Scînteia Tineretului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 6959-6984)
1971-10-27 / nr. 6981
„SC`NTEIA TINERETULUI" pag. 5 Plenare ale judeţene U.T.C. ne vom Înzeci eforturile PENTRU REALIZAREA INTEGRALA A PROGRAMULUI ELABORAT DE PARTID! Sinteză a dezbaterilor largi care au avut loc în organizaţiile U.T.C. pentru analiza activităţii de educare comunistă a tinerilor din judeţ in lumina documentelor de partid privitoare la Îmbunătăţirea activităţii politicoideologice şi cultural-educative, plenara lărgită a Comitetului judeţean Tulcea al U.T.C. a consemnat un spirit critic şi autocritic munca de educaţie desfăşurată de activul judeţean, de toate organele şi organizaţiile U.T.C. In informarea prezentată în faţa plenarei de către tovarăşul Alexandru Rizu, primsecretar al comitetului judeţean U.T.C., s-a insistat, după ce au fost evidenţiate succesele obţinute în activitatea de educare comunistă a tineretului şi au fost analizate cauzele care au generat unele deficienţe in activitate, asupra căilor şi mijloacelor capabile să ducă la continua Îmbunătăţire a muncii politico-ideologice şi să determine ridicarea ei la nivelul marilor exigenţe şi responsabilităţi ale societăţii noastre socialiste. Amplele referiri la aria activităţii de educaţie comunistă prin muncă au subliniat eforturile tineretului din judeţ in realizarea în primele opt luni ale anului a planului de producţie industrială in proporţie de 109,50 la sută şi mobilizarea lui la activitatea voluntar-patriotică pe şantierele de irigaţii Dunavăţ, Ciucurova, Ceamurlia de Jos, Ostrov şi la amenajarea aeroportului Mihail Kogălniceanu. Totodată, a fost semnalat că datorită necunoaşterii preocupărilor tinerilor, a opiniei şi stărilor lor de spirit, a sărăciei de idei a unor acţiuni iniţiate de organizaţiile U.T.C., prin slaba cuprindere a uteciştilor la toate aceste activităţi s-a ajuns adeseori la îndepărtarea lor de la viaţa de organizaţie. „ Superficialitatea care s-a manifestat uneori, acţiunile în salt au dus la neglijarea unor probleme importante, neglijare pentru care nu există scuză, a arătat în cuvîntul său tovarăşul Neagu Constantin, prim-secretar al Comitetului municipal Tulcea al U.T.C. Ioniţă Vasile, locţiitor al secretarului Comitetului orăşenesc Babadag al U.T.C., Stan Stelian, secretarul comitetului U.T.C. de la I.I.L. Macin, Iorga Ion, secretarul comitetului comunal U.T.C. Topologu, au amintit în cuvintul lor necesitatea de a urmări neabătut traducerea în viaţă, cu fiecare acţiune, cu fiecare iniţiativă a planului de măsuri adoptat de plenară pentru a asigura astfel in toate organizaţiile U.T.C. un climat politico-ideologic combativ, revoluţionar, capabil să conducă la mobilizarea tineretului în îndeplinirea cu succes a tuturor îndatoririlor lui politice, etice , profesionale. Fale, Maria, ingineră la Fabrica , Dunărean, Niculescu Petre, profesor la Şcoala generală nr. 6 Tulcea, Albotă Mihai, inspector al Inspectoratului şcolar judeţean, Işleanu Nagi, maistru la Uzina de alumină şi Cenuşaru Vasile, inspector şef al Inspectoratului judeţean de miliţie, au analizat eforturile comune ale organizaţiilor U.T.C., şcolii şi familiei, ale organelor de stat şi ale altor factori educaţionali în lupta pentru preîntâmpinarea şi combaterea manifestărilor antisociale de parazitism, de desconsiderare a muncii productive, pentru a se ajunge cu eficienţă la traducerea în viaţă a indicaţiei secretarului general al partidului nostru de a nu se da nici un fel de rebuturi societăţii noastre socialiste. Tovarăşii Radu Florea, activist al Comitetului judeţean Tulcea al U. T. C. şi Dumbravă Marin, secretarul comitetului U.T.C. de la întreprinderea pentru exploatarea şi valorificarea statului, au criticat, la rindul lor, modul abstract în care a fost efectuată uneori pregătirea politică a uteciştilor, stare