Scînteia Tineretului, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 6985-7010)

1971-11-25 / nr. 7006

VIZITA DE PRIETENIE IN ŢARA NOASTRA A PREŞEDINTELUI REPUBLICII SOCIALISTE FEDERATIVE IUGOSLAVIA, IOSIP BROZ TITO. S-A ÎNCHEIAT In unităţi INDUSTRIALE TIMIŞORENE In cursul după-amiezii de miercuri, tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, au vizitat Uzina Electromotor şi întreprinderea industria linii — importante unităţi industriale timişorene. In vizita prin aceste unităţi industriale, cei doi preşedinţi au fost însoţiţi de tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, Paul Nicu­­lescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Emil Drăgănescu, Mihai Telescu, de alte persoane oficiale române, de tovarăşii Gemal Biedici, Dra­­goslav Markovici, Stane Dolanţ, Mirko Tepavaţ, Duşan Gligorie­­vici, de alte persoane oficiale iugoslave. Timişoara, străveche urbe din cîmpia Banatului, important centru al ştiinţei, tehnicii şi cul­turii româneşti, a cunoscut in anii construcţiei socialiste, ală­turi de multe alte localităţi din ţară, o puternică dezvoltare e­­conomică. Au fost construite im­portante uzine şi întreprinderi noi, care de la un an la altul şi-au cîştigat prin produsele lor prestigiu atît în ţară cit şi peste hotare, au fost dezvoltate între­prinderile existente. In unită­ţile industriale timişorene se realizează astăzi o gamă foarte variată de maşini şi utilaje, pro­duse electrice şi electrotehnice, mobilă, produse chimice, ale in­dustriei uşoare şi alimentare. O pondere importantă In in­dustria municipiului Timişoara o are cunoscuta uzină Electromo­tor, prima unitate vizitată de tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito. Conducătorii de partid şi de stat ai României şi Iugoslaviei sunt salutaţi la intrarea in între­­prindere de ing. Marin Tănase, directorul uzinelor, de sute de muncitori, tehnicieni şi ingineri, care fac oaspeţilor o primire en­tuziastă. Se scandează „Ceauşescu - Tito“, „Ceauşescu- P­.C.R.“, se ovaţionează pentru prietenia frăţească româno-iugo­­slavă. Oaspeţilor li se oferă bu­chete de flori. La intrarea in uzină, pe o mare pancartă, era înscrisă în limbile română şi sîrbă urarea „Bine aţi venit, dragi oaspeţi !“. Vizita începe în principalele sectoare ale fabricii de motoare a uzinei — sculărie, bobina­j, montaj. Construită şi dezvoltată pe vatra unor ateliere manufac­turiere, Uzina Electromotor a­­duce astăzi o contribuţie de sea­mă la industrializarea socialistă a patriei. Motoarele electrice produse aici, in peste 60 de ti­­podimensiuni, sunt livrate în prezent in 37 de ţări. întreprin­derea produce şi o gamă largă de bunuri de consum destinate La plecare, pe peronul gării din Timişoara (Continuare în pag. a IIl-a) Încheierea convorbirilor OFICIALE ROMÂNO-IUGOSLA­VE Miercuri, 24 noiembrie, au continuat, la sediul Comitetu­lui judeţean­ Timiş al P.C.R., convorbirile oficiale între to­varăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Repu-­ blicii Socialiste România, şi tovarăşul Iosip Broz Tito, pre­şedintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, pre­şedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. La convorbiri, din partea română, au participat tovară­şii Ion Gheorghe Maurer,­­ membru al Comitetului Exe­cutiv, al Prezidiului Perma­nent al C.C. al P.C.R., pre­ședintele Consiliului de Mi­niștri al Republicii Socialiste România, Paul Niculescu-Mi­­zil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Per­manent, secretar