Scînteia Tineretului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 6959-6984)
1971-10-14 / nr. 6970
Kim DEMSA-centrul de greutate al întrecerii pe meserii Ancheta „Scînteii tineretului" in municipiul Braşov Prezent in repetate rînduri la desfăşurarea întrecerilor profesionale, la numeroase şi diferite nivele, autorul acestor rînduri a putut observa pe viu priza deosebită pe care asemenea concursuri o au în rîndul tinerilor, ca şi preocuparea deosebită a organizatorilor — organizaţiile U.T.C. — pentru a le extinde în continuare aria de existenţă. Ne-a îndemnat la acest sondaj, efectuat la Braşov, suita de întrebări care rezultă firesc după un interval de timp cînd — preocupaţi să continuăm cu rezultate cit mai bune o experienţă, fără echivoc, pozitivă — e necesar să folosim cu pricepere concluziile oferite de practică. DE CE SE LEAGĂ, NEMIJLOCIT, SUCCESUL? — Aş porni de la faptul că am participat la primul concurs al strungarilor, la Uzina de tractoare Braşov. De atunci am fost invitat la diferite acţiuni pe această temă. In perioada respectivă am tras o concluzie foarte importantă pentru mine : reuşita acestor concursuri în viitor o văd legată de menţinerea în actualitate, de permanentizarea lor, ne spune ing. Ladislau Mina, vicepreşedinte al Consiliului judeţean Tineret Muncitoresc. Tradiţionalizarea concursurilor nu face decât să uşureze popularizarea lor. Noi, la Uzina nr. 2, am experimentat în acest an un concurs pe teme de protecţia muncii, care ne-a reuşit tocmai pentru că am dat atenţie fazei de masă. Şi încă ceva : cu cit avem mai mulţi ciştigători autentici cu atît rezultatele se pot considera mai bune. POATE FI CONTURAT UN „MODEL" ORGANIZATORIC ? — Dacă am încerca să punem problema astfel ar însemna să căutăm cu orice preţ re-NEAGU UDROIU (Continuare în pag. a V-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! CE AŢI ÎNTREPRINS PENTRU DEZVOLTAREA CARACTERULUI PRACTIC AL INVĂŢĂMlNTULUI? Comturînd coordonatei« dezvoltării şcolii româneşti, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat la deschiderea anului universitar deosebita importanţă pe care o are legarea strînsă a invăţămîntului de producţie, de viaţă. In această perspectivă cerinţele actuale ale învăţămintului superior sînt nemijlocit proporţionale cu gradul de apropiere al conţinutului său de practică, de producţie, de acele sectoare care, de fapt, reprezintă viitorul cîmp de activitate al tinărului specialist. In cadrul Institutului politehnic „Traian Vuia“ din Timişoara încă din cursul anului trecut studenţii facultăţilor de chimie industrială, construcţii, electrotehnică au avut posibilitatea realizării unor sarcini de producţie, a muncii in sfera unei profesiuni legată nemijlocit de viitoarea specialitate. Totuşi, aici încă lipseşte baza materială corespunzătoare pentru acoperirea tuturor cerinţelor de practică pentru studenţii din primii ani — atelierul şcoală. După cum ne spunea prof. dr. ing. Ioan De Sabata, prorectorul Institutului politehnic, „proiectul acestui atelier-şcoală este gata, el fiind realizat integral de către cadrele didactice. In acelaşi timp, studiul tehnicoeconomic este definitivat şi aşteaptă acum avizul organelor locale. Acest atelier va constitui chiar din stadiul iniţial de realizare un efectiv loc de muncă pentru studenţii de la construcţii, electrotehnică, mecanică. In final, atelierul şcoală va cuprinde laboratoare extrem de utile anilor mari şi săli de calcul dotate cu aparate Mecipt 3, în curs de fabricaţie, laboratoare puse permanent la dispoziţia