Scînteia Tineretului, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 6985-7010)
1971-11-25 / nr. 7006
VIZITA DE PRIETENIE IN ŢARA NOASTRA A PREŞEDINTELUI REPUBLICII SOCIALISTE FEDERATIVE IUGOSLAVIA, IOSIP BROZ TITO. S-A ÎNCHEIAT In unităţi INDUSTRIALE TIMIŞORENE In cursul după-amiezii de miercuri, tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, au vizitat Uzina Electromotor şi întreprinderea industria linii — importante unităţi industriale timişorene. In vizita prin aceste unităţi industriale, cei doi preşedinţi au fost însoţiţi de tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Emil Drăgănescu, Mihai Telescu, de alte persoane oficiale române, de tovarăşii Gemal Biedici, Dragoslav Markovici, Stane Dolanţ, Mirko Tepavaţ, Duşan Gligorievici, de alte persoane oficiale iugoslave. Timişoara, străveche urbe din cîmpia Banatului, important centru al ştiinţei, tehnicii şi culturii româneşti, a cunoscut in anii construcţiei socialiste, alături de multe alte localităţi din ţară, o puternică dezvoltare economică. Au fost construite importante uzine şi întreprinderi noi, care de la un an la altul şi-au cîştigat prin produsele lor prestigiu atît în ţară cit şi peste hotare, au fost dezvoltate întreprinderile existente. In unităţile industriale timişorene se realizează astăzi o gamă foarte variată de maşini şi utilaje, produse electrice şi electrotehnice, mobilă, produse chimice, ale industriei uşoare şi alimentare. O pondere importantă In industria municipiului Timişoara o are cunoscuta uzină Electromotor, prima unitate vizitată de tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito. Conducătorii de partid şi de stat ai României şi Iugoslaviei sunt salutaţi la intrarea in întreprindere de ing. Marin Tănase, directorul uzinelor, de sute de muncitori, tehnicieni şi ingineri, care fac oaspeţilor o primire entuziastă. Se scandează „Ceauşescu - Tito“, „Ceauşescu- P.C.R.“, se ovaţionează pentru prietenia frăţească româno-iugoslavă. Oaspeţilor li se oferă buchete de flori. La intrarea in uzină, pe o mare pancartă, era înscrisă în limbile română şi sîrbă urarea „Bine aţi venit, dragi oaspeţi !“. Vizita începe în principalele sectoare ale fabricii de motoare a uzinei — sculărie, bobinaj, montaj. Construită şi dezvoltată pe vatra unor ateliere manufacturiere, Uzina Electromotor aduce astăzi o contribuţie de seamă la industrializarea socialistă a patriei. Motoarele electrice produse aici, in peste 60 de tipodimensiuni, sunt livrate în prezent in 37 de ţări. întreprinderea produce şi o gamă largă de bunuri de consum destinate La plecare, pe peronul gării din Timişoara (Continuare în pag. a IIl-a) Încheierea convorbirilor OFICIALE ROMÂNO-IUGOSLAVE Miercuri, 24 noiembrie, au continuat, la sediul Comitetului judeţean Timiş al P.C.R., convorbirile oficiale între tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Repu- blicii Socialiste România, şi tovarăşul Iosip Broz Tito, preşedintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. La convorbiri, din partea română, au participat tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România, Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ilie Verdeţ, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Emil Drăgănescu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedintele părţii române în Comisia mixtă româno-iugoslavă de colaborare economică, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Vasile Vlad, şef de secţie la C.C. al P.C.R., Ion Florescu, şef de secţie la C.C. al P.C.R., Constantin Mitea, consilier la C.C. al P.C.R., Vasile Şandru, ambasadorul României la Belgrad, şi Gheorghe Colţ, director în Ministerul Afacerilor Externe. Din partea iugoslavă au participat tovarăşii Gemal Biedici, preşedintele Consiliului Executiv Federal, Dragoslav Markovici, preşedintele Adunării R.S. Serbia, membru al Prezidiului R.S.F.I., Stane