Scînteia Tineretului, iunie 1971 (Anul 27, nr. 6853-6878)

1971-06-25 / nr. 6874

SATUL ROMANESC PE ORBITA INDUSTRIALIZĂRII Industrializarea satului. Ter­menul a căpătat o largă circulaţie relativ recent, îndeo­sebi după adoptarea de către Marea Adunare Naţională a Legii privind organizarea şi dezvoltarea activităţilor indus­triale de prelucrare a produse­lor agricole, construcţii şi pres­tări de servicii în unităţile a­­parţinînd consiliilor populare, cooperaţiei agricole, meşteşugă­reşti şi de consum. Evident, n­u acum începe atragerea satului românesc pe făgaşul industria­lizării, a modernizării sale. Pro­ces extrem de complex, moder­nizarea satului îşi are funda­mentul general în politica par­tidului de industrializare a ţă­rii şi se­ caracterizează prin cîteva coordonate esenţiale din­tre care aici vom sublinia doar două. In primul rînd prin crea­rea şi dezvoltarea­­unor ramuri industriale care lucrează pentru satisfacerea nevoilor agricultu­rii, punîndu-i la dispoziţie o seamă de produse — tractoare, maşini, instalaţii, îngrăşăminte chimice etc. — fără de care, azi, producţia noastră agricolă ar fi fie neconceput. Apoi, este vorba de penetrarea fertilizantă a a­­griculturii de către industrie, forma cea mai izbitoare fiind mecanizarea la care se adaugă tot mai accentuat electrificarea, chimizarea, amenajările pentru irigaţie, lucrările de îndiguiri şi desecări. Ca să nu mai vor­bim de importanţa tot mai mare pe care o capătă, mai ales in perspectivă, complexele zoo­tehnice moderne, în care creş­terea şi îngrăşarea animalelor se desfăşoară pe baze industri­ale , fabricile de nutreţuri combinate, construirea de sere şi solarii etc. Aceste elemente jalonează pregnant evoluţia profilului satului românesc, re­prezintă căi de dezvoltare a bazei tehnico-materiale a agri­culturii pe care este fondată creşterea producţiei agricole şi a veniturilor ţărănimii. Legea amintită, adoptată in urma altor măsuri de impor­tanţă deosebită pentru destinele satului — cele două programe naţionale de îmbunătăţiri fun­ciare şi dezvoltare a zootehniei, măsurile de perfecţionare a conducerii şi planificării agri­culturii etc. ,­­e menită să dea un nou impuls activităţii eco­nomice de producţie şi prestări de servicii, vine tocmai să, a­­dîncească acest proces început cu mulţi ani in urmă. Elaborată in urma unei pro­funde cunoaşteri a realităţii sa­tului contemporan, această lege se caracterizează prin aceea că leagă prezentul de perspective­le de dezvoltare ale satului, într-o mai mare măsură agri­cultura de întreaga economie , că dincolo de soluţionarea unor probleme strict economice ce ţin de dezvoltarea unităţilor cooperatiste are un pronunţat caracter social. Eforturile statului pentru în­lăturarea diferenţelor dintre sat şi oraş sunt cunoscute. Sumele uriaşe alocate agriculturii în actualul cincinal constituie încă o elocventă mărturie. Materia­lizarea în diverse obiective eco­nomice a celor 100 miliarde lei fonduri de investiţii ce vor fi alocate acestui sector, vor asi­gura o creştere a producţiei a­­gricole, adincirea procesului de industrializare a satului, o uti­lizare superioară a resurselor de muncă. Căutări pentru o fo- N. COŞOVEANU (Continuare în pag. a lll-a) • PUTERNIC IMPULS PENTRU DEZVOLTAREA ACTIVITĂŢII E­­CONOMICE DE PRODUCŢIE SI PRESTĂRI DE SERVICII ÎN ME­DIUL RURAL, PENTRU RIDICAREA GENERALĂ A SATULUI. • NUMAI IN COOPERATIVELE AGRICOLE, PE ACEASTA BAZA, SE VA OBŢINE, ÎN 1971, O PRODUCŢIE GLOBALĂ DE PESTE 2,5 MILIARDE LEI. • LARGI PERSPECTIVE DE AFIRMARE ÎN MUNCA, DE CALI­FICARE PROFESIONALĂ PENTRU TINERI.