al C.C. al P.C.R., Ilie Verdeţ, membru al Comitetului Executiv, al Pre­zidiului Permanent al C.C. al P.C.R., prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Emil Drăgănescu, membru al Comi­tetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Con­siliului de Miniştri, preşedin­tele părţii române în Comisia mixtă româno-iugoslavă de colaborare economică, Corne­liu Mănescu, ministrul aface­rilor externe, Vasile Vlad, şef de secţie la C.C. al P.C.R., Ion Florescu, şef de secţie la C.C. al P.C.R., Constantin Mitea, consilier la C.C. al P.C.R., Va­sile Şandru, ambasadorul Ro­mâniei la Belgrad, şi Gheor­ghe Colţ, director în Ministe­rul Afacerilor Externe. Din partea iugoslavă au participat tovarăşii Gemal Biedici, preşedintele Consiliu­lui Executiv Federal, Drago­slav Markovici, preşedintele Adunării R.S. Serbia, membru al­ Prezidiului R.S.F.I., Stane Dolanţ, preşedintele în func­ţiune al Biroului Executiv al Prezidiului U.C.I., Mirko Te­­pavaţ, secretar federal pentru afacerile externe, membru al Prezidiului U.C.I., Duşan Gli­gorievici, membru al Consiliu­lui Executiv Federal, preşedin­tele părţii iugoslave în­ Comi­sia mixtă de colaborare eco­nomică iugoslavo-română, Marko Vrhoneţ, şef adjunct al Cabinetului Preşedintelui Re­publicii, Iso Njegovan, amba­(Continuare în pag. a Ill-a) Dineu oferit de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în onoarea tovarăşului Iosip Broz Tito Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, a oferit miercuri un dineu în onoarea tovarăşului Iosip Broz Tito, pre­şedintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, preşedin­tele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, în saloanele hotelu­lui Continental. Au participat tovarăşii tot­ Gheorghe Maurer, Paul Nicu­­lescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Emil Drăgănescu, Mihai Telescu, Corneliu Mănescu, Vasile Vlad, Vasile Şandru, ambasadorul României la Belgrad, şi alte persoane oficiale române. Au luat parte tovarăşii Gemal Biedici, Dragoslav Markovici, Stane Dolanţ, Mirko Tepavaţ, Duşan Gligorievici, Iso Njego­­van, ambasadorul Iugoslaviei la Bucureşti, şi alte persoane ofi­ciale iugoslave. La dineu au participat, de a­­semenea, conducători ai orga­nelor locale de partid şi de stat, personalităţi ale vieţii ştiinţifi­ce, culturale şi artistice din Ti­mişoara, ziarişti români şi iugo­slavi, corespondenţi ai presei străine acreditaţi în ţara noas­tră, numeroşi trimişi speciali ai presei şi radioteleviziunii din diferite ţări. Dineul s-a desfăşurat într-o atmosferă deosebit de cordială. Tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito au rostit toas­turi.­­ ÎN PAGINA A III-A PUBLICĂM TEXTUL TOASTURILOR ROSTITE CU ACEST PRILEJ SATRAPUL A FOST ÎNVINS DE-O FATÂ... Poate una dintre mentalită­ţile împotriva căreia trebuie să luptăm mult, cu neobosită ve­ghe critică — în acest timp di­namic, de o efervescenţă înnoi­toare vizînd multiple planuri de referinţă — este lipsa d de combativitate, de opinie hotărî­­tă, intransigenţă faţă de orice abuz, faţă de orice încălcare a normelor eticii şi echităţii so­cialiste. Răzbate adesea o „concepţie“ potrivit căreia nu poţi, oricîte eforturi ai de­pune, să îndepărtezi in une­le situaţii abuzul, să-ţi cri­tici colegul sau şeful — care uitînd de răspunderile ce le incumbă funcţia deţinută se vede, admirîndu-se d­in oglinda ştirbă a propriei lipse de pro­bitate morală ca un mic feu­dal pe moşie — pentru că nu-i bine să te pui