Scînteia Tineretului, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 6801-6826)

1971-04-01 / nr. 6801

RITMUL DE LUCRU NU JUSTIFICĂ OPTIMISMUL UNOR CONSTRUCTORI In zona industrială sudică a municipiului Tg. Mureş întreprinderea de construcţii-montaj Cluj este angajată într-o lucrare deosebit de impor­tantă : extinderea Fabricii de­­pielărie şi mănuşi. In spatele profilului impunător al acestei unităţi şantierul ar putea trece neobservat. Intrînd însă în incinta sa descoperim freamătul caracteristic al muncii pentru materializarea în intervalul unui singur an a unor investiţii totalizînd peste 30 mi­lioane lei. In prezent, fabrica de pielărie şi mă­nuşi cu o existenţă de numai trei ani de zile, are o capacitate de 1 500 000 perechi mănuşi pe an la care se va adăuga prin extinderea spaţiilor existente, încă un milion perechi. Termenul de dare în funcţiune a noii capacităţi este prevă­zut pentru trimestrul I al anului 1972. Debutul nu a fost prea optimist. Planificată iniţial pentru începuturile trimestrului IV al anului trecut, lu­crarea a demarat cu două luni mai tîrziu. Interesîndu-ne dacă sunt asigurate condiţiile necesare pentru îndeplinirea integrală a planului de investiţii pe anul curent, tovarăşul Sebő Ioan, reprezentantul beneficiarului pe şantier, a pre­ferat să ne răspundă prin înfăţişarea rezultatelor obţinute în trimestrul I, perioadă în care întîr­­zierile înregistrate anul trecut au fost recuperate în întregime. Bilanţul financiar nu s-a încheiat dar se estimează o substanţială depăşire a sarci­nilor valorice. Timpul favorabil pentru construcţii în lunile ianuarie-martie a fost din plin folosit astfel încît majoritatea stadiilor fizice a fost de­vansată. Atelierul mecanic, de pildă, cel mai ur­gent obiectiv, programat ca termen la 30 iunie se află într-un stadiu final ceea ce va asigura punerea lui în producţie mult mai devreme. S-a început, de asemenea, înainte de grafic extin­derea tăbăcăriei şi au fost atacate celelalte obiec­tive principale cu excepţia secţiei de confecţii unde proiectantul a mai rămas dator cu un plus de relaţii. Se afirmă însă cu convingere că planul de investiţii cuprinzînd pentru acest an un volum de lucrări în valoare de peste 15 000 000 lei va fi în întregime realizat. ROMULUS LAL CORNEL POGACEANU ION OANCEA (Continuare în pag. a 31-a) LA MOSCOVA CONTI­NUA LUCRĂRILE CELUI DE AL XXIV-lEA CON­GRES AL PARTIDULUI COMUNIST AL UNIUNII SOVIETICE. ALĂTURI DE CORESPONDENTA PRI­VIND DESFĂȘURAREA LUCRĂRILOR CELEI DE A DOUA ZILE, PUBLICAM REZUMATUL RAPORTU­LUI PREZENTAT IERI DE SECRETARUL GENERAL AL P.C.U.S., L. I. BREJ­­NEV. POTRIVIT TELEGRAME­LOR TRANSMISE IERI DE AGENŢIILE DE PRESA, SITUAŢIA DIN PAKISTA­NUL DE EST TINDE SA REINTRE TREPTAT ÎN NORMAL. ÎNTR-O CORESPONDEN­TA DIN HELSINKI PRILE­JUITA DE ÎMPLINIREA A DOUA DECENII DE LA CONSTITUIREA ASOCIA­ŢIEI DE PRIETENIE FIN­­LANDA-ROMÂNIA, SEP­­PO SIREN, SECRETAR AL ASOCIAŢIEI, OFERĂ CITITORILOR­ NOŞTRI A­­MĂNUNTE DESPRE AC­TIVITATEA ACESTEIA ÎN CEI DOUĂZECI DE ANI DE EXISTENŢĂ ÎN SCO­PUL NOBIL­ AL STRÎN­­GERII ŞI ADÎNCIRII RE­LAŢIILOR DE PRIETENIE DINTRE POPOARELE RO­MÂN ŞI FINLANDEZ. UN INTERVIU ACORDAT PRESEI VEST-GERMANE DE MINISTRUL AFACERI­LOR EXTERNE AL R.A.U., MAHMUD RIAD, PRECI­ZEAZĂ PUNCTUL DE VE­DERE AL GUVERNULUI EGIPTEAN PRIVIND CAI­LE DE SOLUŢIONARE A CONFLICTULUI DIN O­­RIENTUL APROPIAT. ÎN ECUADOR, UN GRUP DE TINERI OFIŢERI A INI­ŢIAT O REBELIUNE ÎM­POTRIVA GUVERNULUI PREŞEDINTELUI VELASCO IBARRA. UN COMUNI­CAT DAT PUBLICITĂȚII LA QUITO ANUNTA CA REBELIUNEA A EȘUAT, AUTORII EI FIIND ARES­TATI. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6801­­­6 PAGINI — 30 BANI JOI 1 APRILIE 1971 SARCINI PERMANENTE ALE STAŢIUNILOR DE MECA­NIZARE A AGRICULTURII . ACŢIUNI BINE GÎNDITE ŞI FERM TRANSPUSE IN PRACTICĂ Staţiunile de mecanizare a agriculturii, departe de a-şi fi schimbat doar denumirea, au devenit, începînd cu sfîrşitul a­­nului trecut, organisme comple­xe, avînd sarcini bine precizate în ce priveşte raporturile cu beneficiarii, sarcini cuprinzînd, în totalitate, asistenţa tehnică de care pămînturile cooperati­velor agricole de producţie, sec­ţiile cu caracter cvasiindustrial ale acestora au nevoie, asisten­ţă tehnică de natură să asigure în cele mai bune condiţiuni şi la timp punctul de plecare în toate campaniile agricole ale a­­nului, să execute lucrările agro­tehnice conform cerinţelor, fără rabat la calitate sau la timp. Pornind de la această complexă realitate, staţiunile de mecani­zare au un rol de prim plan în agricultura cooperatistă, între­gul eşalon de forţe al celor care răspund de funcţionarea norma­lă a staţiunilor trebuind să-şi concentreze atenţia, în îndepli­nirea sarcinilor ce le revin în această nouă şi raţională viziu­ne organizatorică. Aria de ac­ţiune a staţiunilor de mecani­zare extinzîndu-se considerabil, este de aşteptat o adaptare din mers a acestora la noile modali­tăţi de funcţionare, din mers, nepresupunînd nici un moment formalisme, adaptări „eşalonate“ pînă la calende, ci acţiuni bine gîndite şi ferm transpuse în NICOLAE ADAM (Continuare în pag. a V-a) Promoţia Nr. 1 a şcolii gene­rale de 10 ani străbate ultimele luni de învăţătură dinaintea absolvirii. Doi ani în plus de şcoală au oferit celor circa 30 000 de tineri care au frecven­tat clasele a IX-a şi a X-a cu­noştinţe aproape echivalente cu cele dobîndite de colegii lor de la liceu şi, în plus, benefi­ciul unui sistem de profesiona­lizare. în acest cadru favorabil şi-au descoperit şi cultivat apti­tudini practice, s-au orientat mai sigur în alegerea unei pro­fesii. Acum se simt îndreptăţiţi să întrebe care le va fi statutul după absolvire, în ce mod se va valorifica, pentru ei şi pentru societate, avansul de pregătire şcolară pe care îl deţin faţă de absolvenţii clasei a VIII-a. Ne-am adresat, pentru răs­puns, forului cel mai autorizat — Ministerul Invăţămîntului. Am aflat că : Tranziţia elevi­lor de la şcoala generală la li­ceu este liberă cu condiţia pro­movării examenelor de diferen­ţă prevăzute în „Regulamentul liceelor de cultură generală“ şi în raport cu numărul locurilor vacante. Cu alte cuvinte, absolvenţii clasei a X-a a şcolii generale se pot prezenta pentru susţinerea examenelor de diferenţă la orice liceu care îşi anunţă locurile vacante pentru învăţămîntul de zi şi seral, cu condiţia să nu depăşească vîrsta de 17 ani, îm­pliniţi pină la 31 XII d­ anul curent. Conform regulamentului, examenele de diferenţă se dau pe secţii, la disciplinele : SECTIA REALA 1) A doua limbă modernă (anii I şi II) 2) Matematică Algebra (anul II) 3) Fizica (anul II) 4) Istoria (anii I şi II) SECJIA UMANA 1) A doua limbă modernă (anii I şi II). 