Scînteia Tineretului, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 6801-6826)
1971-04-20 / nr. 6817
„SCвNTEIA TINERETULUI" pag. 2 haw 20 aprilie mi PRIMUL FESTIVAL NAŢIONAL AL STUDENŢILOR DE LA INSTITUTELE DE ARTA Ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, care a avut loc la Consiliul U.A.S.R. au fost prezentate detalii privitoare la o premieră în viaţa studenţească : organizarea Festivalului naţional al studenţilor de la institutele de artă, manifestare care se va desfăşura din doi în doi ani. Primul festival — ediţia 1971 — este dedicat sărbătoririi a 50 de ani de la crearea P.C.R. Vom reveni cu amănunte privind desfăşurarea acestei competiţii artistice studenţeşti ; acum vă informăm numai că ea va avea loc în perioada 22—25 aprilie. IN LICEE Sîmbătă a avut loc la liceul „N. Bălcescu" din Capitală, vernisajul expoziţiei de artă plastică şi fotografie, organizată în cinstea semicentenarului P.C.R. sub egida Comitetului municipal Bucureşti al U.T.C., Consiliului municipal al Organizaţiei pionierilor şi Inspectoratului şcolar municipal. Cele aproape 400 de desene şi fotografii prezente în expoziţie au fost selectate din peste 2 000 de lucrări. Pentru prima oară sunt prezenţi cu lucrări copii din grădiniţe, cel mai tânăr expozant (Liviu Tudoran) avind 3 ani. Un panou cu 10 lucrări expune Cristiana Şuşală, distinsă cu premiul Meridianele prieteniei-1970 şi Premiul special UNICEF — Le Figaro şi Cutezătorii—Paris, 1971. Fotografiile prezente în expoziţie se remarcă prin tematica apropiată universului şcolii, precum şi prin diversitatea modalităţilor tehnice folosite. De menţionat in acest sens sunt lucrările semnate de Gabriel Suciu (Şcoala de cinematografie) şi Dinu Lazăr (Liceul „Nălcescu“). C. S. La Liceul 24 din Capitală a avut loc o sesiune de referate şi comunicări metodice pe care cadrele didactice au dedicat-o semicentenarului partidului. Aşa cum a reieşit din cuvintul rostit de directorul liceului, profesor D. Bărbulescu şi din întreaga desfăşurare a sesiunii , profesorii şcolii au luat un studiu o problematică vastă vizînd discipline de învăţămînt ca : limba română, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia, limbile străine, desen și lucrările practice. Rezultatele studiilor întreprinse de profesori servesc, de fapt, propriei lor activităţi didactice, contribuind la procesul de autoperfecţionare a muncii instructiv-educative in liceu. L. L. ★ La Galaţi ne-au atras atenţia duminică trei manifestări organizate de comitetul judeţean U.T.C. în întîmpinarea semicentenarului partidului. La Teatrul de stat din localitate s-au anunţat rezultatele concursului de creaţie iniţiat cu două luni în urmă, de comitetul judeţean U.T.C. Cîştigătorii, printre care amintim pe studentul Stan Munteanu şi pe prof. Cristian Popescu Ermei, au făcut dovada talentului lor şi în faţa unui public entuziast. A urmat apoi un recital de poezie patriotică, susţinut de actorii de la Teatrul de stat. Tot duminică, la Casa de cultură din Galaţi a avut loc vernisajul expoziţiei de artă plastică a elevilor dedicată semicentenarului creării P.C.R. în sfîrşit, a treia acţiune s-a desfăşurat pe la ora prînzului, cind, la Galaţi a sosit un grup de tineri motociclişti brăileni. Este vorba de motoştafeta „Semicentenarul P.C.R.