de lucruri ce a dus la diminuarea conţinutului politic şi educativ al vieţii de organizaţie. Apreciind nivelul discuţiilor plenarei, tovarăşul Nicolae Cacoveanu, atunct de şef de secţie la C.C. al U.T.C., a arătat că această plenară „a încheiat prima etapă, de început, a activităţii ample care trebuie desfăşurată de organele şi organizaţiile U.T.C.din judeţul Tulcea pentru traducerea în viaţă a măsurilor iniţiate de partid, îmbunătăţirea educaţiei marxist-leniniste“ şi a insistat asupra necesităţii ca toţi membrii comitetului judeţean U.T.C., toţi activiştii şi organizaţiile U.T.C. să fie mobilizate pentru îndeplinirea programului complex de educare comunistă a tinerilor. Pentru aceasta este necesar ca fiecare organizaţie să devină un organism dinamic, militant, un factor temeinic consolidat politic şi organizatoric. In încheierea lucrărilor, tovarăşul Teodor Coman, membru al C.C. al P.C.R. prim-secretar al Comitetului judeţean Tulcea al P.C.R., a relevat că ,,noi nu punem sub semnul întrebării capacitatea şi puterea de muncă a comitetului judeţean U.T.C., a cadrelor sale, dar îi cerem să-şi îmbunătăţească stilul şi metodele de muncă, să mobilizeze toate organizaţiile U.T.C. pentru traducerea în viaţă cu toată fermitatea a sarcinilor ce reies din propunerile de măsuri adoptate de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R., din Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative, din hotărîrea plenarei Comitetului judeţean de partid şi a propriilor dumneavoastră hotărâri“. S-a dat apoi citire, în numele tuturor tinerilor din judeţ, unei telegrame adresate Comitetului Central al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU : „Conştienţi de marile răspunderi ce ne revin — se arată în telegramă — de rolul important al tineretului în societatea noastră, înţelegînd că viitorul patriei socialiste este strîns legat de creşterea, educarea şi pregătirea tinerei generaţii, dînd glas chemării adresate de dumneavoastră întregului tineret, ne angajăm, ca sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid, să închinăm dăruirea, entuziasmul şi elanul nostru tineresc, dragostea şi pasiunea in vederea formării conştiinţei socialiste a tinerilor, educării lor prin muncă şi pentru muncă, înarmării cu politica internă şi externă a partidului, cultivării patriotismului şi responsabilităţii sociale, promovării înaltelor idealuri ale clasei muncitoare“. T. STANESCU PLEDOARIA PENTRU EXIGENŢA ESTE SI UN ÎNDEMN LA AUTOEXIGENŢĂ Evoluţia industrială a judeţului Olt este însoţită de profunde mutaţii in structura populaţiei productive. Aşa cum se sublinia în informarea prezentată de Ion Boştinaru, prim secretar al Comitetului judeţean Olt al U.T.C. in cadrul plenarei lărgite, dacă în întreprinderile din judeţ lucrează în prezent circa 15 000 de tineri, numărul tinerilor muncitori care vor activa în industria judeţului la sfîrşitul actualului cincinal se va apropia de 50 000. .... Aceasta este explicaţia insistenţei cu care, atît informarea, cit şi intervenţiile numeroşilor vorbitori s-au oprit asupra necesităţii intensificării munca educative, a îmbogăţirii conţinutului său. Educaţia prin muncă şi pentru muncă, formarea unui spirit muncitoresc înaintat, creşterea combativităţii şi intransigenţei revoluţionare a tinerilor din toate domeniile de activitate — sunt numai citeva din direcţiile care, în acest sens, au constituit obiectul unor exigente dezbateri. „Mai este încă necesar ca unor tineri să li se insufle un plus de interes pentru perfecţionarea propriei pregătiri profesionale, să li se ceara un spor de atenţie, de exigenţa faţă de calitatea produselor realizate, afirma Ion Tobă, muncitor la Uzina de fabricaţii din Balş. Mai există, la unii dintre proaspeţii absolvenţi ai şcolilor profesionale care vin să lucreze în uzină, tendinţa de a