rău cu oamenii, şi mai cu seamă cu „şefii“. Mai mult, buna-ţi intenţie, ho­­tărîrea de a acţiona, vătuită cu repetate termene de amînare, ajunge uneori să se întoarcă împotrivă-ţi ; cum s-ar spune, tu sesisezi unele nereguli — şi necazul, bumerang, tot pe tine cade. Aşa să fie, oare ? Din capul locului, trebuie să răspundem printr-un hotărît NU. Intr-o societate în care adevărul se ION ANDREIŢA (Continuare în pag. a IV-a) (ECOU LA ARTICOLUL „SPECIFICUL DE ȘANTIER NU POATE SCUZA ABATERILE DE LA NORMELE MORALE !") Secretarul de or-| ganizaţie o pre-| zenţă vie în con­siliile pedagogice| Cronica literara | — Ion Vitner : . Semnele romanu-| lui -A face literatură | educativă ’ Opinii — Calitatea artis-| tică a filmului* politic Modele si modele B CUM SE DESFĂŞOARĂ RECICLAREA SALARIA­ŢILOR ? Fiecare temă, fiecare acţiune trebuie să vi­zeze un sprijin efectiv şi eficient în înde­plinirea sarcinilor de producţie de către fie­care salariat în parte. In catalogul reciclării — toate categoriile de salariaţi — muncitori, maiştri, tehnicieni, ingineri, economişti — din toate sectoarele de activitate. • La sfîrşitul primei etape — 1972, mai mult de jumătate din efectivul salariaţilor vor absolvi o formă de perfecţionare profe­sională. •_ Conţinutul programelor — inspirat şi funda­mentat pe baza celor mai recente noutăţi în domeniul fiecărei specialităţi. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II Nr. 7006­­­6 PAGINI —30 BANI JOI 25 NOIEMBRIE 1971 Ne răspunde la această întrebare tovarăşul ing. GHEORGHE DAMIAN, director al Direcţiei personal şi învâţămînt a Ministerului Industriei Metalurgice. ţionate, modernizarea şi diver­sificarea producţiei siderurgice, îmbunătăţirea parametrilor săi calitativi. In actualul cincinal însă exigenţele pe multiplele planuri ale producţiei sunt in­comparabil mai mari. Siderur­gia şi-a propus atingerea cotei 9,7 milioane tone de oţel, cote superioare în producţia de fon­tă, laminate, neferoase, cocs metalurgic, lărgirea gamei mărcilor şi sortimentelor în o­­ţelării şi laminoare, diminuarea cheltuielilor de producţie. Pentru realizarea acestor o­­biective complexe, în condiţiile introducerii masive în procesul de producţie a noi şi noi meto­de moderne de lucru, redimen­­sionar­ea pregătirii profesionale şi de specialitate a siderurgiş­­tilor din toate sectoarele, la ni­­velul acestor exigenţe, capătă o acuitate deosebită. Calificarea, ridicarea calificării, policalifi­carea, specializarea, familiari­zarea cu noile metode, proce­dee, tehnologii trebuie să devi­nă­­ în lumina Legii nr. 2/1971 privind perfecţionarea pregăti­rii profesionale a lucrătorilor din unităţile socialiste de stat — preocuparea cuvenită a tu­turor categoriilor de salariaţi de la muncitor pînă la specia­list, o preocupare sistematică, temeinic organizată şi controla­tă a cadrelor de conducere, a ROMULUS LAL (Continuare în pag. a IV-a) Nivelul cunoştinţelor, discer­­nămîntul şi competenţa tehni­că, gradul de specializare pe locul de muncă, utilaje, agre­gate, orizontul profesional cu­prinzător al fiecărui salariat în parte au determinat într-o con­siderabilă măsură dinamica im­presionantă în care s-a înscris siderurgia românească în ulti­mii ani. Nu ar fi fost posibilă — fără continua îmbogăţire a cunoştinţelor şi a experienţei, fără continue cercetări şi adap­tări — însuşirea şi aplicarea tehnicii şi tehnologiilor perfec­ STATUTUL POLITIC AL ACTIVISTULUI U.T.C. Aş dori să încep aceste consi­deraţii pe marginea muncii