“. Tinerii brăileni au fost întîmpinaţi la marginea judeţului, de 20 de tineri ciclişti gălăţeni şi conduşi pînă la Liceul „Vasile Alecsandri“, unde au înmînat ştafeta împreună cu un mesaj în care se vorbeşte despre acţiunile iniţiate în organizaţiile U.T.C. din judeţul Brăila în cinstea semicentenarului, despre succesele lor în muncă şi la învăţătură. Au urmat apoi întreceri sportive de volei şi handbal. Duminica viitoare, gălăţenii vor preda motoştafeta „Semicentenarul P.C.R.“ tinerilor din judeţul Vaslui. I. CHIRIC ALBUM ŞTAFETĂ Albumul-ştafetă „Drumul lui Tudor“ care a pornit în urmă cu două luni din comuna Vladimiri-Gorj, pe drumul parcurs de panduri acum 150 de ani, a ajuns în judeţul Olt. Pînă acum s-au strîns între coperţile sale aspecte din manifestările dedicate sărbătoririi a 150 de ani de la răscoala populară condusă de Tudor Vladimirescu, fotografii ale monumentelor ce evocă momente ale răscoalei din judeţele Gorj, Mehedinţi şi Dolj, completîndu-l cu aspecte din Olt, între care amintim pe cele prilejuite cu ocazia dezvelirii monumentului lui Tudor la Slatina. Teatrul german din Timişoara ne-a prezentat o „nouă ediţie“ a piesei lui Al. Voitin, Oameni care tac. Spun „o nouă ediţie“ pentru că piesa s-a mai montat, în urmă cu zece ani, la acelaşi teatru şi în aceeaşi regie (Dan Radu Ionescu), dar, evident, noua montare nu repetă spectacolul de altădată. Dan Radu Ionescu a încercat să esenţializeze piesa, operînd masive tăieturi în text, reducând conflictul la datele lui principale, lăsînd la o parte tot ce era dialog pitoresc şi colorat. Trebuie să spunem că această operaţie nu a condus în toate cazurile la cele mai bune rezultate. „Demudarea“ textului a dus, într-o măsură, la sărăcirea lui; personajele — care ar fi trebuit să devină precise şi tăioase pe măsura ideilor ce le afirmă — şi-au mai pierdut din relief. Cu toate că regizorul a întrebuinţat o distribuţie de prestigiu, în frunte cu Hans Tomarius şi Rudolf Bellgrasch, actorii nu au izbutit, în ciuda eforturilor demne de toată stima, să însufleţească personajele. O bună impresie ne-a lăsat spectacolul Teatrului Maghiar din Timişoara, cu piesa lui Hajdú Győző, Fidelitate. Subiectul piesei nu este deosebit de original, o intrigă sentimentală (doi prieteni care iubesc aceeaşi femeie) desfăşurată pe fundalul luptei ilegale dintr-un oraş din Ardeal. Regizorul Ion Taub a subliniat la maximum în spectacol acest fundal, al luptei ilegaliştilor. El a făcut din cele câteva personaje de figuraţie (câteva în piesă, căci în spectacol au fost întrebuinţaţi aproape toţi actorii teatrului) un fel de cor, asemenea celui din tragediile antice , dar mobil, care comentează atmosfera politică a timpului, sugerează starea de nelinişte şi de luptă, caracteristică acelor vremi. Tocmai acest adaos la text i-a făcut probabil, pe realizatori, să-şi subintituleze reprezentaţia „teatru-manifest“. Şi într-adevăr, am urmărit un spectacol de teatru politic în adevăratul înţeles al cuvântului, mai precis, un spectacol de teatru agitatoric. Din masa foarte mare de interpreţi este foarte greu de distins cineva anume, majoritatea actorilor — în roluri mai mari sau mai mici — achitîndu-se cu precizie de sarcinile lor. Poate doar Sinka Károly, Fabian Ferenc şi Szabó Lajos să fi fost figuri mai proeminente, dar, evident, starea lor specială se datorează şi partiturii lor mai consistente. Interesul celor două spectacole — indiferent de reuşitele sau nerealizările lor — ţine, deci, de modul în care au exemplificat, au