­­ ÎN ACEST AN, 30 DE MESERII NEAGRICOLE CUNOSC O LARGĂ EXTINDERE ÎN LUMEA SATELOR. Conducta de aducţiune a apei — lungă de 5 km, cu un diametru de 3,66 m — ce va transporta apa în sistemul de irigaţii Sadova — Corabia cu un debit de 49 mc. pe secundă Curajul artistic ANDREI BLAIER Am auzit multe despre marii regizori de film ai lumii, fel de fel de argumente în sprijinul calităţii filmelor lor. Am aflat astfel că unii sunt receptivi la părerile colaboratorilor, alţii (la fel de mari!) sînt penibil de re­fractari pînă şi la sugestiile prie­tenilor din copilărie, membri ai echipei de filmare; m-am mirat sau nu cînd am înţeles că opere de valoare au fost obţinute şi printr-o respectare riguroasă a li­terei scrise în decupaj şi prin improvizaţia cu aplomb pe pla­toul de lucru, în fine particulari­tăţile marilor personalităţi regi­zorale se pare că merg, pînă la delimitări categorice privind, să zicem, lucrul cu actorul, unii îm­părtăşind sfaturi geniale prin goarnă, alţii şoptit, nespectaculos, dar la fel de eficace într-o pauză de lumină. Deşi valoarea nici unui mare regizor nu s-a argumentat vreodată prin deo­ sebitul său spirit organizatoric. E ca şi cum ai remarca faptul că un scriitor scrie cu stingă, cu aerul că intri în tai­nele artei sale. Asta nu înseamnă, fireşte, că un regizor nu trebuie să ştie să-şi aranjeze munca. Încerc de o bună bucată de vreme, să aflu un mare artist curajos, şi recunosc cu jenă că n-am descoperit această calitate nici la Faulkner sau Tolstoi, nici la Mozart sau Şostakovici, nici măcar la vreun cineast de aiurea. Se pare că atunci cînd vorbim de­ artişti curajoşi, vorbim de marii artişti ai lumii. Caut acum să-mi amintesc nişte filme cura­joase şi nu pot în ruptul capului să-mi aduc aminte decit filmele bune. Eu cred că în cinematografie curajul e foarte necesar cascado­rilor. Pentru ca să cazi în cap şi să nu-ţi rupi gîtul, îţi trebuie în­­tr-adevăr o îndrăzneală şi o pri­cepere profesională într-adevăr deosebite. Dar autorului unui film, scenarist sau regizor, la ce-i foloseşte curajul şi împotriva cui trebuie să-l folosească ? Curajul în artă nu se vede, nu transpare, e o condiţie a artistului, a crea­ţiei. Un film ce se anunţă „cura­jos“ pare asigurat de o reclamă de soiul: „persoane“ sub 18 ani n-au acces în sală“. E cu sigu­ranţă acolo ceva diferit de ade­vărată îndrăzneală bărbătească ce presupune senzaţia de lipsă a conştiinţei ei. Îşi povestesc (Continuare in pag. a lll-a) Proletari din toate țările, unîtî-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6874­­­4 PAGINI — 30 BANI | VINERI 25 IUNIE 1971 LUCRAREA DE DIPLOMĂ GIREAZĂ INTRAREA ÎN PRODUCŢIE A INGINERULUI Eveniment de mare importan­ţă în viaţa studenţimii noastre, examenul de licenţă a confir­mat, şi de astă dată, nivelul înalt de pregătire profesionala de specialitate a viitorilor absol­venţi. Concepute ca sinteze com­plexe care angajează întreaga pregătire de specialitate a stu­dentului, lucrările care s-au sus­ţinut în aceste zile devin, tot­odată, un prilej pentru a depi­sta modul în care sunt valorifi­cate potenţele reale, pasiunea şi vocaţia pentru profesie. Răspun­sul la întrebarea care revine in­sistent în aceste zile — cu ce calităţi profesionale intră în producţie actuala promoţie de specialişti? — va dobîndi noi semnificaţii dacă vom apela, cum e şi firesc, la cîteva din as­pectele concrete întâlnite acum