ac­tivistului U.T.C. de la un feno­men destul de frecvent întîlnit şi, după cine mi-am dat seama, existent nu numai în judeţul nostru, ci şi în alte locuri din ţară. Existenţa lui nici nu este­, de altfel, de dată recentă, insă trebuie să recunosc că abia lec­tura ultimelor documente de partid, a expunerilor tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu la consfă­tuirea din iulie şi la plenara din noiembrie, mi-a prilejuit, între alte examene de conştiinţă proprie, şi un serios subiect de meditaţie asupra statutului po­litic al activistului U.T.C. Fenomenul despre care vor­beam este acela al unei anumite reţineri a activistului atunci cînd trebuie să se întîlnească cu tinerii, de unde şi pornirea fi­rească de a le evita, de a nu se angaja în dialoguri directe , cu tinerii, ci de a rămîne la sim­plul rol de organizator al în­­tîlnirilor altor factori , pentru că se întîmplă, uneori, ca aceşti activişti să ne propună nouă, secretarilor, sau unor activişti de partid, asemenea întilniri, prim secretar al Comitetului ju­deţean Mehedinţi al U.T.C. fără să se gîndească că le-ar putea susţine ei înşişi. Bineîn­ţeles, nu vreau să ignorez, în felul acesta, o altă categorie de activişti, cea pentru care con­sultarea şi contactele nemijlocite cu tinerii reprezintă însăşi hra­na activităţii lor de fiecare zi, însă nici nu putem să rămînem indiferenţi faţă de ceilalţi pen­tru motivul că nu sunt prea mulţi la număr şi, deci, nu e cazul să ne îngrijorăm. La o analiză mai atentă mi se pare totuşi că motivele care reclamă o intervenţie energică sunt destul de convingătoare, in­diferent­ de frecvenţa unor ast­fel de cazuri. Eu cel puţin­ am ajuns la concluzia că rădăcinile acestor situaţii sunt destul de adinei, trădînd goluri de edu­caţie politică şi ideologică faţă de care avem datoria să acţio­năm. Una din cauze este aceea că unii din activişti au terminat cam de multă vreme şcoala de partid şi — observaţia este ine­vitabilă — de atunci s-au în­grijit prea puţin să-şi continue şi să-şi aprofundeze studiul, să-şi consolideze pregătirea de oameni politici. Fără îndoială, o adevărată muncă de educaţie impune din partea activistului o pregătire corespunzătoare, o cunoaştere perfectă a probleme­lor şi documentelor pe care el însuşi le pretinde tinerilor. Am convingerea că în acest proces al cunoaşterii au­ apărut la un mo­(Continuare în pag. a IV-a) IOSIF RINDAŞU. E 1-0 pentru România. Portarul galez priveşte consternat spre autorul golului, Lupescu Foto: GH. CUCU CEI UNSPREZECE MAGNIFICI încep cu un reproş către mine şi către dumneavoas­tră : încă nu am învăţat cum trebuie să ne bucurăm în faţa unei victorii cople­şitoare. Ce poate să însem­ne asta ? Ştiu, încă nu v-aţi obişnuit cu ideea, cu sentimentul, cu sufleteasca şi speciala stare că echipa naţională a României par­vine în maniera cea mai o­­norabilă şi elegantă printre marile puteri ale fotbalului european. Vă este greu să pricepeţi acest frumos şi per­fect adevăr dar aceasta este situaţia, iată-ne aşezaţi nu de ION BĂIEŞU prima optime de elită a fot­balului Europei. îmi revine acum însărci­narea stupidă de a vă ex­plica el, om care a fost la faţa locului, dumneavoastră, care aţi fost de asemenea la faţa locului, în ce ma­nieră magnifică şi neiertă­toare au cîştigat tricolorii noştri. Poate va îndrăzni cineva să vină să-mi spu­nă că meciul acesta a fost mai simplu şi mai comod decit meciul de acum zece zile. Prietenii noştri din Cehoslovacia, care aspirau cu aceeaşi