demonstrat extremele unei atitudini faţă de text care a provocat, în ultimul timp, atîtea discuţii, intervenţia regizorală. Buna intenţie a ambilor regizori este incontestabilă, dar rezultatele au fost diferite. DINU KIVU Zilele dramaturgiei originale Două spectacole timişorene Comitetul judeţean Olt al U.T.C. îl va preda judeţului Teleorman în comuna Tecuci. După ce va trece şi prin judeţul Ilfov, Argeş şi Dîmboviţa, albumul va avea capăt de linie la Drăgăşani, în judeţul Vîlcea, localitate în care căpitanii lui Tudor au dat ultima bătălie. De aici, albumul va reveni în judeţul Gorj o dată cu adunarea populară ce va avea loc la Padeş, la data de 6 iunie. N. COŞOVEANU FESTIVALUL DE MUZICĂ POP 71 Multe zîmbete pline de scep- Ideism au însoţit pregătirile pri- I mului Festival al formaţiilor studenţeşti de muzică uşoară (decem- I brie 1969), cînd pentru prima I dată un club studenţesc şi o I asociaţie studenţească organi- I zau o competiţie de mare an- I vergură. Şi totuşi, succesul artistic şi organizatoric nu a ocolit serile desfăşurate la Casa de cultură a studenţilor. In plus, două rezultate surpriză : Marele Premiu pleca la Iaşi („Roşu şi Negru“), iar festivalul consacra primele vedete de muzică pop. Acum cîteva zile s-au definitivat datele celei de a II-a ediţii a Festivalului naţional de muzică pop. Organizatorii sunt acelaşi „Club A“ şi aceeaşi excelenţă şi dinamică Asociaţie a studenţilor arhitecţi din Institutul „Ion Mincu". Demne de un festival naţional sunt şi ambiţiile organizatorice , de data aceasta a fost vizată Sala Palatului cu cele trei mii de locuri ale sale. Pentru participare s-au trimis invitaţii către toate centrele universitare, dar, peste cîteva zile, o comisie de preselecţie se va deplasa prin ţară, astfel că „posibilii“ vor fi audiaţi şi eventual... recuzaţi, în numele calităţii. Se nu va urmări ca cel puţin jumătate din repertoriul fiecărei formaţii să se compună din piese originale. Biletele, sub formă de abonamente la toate serile festivalului, ■ se vor distribui prin Asociaţiile studenţeşti. Am propune organizatorilor, totuşi, să rezerve o cotă de bilete organizaţiilor U.T.C. din întreprinderi şi instituţii. Şi acum datele de desfăşurare a festivalului : 10—14 mai ; gala de închidere este prevăzută pen- g tru 17 mai. într-una din zilele libere organizatorii au preconizat o mare serbare cîmpenească cu participarea tuturor forma- ţiilor prezente. O excelentă idee care pusă în practică ar relansa ■ o tradiţie uitată, dar atît de în- t drăgită la noi, în fruntea colectivului de pre- gătire a festivalului se găseşte Emil Barbu Popescu, preşedintele U.A.S. şi studenţii Ion Şerg bănescu, Ştefan Antonescu şi An- drei Giuroiu. Sîntem siguri că experienţa cîştigată în Clubul A I ici rrrt rnnna /Mtînrifill in rftllSlfil 89 UN PRIETEN AL COPILĂRIEI — RAFFAELO LAVAGNA Raffaelo Lavagna a venit în România, cucerit de spectacolele prezentate de Teatrul „Ion Creangă“ acum doi ani la Ve- ■ neţia. Dorind să mijlocească un acord universal al celor care se ocupă cu teatrul pentru cei mai tineri spectatori, el însuşi dramaturg şi director al Teatrului pentru copii din Roma, Raffaele Lavagna a oferit piesa lui, „Pinochio“, pentru premieră mondială, colectivului bucureştean şi a dat curs astfel unei proprii aprecieri valorice. Prietenia pentru teatrul nostru de copii are trecut deci, Lavagna a venit special pentru români la