în unele institute de învăţămînt superior. „De cîţiva ani am posibilitatea să cunosc sute de proiecte de diplomă — ne încredinţează prof. dr. ing. Vasile Cătuneanu, deca­nul facultăţii de electronică şi telecomunicaţii de la Institutul politehnic din Bucureşti — şi trebuie să recunosc că sînt im­presionat, de la an la an, atît de orientarea tematică a acestor proiecte, cit mai ales, de modul în care ele sunt concepute şi e­­laborate. Sunt exemple nume­roase cinci studenţii, după ce lu­crează cu perseverenţă şi pasiu­ne în laboratoarele bine utilate ale facultăţii, propun soluţii o­­riginale. Aşa s-a întîmplat de pildă cu studentul Paul Sterian, care a conceput şi realizat — pentru prima oară în ţară — deflecţia fascicolului laser“. Asemenea exemple de lucrări originale reprezintă de fapt, con­secinţa unor preocupări perma­nente ale studenţilor de la E­­lectronică. Cercurile ştiinţifice studenţeşti sunt, în acest sens, citabile pentru înţe­legerea şi cultivarea spiritului de cercetare ştiinţifică. Aborda­rea cu curaj şi competenţă a u­­nor domenii noi de cercetare, sprijinul cadrelor didactice din institut şi baza materială exis­tentă au determinat ca un grup de studenţi să propună — şi să realizeze în cercurile ştiinţifice — un calculator electronic de birou pentru care au obţinut premiul I la sesiunea pe ţară a cercurilor ştiinţifice studenţeşti de anul trecut. Exemplul Facul­tăţii de electronică — unde cir­ca 25 la sută din absolvenţi lu­crează partea practică aplicati­vă a proiectului de diplomă in uzine sau institute şi laboratoare de cercetare — se impune urmat şi de studenţii celorlalte facul­tăţi. De altfel, am avut ocazia să aflăm că şi la Facultatea de metalurgie, circa 15—20 la sută dintre proiectele de diplomă re­prezintă desăvîrşirea unor lu­crări concepute în laboratoarele facultăţii sau în timpul practicii de producţie. In ce constă, de fapt, susţine­rea proiectului de diplomă ? Şi, mai ales, ce urmăresc, în primul rind, examinatorii în timpul sus­ţinerii lucrării ? Din argumen­taţia ştiinţifică prezentată de absolvenţi am desprins, în pri­mul rînd, modul în care au ur­mărit — atît în partea de cer­cetare, cit şi în cea de proiec­tare — să-şi impună un punct de vedere propriu, alegind cele mai optime soluţii tehnice şi e­­conom­ice. Prof. ing. Ştefan Man­­tea, preşedintele comisiei nr. 2 de la Facultatea de ■ metalurgie MIRCEA CRISTEA (Continuare în pag. a lll-a) DELEGAŢIA DE PARTID ŞI GUVERNAMENTALĂ ROMÂNĂ, CONDUSĂ DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, S-A ÎNTORS ÎN CAPITALĂ Joi după-amiază s-a îna­poiat în Capitală delegaţia de partid şi guvernamentală a Republicii Socialiste Româ­nia, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Con­siliului de Stat, întovărăşit de soţia sa, Elena Ceauşescu, care a făcut vizite oficiale de prietenie în Republica Popu­lară Chineză, Republica Popu­lară Democrată Coreeană, Re­publica Democrată Vietnam şi Republica Populară Mon­golă. Din delegaţie au făcut par­te tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comite­tului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri, Manea­­Mănescu, membru al Comitetului Exe­cutiv, al Prezidiului Perma­nent, secretar al C.C. al, P.C.R., vicepreședinte al Corni­siliului de Stat, Dumitru Popa, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului municipal­ București al P.C.R., primarul general al Capitalei, Ion Iliescu, membru supleant al Comitetului Executiv, se­cretar al C.C. al P.C.R., Geor­ge