizări a activităţii ideologice a asociaţiei studenţilor) şi unele aspecte de cultură şi învăţămînt. In acest sens, au fost formulate unele observaţii şi sugestii privind procesul instructiv-educativ din unele facultăţi. Am consemnat pe parcursul dezbaterilor dialogul viu, direct, spontaneitatea, răspunderea, şi în cele mai multe cazuri competenţa cu care s-au exprimat opinii şi puncte de vedere. Am reţinut — ca o dominantă — spiritul şi viziunea largă asupra modalităţilor şi ritmului în care trebuie să aibă loc pregătirea profesională, înţelegerea şi însuşirea culturii, integrarea în producţie ca o prezenţă activă în climatul de efervescenţă creatoare, constructivă al ţării, participarea la viaţa socială şi politică a naţiunii, racordarea întregului flux de energie tinerească la cerinţele actuale ale patriei. Poate că această inedită formă de seminar-dezbatere ar putea fi îmbrăţişată şi de tinerii din unele întreprinderi şi instituţii, acolo unde tinereţea îşi pune în permanenţă întrebări şi caută răspunsuri la ele. FLORENTIN POPESCU • DE LA INSTITUTUL PEDAGOGIC de 3 ani din Capitală primim Informaţia că în cinstea semicentenarului Partidului Comunist Român s-a iniţiat Simpozionul ştiinţific de psihologie literară şi a educaţiei la care participă cu lucrări cei mai tineri studenţi ai Facultăţii de filologie — anul I. Prin conţinutul lor variat, lucrările simpozionului vor aborda timp de trei zile, probleme de psihologia, instruirea şi educarea tinerei generaţii ; studii de psihologia şi metodologia cercetării; psihologia creativităţii artistice; tipologia caracterelor oglindite în literatură, dialectica conflictelor umane — reflex al beletristicii In ansamblul aceleiaşi iniţiative a fost elaborat şi un Curs de psihologie generală şi a vîrstelor pentru uzul studenţilor Facultăţii de filologie. ÎNSEMNĂRI ...Cer dumneavoastră, TOVARĂŞE SECRETAR ? Pentru aceia dintre noi care, ca activişti sau ziarişti, luăm în aceste zile contact cu un număr de organizaţii U.T.C., o concluzie se impune cu pregnanţă : trecerea la înfăptuirea hotărîrilor Congresului al IX-lea al organizaţiei de tineret preocupă mii, zeci de mii de cadre ale activului de bază al U.T.C., un mare număr de utecişti. Dar dacă această preocupare este absolut reală, şi salutară în acelaşi timp, tot aşa de evident apare faptul că pentru mulţi dintre tovarăşii noştri cu sarcini de răspundere în unele organizaţii lucrurile nu par să fie deloc simple. Situaţia era, într-un fel, de aşteptat : spiritul viu, dinamic, măsurile înnoitoare adoptate de Congres se mai întîlnesc în destule cazuri cu lipsa de experienţă şi, de ce n-am spune-o ?, — cu efectele inhibatoare ale unor metode mai de demult practicate în activitatea cu tinerii, metode în care rolul esenţial îl juca sistemul instrucţiunilor şi sarcinilor venite „de sus“. Voi numi deci aici acea uşoară dezorientare care a apărut în cazul unor activişti, salariaţi sau nu, în momentul cînd, lipsiţi de acea proptea de hratie cu antet, dătătoare de siguranţă şi justificări s-au văzut în situaţia de a decide singuri asupra direcţiilor spre care trebuie să canalizeze marea forţă a organizaţiilor în care au responsabilităţi. Şi, ca lucrurile să nu rămînă neexplicite, voi da un exemplu : la sediul uneia dintre judeţenele U.T.C. am văzut zilele trecute o colecţie de hîrtii pe care unii activişti, la indicaţia de a face propuneri de desfăşurare a activităţii concrete, de intervenţie eficientă, prin metode realiste, pe baza cunoaşterii situaţiei din respectivul judeţ, au oferit, apelînd la mai vechi metode, cunoscute soluţii (abstracte !) de genul „vom îndruma...“, „biroul se va preocupa...“ Bunăvoinţă, se pare, existase. Se vede însă că numai cu bunăvoinţă nu mai merge, mai trebuie să învăţăm, acolo unde este cazul, să şi gîndim, să concepem munca şi activitatea noastră potrivit noului spirit conţinut în documentele Congresului al IX-lea EUGEN FLORESCU (Continuare în pag. a 11-a) „Trepte" -o cronică cinematografică a zilelor vieţii noastre Un om în vîrstă cu părul alb, Manea Chiriţă, ne vorbeşte în prim-planul imaginii: „Curii era acum 20 de ani în , comuna noastră, era vai de viaţa ei. Nu găseam piatră să scapăr in ea, să dau cu amnarul, să aprinz focul. Când au început vorbele ca să înfiinţăm cooperativa — unii dintre ei credea. Alţii nu prea. Alţii ne mai lua în ris. Şi acum uite că le prinde bine. Are aicea tot. Triacă de acasă şi- n jumătate de oră şi-a tîrguit ce-i trebuie şi se-ntoarce acasă. Nu se mai duce la Caracal, nu se mai duce la Slatina sau la Roşiori. Orice familie are tot ce-i trebuie, aicea, în sat“. Este unul dintre cei mai vechi comunişti din satul Stoicăneşti — Olt, cel care în toamna anului 1944 era secretarul celulei de partid. Sunt imaginile de început din filmul documentar: „Trepte“, realizate de regizorul Octav loniţă şi operatorii Petre Gheorghe şi Romeo Chiriac, primul film din cele zece cu care studioul „Alexandru Sahia" întîmpină glorioasa aniversare a Semicentenarului F.C.R. „Am reluat — ne spune regizorul Octav loniţă — o idee a lui Slavomir Popovici care a realizat în 1961 filmul „Drumurile Crişanei“. In filmul lui erau secvenţe din jurnale de actualităţi ale anului 1951. Eu l-am folosit acum în „Trepte“ filmînd aceeaşi localitate TUDOR STANESCU (Continuare in pag. a IV-a)