Veneţia, a scris articole entuziaste despre arta lor, iar recenta vizită prin ţară e menită să continue o colaborare rodnică. Satisfacţia autorului care-şi vede piesa în scenă a fost dublată de încă o atestare a crezului său definit astfel : „Copiii sunt spectacolul meu, cel mai mare spectacol din lume, cel mai entuziast. Pentru a-i vedea pe ei actori în sală, mă duc cu atîta plăcere la reprezentaţiile ce le sunt destinate. „Adoptat ca membru de onoare al Clubului „Ghioceii teatrului“, Lavagna s-a arătat interesat de acest mijloc de propagandă şi colaborare cu publicul , micii amfitrioni, a declarat ulterior oaspetele italian, prin consideraţiile serioase făcute cu acest prilej, i-au atras încă o dată atenţia asupra locului ocupat de teatrul românesc pentru copii în mişcarea cu profil similar din lume. „Existenţa unui astfel de club pe lângă Teatrul „Ion Creangă" e utilă şi interesantă. Iată un exemplu demn de urmat pentru toate teatrele cu acest specific“. Prezența lui Lavagna la premiera spectacolului „Pinochio“ a fost un prilej de a face cunoscut publicului nostru activitatea unui om de teatru convins de utilitatea scenei pentru copii, dramaturgpedagog, care și-a concretizat în piese ca „Fratele meu negru", (lucrare antirasistă), „Frontiere înflorite" (în care militează pentru comuniunea popoarelor), dorinţa de a învăţa cetăţenii viitorului să trăiască fără prejudecăţi, curat şi nobil. TEODOR ŞUGAR mema PRINTRE COLINELE VERZI : rulează la Patria (orele 10; 13; 16; 18,45; 21,15). ZESTREA DOMNIŢEI RALU : rulează la Luceafărul (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45), Modern (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30). HAIDUCII LUI ŞAPTECAI . ZESTREA DOMNIŢEI RALU : rulează la Favorit (orele 9; 12,30; 16; 19,30). HAIDUCII LUI ȘAPTECAI : rulează la Central (orele 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30), Feroviar (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Gloria (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15 20,30). TRIMIS EXTRAORDINAR : rulează la Victoria (orele 8; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45) DOMICILIUL CONJUGAL : rulează la Capitol (orele 9,30; 11,45; 14; 16,30; 18,45; 21) MIHAI VITEAZUL : rulează la Lumina (orele 9,45; 15, 19), înfrăţirea (orele 15, 19), Drumul Sării (orele 15, 19), Floreasca (orele 15,30; 19,30), BUTCH CASSIDY ŞI SUNDANCE KID : rulează la Sala Palatului (orele 17,15; 20,15), București (orele 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21), Melodia (orele 8,45; 11; 13,30; 16; 18,30; 20,45). SUNETUL MUZICII : rulează la Festival (orele 9; 12,30; 16,30; 20,15) , MEXIC’70 : rulează la Timpuri Noi (orele 9,15; 11,15; 13,15; 15,15; 17,15) ; Program de filme documentare (orele 19,15; 20,45). CEI TREI CARE AU SPERIAT VESTUL : rulează la Excelsior (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45), Aurora (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15), Tomis (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30), Flamura (orele 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30). SECRETUL DIN SANTA VITTORIA : rulează la Griviţa (orele 9; 11,45; 15; 17,45; 20,30), Mioriţa (orele 9; 11,45; 14,30; 17,15, 20). DOAR UN TELEFON : rulează la Buzeşti (orele 15,30; 18; 20,30) ELIBERAREA : rulează la Dacia (orele 8,45—19,30 în continuare) PREŢUL PUTERII : rulează la Bucegi (orele 10, 16; 18,30; 