2) Limba latină (anii I şi II) 3) Geografia economică şi politică a lumii (anul II) 4) Istoria (anii I şi II) Examenele de diferenţă se susţin între 5—10 septembrie şi au caracter de concurs, înţeleg MARIETA VIDRAŞCU (Continuare în pag. a V-a) Ce perspective ni se deschid la absolvirea a şcolii generale ? „Nu poţi să scrii pentru oa­meni şi despre oameni pe ca­re nu-i cunoşti" Convorbire cu NICOLAE DRAGOŞ Cronica Conservatorului Cronica literară Augustin Buzura ABSENŢII Imagine „de sezon“ în sala de lectură a Bibliotecii Centrale Universitare — Bucureşti. i Organizaţiile i i U.T.C. de la sate t ACTIVISTUL U.T.C. ÎNTRE INFORMA-­­ REA CURENTĂ SI­­ \ SPRIJINUL EFECTIV \ \ Colegii noştri de ij \ generaţie \ \ ÎNTOARCERI LA \ \ „VATRĂ" \ \ Agronomul \ \ GHEORGHE S | NICULESCU | Secţia „Melana 3“ de la Uzina de fire şi fibre sintetice — Săvineşti este dotată cu utilaj modern de uscare Foto: O. PLEC­AN CUM SE POATE ASIGURA CALIFICAREA Este casa de cultură „o uni­versitate“ a timpului liber ? O­­feră această instituţie speciali­zată un program constant de ac­tivităţi instructiv-educative ca­pabil să depăşească plafonul di­vertismentului obişnuit, comun? Ce trebuie întreprins pentru ca această instituţie să fie mai strîns legată de realităţile soci­ale, de viaţă ? Am adresat, pen­tru început, aceste întrebări u­­nor tineri, unor activişti U.T.C., oameni de cultură din Suceava, Piteşti, Bacău, la curent cu ac­tivitatea şi preocupările caselor de cultură. Considerăm din capul locului că o astfel de instituţie nu-şi poate fixa, odată pentru totdea­una, profilul ci are obligaţia de a răspunde, de la o etapă la alta diferit, nevoilor spirituale, politice, artistice, distractive ale oamenilor. Dacă în răspunsurile primite se observă creşterea pretenţiilor faţă de ceea ce se face la Casa de cultură — creş­tere pe care trebuie să o punem în legătură cu sporirea preten­ţiilor pe care însăşi viaţa soci­ală le pune în faţa oamenilor — aceasta nu înseamnă negarea muncii pe care activiştii cultu­rali o desfăşoară în prezent. U­­nele opinii, cum se va vedea, sugerează o lărgire considera­bilă a ceea ce înţeleg destul de des casele de cultură prin „cul­tură“. Credem că asupra aces­tui aspect merită să se concen­treze cu deosebire atenţia celor răspunzători de bunul mers al activităţii caselor de cultură. Casa de cultură din Suceava este un edificiu cultural nou. Valoarea arhitectonică a clădirii se ridică la 15 milioane lei. Per­sonalul administrativ se com­pune din doi directori, un con­tabil, un casier, administrator, doi electricieni, 5 îngrijitoare. Ce ecou are, în general, activi­tatea casei de cultură ? Ing. Ion Cuşnir, secretarul co­mitetului U.T.C de la Combina­tul de celuloză şi hîrtie. Su­ceava : „In ultimii cinci ani Su­ceava a cunoscut metamorfoze industriale deosebite care au determinat în structura popu­laţiei o serie de