Scînteia Tineretului, iunie 1971 (Anul 27, nr. 6853-6878)
1971-06-25 / nr. 6874
SATUL ROMANESC PE ORBITA INDUSTRIALIZĂRII Industrializarea satului. Termenul a căpătat o largă circulaţie relativ recent, îndeosebi după adoptarea de către Marea Adunare Naţională a Legii privind organizarea şi dezvoltarea activităţilor industriale de prelucrare a produselor agricole, construcţii şi prestări de servicii în unităţile aparţinînd consiliilor populare, cooperaţiei agricole, meşteşugăreşti şi de consum. Evident, nu acum începe atragerea satului românesc pe făgaşul industrializării, a modernizării sale. Proces extrem de complex, modernizarea satului îşi are fundamentul general în politica partidului de industrializare a ţării şi se caracterizează prin cîteva coordonate esenţiale dintre care aici vom sublinia doar două. In primul rînd prin crearea şi dezvoltareaunor ramuri industriale care lucrează pentru satisfacerea nevoilor agriculturii, punîndu-i la dispoziţie o seamă de produse — tractoare, maşini, instalaţii, îngrăşăminte chimice etc. — fără de care, azi, producţia noastră agricolă ar fi fie neconceput. Apoi, este vorba de penetrarea fertilizantă a agriculturii de către industrie, forma cea mai izbitoare fiind mecanizarea la care se adaugă tot mai accentuat electrificarea, chimizarea, amenajările pentru irigaţie, lucrările de îndiguiri şi desecări. Ca să nu mai vorbim de importanţa tot mai mare pe care o capătă, mai ales in perspectivă, complexele zootehnice moderne, în care creşterea şi îngrăşarea animalelor se desfăşoară pe baze industriale , fabricile de nutreţuri combinate, construirea de sere şi solarii etc. Aceste elemente jalonează pregnant evoluţia profilului satului românesc, reprezintă căi de dezvoltare a bazei tehnico-materiale a agriculturii pe care este fondată creşterea producţiei agricole şi a veniturilor ţărănimii. Legea amintită, adoptată in urma altor măsuri de importanţă deosebită pentru destinele satului — cele două programe naţionale de îmbunătăţiri funciare şi dezvoltare a zootehniei, măsurile de perfecţionare a conducerii şi planificării agriculturii etc. ,e menită să dea un nou impuls activităţii economice de producţie şi prestări de servicii, vine tocmai să, adîncească acest proces început cu mulţi ani in urmă. Elaborată in urma unei profunde cunoaşteri a realităţii satului contemporan, această lege se caracterizează prin aceea că leagă prezentul de perspectivele de dezvoltare ale satului, într-o mai mare măsură agricultura de întreaga economie , că dincolo de soluţionarea unor probleme strict economice ce ţin de dezvoltarea unităţilor cooperatiste are un pronunţat caracter social. Eforturile statului pentru înlăturarea diferenţelor dintre sat şi oraş sunt cunoscute. Sumele uriaşe alocate agriculturii în actualul cincinal constituie încă o elocventă mărturie. Materializarea în diverse obiective economice a celor 100 miliarde lei fonduri de investiţii ce vor fi alocate acestui sector, vor asigura o creştere a producţiei agricole, adincirea procesului de industrializare a satului, o utilizare superioară a resurselor de muncă. Căutări pentru o fo- N. COŞOVEANU (Continuare în pag. a lll-a) • PUTERNIC IMPULS PENTRU DEZVOLTAREA ACTIVITĂŢII ECONOMICE DE PRODUCŢIE SI PRESTĂRI DE SERVICII ÎN MEDIUL RURAL, PENTRU RIDICAREA GENERALĂ A SATULUI. • NUMAI IN COOPERATIVELE AGRICOLE, PE ACEASTA BAZA, SE VA OBŢINE, ÎN 1971, O PRODUCŢIE GLOBALĂ DE PESTE 2,5 MILIARDE LEI. • LARGI PERSPECTIVE DE AFIRMARE ÎN MUNCA, DE CALIFICARE PROFESIONALĂ PENTRU TINERI. ÎN ACEST AN, 30 DE MESERII NEAGRICOLE CUNOSC O LARGĂ EXTINDERE ÎN LUMEA SATELOR. Conducta de aducţiune a apei — lungă de 5 km, cu un diametru de 3,66 m — ce va transporta apa în sistemul de irigaţii Sadova — Corabia cu un debit de 49 mc. pe secundă Curajul artistic ANDREI BLAIER Am auzit multe despre marii regizori de film ai lumii, fel de fel de argumente în sprijinul calităţii filmelor lor. Am aflat astfel că unii sunt receptivi la părerile colaboratorilor, alţii (la fel de mari!) sînt penibil de refractari pînă şi la