Macovescu, membru al C.C. al P.C.R., prim-adjunct al ministrului afacerilor externe. La sosire, pe aeroportul Bă­­neasa, delegaţia a fost salu­tată de tovarăşii Emil Bodna­­raş, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghia­­nu, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popes­­cu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Ion Ioniţă, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu, Mihai Marines­­cu, împreună cu soţiile. Erau prezenţi, de asemenea, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai gu­vernului, conducători ai Insti­tuţiilor centrale şi organiza­ţiilor obşteşti, generali, zia­rişti români şi corespondenţi ai presei străine. Au fost de faţă V. I. Droz­denko, ambasadorul Uniunii Sovietice, Van Ten-juan, în­sărcinatul cu afaceri ad-in­­terim al R. P. Chineze, Li Ha Zun, însărcinatul cu afaceri ad-interim al R.P.D. Coreene, Hoang Manh Tu, însărcinatul cu afaceri ad-interim al R. D. Vietnam, Buyanghiin Bud, în­sărcinatul cu afaceri ad-inte­rim al R. P. Mongol d in Repu­blica Socialistă România, şefii misiunilor diplomatice acredi­taţi în România, alţi membri ai corpului diplomatic. Membrii delegaţiei de partid şi guvernamentale a Republi­cii Socialiste România au fost aşteptaţi pe aeroport de un mare număr de cetăţeni ai Capitalei, care le-au făcut o caldă şi entuziastă primire. Miile de bucureşteni aplaudau şi scandau „P.C.R. — P.C.R.“, „Ceauşescu — P. C. R.“, „Ceauşescu şi poporul“, expri­­mîndu-şi dragostea fierbinte şi stima faţă de conducerea partidului şi statului, faţă de secretarul general al partidu­lui tovarăşul Nicolae Ceauşescu, totala adeziune faţă de rezul­tatele rodnice ale vizitei pe care delegaţia a făcut-o în ţă­rile socialiste din Asia. Tova­răşii Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer au răspuns cu căldură urărilor de bun venit, au strîns mina a nu­meroşi oameni ai muncii, ve­niţi în întimpinare. Pionieri şi tineri români, chinezi, co­reeni, vietnamezi şi mongoli, au înconjurat pe secretarul general al partidului, pe cei­lalţi membri ai delegaţiei, oferindu-le buchete de flori. (Agerpres) DIN BATOR PLECAREA Joi dimineaţa, delegaţia de partid şi guvernamentală ro­mână, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliu­lui de Stat al Republicii Socia­liste România, şi-a încheiat vizita oficială de prietenie pe care a făcut-o în Republica Populară Mongolă, la invitaţia Comitetului Central al Parti­dului Popular Revoluţionar Mongol, a Prezidiului Mare­lui Hural Popular şi a Consi­liului de Miniştri al Republi­cii Populare Mongole. La plecare, pe aeroportul Buian Uha' din Ulan Bator, delegaţia română a fost con­dusă de tovarăşii Jumjaaghiin Tedenbal, prim-secretar al Comitetului Central al Parti­dului Popular Revoluţionar Mongol, preşedintele Consiliu­lui de Miniştri al Republicii Populare Mongole, Jamsaran­­ghiin Sambu, preşedintele Prezidiului Marelui Hural Popular al R. P. Mongole, de alţi conducători de partid şi de stat mongoli. Pe aeroport se aflau un mare număr de cetăţeni din capitala R. P. Mongole. Erau, de asemenea, prezenţi membri ai corpului diplomatic acreditaţi în R. P. Mongolă, precum şi personalul Ambasa­dei Române la Ulan Bator. In cadrul ceremoniei oficia­le de plecare au fost intonate Imnul de Stat al Republicii Socialiste România şi Imnul de Stat al Republicii Populare Mongole şi s-au tras 21 de sal­ve de tun. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, însoţiţi de tovarăşii Jumjaaghiin Tedenbal şi Jam­­saranghiin Sambu, au trecut apoi în revistă garda de onoa­re, aliniată la aeroport. Un (Continuare în pag. a IV-a) Delegaţia de partid şi guvernamentală română a făcut o escală la Moscova In drum spre patrie, delega­ţia de partid şi guvernamen­tală română, condusă de tova­răşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, a făcut o escală la Moscova. La aeroportul Vnukovo-2, delegaţia română a fost întîm­­pinată de A. N. Kosîghin, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., M. A. Suslov, mem­bru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., secretar al C.C. al P.C.U.S., K. V. Rusakov, mem­bru al C.C. al P.C.U.S., şef de secţie la C.C. al P.C.U.S., N. N. Rodionov, membru al C.C. al P.C.U.S., locţiitor al ministru­lui afacerilor externe al U.R.S.S., de alţi activişti de partid şi de stat sovietici. Au fost, de asemenea, pre­zenţi ambasadorii la Moscova ai Republicii Populare Chine­ze, Republicii Populare Demo­crate Coreene, Republicii De­mocrate Vietnam, Republicii Populare Mongole, precum şi ambasadorul Guvernului Re­voluţionar Provizoriu al Repu­blicii Vietnamului de Sud şi ambasadorul Guvernului Cam­bodgian de Unitate Naţională. în întîmpinarea delegaţiei au venit, de asemenea, tovarăşul Gheorghe Rădulescu, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al Re­publicii Socialiste România, a­­flat la Moscova cu prilejul participării la şedinţa Comi­tetului Executiv al C.A.E.R., precum şi Teodor Marinescu, membru al C.C. al P.C.R., am­basadorul Republicii Socialiste România la Moscova, şi mem­bri ai ambasadei române în U.R.S.S. Cu acest prilej, gazdele so­vietice au oferit un prînz în cinstea delegaţiei de partid şi guvernamentale române. (Agerpres) Pe ecusonul CARATELE TINEREŢII într-o corespondenţă pe care o trimitea nu do­nari, reporterul încerca să deschidă cîteva unghiuri noi al tineretului inaugurat cu un an in urmă pe după un an de zile, condiţia de şantier naţional la Rovinari. Da, acest adevăr poate fi sintetizat în răstimp a fost realizat planul valoric. 2. Situaţia premisele certe ale dării în funcţiune, pînă în waţi. 4. Spre deosebire de anul trecut, acum unui colectiv sudat, cu personalitate, capabil să „limbă", a şantieriştilor cu experienţă — cu pildul Acestea ar fi datele mari ale problemei, jalea realizare ? Dar procesele interne care au făcut colectiv care lucrase, cu 12 luni în urmă, numai sub Se poate vorbi încă de pe acum despre un specific tiere naţionale ale tineretului ? Există deja o tra prelungind-o pe cea de la Bumbeşti-Livezeni şi acestei tradiţii atît de repede create ?... Sint cîteva purtat în continuare, o serie de discuţii pe şau atîtea meditaţii lingă tinerescul careu albastru mult de pe şantierul Termocentralei de la Rövi­de perspectivă asupra activităţii Şantierului naţio­­teritoriul acestui mare obiectiv energetic : „Da, a­ tineretului s-a făcut simţită în mod evident aici cîteva realizări de dimensiuni majore : 1. în acest fizică a lucrărilor a fost adusă la zi. 3. S-au creat decembrie 1991, a primului grup de 200 de mega­­putem vorbi de existenţa, pe şantierul de­ aici, a dialogheze de la egal la egal — şi în aceeaşi toarele colective de la Porţile de Fier sau Lotru...u­nele de referinţă, orientative. Dar modalitatea de ca din efervescenţa de un an de zile a acestui plan să rezulte succesele enumerate mai sus?... al colectivelor în finul cărora funcţionează can­­diţie a acestor şantiere — în noua lor „ediţie", Salva-Vişeu — şi dacă da, care sunt elementele dintre întrebările in jurul cărora reporterul a fierul de la Rovinari, ele constituindu-se ca tot desenat sub cerul Gorjului in ziua aniversării. INVOCAREA LUI MARX SAU „DESPRE CONŞTIINŢA DE­­ SINE" — Voi încerca, ne spune to­varăşul Constantin Cărbunaru, secretarul Comitetului de par­tid de pe şantierul marii termo­centrale gorjene, să răspund în­trebărilor dumneavoastră, por­nind de la o ilustrare concretă : ...