20,30), Lira (orele 15,30; 18; 20,15), Giuleşti (orele 15,30; 18; 20,30), VAGABONDUL : rulează la Unirea (orele 10, 16; 19,30). CLANUL SICILIENILOR : rulează la Ferentari (orele 15,15; 17,45; 20,15), Munca (orele 15,30; 18, 20,15). TRANDAFIRI ROŞII PENTRU ANGELICA : rulează la Pacea (orele 15,45; 18, 20). TRIPLA VERIFICARE : rulează la Crîngaşi (orele 15,30; 18, 20,15) . ADIO, GRANADA ! : rulează la Volga (orele 9,30; 11,30; 13,30; 16; 18,15; 20,30). POIENILE ROŞII : rulează la Viitorul (orele 16; 18; 20) O DUMINICĂ IN FAMILIE : rulează la Moșilor (orele 16; 18; 20) CINCI PENTRU INFERN : rulează la Cosmos (orele 15,30; 18; 20,15) . RENEGATA : rulează la Flacăra (orele 15; 17,30; 20). LOS TARANTOS : rulează la Arta (orele 9,30; 15,30; 18; 20,15), Rahova (orele 15,30; 18; 20,15). BĂIEŢI BUNI, BĂIEŢI RĂI : rulează la Vitan (orele 15,30; 18; 20,15) . TREC ZILELE : rulează la Progresul (orele 16; 18, 20). MARŢI, 20 APRILIE 1971 Opera Română : LARMfi — ora 19,30 ; Teatrul de Operetă SUZANA — ora 19,30 ; Teatrul de Comedie : CHER ANTOINE — ora 20; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (Sala Studio) : VIRAJ PERICULOS — ora 20 ; Teatrul „C. Tănase“ (Cal. Victoriei): SONATUL LUNII — ora 19,30 ; Teatrul „C. I. Nottara“ (B-dul Magheru) : ADIO CHARLIE — ora 19,30 ; Teatrul Giulești : FREDDY — ora 19,30 ; Studioul I.A.T.C. : DIVERTISMENT ’71 — ora 20 ; Teatrul Evreiesc de Stat : SEARĂ LITERAR-MUZICALA DEDICATĂ LUI MORDECHAI GHEBIRTIG | __ ora 19,30 ; Teatrul „Ion Vasilescu" ; FETELE DIDINEI — I ora 19,30; Circul Globus : CIRCUL MARE DIN MOSCOVA — I ora 19,30. MARȚI, 20 APRILIE 1971 m • 18,00 Deschiderea emisiunii. H Ateneu __ emisiune de ac- " tualitate muzicală • 18,30 Toate pînzele sus ! — emisiune pen- I tru pionieri • 19,20 1001 de H seri • 19,30 Telejurnalul de seară o 20,00 50 de ani în 50 de evocări • 20,20 Intermezzo folclo- B ric cu Marin Chisăr o 20,50 Seară I de teatru ; „Febre" de Horia Lo- 8 vinescu. Adaptare pentru televiziune şi regia : Letiţia Popa I • 21,50 Muzică uşoară cu Anda I Călugăreanu şi formaţia Horia Mo- ® culescu • 22,10 Prim plan : Teodor Tom — inginer proiectant- şef la Uzinele ,1 Mai“ Ploieşti. | Emisiune de Rodica Rarău • 22,40 Telejurnalul de noapte. ■ Ligia Macovei — „Portret“ Ajunsă pînă la nivelele de decizie dim Televiziune, nemulţumirea generală faţă de calitatea emisiunilor de divertisment s-a soldat cu... suprimarea lor. „Ce se taie nu se fluieră“ — iată înţelepciunea care pare să guverneze de la o vreme în acest domeniu şi intr-adevăr nimeni nu mai fluieră, pentru că divertismentul a fost tăiat cu totul din program. Pe numărate, în cele 15 săptămîni consumate pînă acum din anul de graţie 1971, doar 7 (şapte) emisiuni au îndrăznit să apeleze şi la zîmbet pentru a ne descreţi frunţile, două dintre acestea — „Telefon pe note“ şi „Revista cu 3 fete“ — fiind de fapt reluări din noaptea de revelion. Deci 5 divertismente în 15 săptămîni, deci 1 divertisment la 3 săptămîni — precum se vede, multe i se pot reproşa Televiziunii, dar nici intr-un caz că ne-ar răsfăţa în zîmbete şi bună dispoziţie. E cazul să recunoaştem nu-i acesta genul cel mai lesnicios din cine se perindă pe micul ecran, aş zice chiar că e unul din cele mai dificile, mai riscante şi, în plus, mai expuse deşteptăciunilor care abia aşteaptă să-şi releve subţirimea. La „Teledivertisment ’71“, bunăoară, atenţie: e vorba despre cel difuzat