sugestiile prietenilor din copilărie, membri ai echipei de filmare; m-am mirat sau nu cînd am înţeles că opere de valoare au fost obţinute şi printr-o respectare riguroasă a literei scrise în decupaj şi prin improvizaţia cu aplomb pe platoul de lucru, în fine particularităţile marilor personalităţi regizorale se pare că merg, pînă la delimitări categorice privind, să zicem, lucrul cu actorul, unii împărtăşind sfaturi geniale prin goarnă, alţii şoptit, nespectaculos, dar la fel de eficace într-o pauză de lumină. Deşi valoarea nici unui mare regizor nu s-a argumentat vreodată prin deo sebitul său spirit organizatoric. E ca şi cum ai remarca faptul că un scriitor scrie cu stingă, cu aerul că intri în tainele artei sale. Asta nu înseamnă, fireşte, că un regizor nu trebuie să ştie să-şi aranjeze munca. Încerc de o bună bucată de vreme, să aflu un mare artist curajos, şi recunosc cu jenă că n-am descoperit această calitate nici la Faulkner sau Tolstoi, nici la Mozart sau Şostakovici, nici măcar la vreun cineast de aiurea. Se pare că atunci cînd vorbim de artişti curajoşi, vorbim de marii artişti ai lumii. Caut acum să-mi amintesc nişte filme curajoase şi nu pot în ruptul capului să-mi aduc aminte decit filmele bune. Eu cred că în cinematografie curajul e foarte necesar cascadorilor. Pentru ca să cazi în cap şi să nu-ţi rupi gîtul, îţi trebuie într-adevăr o îndrăzneală şi o pricepere profesională într-adevăr deosebite. Dar autorului unui film, scenarist sau regizor, la ce-i foloseşte curajul şi împotriva cui trebuie să-l folosească ? Curajul în artă nu se vede, nu transpare, e o condiţie a artistului, a creaţiei. Un film ce se anunţă „curajos“ pare asigurat de o reclamă de soiul: „persoane“ sub 18 ani n-au acces în sală“. E cu siguranţă acolo ceva diferit de adevărată îndrăzneală bărbătească ce presupune senzaţia de lipsă a conştiinţei ei. Îşi povestesc (Continuare in pag. a lll-a) Proletari din toate țările, unîtî-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 68744 PAGINI — 30 BANI | VINERI 25 IUNIE 1971 LUCRAREA DE DIPLOMĂ GIREAZĂ INTRAREA ÎN PRODUCŢIE A INGINERULUI Eveniment de mare importanţă în viaţa studenţimii noastre, examenul de licenţă a confirmat, şi de astă dată, nivelul înalt de pregătire profesionala de specialitate a viitorilor absolvenţi. Concepute ca sinteze complexe care angajează întreaga pregătire de specialitate a studentului, lucrările care s-au susţinut în aceste zile devin, totodată, un prilej pentru a depista modul în care sunt valorificate potenţele reale, pasiunea şi vocaţia pentru profesie. Răspunsul la întrebarea care revine insistent în aceste zile — cu ce calităţi profesionale intră în producţie actuala promoţie de specialişti? — va dobîndi noi semnificaţii dacă vom apela, cum e şi firesc, la cîteva din aspectele concrete întâlnite acum în unele institute de învăţămînt superior. „De cîţiva ani am posibilitatea să cunosc sute de proiecte de diplomă — ne încredinţează prof. dr. ing. Vasile Cătuneanu, decanul facultăţii de electronică şi telecomunicaţii de la Institutul politehnic din Bucureşti — şi trebuie să recunosc că sînt impresionat, de la an la an, atît de orientarea tematică a acestor proiecte, cit mai ales, de modul în care ele sunt concepute şi elaborate. Sunt exemple numeroase cinci studenţii, după ce lucrează cu perseverenţă şi pasiune în laboratoarele bine utilate ale facultăţii, propun soluţii originale. Aşa s-a întîmplat de pildă cu studentul Paul Sterian, care a conceput şi realizat — pentru prima oară în ţară — deflecţia fascicolului laser“. Asemenea exemple de lucrări originale reprezintă de fapt, consecinţa unor preocupări permanente ale studenţilor de la Electronică. Cercurile ştiinţifice studenţeşti sunt, în acest sens, citabile pentru înţelegerea şi cultivarea spiritului de cercetare ştiinţifică. Abordarea cu curaj şi competenţă a unor domenii noi de cercetare, sprijinul cadrelor didactice din institut şi baza materială existentă au determinat ca un grup de studenţi să propună — şi să realizeze în cercurile ştiinţifice — un