minimaliza obligaţiile pe care ei, ca tineri muncitori, le au faţa de societate, de colectivul în care muncesc, tendinţa de a se purta neglijent cu avutul obştesc, cu mijloacele de producţie“. Rădăcinile deficienţelor criticate se găsesc, în bună măsură, în inconsistenţa educaţiei muncitoreşti desfăşurate în unele din şcolile de cultură generală sau profesionale. „Mulţi tineri din întreprinderile slătinene comit acte de indisciplină în producţie, întârzieri de la program, sunt neglijenţi cu Uneltele şi cu materiile prime care le sunt date în păstrare. Deseori, cu toate eforturile colectivelor de muncă, aceste atitudini se concretizează în calitatea slabă a unor produse. Iată de ce — sublinia Traian Dicu, prim secretar al Comitetului orășenesc Slatina al U.T.C. «-■ trebuie intensificate, în special în şcoli, acţiunile educativformative care să-i pregătească pe tineri pentru muncă, să le insufle spiritul nou, de responsabilitate muncitorească, socialistă. Educarea tineretului de la sate în spiritul grijii faţă de avutul colectivului, al preocupării permanente pentru edificarea socialistă a satului a fost abordată de alţi participanţi la dezbateri. Matei Ion, secretarul comitetului comunal Studina al U.T.C., Constantin Sabin, secretar al comitetului comunal Teslui al U.T.C., Gheorghe Nicolescu, locţiitor al secretarului comitetului U.T.C. din comuna Stoicăneşti, au prezentat aspecte concrete din viaţa organizaţiilor lor, măsurile pe care le-au luat aceste organizaţii pentru a realiza o bună pregătire ideologică a tuturor tinerilor. „Comitetul U.T.C. — spunea Matei Ion — are evidenţa exactă a tuturor tinerilor şi a activităţii pe care aceştia o desfăşoară în comună sau în altă parte. Colaborînd cu ceilalţi factori investiţi cu răspunderi educative, discutînd de la om la om cu tinerii care ridicau unele probleme, am reuşit să înlăturăm din comuna noastră aspectele de parazitism în rîndul tineretului, să eliminăm din comportarea unora tendinţele de cosmopolitism şi snobism". Asupra rolului pe care trebuie să-l aibă şcoala, celelalte instituţii de cultură pentru ridicarea nivelului politic al tineretului, pentru educarea lui în spiritul nobilelor tradiţii revoluţionare şi patriotice s-au oprit, de asemenea, mai mulţi vorbitori. Şerban Chiosan, secretarul comitetului U.T.C. de la Liceul nr. 1 din Caracal, analizînd cu exigenţă autocritică activitatea ideologică şi politică a organizaţiei din care face parte, a subliniat necesitatea unui mai mare sprijin din partea cadrelor didactice relevînd că adeseori acest sprijin se lasă prea mult aşteptat. Educaţia comunistă, muncitorească, principiile înaintate ale eticii socialiste au subliniat şi alţi vorbitori trebuie să se bazeze în mai mare măsură pe exemplul personal al educatorilor. In cuvîntul său, tovarăşul Nicolae Ungureană, prim adjunct de şef de secţie la C.C. al U.T.C., a arătat că formalismul activităţilor din unele organizaţii, inconsistenţa adunărilor generale, slaba participare a unor cadre didactice cu răspunderi în viaţa şcolii la rezolvarea problemelor educative ivite în organizaţiile U.T.C. sunt citeva din lipsurile asupra cărora trebuie să-şi concentreze atenţia comitetul judeţean, comitetele orăşeneşti şi comunale ale U.T.C. De asemenea, a subliniat vorbitorul, atît în şcoli, cit şi în întreprinderi sau instituţii, activiştii organizaţiei trebuie să militeze cu fermitate împotriva lipsei de poziţie, a împăcării cu lipsurile, a slabei combativităţi în care se complac unii tineri. In încheierea lucrărilor plenare, a vorbit tovarăşul Constantin Gheorghe, secretar al Comitetului judeţean Olt al P.C.R., care a solicitat activului judeţean U.T.C. o mai bună cunoaştere a preocupărilor şi cerinţelor tinerilor, o mai rapidă adaptare la ele. Educaţia patriotică, formarea spiritului muncitoresc şi revoluţionar, a