cadrelor didactice şi studenţilor din cercurile ştiinţifice. Atelierul va satisface toate nevoile anilor 1, 2 şi 3 în domeniul electric, mecanic şi electronic. Dotat cu maşini simple dar şi cu utilaje, dispozitive şi agregate capabile să dezvolte indici superiori, atelierul-şcoală va oferi studenţilor posibilitatea de a realiza produse care vor fi valorificate prin contracte cu unităţile economice. Astfel, trecerea legăturii între învăţămînt şi practică la nivelul antrenării în munca efectivă cu responsabilitatea produsului realizat include preluarea unor sarcini de lucru în corelaţie cu posibilităţile de rezolvare, în funcţie de specialitate şi pregătire“. Absenţa atelierului şcoală este deocamdată suplinită de practica de producţie organizată la un nivel superior anilor trecuţi, în primul rînd prin posibilităţile de calificare oferite de întreprinderi studenţilor practicanţi. Astfel, la facultatea de construcţii practica organizată în colaborare cu Trustul de construcţii Timişoara va facilita calificarea studenţilor într-o meserie circumscrisă viitorului domeniu de activitate : montator prefabricate, zidar-betonist, fierar-betonist, dulgher, mozaicar, faianţar, pavator, asfaltator, fierar terasamente etc., fără aglomerări nejustificate la punctele de lucru, cu o tematică adecvată, realizată în colaborare de cadre didactice şi specialişti din producţie. In acelaşi timp corelarea dintre practica de proiectare şi cea de producţie este materializată de angajarea studenţilor din anii mari la proiectarea unor străzi care vor fi executate de colegii lor în cel de al doilea semestru. Nu mai puţin important este angajamentul facultăţii de a proiecta şi realiza un cămin. Tovarăşul prof. ing. Dan Mateescu, decanul facultăţii de construcţii, menţionind faptul că „studiile de foraj s-au încheiat, ne arăta că participarea efectivă a studenţilor pe şantierul acestui obiectiv va putea începe de la sfîrşitul lunii, proiectul urmînd să fie concretizat prin participarea mai multor secţii, acoperindu-se toate specialităţile profesiunii de constructor". In acest sens nn calin stanculescu (Continuare in pan. a ll-a) ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 69706 PAGINI —30 BANI JOI 14 OCTOMBRIE 1971 „AICI, APA NU VA MAI FI O POVARĂ PENTRU OGOARE Răspunzînd chemării tinerilor constăriţeni, 10 000 de utecişti din judeţele BIHOR şi SATU MARE participă la înfăptuirea programelor locale de îmbunătăţiri funciare Pe o bună parte a cîmpiilor bogate din partea de vest a ţării apa adunată din ploi sau din revărsările numeroaselor rîuri ce-şi poartă meandrele pe aici, stagnează mai mult decit trebuie, devenind o povară păgubitoare pentru mii de hectare cultivate. Desecările ocupă, de aceea,aici, un loc important în cadrul amplelor acţiuni ’’de îmbunătăţiri fi funciare ce s-au preconizat a fi executate în actualul plan cincinal. In judeţul BINOR, de pildă, trebuie indiguită şi desecată o suprafaţă ce măsoară aproape 3.500 hectare, 700 din ele urmînd să fie terminate chiar în acest an. Răspunzînd chemării tinerilor din judeţul Constanţa, de a contribui la înfăptuirea programului naţional de irigaţii şi îmbunătăţiri funciare, uteciştii bihoreni s-au angajat să pună serios umărul la toate lucrările aferente din judeţul lor, pentru ca acestea să se încheie la timpul planificat. Să-OCTAVIAN MILEA (Continuare în pag. a ll-a) PLENARE ALE COMITETELOR JUDEŢENE U.T.C. • HUNEDOARA : Fiecare tînăr — un militant înflăcărat pentru înfăptuirea politicii partidului • GALAŢI : In centrul atenţiei, al