calculator electronic de birou pentru care au obţinut premiul I la sesiunea pe ţară a cercurilor ştiinţifice studenţeşti de anul trecut. Exemplul Facultăţii de electronică — unde circa 25 la sută din absolvenţi lucrează partea practică aplicativă a proiectului de diplomă in uzine sau institute şi laboratoare de cercetare — se impune urmat şi de studenţii celorlalte facultăţi. De altfel, am avut ocazia să aflăm că şi la Facultatea de metalurgie, circa 15—20 la sută dintre proiectele de diplomă reprezintă desăvîrşirea unor lucrări concepute în laboratoarele facultăţii sau în timpul practicii de producţie. In ce constă, de fapt, susţinerea proiectului de diplomă ? Şi, mai ales, ce urmăresc, în primul rind, examinatorii în timpul susţinerii lucrării ? Din argumentaţia ştiinţifică prezentată de absolvenţi am desprins, în primul rînd, modul în care au urmărit — atît în partea de cercetare, cit şi în cea de proiectare — să-şi impună un punct de vedere propriu, alegind cele mai optime soluţii tehnice şi economice. Prof. ing. Ştefan Mantea, preşedintele comisiei nr. 2 de la Facultatea de ■ metalurgie MIRCEA CRISTEA (Continuare în pag. a lll-a) DELEGAŢIA DE PARTID ŞI GUVERNAMENTALĂ ROMÂNĂ, CONDUSĂ DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, S-A ÎNTORS ÎN CAPITALĂ Joi după-amiază s-a înapoiat în Capitală delegaţia de partid şi guvernamentală a Republicii Socialiste România, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, întovărăşit de soţia sa, Elena Ceauşescu, care a făcut vizite oficiale de prietenie în Republica Populară Chineză, Republica Populară Democrată Coreeană, Republica Democrată Vietnam şi Republica Populară Mongolă. Din delegaţie au făcut parte tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri, ManeaMănescu, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al, P.C.R., vicepreședinte al Cornisiliului de Stat, Dumitru Popa, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului municipal București al P.C.R., primarul general al Capitalei, Ion Iliescu, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., George Macovescu, membru al C.C. al P.C.R., prim-adjunct al ministrului afacerilor externe. La sosire, pe aeroportul Băneasa, delegaţia a fost salutată de tovarăşii Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Ion Ioniţă, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu, Mihai Marinescu, împreună cu soţiile. Erau prezenţi, de asemenea, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, conducători ai Instituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti, generali, ziarişti români şi corespondenţi ai presei străine. Au fost de faţă V. I. Drozdenko, ambasadorul Uniunii Sovietice, Van Ten-juan, însărcinatul cu afaceri ad-interim al R. P. Chineze, Li Ha Zun, însărcinatul cu afaceri ad-interim al R.P.D. Coreene, Hoang Manh Tu, însărcinatul cu afaceri ad-interim al R. D. Vietnam, Buyanghiin Bud, însărcinatul cu afaceri ad-interim al R. P. Mongol d in Republica Socialistă România, şefii misiunilor diplomatice acreditaţi în România, alţi membri ai corpului diplomatic. Membrii delegaţiei de partid şi guvernamentale a Republicii Socialiste România au fost aşteptaţi pe aeroport de un mare număr de cetăţeni ai Capitalei, care le-au făcut o caldă şi entuziastă primire. Miile de bucureşteni aplaudau şi scandau „P.C.R. — P.C.R.“, „Ceauşescu — P. C. R.“, „Ceauşescu şi poporul“, exprimîndu-şi dragostea fierbinte şi stima faţă de conducerea partidului şi statului, faţă de secretarul general al partidului tovarăşul Nicolae Ceauşescu, totala adeziune faţă de rezultatele rodnice ale vizitei pe care delegaţia a făcut-o în ţările socialiste din Asia. Tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer au răspuns cu căldură urărilor de bun venit, au strîns mina a numeroşi oameni ai muncii, veniţi în întimpinare. Pionieri şi tineri români, chinezi, coreeni, vietnamezi şi mongoli, au înconjurat pe secretarul general al partidului, pe ceilalţi membri ai delegaţiei, oferindu-le buchete de flori. (Agerpres) DIN BATOR PLECAREA Joi dimineaţa, delegaţia