unei atitudini înaintate, combative, militante în rîndul tuturor categoriilor de tineri nu se pot realiza decît prin sporirea permanentă a exigenţei tuturor activiştilor U.T.C. faţă de propria lor activitate, de propria lor pregătire şi conduită, a subliniat, în final, vorbitorul. Plenara Comitetului judeţean Olt ,al U.T.C. a adoptat în încheiere o telegramă adresată Comitetului Central al P.C.R., personal tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU. In telegramă, se spune, printre altele : „Ne angajăm în faţa conducerii partidului, a dumneavoastră personal, iubite tovarăşe NICOLAE CEAUŞESCU, să îmbunătăţim întreaga muncă de propagandă pe care o desfăşoară organizaţiile noastre, pentru îndeplinirea nobilelor cerinţe ce se desprind din recentele documente ale partidului nostru, pentru ridicarea României pe cele mai înalte trepte ale progresului şi civilizaţiei“. OVIDIU PĂUN O trecere cit de cit sumară în revistă a exponatelor împărţite, din considerente didactice, pe componente ale procesului educativ — educaţia politico-ideologică, educaţia ateist-ştiinţifică, educaţia morală, educaţia patriotică şi civică, educaţia intelectuală etc — duce cu uşurinţă, chiar şi pentru vizitatorul neavizat, la constatarea sărăciei într-un compartiment sau altul a apariţiilor de specialitate, la improvizaţia fără echivocuri în alte cazuri, în sfîrşit, la aranjamente eterogene din pliante, afişe, broşuri fie pentru a delimita vag o componentă la fel de vagă a procesului educativ, fie pentru a umple golul alteia, văduvită complet de lucrări. Nu este, desigur, în nici un caz vina organizatorilor ; de altfel, avertizate din timp de această iniţiativă, editurile şi-au trimis reprezentanţii pentru confruntări, reprezentanţii au venit, au confruntat şi au adăugat... o singură carte, semnalul uneia din ultimele apariţii abia peste un timp ajunsă în librării. De unde se poate conclude că expoziţia reflectă întocmai starea nesatisfăcătoare a literaturii educative dedicată tineretului. A pune în discuţie necesitatea acestei literaturi care traversează, explicînd sau indicînd conduita socială sau aspiraţii umane generoase, definind sau sugerînd norme la un nivel al accesibilităţii ferit de vulgarizare sau de preţiozităţi, vastele teritorii ale politicii, culturii, istoriei, moralei, filozofiei etc. este superfluu. Cu atît mai utilă această literatură la vîrsta formării personalităţii, a concepţiei despre viaţă şi lume, a gustului estetic, a principiilor de existenţă cotidiană. Dar a discuta valoarea şi diversitatea, abundenţa sau sărăcia aceleiaşi literaturi şi, dincolo de repunerea ei în drepturi în planul editurilor, în activitatea organizaţiei U.T.C., în viaţa de zi cu zi a şcolii, a familiei, a fiecărui tînăr — devine obligatoriu. Una din consecinţele imediate ale recentei expoziţii o reprezintă o apropiată conferinţă sub egida Ministerului Invăţămîntului a celor chemaţi, într-un fel sau altul, la îmbunătăţirea educaţiei comuniste a tinerei generaţii. Ceea ce se poate remarca deocamdată, rămînînd exclusiv la datele oferite de expoziţie, în afara celor amintite (absenţe, improvizaţii, eclectism) este o anumită relativitate, dacă nu superficialitate atît faţă de alegerea temelor şi de posibilitatea de a le face transmisibile şi, deci, eficiente, cît şi faţă de inteligenţa sau nevoile tînărului cititor. De pildă, componenta „educaţie estetică“ e reprezentată sumar de citeva antologii de poezie şi cîntece, de cîteva culegeri de articole despre principiile generale ale esteticii, lipsind, de neînţeles, tocmai acele lucrări care să vină în întîmpinarea dorinţei tînărului de a discerne valoarea de impostură, de a-şi cultiva gustul pentru spectacolul teatral de superioară condiţie, pentru arta plastică, de emoo■ ţionantă reculegere, pentru literatura de adincă meditaţie