modificări sub­stanţiale. Oraşul a primit în această vreme peste 15 000 de tineri care s-au calificat. Ce facem cu aceştia, ce le ofe­rim în timpul liber? Punîndu­­ne aceste întrebări recunoaş­tem dintr-o dată rolul pe care-l joacă o astfel de insti­­tuţie, casa de cultură, în via­ţa noastră socială. Desigur, casa de cultură este o instituție municipală și trebuie să răs-H*\ MARCOVICI (Continuare în pag. a 1 l-a) PARTICIPARE ŞI RĂSPUNDERE SOCIALĂ Recent a avut loc seminarul-dezba­­tere „Conducerea şti­inţifică de către partid, a procesului de dezvoltare multilate­rală a României so­cialiste“, organizat de Consiliul asociaţii­lor studenţeşti de la Universitatea Bucu­reşti. A gindi pentru cli­pa prezentă şi a gîndi in perspectivă, dacă ar fi să caracterizez acest seminar, prin a­­ceste cuvinte aş fa­ce-o. Am asistat la o dezbatere în jurul relaţiei ştiinţă-econo­mie-învăţămînt, s-au discutat probleme de ideologie (evidenţiin­­du-se modalităţi ale unei mai bune orga­nizări a activităţii ideologice a asociaţiei studenţilor) şi unele aspecte de cultură şi învăţămînt. In acest sens, au fost formula­te unele observaţii şi sugestii privind pro­cesul instructiv-edu­­cativ din unele facul­tăţi. Am consemnat pe parcursul dezbaterilor dialogul viu, direct, spontaneitatea, răs­punderea, şi în cele mai multe cazuri competenţa cu care s-au exprimat opinii şi puncte de vedere. Am reţinut — ca o dominantă — spiritul şi viziunea largă asu­pra modalităţilor şi ritmului în care tre­buie să aibă loc pre­gătirea profesională, înţelegerea şi însu­şirea culturii, inte­grarea în producţie ca o prezenţă activă în climatul de eferves­cenţă creatoare, con­structivă al ţării, participarea la viaţa socială şi politică a naţiunii, racordarea întregului flux de e­­nergie tinerească la cerinţele actuale ale patriei. Poate că a­­ceastă inedită formă de seminar-dezbatere ar putea fi îmbrăţişa­tă şi de tinerii din u­­nele întreprinderi şi instituţii, acolo unde tinereţea îşi pune în permanenţă întrebări şi caută răspunsuri la ele. FLORENTIN POPESCU • DE LA INSTITUTUL PE­DAGOGIC de 3 ani din Capi­tală primim Informaţia că în cinstea semicentenarului Partidului Comunist Român s-a iniţiat Simpozionul ştiin­ţific de psihologie literară şi a educaţiei la care participă cu lucrări cei mai tineri stu­denţi ai Facultăţii de filologie — anul I. Prin conţinutul lor variat, lucrările simpozionului vor aborda timp de trei zile, pro­bleme de psihologia, instrui­rea şi educarea tinerei gene­raţii ; studii de psihologia şi metodologia cercetării; psiho­logia creativităţii artistice; ti­pologia caracterelor oglindite în literatură, dialectica con­flictelor umane — reflex al beletristicii In ansamblul aceleiaşi ini­ţiative a fost elaborat şi un Curs de psihologie generală şi a vîrstelor pentru uzul stu­denţilor Facultăţii de filo­logie. ÎNSEMNĂRI ...Cer dumneavoastră, TOVARĂŞE SECRETAR ? Pentru aceia dintre noi care, ca activişti sau ziarişti, luăm în aceste zile contact cu un număr de organizaţii U.T.C., o concluzie se impune cu preg­nanţă : trecerea la înfăptuirea hotărîrilor Congresului al IX-lea al organizaţiei de ti­neret preocupă mii, zeci de mii de cadre