de partid şi guvernamentală română, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, şi-a încheiat vizita oficială de prietenie pe care a făcut-o în Republica Populară Mongolă, la invitaţia Comitetului Central al Partidului Popular Revoluţionar Mongol, a Prezidiului Marelui Hural Popular şi a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Mongole. La plecare, pe aeroportul Buian Uha' din Ulan Bator, delegaţia română a fost condusă de tovarăşii Jumjaaghiin Tedenbal, prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Popular Revoluţionar Mongol, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Mongole, Jamsaranghiin Sambu, preşedintele Prezidiului Marelui Hural Popular al R. P. Mongole, de alţi conducători de partid şi de stat mongoli. Pe aeroport se aflau un mare număr de cetăţeni din capitala R. P. Mongole. Erau, de asemenea, prezenţi membri ai corpului diplomatic acreditaţi în R. P. Mongolă, precum şi personalul Ambasadei Române la Ulan Bator. In cadrul ceremoniei oficiale de plecare au fost intonate Imnul de Stat al Republicii Socialiste România şi Imnul de Stat al Republicii Populare Mongole şi s-au tras 21 de salve de tun. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, însoţiţi de tovarăşii Jumjaaghiin Tedenbal şi Jamsaranghiin Sambu, au trecut apoi în revistă garda de onoare, aliniată la aeroport. Un (Continuare în pag. a IV-a) Delegaţia de partid şi guvernamentală română a făcut o escală la Moscova In drum spre patrie, delegaţia de partid şi guvernamentală română, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a făcut o escală la Moscova. La aeroportul Vnukovo-2, delegaţia română a fost întîmpinată de A. N. Kosîghin, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., M. A. Suslov, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., secretar al C.C. al P.C.U.S., K. V. Rusakov, membru al C.C. al P.C.U.S., şef de secţie la C.C. al P.C.U.S., N. N. Rodionov, membru al C.C. al P.C.U.S., locţiitor al ministrului afacerilor externe al U.R.S.S., de alţi activişti de partid şi de stat sovietici. Au fost, de asemenea, prezenţi ambasadorii la Moscova ai Republicii Populare Chineze, Republicii Populare Democrate Coreene, Republicii Democrate Vietnam, Republicii Populare Mongole, precum şi ambasadorul Guvernului Revoluţionar Provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud şi ambasadorul Guvernului Cambodgian de Unitate Naţională. în întîmpinarea delegaţiei au venit, de asemenea, tovarăşul Gheorghe Rădulescu, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, aflat la Moscova cu prilejul participării la şedinţa Comitetului Executiv al C.A.E.R., precum şi Teodor Marinescu, membru al C.C. al P.C.R., ambasadorul Republicii Socialiste România la Moscova, şi membri ai ambasadei române în U.R.S.S. Cu acest prilej, gazdele sovietice au oferit un prînz în cinstea delegaţiei de partid şi guvernamentale române. (Agerpres) Pe ecusonul CARATELE TINEREŢII într-o corespondenţă pe care o trimitea nu donari, reporterul încerca să deschidă cîteva unghiuri noi al tineretului inaugurat cu un an in urmă pe după un an de zile, condiţia de şantier naţional la Rovinari. Da, acest adevăr poate fi sintetizat în răstimp a fost realizat planul valoric. 2. Situaţia premisele certe ale dării în funcţiune, pînă în waţi. 4. Spre deosebire de anul trecut, acum unui colectiv sudat, cu personalitate, capabil să „limbă", a şantieriştilor cu experienţă — cu pildul Acestea ar fi datele mari ale problemei, jalea realizare ? Dar procesele interne care au făcut colectiv care lucrase, cu 12 luni în urmă, numai sub Se poate vorbi încă de pe acum despre un specific tiere naţionale ale tineretului ? Există deja o tra prelungind-o pe cea de la Bumbeşti-Livezeni şi acestei tradiţii atît de repede create ?... Sint cîteva purtat în continuare, o serie de discuţii pe şau atîtea meditaţii lingă tinerescul careu albastru mult de pe şantierul Termocentralei de la Rövide perspectivă asupra activităţii Şantierului naţioteritoriul acestui mare obiectiv energetic : „Da, a tineretului