preocupărilor organizaţiei — tineretul muncitoresc • BRAŞOV : Cultivarea înaltei responsabilităţi sociale — obiectiv major al activităţii U.T.C. • GORJ : O prezenţă mai activă a tinerilor în organizarea şi desfăşurarea muncii educative PAG. 3 „SUPLINITOR —de profesie — CAUT CATEDRĂ • • • Nu este nici- o lună de zile de cînd porţile şcolilor de toate gradele s-au deschis larg pentru milioanele de elevi ai ţării. Sălile de clasă, laboratoarele, atelierele, sălile şi terenurile de sport — renovate şi bine utilate, i-au întîmpinat, la fel de primitoare, pe „bobocii“ cu ghiozdan ca şi pe „veteranii“ care se gîndesc de pe acum la bacalaureat. Abecedare şi manuale, milioane şi ele, s-au aflat aliniate pe pupitre. La catedre , profesorii ! Se ştiu, în general, puţine lucruri despre pregătirile ce preced întîiul sunet de clopoţel , de pildă, alcătuirea şi echilibrarea unui orar, pregătirea planurilor tematice, numirea cadrelor didactice... Problema ultimă, îndeosebi, dă cel mai mult de furcă inspectoratelor şcolare. Un întreg aparat specializat de inspectori triază dosare, cereri şi decizii încă din timpul verii, urmărind să reglementeze „mişcarea" complicată a personalului. Lesne de înţeles că datorită acestui specific existenţa unei categorii de pedagogi cu statut special — SUPLINITORII — devine o necesitate. Cine sunt ei ? Cine sunt aceşti profesori gata să ocupe temporar orice catedră ? Există implicaţii, legate de dinamica lor, în procesul instructiveducativ al elevilor? Suplinirea este o ipostază de tranzit profesional sau o ocupaţie in sine ? Iată cîteva întrebări la care ancheta noastră încearcă să răspundă. In fiecare marţi, la amiază, atunci cînd au loc audienţele suplinitorilor pentru judeţul Ilfov, una din sălile Liceului pedagogic bucureştean cunoaşte , o animaţie cu totul ieşită din comun. Profesorii, în marea lor majoritate, sunt tineri. In cererile lor — felurite argumentări. O singură notă le este comună tuturor : fiecare se crede îndreptăţit la o „navetă uşoară“ şi, în orice caz, la o catedră completă în aceeaşi şcoală. ...Profesoara de limba română Achilina Popescu a terminat cu 3 ani în urmă cursurile Universităţii. — N-aţi primit, la absolvire, o repartizare ? — A, ba da... undeva prin judeţul Teleorman. Nici nu reţin comuna... Doar nu era să mă duc acolo !... — De ce să nu vă fi dus acolo ? — Asta-i bună ! Cum să accept aşa ceva ? Şi-apoi, dacă e nevoie, pot face rost şi de certificat medical... Să fi fost vot VIOREL BABA ANDREI BÂRSAN (Continuare in pag. a V-a) 4 4 Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a - l pe Mario Zagari, ministrul comerţului exterior al Italiei Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele,Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit, miercuri după-amiază, pe ministrul comerţului exterior al Italiei, Mario Zagari, care face o vizită în ţara noastră. La primire a luat parte Cornel Burtică, ministrul comerţului exterior. A fost de faţă Niccolo Moscato, ambasadorul Italiei la Bucureşti. In cadrul convorbirii care a avut loc au fost abordate probleme privind stadiul actual şi perspectivele dezvoltării schimburilor comerciale, ale cooperării economice şi tehnice românoitaliene. S-a subliniat că, în planuri multiple, relaţiile dintre România şi Italia se dezvoltă favorabil şi s-a exprimat dorinţa comună ca acestea să înregistreze în continuare un curs pozitiv, în interesul ambelor state, al colaborării şi progresului general. Au fost discutate, de asemenea, unele aspecte ale situaţiei