asupra vieţii şi omului ş.a.m.d. O altă componentă prezentă în expoziţie, aceea a educaţiei ateist-ştiinţifice, în afara dicţionarului mitologic greco-roman, a unor lucrări de investigaţie mai curînd specioasă a mitologiei cuprinde prea puţine şi nesemnificative texte de afirmare convingătoare a ateismului, de subminare din interior a misticismului şi obscuratismului, prea puţine din dovezile de ieri şi de azi aduse de ştiinţă la fundamentarea concepţiei materialist-dialec tice despre lume. Componenta, „educaţia morală“, aparent mai diversă şi cuprinzătoare, e dominată însă de lucrări care descriu normele etice încorsetîndu-le în forme generoase : „viaţa şi dragostea“, „dragostea“, „buna cuviinţă“, dar lipsindu-le tocmai de conţinutul lor de viaţă curent, de ceea ce s-ar putea numi practicismul moral, de ceea ce încă şi azi, după cum dovedea o anchetă socială în rîndul tinerilor, face ca un text periferic compus în marginea unor principii de etică discutabile de genul celui adunat sub titlul provocator „Arta de a reuşi în viaţă“ să circule cu destul succes. Nedumerire produce componenta „educaţia intelectuală“ care oferă — firesc dacă se ţine seama de strigăcia compartimentării, dar surprinzător dacă e considerată drept condiţie primară a oricărei alte activităţi intelectuale, fie chiar şi răsfoitul unei broşuri de apărare împotriva incendiilor (există şi aşa ceva în expoziţie) — tomuri substanţiale de anecdote ale ştiinţei, de curiozităţi din lumea animală şi vegetală, de exhibiţii ale inteligenţei etc. Fără a epuiza didactica compartimentare a procesului educativ, problemele fiind cam de aceeaşi natură în cazul fiecărei „educaţii", excepţie făcînd întrucîtva doar „educaţia patriotică şi civică“. Privită şi în ansamblu, expoziţia literaturii educative pentru tineret lasă, desigur, aceeaşi impresie de inactualitate, de abordare sfioasă sau neconcludentă a necesităţilor reale ale procesului educativ, de ocolire a problemelor dificile care animă tînăra generaţie. Deşi opiniile despre valoarea lucrărilor prezentate sunt riscante (române semnificativ doar faptul că pot fi numărate pe degete cărţile, indiferent de compartimentarea lor pedagogică, care au intrat în atenţia criticii — dar aici ar putea fi şi vina criticii, insensibilă deseori la „literatura de popularizare“ — sau care au dat prilejul unor dezbateri fructuoase în rîndul tinerilor) se poate totuşi remarca cvasianonimatul majorităţii autorilor — deşi, se ştie, atîţia şi atîţia oameni politici, atîţia şi atîţia oameni de ştiinţă, de cultură şi artă români sau străini s-au aplecat şi se apleacă cu interes şi pasiune asupra vieţii, şi-au spus şi-şi spun cuvîntul asupra lumii, asupra marilor confruntări de idei ale contemporaneităţii, conturînd din interior — tulburătoare confesiuni — dimensiunile nobile ale umanismului activ, ale omului ce se regăseşte spre a se desăvîrşi într-o societate dăruită lui prin prezent şi viitor. Revine, aşadar, editurilor, uniunilor de creaţie datoria de a-şi aduce cu mai multă consecvenţă, cu mai multă atenţie şi talent contribuţia la constituirea fondului de aur al literaturii educative pentru tineret, C. STOICIU Se ştie că tînăra generaţie manifestă un interes deosebit pentru analiza fenomenelor politico-ideologice, pentru circulaţia ideilor politice. Probleme privind concepţiile politico-ideologice ale partidului nostru, marxismul în lumea de azi, confruntarea curentelor din gindirea contemporană etc. fac obiectul multor dezbateri la care participă tinerii din cadrul învăţămîntului politic, la cercurile de filosofie, economie, istorie, în orele de ştiinţe sociale. Desigur, multe răspunsuri la întrebările pe care şi le pun tinerii ar putea fi găsite în cărţi cu subiecte alese din domeniile vieţii social-politice, filozofiei, economiei, istoriei, dreptului. Dar librăriile