pe 1 aprilie, a nu se confunda cu „Divertisment ’71“, care a fost pe 8 februarie, cu „Divertisment la Cluj“, care a fost la Cluj pe 17 ianuarie, sau cu „Ştefan Tapalagă prezintă un Teledivertisment“, care a fost prezentat de Ştefan Tapalagă pe 18 februarie , la „Teledivertisment ’71“ din 1 aprilie, deci, am rîs, ed da, pur şi simplu am rîs copios la cîteva din farsele imaginate de Marin Traian şi „lucrate“ de Paul Sava. Mă rog, sigur că n-am rîs la toate : în farsa cu căţelul mi s-a părut că s-a abuzat de bunăvoinţa victimei, care cu pana de maşină parcă o mai văzusem undeva, ideea unui meci Rapid — Restul lumii trebuie să fie mai veche decit Podul Grand... Şi totuşi, în seara aceea am rîs copios , la farsa pusă la cale în Piaţa Amzei, la filmarea care a cerut atîtea sacrificii unor veleitari...Dar azi, mărturisesc că îmi trebuie un efort pentru a recunoaşte — şi încă în scris ! — hohotele din seara aceea de 1 aprilie, ba chiar stau şi mă întreb dacă n-ar fi cazul să-mi fac autocritica pentru ele, într-atît era de zdrobitor şi suveran dispreţul cu care un confrate expedia întreaga emisiune, nici măcar într-o frază întreagă, ci doar între două virgule. De unde se vede că nu numai Televiziunea poartă răspunderea acestei tendinţe de eradicare a umorului de pe micul ecran. Se mai întîmplă, din păcate, să punem în seama altora propria lipsă de umor. Dar, fără a retracta sau atenua această declaraţie, mă simt dator să adaug că şi aici colegii noştri din spatele micului ecran greşesc — la urma urmei ceea ce se scrie sau se spune despre munca lor reprezintă numai o sumă de opinii, uneori mai mult şi alteori mai puţin judicioase, preluarea lor impunînd în orice caz un examen critic. De vreme ce nimeni nu deţine secretul infailibilităţii, mi se pare absolut normal — şi necesar — ca spiritul critic să funcţioneze în ambele sensuri ale relaţiilor dintre Televiziune şi comentatorii săi. Ce se întîmplă însă cu teledivertismentul ? Am intrat în a treia săptămînă a lunii aprilie şi programul nu ne anunţă decât un colaj de selecţiuni din trei musical-uri puse în scenă de alţii. E greu de crezut că resursele interne de umor şi imaginaţie vor fi secat aşa, dintr-o dată, mă cam încearcă bănuiala că o nobilă aspiraţie spre perfecţiune, o sfîntă nemulţumire faţă de ceea ce s-a făcut ne va prelungi cine ştie cu aşteptarea. O aşteptare îndulcită, e drept, cu mult mai numeroase emisiuni de muzică populară şi uşoară, cu incursiuni mai dese în propria filmotecă de gen. Dar şi îndulcită, aşteptarea tot aşteptare rămîne. Pentru că obligaţiile recreative ale televizorului nu pot fi lăsate doar pe seama muzicii de largă accesibilitate, pentru că — aşa cum se poate vedea aproape în fiecare seară — chiar aceste programe muzicale resimt absenţa spiritului care să le smulgă din monotonie, să le învioreze, să le coloreze. La atîtea argumente ar mai fi de adăugat unul singur, cel mai la îndemînă , progresele de toţi aşteptate în materie de divertisment TV, nu se pot obţine totuşi prin sistarea, ci — dimpotrivă — prin intensificarea producţiei de gen, adică încercînd, îndrăznind, riscînd. Pentru că vine o vreme cînd şi deviza pe care o citam la început îşi pierde valabilitatea, cu alte cuvinte şi după ce se taie tot se fluieră. A pagubă. COSTIN BUZDUGAN Imi permiteţi SĂ FLUIER? I Daniil Şafran declara zilele acestea unui reporter bucureştean că abia în ultimii doi ani a