ale activului de bază al U.T.C., un mare număr de utecişti. Dar dacă această preocupare este absolut reală, şi salutară în acelaşi timp, tot aşa de evident apare faptul că pentru mulţi dintre tovarăşii noştri cu sarcini de răspunde­re în unele organizaţii lucru­rile nu par să fie deloc simple. Situaţia era, într-un fel, de aş­teptat : spiritul viu, dinamic, măsurile înnoitoare adoptate de Congres se mai întîlnesc în destule cazuri cu lipsa de ex­perienţă şi, de ce n-am spu­ne-o ?, — cu efectele inhiba­toare ale unor metode mai de demult practicate în activita­tea cu tinerii, metode în care rolul esenţial îl juca sistemul instrucţiunilor şi sarcinilor ve­nite „de sus“. Voi numi deci aici acea uşoară dezorientare care a apărut în cazul unor activişti, salariaţi sau nu, în momentul cînd, lipsiţi de acea proptea de hratie cu antet, dătătoare de siguranţă şi justificări s-au văzut în situaţia de a decide singuri asupra direcţiilor spre care trebuie să canalizeze marea forţă a organizaţiilor în care au responsabilităţi. Şi, ca lucrurile să nu rămînă neex­plicite, voi da un exemplu : la sediul uneia dintre judeţenele U.T.C. am văzut zilele trecute o colecţie de hîrtii pe care unii activişti, la indicaţia de a face propuneri de desfăşura­re a activităţii concrete, de intervenţie eficientă, prin me­tode realiste, pe baza cunoaş­terii situaţiei din respectivul judeţ, au oferit, apelînd la mai vechi metode, cunoscute soluţii (abstracte !) de genul „vom îndruma...“, „biroul se va preocupa...“ Bunăvoinţă, se pare, existase. Se vede însă că numai cu bunăvoinţă nu mai merge, mai trebuie să învă­ţăm, acolo unde este cazul, să şi gîndim, să concepem munca şi activitatea noastră potrivit noului spirit conţinut în docu­mentele Congresului al IX-lea EUGEN FLORESCU (Continuare în pag. a 11-a) „Trepte" -o cronică cinematogra­fică a zilelor vieţii noastre Un om în vîrstă cu părul alb, Manea Chiriţă, ne vorbeşte în prim-planul imaginii: „Curii era acum 20 de ani în , comuna noastră, era vai de viaţa ei. Nu găseam piatră să scapăr in ea, să dau cu amnarul, să aprinz focul. Când au început vorbele ca să înfiinţăm cooperativa — unii dintre ei credea. Alţii nu prea. Al­ţii ne mai lua în ris. Şi acum uite că le prinde bine. Are aicea tot. Triacă de acasă şi- n jumătate de oră şi-a tîrguit ce-i trebuie şi se-ntoarce acasă. Nu se mai duce la Caracal, nu se mai duce la Sla­tina sau la Roşiori. Orice familie are tot ce-i trebuie, aicea, în sat“. Este unul dintre cei mai vechi comunişti d­in satul Stoicăneşti — Olt, cel care în toamna anului 1944 era secretarul celulei de par­tid. Sunt imaginile de început din filmul documentar: „Trepte“, realizate de regizorul Octav loniţă şi operatorii Petre Gheorghe şi Romeo Chiriac, primul film din cele zece cu care studioul „Ale­xandru Sahia" întîmpină glorioasa aniversare a Semicentenarului F.C.R. „Am reluat — ne spune regizo­rul Octav loniţă — o idee a lui Slavomir Popovici care a realizat în 1961 filmul „Drumurile Cri­­şanei“. In filmul lui erau secvenţe din jurnale de actualităţi ale anu­lui 1951. Eu l-am folosit acum în „Trepte“ filmînd aceeaşi localitate TUDOR STANESCU (Continuare in pag. a IV-a)

Next