şi bibliotecile le oferă asemenea cărţi ? Căutând în expoziţie --să aflăm răspunsul la această întrebare, am pornit de la un important punct de referinţă : standul central a fost rezervat documentelor de partid şi de Stat, cuvîntărilor secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care tratează probleme privind educaţia tineretului. Se găsesc aici documentele şi cuvîntări expuse, numeroase referiri la rolul activităţii editoriale, la conţinutul cărţilor pentru tineret, la necesitatea ca acestea să apară într-un număr tot mai mare şi să răspundă cerinţelor pe care le ridică azi munca politico-educiativă, în mod deosebit este subliniată cerinţa de a îmbina activitatea de educare politică cu ridicarea nivelului de cunoştinţe cultural-ştiinţifice, considerîndu-se că socialismul, orânduirea cea mai avansată, trebuie să integreze organic tot ce este mai înaintat în creaţia umană. Etapa istorică pe care o parcurgem în prezent — făurirea societăţii multilateral dezvoltate — este cea mai fertilă din întregul răstimp de la eliberarea ţării nu numai în dezvoltarea forţelor de producţie, nu numai în perfecţionarea relaţiilor de producţie şi adîncirea democraţiei socialiste, ci şi pe tărîmul activităţii teoretice, al gîndirii social-politice. Or, existenţa unui asemenea cadru impune activităţii editoriale pentru tineret exigenţe extrem deînalte. Am remarcat, în expoziţie, multe lucrări de valoare, despre care ştim, că au fost bine primite de tineri şi care au, incontestabil, o mare putere de influenţare în scrispozitiv. Sunt relevante îndeosebi cărţile apărute în Editura Militară; se poate spune, pe drept cuvint, că editura respectivă, stabilind relaţii de colaborare cu scriitori de prestigiu, cu specialişti în domeniul ştiinţelor sociale, mai ales cu istorici, vădeşte o grijă consecventă pentru publicarea unor lucrări a căror menire este formarea conştiinţei politice a tinerilor, dezvoltarea dragostei lor pentru paza socialistă, pentru partidul comunist. Mai mult decît alte edituri care au îndatoriri în această privinţă, Editura Militară este prezentă o expoziţie cu volume de versuri şi de proză, cu evocări ale principalelor momente din lupta poporului român, condus de partid, pentru libertate, democraţie şi progres social. Editura Politică, Editura Didactică şi Pedagogică sunt prezente, de asemenea, în expoziţie, cu lucrări referitoare la rolul tineretului in societatea noastră şi in lumea contemporană, volume de educaţie politică, patriotică, socială. In general, însă, tabloul apariţiilor editoriale pentru tineret în domeniile social şi politic nu este satisfăcător; expoziţia-test evidenţiază faptul că s-a scris puţin şi s-a publicat puţin. Standul rezervat problemelor politico-ideologice cuprinde foarte puţine lucrări sistematice. Sunt expuse aici mai multe broşuri, cîteva evocări, dar lipsesc acele studii care să analizeze gîndirea politico-ideologică, principalele tendinţe care se afirmă azi în politologie, filosofie, economie, drept, istorie. Şi, în primul rînd, nu se poate vorbi de existenţa lucrărilor de sinteză care să explice tinerilor la nivelul de înţelegere al diferitelor vîrste problemele privind politica partidului nostru în etapa actuală, preocupările P.C.R. pentru modernizarea economiei româneşti, pentru perfecţionarea relaţiilor sociale, pentru dezvoltarea conştiinţei socialiste, formarea omului societăţii socialiste multilateral dezvoltate, poziţia ţării noastre faţă de principalele probleme ale vieţii internaţionale contemporane. Tinerii doresc să citească lucrări scrise anume pentru ei, care să-şi propună clarificarea unor probleme esenţiale ale dezvoltării noastre socialiste, explicarea întregii vieţi ideologice a partidului nostru. Lipsesc, de asemenea, în cazul literaturii de educaţie politico - ideologică, acele cărţi de strictă