avut curajul să înscrie într-un ciclu I de concerte seria celor şase suite pentru violoncel de Bach. I Le-a cîntat pînă acum în pa- I tru centre europene şi acum a sosit la Bucureşti să le ofere concetăţenilor — citez declaraţia sa — „marelui Enescu unicul interpret al operei lui Bach“. In turneele sale, Daniil Safran a poposit adeseori la Bucureşti. Deschizînd primul recital dedicat suitelor lui Bach, Daniil Şafran ne-a amintit în cîteva cuvinte prima sa vizită în România, în anul 1946, cînd a colaborat cu Enescu, cel care i-a vorbit despre marea datorie a interpreţilor în faţa partiturilor lui Johann Sebastian. Virtuţile lui Daniil Şafran ne sunt cunoscute : ton bogat, degete de „oţel“, vibrate de mare expresivitate, excepţională velocitate. Aceste virtuţi au apărut şi în primul recital şi în concertul Filarmonicii în care ne-a oferit Variaţiunile pe o temă roccoco de Ceaikovski. Daniil Şafran îşi permite uneori libertăţi agogice cu totul neînţelese pentru cel care are în faţa sa o partitură; în cîntul său există uneori mici neglijenţe intonaţionale, frazări inexplicabile dar din întregul unei piese, din fiecare fragment, izbucneşte fiorul unei mari personalităţi care caută necontenit drumurile spre miezul partiturilor, spre substanţa emoţională. chescu este laureat al unor mari concursuri internaţionale ca ceh de la Viena, Toulouse, Bucureşti, Geneva, Varşovia, Hertogenbosch). Cîntăreţul român a fost invitat să-şi dea concursul la premiera operei „Puritanii“ de Bellini. In distribuţia premierei am mai întîlnit numele unor artişti ca Mirella Freni, Carlo del Bosco, Carlo Cava, Luciano Pavarotti, Piero de Palma. După primele spectacole, ziarele „La Notte“, „Il popolo“, „Guido alla Urica“, „1l giorno“ Săptămâna viitoare cîntăreţul român va imprima la Torino, alături de Shirley Vervett „Dido şi Aeneas“ de Purcell sub conducerea lui John Pritchard. In mai, va participa la Firenze, la interpretarea „cîntecului pămîntului“ de Mahler. In iulie la Roma îşi va da concursul la premiera mondială a operei „Don Quichotte“. In septembrie va începe un lung turneu de spectacole şi recitaluri în S.U.A., Canada şi Brazilia. IOSIF SAVA „MOMENTELE“ Daniil Şafran- Dan Iordăchescu ■ Deşi cuprinde un număr apreciabil de lucrări expoziţia LigieiMacovei dă senzaţia de restrins, de fragmentar. Poate pentru că arta sa bazată pe naraţiune, pe descripţie (evident un riguros sens plastic), pe etalarea detaliului pitoresc dă senzaţia de împlinire numai intr-o mai amplă desfăşurare, intr-un spectacol vizual mult mai bogat. Actuala expoziţie confirmă constanta viziunii sale. Lipsesc poate numai acele accente ironice cultivate mai ales în „scenele de gen“ pe care le asociam ca atmosferă celor datorate Luciei Demetriade Bălăcescu. Majoritatea lucrărilor se înscriu în nota sa caracteristică de fantastic, de feerie cromatică care nu-şi propune nici o clipă să eludeze realitatea, ci să o privească dintr-un unghi propriu. Este un fantastic în care realitatea nou creată nu marchează o transcendenţă ci pur şi simplu un comentariu poetic al lumii sensibile. Nota de „jurnal sentimental“ pe care o lasă in ansamblu lucrările sale întăreşte această constatare. Evident sinteza se săvirşeşte in sectorul strict al expresiei plastice, sinteză care nu eludează nici ea figura umană, în general, datele realităţii Aceasta include în acelaşi timp o tendinţă barochizantă vădită în