internaţionale. întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. în Editura Politică a apărut: * NICOLAE CEAUȘESCU Cuvîntare la plenara lărgită a Comitetului municipal București al Partidului Comunist Român, 11 octombrie 1971 Timpul lucrului agricol a devenit dens, important în fiecare clipă a lui. Cele mai multe din lucrări au, acum, numele specios de lucrăriimperativ nume de fierbinte poruncă şi chemare. De aceea în aceste zile sunt pe cîmp nu numai ţăranii cooperatori, lucrătorii din I.A.S. şi mecanizatorii, dar şi studenţii şi elevii, şi, alături de ei, în primele rinduri, ostaşi ai forţelor noastre armate. De pildă, în Insula Mare a Brăilei — acolo unde cele 36 000 de hectare cultivate cu porumb au produs, în medie, peste cinci mii de kilograme boabe STAS la hectar — muncesc cu sîrg şi tinerii cetăţeni in uniformă militară. Aşa cum au făcut-o în atîtea rînduri — de pildă în mai 1970, cînd, tot pe Insulă, s-au împotrivit vitejeşte apelor năvalnice — ei pun acum umăr disciplinat şi puternic lingă efortul celorlalţi pentru cîştigarea marii bătălii a recoltei. In felul acesta, ostaşii se înfrățesc o dată mai mult cu glia pe care o au de apărat. Foto GH. CUCU 071- OASPETE ANN SALCIA In comuna Salcia sunt 5 978 de locuitori, 2 autoturisme, 18 motociclete, 26 de motorete, 655 de biciclete, 404 televizoare, 521 aparate de radio, 29 mașini de spălat rufe, 848 de aragaze, 2 mori, o gară, un oficiu poștal, 43 km de drumuri, 3 magazine universale, un magazin de confecţii, 2 magazine alimentare, o librărie, o cofetărie, 3 bufete, un liceu, 3 şcoli generale, 3 grădiniţe, 1 485 de elevi, 63 de cadre didactice, 2 cămine culturale cu 650 de locuri, o bibliotecă comunală cu 16 000 de cărţi, 2 cooperative agricole cu 5146 hectare de pămint cultivabil, medici, ingineri, şi tractoare, multe tractoare. în acest an, ţăranii din Salcia au obţinut o producţie medie de 2 650 kg. de griu şi 2 700 kg. de porumb la hectar... Enumerarea de mai sus cuprinde datele „la zi" ale unei aşezări rurale de condiţie medie de pe Valea Călmăţuiului, co ordonate fizice ale unei comune ca atîtea altele existente în peisajul general al satului românesc contemporan. Deci, nu aceste date m-au atras ANUME aici. Ceea ce m-a determinat să poposesc pentru o zi in Salcia este cu totul altceva. SALCIA, pe numele ei literar OMIDA, a făcut ocolul pămîntului. Darie, Uţupăr, Evanghelina şi ceilalţi „desculţi“ din Omida anilor 1907 s-au adresat lumii prin intermediul a 47 de traduceri, au intrat în casele de pe cele mai îndepărtate meridiane şi au povestit tuturor cum a fost atunci, au vorbit cu oamenii de pretutindeni despre exploatare şi războaie, despre viaţă şi moarte, despre muncă, bucate şi speranţă. Multe aveau de povestit ţăranii din Omida desculţii... De aceea, asemenea altor locuri „literare“, Salcia se bucură de o notorietate aparte, îmbiindu-te s-o cunoşti IN REALITATE, s-o confrunţi cu plăsmuirea literară. Aşadar, am dorit să fiu, pentru o zi, locuitor în Salcia, să stau de vorbă cu oamenii, să le urmăresc mîinile şi privirile, să-i ascult şi să le descifrez cit de cit nota spirituală specifică. ...Am ajuns în sat pe la 10 dimineaţa. La acea oră ca mierea, de început de toamnă, pe uliţi şi prin bătături domnea o linişte „arhaică". Numai în marginea drumului, pe iarbă, ciţiva copii făceau avioane din caiete vechi de şcoală. — Cum te cheamă ? il Întreb pe unul dintre ei. — Dănuţ şi sunt in clasa a Il-a — Şi de ce nu sînteţi la şcoală ? — Noi începem peste o săptămână. Ăi mari sunt toţi la cîmp. Şi tovarăşele