actualitate, precum şi de prospectare a viitorului, acele cărţi tulburătoare despre constructorii comunişti ai României socialiste, investigaţiile despre spiritul revoluţionar al clasei muncitoare, despre combativitatea şi intransigenţa comunistă, acele cărţi despre tînăra generaţie martoră şi participantă activă la construcţia socialistă a ţării, cărţi scrise pentru tineri, care să îmbogăţească realmente gîndirea teoretică, să se angajeze în dezbateri deschise, dar pătrunse de spirit principial, bogate în argumente ancorate puternic în terenul filosofiei noastre materialist-dialectice, fără admiterea nici unei abateri de la linia generală a politicii noastre, de la principiile de partid. Necesitatea unui efort mai susţinut şi ordonat în vederea acoperirii acestei necesităţi a fost de altfel relevat şi in discuţiile ce s-au purtat în cadrul expoziţiei. Tovarăşul Sandu Lăzărescu, directorul Bibliotecii de Ştiinţe Pedagogice, ne spunea că s-au detaşat din aceste dezbateri de lucru două aspecte principale : în primul rind editurile să-şi alcătuiască în aşa fel planurile editoriale incit — finind seama de golurile semnalate de expoziţie — în cel mai scurt timp tinerii să înceapă să găsească frecvent în librării şi biblioteci cărţi care să răspundă actualelor cerinţe educative ; în al doilea rînd să fie atraşi în activitatea de redactare a unor asemenea cărţi mai mulţi scriitori, cercetători din domeniul filosofiei, pedagogiei, psihologiei, dreptului, istoriei, cadre didactice universitare. ADRIAN VASILESCU CARTEA SOCIAL-POLITICĂ ŞI EDUCATIVĂ PENTRU TINERET Este cunoscut că în cadrul complexului tru muncă şi viaţă, cartea social-politică şi educator creşte şi mai mult în etapa actuală, cînd se desfăşoară in spiritul înaltelor exigenţe are baza propunerilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu Pedagogice din Bucureşti, de a organiza , cu a cărţii social-politice şi educative pentru tineret. Cîteva cuvinte despre modul cum a fost amenajat standuri cu lucrările de educaţie politică, etc. pentru tineret, care au fost editate între anii iorizaţi ai editurilor de specialitate şi rugaţi să în expoziţie. In acest fel s-a realizat un tablou în acest important domeniu : cartea social-politică expoziţie-test al cărui scop principal este deschi la care ne înscriem, pentru început, cu opiniile a proces de pregătire, de formare a tineretului pentruă joacă, în general, un rol important. Acest întreaga activitate de educare a tinerei generaţii programului adoptat de conducerea partidului pe în acest context, iniţiativa Bibliotecii de Ştiinţe sprijinul Ministerului Invăţămintului — o expoziţie dobîndeşte o semnificaţie şi importanţă deosebită, organizată expoziţia. Mai întîi iniţiatorii săi au socială, profesională, morală, estetică, sanitară 1969—1971. Apoi au fost invitaţi reprezentanţi auindice lucrările care lipsesc, pentru a fi incluse care oferă imaginea completă a activităţii editoriale şi educativă pentru tineret. E vorba, aşadar, de o derea unei dezbateri privind activitatea respectivă, doi dintre redactorii noștri. MIERCURI 27 OCTOMBRIE 1971 500 DE TINERI - 500 DE SEMNATARI (Urmare din pag. I) mai bine pe viitor. Acesta este şi obiectivul pe care organizaţia noastră, a tinerilor, îl are înscris printre marile datorii de îndeplinit“. La Păuneşti aspectul numeric al participării tinerilor la muncă nu se mai discută pentru că acesta a fost rezolvat cu timpul printr-o intensă şi susţinută activitate educativă a comitetului şi organizaţiilor U.T.C., sprijinite de comitetul comunal de partid, consiliul popular, corpul didactic. Acum, preocupările sunt îndreptate către laturile calitative ale muncii. Dezbaterea tuturor documentelor de partid, pînă la înţelegerea lor perfectă de către fiecare utecist, a condus în mod firesc la o angajare totală a tinerilor