într-una din dimineţile a­­cestui an de cinci fiinţăm în PETRE DRAGU (Continuare în pag. a 11-a) ► I CIVILIZAŢIA STRĂZII de HORIA PĂTRAŞCU ! îmi amintesc o întîmplare petrecută de mult, în copilărie, şi la care am fost martor fără voie : o stradă pustie, la ieşi­rea din şcoală, şi doi oameni discutînd ceva, acolo, în mijlo­cul ei ; e un soare cumplit, pulberea de aur lichid a­ luminii se marchează numai contururile, pronunţat. Şi brusc, pumnul strîns al unuia dintre ei se repede o dată... şi încă o dată, muşcînd sec şi sonor falca celuilalt. Acesta cade pe calda­­rîm, celălalt o ia la fugă şi — deşi dinţii îmi clănţănesc de frică — înţeleg că ăstuia, care fuge, îi e teamă... ! îi e tea­mă, cu siguranţă, pentru că altfel nu şi-ar răsuci astfel capul din fugă, privind parcă încolţit către locul unde s-a pe­trecut incidentul ! ...Au trebuit să treacă ani de zile (timp în care am tre­cut prin experienţe multiple), pentru a înţelege că ceea ce văzusem atunci, prin 1952 — în apropiere de „fosta" Vale a Vlecii din oraşul Craiova — nu reprezintă, din păcate, un caz izolat. Derbedei există şi astăzi — poate mai puţini, e drept — dar există. Profilul „moral" al acestui soi de individ a ră­mas pe semne neschimbat — indiferent de costumul în care „se poartă", de anturajul care „îl îngăduie", sau de do­meniul în care îşi desfăşoară „activitatea". Pîndind prin parcuri, întîrziind în faţa cinematografelor pentru a vinde bilete la suprapreţ, roşi de invidie atunci cînd zăresc o ma­şină parcînd prin apropiere, bătînd trotuarul sau zăcînd prin barurile de zi şi de noapte, gata să se ia la harfă oricînd şi oriunde cu primii ieşiţi în cale, pleznindu-ne timpanele cu înjurături sau cuvinte obscene, pronunţate cu pofta slinoasă a celui care ne vrea răul —, derbedeii îşi consumă astfel existenţa lor stupidă, lipsită de sens şi demnitate. Pentru că ceea ce mi se pare mai trist la acest gen de oameni pla­saţi la periferia societăţii, tineri şi mai puţin tineri, este ab­senţa sentimentului demnităţii, spaima de a privi cinstit în ochii celuilalt, mişcările prelinse, frînte ca în preajma unei inevitabile prăbuşiri. Şi ar mai fi apoi singurătatea der-­f bedeului, desăvîrşită, chiar dacă refuză cu anticipaţie să re­cunoască acest adevăr ; el nu mai poate avea încredere nici în părinţi — care, de obicei, îl reneagă — nici în societate, şi nici măcar în „prietenii de gaşcă", împins prin propria voinţă în afara normelor societăţii, în afara celor care tru­desc şi-şi trăiesc viaţa în bunăcuviinţă şi încredere, sau atras de mirajul înşelător al unei existenţe întîmplătoare, brutală şi în cele dinn urmă nefericită, derbedeul îşi pulverizează faptele nefireşti spre un ţel confuz, singular prin neadevărul şi promiscuitatea sa. Scriu aceste lucruri gîndindu-mă că, într-un fel, şi Indife­renţa noastră, a trecătorilor, a îngăduit nu de puţine ori ■ libertatea obraznică a „derbedeului''.^ Scriu aceste lucruri ] ca un protest sincer împotriva­ îngăduinţei şi indiferenţei­­ noastre faţă de civilizaţia străzii. I­­|

Next