detalii, dar in egală măsură in ritmica lor, in fervoarea cu care sunt desfăşurate spaţial, tendinţă mai aproape de lecţia naturală pe care ne-o oferă universul vegetal, decit lecţia stilistică oferită de domeniul artei. Spectacolul vizual este fascinant, incantatoriu, cu certe virtuţi decorative, care ne fac să ne gindim nu rareori la condiţia tapiseriei. Portretele, florile sale, peisajele în care casele se metamorfozează în castele de cuburi sau de hîrtie multicoloră mărturisesc că artista este legată de universul ingenuu al copilăriei. Este modul său specific de a-şi consuma aspiraţia către candoare, către puritate, către lumea unor valori care n-ar trebui să fie proprie numai acestui univers. Desenele sale care însoţesc uleiurile pe pînză şi guaşele pe hîrtie,tot pictură de fapt) se înscriu aceleaşi cunoscute note de fantastic, în MUZICĂ EVOCĂRI LIRICE care dispar astăzi detaliile exacerbate, potenţarea expresionistă a imaginii. Virulenţa, pregnanţa desenelor din trecut este întrucâtva estompată. Domină acum nota de reculeasă reverie. Faptul este vizibil de altfel şi in pictură prin dorinţa de a împăca contrastele, de a tempera strălucirile de smalţ ale culorii, de a căuta tonurile surde, catifelate, în general de a echilibra mai calm întreaga arhitectură a lucrării. Expoziţia ne dă măsura exactă a unui artist format, cu un timbru propriu, cu un stil propriu, stăpîn pe mijloacele sale de expresie (Expoziţia de pictură : Ligia Macovei — Galeriile „Orizont“ — B-dul Bălcascu nr. 23), locului, atmosfera, evenimentele care s-au petrecut aici. Caracterul documentar este îmbogăţit astfel de viziunea artistică, de tonul liric, sobru şi grav al evocării, de deosebita sugestivitate a imaginii. Acest ciclu de lucrări ar putea fi foarte bine reunit într-un album omagial, album care ar împlini cu prisosinţă atît dezideratul informaţiei cât şi cel al evocării artistice. (Expoziţia de linogravuri 3 Dragoş Morărescu — „Case memorabile bucureştene“, organizată în cinstea semicentenarului P.C.R., Galeriile „Amfora“ str. Mihai Vodă nr. 2). C.R. CONSTANTINESCU Aş mai dori să prezint în aceste săptămînale însemnări şi un alt moment plin de semnificaţii : recentul debut la „Scala“ din Milano al baritonului Dan Iordăchescu. De 15 ani, numele lui Dan Iordăchescu străluceşte în marile constelaţii artistice. Frumuseţea vocii, cultura stilurilor, talentul dramatic au trezit unanime aprecieri pe scenele de concert, în competiţii muzicale internaţionale.Dan Iordăau înserat entuziaste cronici despre valorile baritonului român, numărîndu-l printre marii cîntăreţi ai contemporaneităţii. Walter Ricci, directorul revistei „Corriere del teatro“ scria: „Dan Iordăchescu este unul dintre cei mai pregătiţi cîntăreţi ai lumii...“ „De altfel — sublinia cronicarul — cultura românească ne-a obişnuit cu cîntăreţi ce au voci de o frumuseţe absolută, cu o înaltă pregătire tehnică şi vocală“. ■ Dragoş Morărescu expune un ciclu de linogravuri intitulat „Case memorabile bucureştene". El cuprinde peste 30 de lucrări, de case legate de istoria Partidului Comunist Român, de istoria mişcării muncitoreşti şi democratice din România. , Dialogul intens între alb şi negru pe care ni-l propune linogravura ne aminteşte de grafica noastră publicistică, de o bună tradiţie din perioada interbelică. Acest periplu prin Bucureşti are o deosebită forţă de evocare, reconstituie prin rememorarea