Dolanţ, preşedintele în funcţiune al Biroului Executiv al Prezidiului U.C.I., Mirko Tepavaţ, secretar federal pentru afacerile externe, membru al Prezidiului U.C.I., Duşan Gligorievici, membru al Consiliului Executiv Federal, preşedintele părţii iugoslave în Comisia mixtă de colaborare economică iugoslavo-română, Marko Vrhoneţ, şef adjunct al Cabinetului Preşedintelui Republicii, Iso Njegovan, amba(Continuare în pag. a Ill-a) Dineu oferit de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în onoarea tovarăşului Iosip Broz Tito Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a oferit miercuri un dineu în onoarea tovarăşului Iosip Broz Tito, preşedintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, în saloanele hotelului Continental. Au participat tovarăşii tot Gheorghe Maurer, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Emil Drăgănescu, Mihai Telescu, Corneliu Mănescu, Vasile Vlad, Vasile Şandru, ambasadorul României la Belgrad, şi alte persoane oficiale române. Au luat parte tovarăşii Gemal Biedici, Dragoslav Markovici, Stane Dolanţ, Mirko Tepavaţ, Duşan Gligorievici, Iso Njegovan, ambasadorul Iugoslaviei la Bucureşti, şi alte persoane oficiale iugoslave. La dineu au participat, de asemenea, conducători ai organelor locale de partid şi de stat, personalităţi ale vieţii ştiinţifice, culturale şi artistice din Timişoara, ziarişti români şi iugoslavi, corespondenţi ai presei străine acreditaţi în ţara noastră, numeroşi trimişi speciali ai presei şi radioteleviziunii din diferite ţări. Dineul s-a desfăşurat într-o atmosferă deosebit de cordială. Tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito au rostit toasturi. ÎN PAGINA A III-A PUBLICĂM TEXTUL TOASTURILOR ROSTITE CU ACEST PRILEJ SATRAPUL A FOST ÎNVINS DE-O FATÂ... Poate una dintre mentalităţile împotriva căreia trebuie să luptăm mult, cu neobosită veghe critică — în acest timp dinamic, de o efervescenţă înnoitoare vizînd multiple planuri de referinţă — este lipsa d de combativitate, de opinie hotărîtă, intransigenţă faţă de orice abuz, faţă de orice încălcare a normelor eticii şi echităţii socialiste. Răzbate adesea o „concepţie“ potrivit căreia nu poţi, oricîte eforturi ai depune, să îndepărtezi in unele situaţii abuzul, să-ţi critici colegul sau şeful — care uitînd de răspunderile ce le incumbă funcţia deţinută se vede, admirîndu-se din oglinda ştirbă a propriei lipse de probitate morală ca un mic feudal pe moşie — pentru că nu-i bine să te pui rău cu oamenii, şi mai cu seamă cu „şefii“. Mai mult, buna-ţi intenţie, hotărîrea de a acţiona, vătuită cu repetate termene de amînare, ajunge uneori să se întoarcă împotrivă-ţi ; cum s-ar spune, tu sesisezi unele nereguli — şi necazul, bumerang, tot pe tine cade. Aşa să fie, oare ? Din capul locului, trebuie să răspundem printr-un hotărît NU. Intr-o societate în care adevărul se ION ANDREIŢA (Continuare în pag. a IV-a) (ECOU LA ARTICOLUL „SPECIFICUL DE ȘANTIER NU POATE SCUZA ABATERILE DE LA NORMELE MORALE !") Secretarul de or-| ganizaţie o pre-| zenţă vie în consiliile pedagogice| Cronica literara | — Ion Vitner : . Semnele romanu-| lui -A face literatură | educativă ’ Opinii — Calitatea artis-| tică a filmului* politic Modele si modele B CUM SE DESFĂŞOARĂ RECICLAREA SALARIAŢILOR ? Fiecare temă, fiecare acţiune trebuie să vizeze un sprijin efectiv şi eficient în îndeplinirea sarcinilor de producţie de către fiecare salariat în parte. In catalogul reciclării — toate categoriile de salariaţi — muncitori, maiştri, tehnicieni, ingineri, economişti — din toate sectoarele de activitate. • La sfîrşitul primei etape — 1972, mai mult de jumătate din efectivul salariaţilor vor absolvi o formă de perfecţionare profesională. •_ Conţinutul programelor — inspirat şi fundamentat pe baza celor mai recente noutăţi în domeniul fiecărei specialităţi. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II Nr. 70066 PAGINI —30 BANI JOI 25 NOIEMBRIE 1971 Ne răspunde la această întrebare tovarăşul ing. GHEORGHE DAMIAN, director al Direcţiei personal şi învâţămînt a Ministerului Industriei Metalurgice. ţionate, modernizarea şi diversificarea producţiei siderurgice, îmbunătăţirea parametrilor săi calitativi. In actualul cincinal însă exigenţele pe multiplele planuri ale producţiei sunt incomparabil mai mari. Siderurgia şi-a propus atingerea cotei 9,7 milioane tone de oţel, cote superioare în producţia de fontă, laminate, neferoase, cocs metalurgic, lărgirea gamei mărcilor şi sortimentelor în oţelării şi laminoare, diminuarea cheltuielilor de producţie. Pentru realizarea acestor obiective complexe, în condiţiile introducerii masive în procesul de producţie a noi şi noi metode moderne de lucru, redimensionarea pregătirii profesionale şi de specialitate a siderurgiştilor din toate sectoarele, la nivelul acestor exigenţe, capătă o acuitate deosebită. Calificarea, ridicarea calificării, policalificarea, specializarea, familiarizarea cu noile metode, procedee, tehnologii trebuie să devină în lumina Legii nr. 2/1971 privind perfecţionarea pregătirii profesionale a lucrătorilor din unităţile socialiste de stat — preocuparea cuvenită a tuturor categoriilor de salariaţi de la muncitor pînă la specialist, o preocupare sistematică, temeinic organizată şi controlată a cadrelor de conducere, a ROMULUS LAL (Continuare în pag. a IV-a) Nivelul cunoştinţelor, discernămîntul şi competenţa tehnică, gradul de specializare pe locul de muncă, utilaje, agregate, orizontul profesional cuprinzător al fiecărui salariat în parte au determinat într-o considerabilă măsură dinamica impresionantă în care s-a înscris siderurgia românească în ultimii ani. Nu ar fi fost posibilă — fără continua îmbogăţire a cunoştinţelor şi a experienţei, fără continue cercetări şi adaptări — însuşirea şi aplicarea tehnicii şi tehnologiilor perfec STATUTUL POLITIC AL ACTIVISTULUI U.T.C. Aş dori să încep aceste consideraţii pe marginea muncii activistului U.T.C. de la un fenomen destul de frecvent întîlnit şi, după cine mi-am dat seama, existent nu numai în judeţul nostru, ci şi în alte locuri din ţară. Existenţa lui nici nu este, de altfel, de dată recentă, insă trebuie să recunosc că abia lectura ultimelor documente de partid, a expunerilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu la consfătuirea din iulie şi la plenara din noiembrie, mi-a prilejuit, între alte examene de conştiinţă proprie, şi un serios subiect de meditaţie asupra statutului politic al activistului U.T.C. Fenomenul despre care vorbeam este acela al unei anumite reţineri a activistului atunci cînd trebuie să se întîlnească cu tinerii, de unde şi pornirea firească de a le evita, de a nu se angaja în dialoguri directe , cu tinerii, ci de a rămîne la simplul rol de organizator al întîlnirilor altor factori , pentru că se întîmplă, uneori, ca aceşti activişti să ne propună nouă, secretarilor, sau unor activişti de partid, asemenea întilniri, prim secretar al Comitetului judeţean Mehedinţi al U.T.C. fără să se gîndească că le-ar putea susţine ei înşişi. Bineînţeles, nu vreau să ignorez, în felul acesta, o altă categorie de activişti, cea pentru care consultarea şi contactele nemijlocite cu tinerii reprezintă însăşi hrana activităţii lor de fiecare zi, însă nici nu putem să rămînem indiferenţi faţă de ceilalţi pentru motivul că nu sunt prea mulţi la număr şi, deci, nu e cazul să ne îngrijorăm. La o analiză mai atentă mi se pare totuşi că motivele care reclamă o intervenţie energică sunt destul de convingătoare, indiferent de frecvenţa unor astfel de cazuri. Eu cel puţin am ajuns la concluzia că rădăcinile acestor situaţii sunt destul de adinei, trădînd goluri de educaţie politică şi ideologică faţă de care avem datoria să acţionăm. Una din cauze este aceea că unii din activişti au