s-a făcut simţită în mod evident aici cîteva realizări de dimensiuni majore : 1. în acest fizică a lucrărilor a fost adusă la zi. 3. S-au creat decembrie 1991, a primului grup de 200 de megaputem vorbi de existenţa, pe şantierul de aici, a dialogheze de la egal la egal — şi în aceeaşi toarele colective de la Porţile de Fier sau Lotru...unele de referinţă, orientative. Dar modalitatea de ca din efervescenţa de un an de zile a acestui plan să rezulte succesele enumerate mai sus?... al colectivelor în finul cărora funcţionează candiţie a acestor şantiere — în noua lor „ediţie", Salva-Vişeu — şi dacă da, care sunt elementele dintre întrebările in jurul cărora reporterul a fierul de la Rovinari, ele constituindu-se ca tot desenat sub cerul Gorjului in ziua aniversării. INVOCAREA LUI MARX SAU „DESPRE CONŞTIINŢA DE SINE" — Voi încerca, ne spune tovarăşul Constantin Cărbunaru, secretarul Comitetului de partid de pe şantierul marii termocentrale gorjene, să răspund întrebărilor dumneavoastră, pornind de la o ilustrare concretă : ...într-una din dimineţile acestui an de cinci fiinţăm în PETRE DRAGU (Continuare în pag. a 11-a) ► I CIVILIZAŢIA STRĂZII de HORIA PĂTRAŞCU ! îmi amintesc o întîmplare petrecută de mult, în copilărie, şi la care am fost martor fără voie : o stradă pustie, la ieşirea din şcoală, şi doi oameni discutînd ceva, acolo, în mijlocul ei ; e un soare cumplit, pulberea de aur lichid a luminii se marchează numai contururile, pronunţat. Şi brusc, pumnul strîns al unuia dintre ei se repede o dată... şi încă o dată, muşcînd sec şi sonor falca celuilalt. Acesta cade pe caldarîm, celălalt o ia la fugă şi — deşi dinţii îmi clănţănesc de frică — înţeleg că ăstuia, care fuge, îi e teamă... ! îi e teamă, cu siguranţă, pentru că altfel nu şi-ar răsuci astfel capul din fugă, privind parcă încolţit către locul unde s-a petrecut incidentul ! ...Au trebuit să treacă ani de zile (timp în care am trecut prin experienţe multiple), pentru a înţelege că ceea ce văzusem atunci, prin 1952 — în apropiere de „fosta" Vale a Vlecii din oraşul Craiova — nu reprezintă, din păcate, un caz izolat. Derbedei există şi astăzi — poate mai puţini, e drept — dar există. Profilul „moral" al acestui soi de individ a rămas pe semne neschimbat — indiferent de costumul în care „se poartă", de anturajul care „îl îngăduie", sau de domeniul în care îşi desfăşoară „activitatea". Pîndind prin parcuri, întîrziind în faţa cinematografelor pentru a vinde bilete la suprapreţ, roşi de invidie atunci cînd zăresc o maşină parcînd prin apropiere, bătînd trotuarul sau zăcînd prin barurile de zi şi de noapte, gata să se ia la harfă oricînd şi oriunde cu primii ieşiţi în cale, pleznindu-ne timpanele cu înjurături sau cuvinte obscene, pronunţate cu pofta slinoasă a celui care ne vrea răul —, derbedeii îşi consumă astfel existenţa lor stupidă, lipsită de sens şi demnitate. Pentru că ceea ce mi se pare mai trist la acest gen de oameni plasaţi la periferia societăţii, tineri şi mai puţin tineri, este absenţa sentimentului demnităţii, spaima de a privi cinstit în ochii celuilalt, mişcările prelinse, frînte ca în preajma unei inevitabile prăbuşiri. Şi ar mai fi apoi singurătatea der-f bedeului, desăvîrşită, chiar dacă refuză cu anticipaţie să recunoască acest adevăr ; el nu mai poate avea încredere nici în părinţi — care, de obicei, îl reneagă — nici în societate, şi nici măcar în „prietenii de gaşcă", împins prin propria voinţă în afara normelor societăţii, în afara celor care trudesc şi-şi trăiesc viaţa în bunăcuviinţă şi încredere, sau atras de mirajul înşelător al unei existenţe întîmplătoare, brutală şi în cele dinn urmă nefericită, derbedeul îşi pulverizează faptele nefireşti spre un ţel confuz, singular prin neadevărul şi promiscuitatea sa. Scriu aceste lucruri gîndindu-mă că, într-un fel, şi Indiferenţa noastră, a trecătorilor, a îngăduit nu de puţine ori ■ libertatea obraznică a „derbedeului''.^ Scriu aceste lucruri ] ca un protest sincer împotriva îngăduinţei şi indiferenţei noastre faţă de civilizaţia străzii. I|