îndreptăţire la calificare, au văzut meciul şi îşi vor fi scos, sunt si­gur, pălăriile. De altfel, Deleanu îmi povestea că, bunul lui prieten Kuna i-a declarat la un pahar de frăţească şampanie, după meciul de duminica cealal­tă : „Sînteţi buni, ar fi pă­cat să nu vă calificaţi“. Ne-am calificat pentru că avem unsprezece jucători minunaţi, oameni în stare (Continuare în pag. a 11-a) MESERIA DE A FI TÎNĂR de DUMITRU M. ION Poate că mă ve­i întreba ce nouă meserie mai este şi aceasta: daca se cîştigă bine de pe urma ei, dacă poţi ajunge celebru, dacă există drumuri aparte pe care căl­­cîndu-te o descoperi şi cucereşti. Trebuie să urmezi vreo şcoală sau universitate românească sau străină, trebuie vreo diplomă în care să scrie negru pe alb că ai această meserie ? Sigur, nimic din aceste naive întrebări nu vi se potrivesc, nimic şi totul dintr-odată ca-ntr-o mişcare diur­nă a sentimentelor şi a faptelor. „Dar parcă dumneata ne dau a înţelege că totuşi e vorba la mijloc de ceva diavo­lesc, de un­­ foc teribil, de o victorie asupra tuturor ele­mentelor firii. Nu eşti cumva un alchimist bezmetic uitat pe aici din vreun pierdut ev medieval şi ne vorbeşti cîte-n lună şi-n stele arătîndu-ne pietre şi spunîndu-ne : iată au­rul, arătîndu-ne inelul de la mînă şi cutremurat să şop­teşti am descoperit piatra filosofală. Cum ? Piatra filo­­sofală ? Adică eşti un geniu, eşti dintre acei fericiţi care mîine poimîine vor primi cu mîndrie premiul Nobel ?". Meseria de a fi tînăr , meserie plină de taine şi de pri­­mejdii , ca­ orice metal nobil are greutatea ei specifică, amestecat în mici proporţii cu alte­­metale volumul creşte şi uneori prestanţa ta creşte, dar­ viaţa ta se alterează su­bit. Mersul îţi devine primejdios : te-ai gîndit cumva la minciuna, cumva la un mic furt, la demagogie ? Sînt lu­cruri „minore" spre care aleargă mulţi avizi de bunuri materiale, de poziţii; uneori reuşesc, singuri, alteori îi aju­tăm să reuşească. Le punem adaosuri de aripi la picioare, mici şi nevinovate „pile", alteori trecem pur şi simplu mai departe şi „închidem ochii". Şi totuşi, ce încurcătură, îmi veţi spune : dumneata ne vorbeşti despre o meserie şi după cîte vedem meseria asta deja are un nume ! Conştiinţa ni se pare nouă că i se spune, şi atunci de ce faci asemenea ocolişuri, ne vorbeşti despre cireşe coapte şi ne araţi cum ninge afara ? Dar eu v-aş răspunde, dacă aş dori să vă derutez puţin, că mese­ria despre care va vorbesc e o meserie plina de nobleţe, nu­ o pot cunoaşte încă toţi, fiindcă ori firea nu-i ajuta, ori noi nu facem nici un gest, nici un ajutor nu porneşte din parte-ne şi atunci viaţa trece şi pietrele ramîn. Vedeţi, la urma urmelor, vorbind despre oricare meserie trebuie să vorbim despre conştiinţă şi atunci de unde aţi scos ca a­­ceastă definiţie veche, conştiinţă, e nimerit să i-o puneţi în­ frunte meseriei despre care vă vorbesc cu atita pati­mă ? ! Poate mă veţi judeca imediat : cum se poate ca să nu deprindă toţi oamenii această meserie de a fi tînăr? E oare mai grea decît altele? Nouă ni se pare că nu, de vreme ce aici, după cît bănuim, trebuie să lucrăm cu balanţele sufletului. Daca nu greşim, una din greutăţile acestei balanţe nu-i cumva­ cinstea, iar cealaltă suflul re­voluţionar, suflul acela divin care îţi pregăteşte în sînge şi în afara lui metaforele revoluţiilor paşnice ? Meseria­ de a fi tînăr; nu-i totul să ai vîrsta de partea ta; uneori vîrsta trădează; ea nu are miros, nu are cu­(Continuare în pag. a V-a)

Next