satelor în înfăptuirea exemplară a prevederilor acestora. Şi aceasta nu numai în adunări generale, ci apelînd la forme şi mijloace dintre cele mai variate : discuţii deschise la locurile de muncă, calcule economice (cu ocazia aplicării acordului global s-au dovedit foarte eficace), expuneri făcute de Activişti de partid şi cadre didactice, întîlniri în cadrul cărora tinerii au aflat exact ce perspective de dezvoltare are comuna, ce posibilităţi de muncă şi viaţă li se vor oferi. Constantin Părzan este unul din cei 300 tineri membri cooperatori din comună. Lucrează la ferma Novăceşti. „Echipa din care fac parte a depăşitproducţiile la toate culturile pe care le-am avut luate în acord global : porumb, cartofi şi în special viţă de vie — ne spune el. Din primăvară şi pînă acum am participat zilnic la toate categoriile de lucrări la care am fost solicitat. Nu e normal să fie aşa ? Dacă eşti membru cooperator apoi se cheamă că eşti obligat să munceşti pe măsura puterii tale, nu pe jumătate sau pe sfert. Ce-ar fi însemnat dacă astă vară, cînd o furtună ne-a doborît viţa de vie pe aproape 15 hectare, nu am fi venit cu toţii să o ridicăm şi să o stropim imediat, ca să nu dăm voie manei să se întindă ? S-ar fi prăpădit toată munca de pînă atunci şi acum, în toamnă, nu mai aveam cu ce să umplem coşurile". Ion Muhulică, tovarăş de muncă al lui Părzan, ne răspunde modest că el nu are a ne povesti întîmplări deosebite pentru că nu a avut. In orice caz, nici pentru el nu a trecut zi în care să nu fi fost prezent la muncă, acolo unde era nevoie. Mărturisiri identice ne fac şi Ion Popa, Petre Grigore, Ion Cantea şi Ion Blahuianu. 36 din cei 45 de membri ai echipei nr. 3 de la ferma legumicolă sunt tineri ca şi şeful ei, Gheorghe Bogdan, Nicolae Cîmpeanu, Florica Chelaru, Maricica Cuşană, Anişoara Roşu, Vasile Mihalache, Maria Chiriac, Ileana Codreanu, Ileana Novac sunt printre cei mai harnici şi mai pricepuţi. „La început nici noi nu prea aveam mare încredere în forţele noastre — mărturiseşte sincer şeful echipei. Grădinăria e o artă grea şi-ţi trebuie timp ca s-o înveţi. Am avut ambiţie însă şi cu ajutorul celor mai vechi în meserie ne-am descurcat bine. Că depăşim planul de venituri este o dovadă. La anul va fi şi mai bine“. In dreptul lui Constantin Clapon, cel mai tînăr „stăpîn“ al unuia din cele 34 de tractoare ale secţiei de mecanizare, stă scrisă o sumă care semnifică un plus faţă de planul anual. „Avem condiţii foarte bune de lucru — ne spune. Maşinile merg bine, cooperativa ne asigură masă caldă din martie şi pînă în decembrie, cei în vîrstă ne învaţă meseria fără să îi rugăm prea mult, aşa că... ce ne mai trebuie nouă tinerilor ? Sîntem toţi din sat şi ar fi ruşinos să nu muncim cum trebuie pămîntul cooperatorilor, al părinţilor şi fraţilor noştri. Pe raza S.M.A. Adjud am terminat primii recoltatul griului, arăturile de vară. Lucru pe care l-am reeditat acum în toamnă, la însămînţări“. Tîmplarul Constantin Ignat face parte, alături de alţi 15 tineri, din „breasla" meseriaşilor satului. Semnătura lui invizibilă, se află pe mai toate casele noi.„Lui Constantin Vasiloiu i-amfăcut tîmplăria pentru casă. Lui Ion Ignat şi tîmplăria şi porţi noi. Dacă mergeţi pe la Ion Ursu, Costică Ologu sau Ştefan Cautiş să vă uitaţi cu atenţie la porţi. Sunt făcute de noi. Le facem frumoase şi trainice pentru că vrem să trecem prin sat totdeauna cu fruntea sus“. Şirul dialogurilor noastre ar fi putut continua. Cu oricare din cei 500 de tineri din Păuneşti am fi stat de vorbă am fi aflat gînduri şi fapte similare, pentru că fiecare dintre ei, prinşi în curentul ambiţios de propăşire al obştei comunei, ţine să nu se lase mai prejos, ţine să iasă atît la horă cît şi la muncă purtînd în ochi mîndria şi mulţumirea că este un vrednic fiu al satului, uit vrednic urmaș al Vrîncioaiei.