învăţătoare sunt tot acolo... „Ai mari“, după cum am înţeles mai tîrziu, sint, pentru Dănuţ toţi cei care au trecut cel puţin in clasa a IV-a. — Mergi cu mine pînă colo ? — Merg. Da’ de ce ? Sinteţi Inspector ? — Nu, nu sint inspector. EMANUEL ISOPESCU (Continuare în pag. a V-a) Jocul cu focul de NICOLAE ŢIC Nu o dată, în apărarea delincvenţilor minori — părinţii, rudele, ba chiar şi unii educatori (cam plictisiţi de profesia lae care şi-au ales-o, poate în lipsă de altceva...) aduc nişte argumente răsuflate, de care fac haz şi cei în cauză, inculpaţii : „E un copil ! Ce pricepe el ? !“ Copil ! — dumnealui avînd şaisprezece, şaptesprezece ani, şi cîteva furturi la activ. Ce pricepe el ! Ea pricepe chiar prea multe şi numai rele, pricepe cum să trăiască de pe urma altora, cum să se sustragă legilor de convieţuire socială etc. La şaisprezece ani a devenit un expert în fărădelegi. Părinţii, rudele şi educatorii de care pomeneam ar trebui să se-ntrebe de ce „copilul" din boxa acuzaţilor nu pricepe şi lucrurile bune — şi să încerce un răspuns cinstit. Un astfel de răspuns i-ar face, fără îndoială, să se ruşineze. „A fost un copil bun ! susţine mama, cu convingere şi lacrimi în ochi. Pînă acum, n-am avut ce să-i reproşez. A greşit şi el o dată şi vreţi să-l duceţi la tribunal !" Mai exact , dumnealui a furat o motocicletă şi-a pornit cu ea la drum lung. După vreo două sute de trietri a poposit, fără voie, într-un şanţ. Numai o întîmplare fericită i-a salvat viaţa. Dar, în concepţia mamei, asta se cheamă greşeală ! Motocicleta a furat-o din marea dumnealui pasiune pentru tehnică !... De obicei, ca să-l dezveţi pe copilul de doi-trei anişori de jocul cu focul, îl faci să simtă arsura. Asta o ştiu mulţi părinţi. Şi dezvălîndu-i pe copii de jocul cu focul, mulţi consideră că şi-au îndeplinit misiunea de părinţi-educatori. Anii trec, şi vine o zi cînd copilul începe să se joace cu legile statului. „Dar e un copil ! Ce pricepe el ?" Şi dumnealui rîde pe sub mustaţă : ehe, de-ar şti părinţii cîte pricepe el. Pricepe multe, cît zece părinţi la un loc, numai că a făcut o greşeală, n-a acordat suficientă atenţie unui amănunt, şi astfel, a dat de bănuit. „Asta, gîndeşte dumnealui, să-mi fie învăţătură de minte". Şi plănuieşte o „lovitură perfectă", de mare efect. „A fost un copil bun. Numai că, într-o zi, a luat-o razna !" Şi părinţii nu pot să-şi explice ziua nefericirii lui şi-a lor ? ! Iar copilul mai să se prăpădească de rîs ! Oho, de cînd a plănuit el să dea o lovitură ! Cîte sfaturi a cerut altora, experţi ! Cîte luni a pîndit momentul favorabil... Poate că n-a ales momentul. Or, şi mai exact, încă nu are suficientă experienţă. Aşa se-ntîmplă prima dată, nimereşti unde nu trebuie, la miliţie, aproape toţi au păjit-o. Părinţii varsă lacrimi, cer îngăduinţă, încearcă intervenţii , familie onorabilă, nu suportă mustrarea publică. „Cum l-aţi controlat pe băiatul dumneavoastră ? Ştiaţi unde-şi petrece nopţile, cu cine se-ntîlneşte ?" Astfel de întrebări i se par tatălui cît se poate de nepotrivite : „Ce control ? Doar e om în toată firea. Ştie să-şi poarte şi singur de grijă !" Deci inculpatul minor nu mai e un copil, ci om în toată firea ! În clipa cînd tatăl simte că va fi tras la răspundere — dă cu odrasla de pămînt ! Nu mai e un copil ! Mulţi dintre delincvenţii minori sînt trimişi la şcoli de reeducare, unde să-nveţe carte, o meserie, ceva şi, neapărat, legile statului. Părinţii rămîn acasă, să-şi vadă de treburile lor, mulţumiţi că nu există şcoli de reeducare a părinţilor.