terminat cam de multă vreme şcoala de partid şi — observaţia este inevitabilă — de atunci s-au îngrijit prea puţin să-şi continue şi să-şi aprofundeze studiul, să-şi consolideze pregătirea de oameni politici. Fără îndoială, o adevărată muncă de educaţie impune din partea activistului o pregătire corespunzătoare, o cunoaştere perfectă a problemelor şi documentelor pe care el însuşi le pretinde tinerilor. Am convingerea că în acest proces al cunoaşterii au apărut la un mo(Continuare în pag. a IV-a) IOSIF RINDAŞU. E 1-0 pentru România. Portarul galez priveşte consternat spre autorul golului, Lupescu Foto: GH. CUCU CEI UNSPREZECE MAGNIFICI încep cu un reproş către mine şi către dumneavoastră : încă nu am învăţat cum trebuie să ne bucurăm în faţa unei victorii copleşitoare. Ce poate să însemne asta ? Ştiu, încă nu v-aţi obişnuit cu ideea, cu sentimentul, cu sufleteasca şi speciala stare că echipa naţională a României parvine în maniera cea mai onorabilă şi elegantă printre marile puteri ale fotbalului european. Vă este greu să pricepeţi acest frumos şi perfect adevăr dar aceasta este situaţia, iată-ne aşezaţi nu de ION BĂIEŞU prima optime de elită a fotbalului Europei. îmi revine acum însărcinarea stupidă de a vă explica el, om care a fost la faţa locului, dumneavoastră, care aţi fost de asemenea la faţa locului, în ce manieră magnifică şi neiertătoare au cîştigat tricolorii noştri. Poate va îndrăzni cineva să vină să-mi spună că meciul acesta a fost mai simplu şi mai comod decit meciul de acum zece zile. Prietenii noştri din Cehoslovacia, care aspirau cu aceeaşi îndreptăţire la calificare, au văzut meciul şi îşi vor fi scos, sunt sigur, pălăriile. De altfel, Deleanu îmi povestea că, bunul lui prieten Kuna i-a declarat la un pahar de frăţească şampanie, după meciul de duminica cealaltă : „Sînteţi buni, ar fi păcat să nu vă calificaţi“. Ne-am calificat pentru că avem unsprezece jucători minunaţi, oameni în stare (Continuare în pag. a 11-a) MESERIA DE A FI TÎNĂR de DUMITRU M. ION Poate că mă vei întreba ce nouă meserie mai este şi aceasta: daca se cîştigă bine de pe urma ei, dacă poţi ajunge celebru, dacă există drumuri aparte pe care călcîndu-te o descoperi şi cucereşti. Trebuie să urmezi vreo şcoală sau universitate românească sau străină, trebuie vreo diplomă în care să scrie negru pe alb că ai această meserie ? Sigur, nimic din aceste naive întrebări nu vi se potrivesc, nimic şi totul dintr-odată ca-ntr-o mişcare diurnă a sentimentelor şi a faptelor. „Dar parcă dumneata ne dau a înţelege că totuşi e vorba la mijloc de ceva diavolesc, de un foc teribil, de o victorie asupra tuturor elementelor firii. Nu eşti cumva un alchimist bezmetic uitat pe aici din vreun pierdut ev medieval şi ne vorbeşti cîte-n lună şi-n stele arătîndu-ne pietre şi spunîndu-ne : iată aurul, arătîndu-ne inelul de la mînă şi cutremurat să şopteşti am descoperit piatra filosofală. Cum ? Piatra filosofală ? Adică eşti un geniu, eşti dintre acei fericiţi care mîine poimîine vor primi cu mîndrie premiul Nobel ?". Meseria de a fi tînăr , meserie plină de taine şi de primejdii , ca orice metal nobil are greutatea ei specifică, amestecat în mici proporţii cu altemetale volumul creşte şi uneori prestanţa ta creşte, dar viaţa ta se alterează subit. Mersul îţi devine primejdios : te-ai gîndit cumva la minciuna, cumva la un mic furt, la demagogie ? Sînt lucruri „minore" spre care aleargă mulţi avizi de bunuri materiale, de poziţii; uneori reuşesc, singuri, alteori îi ajutăm să reuşească. Le punem adaosuri de aripi la picioare, mici şi nevinovate „pile", alteori trecem pur şi simplu mai departe şi „închidem ochii". Şi totuşi, ce încurcătură, îmi veţi spune : dumneata ne vorbeşti despre o meserie şi după cîte vedem meseria asta deja are un nume ! Conştiinţa ni se pare nouă că i se spune, şi atunci de ce faci asemenea ocolişuri, ne vorbeşti despre cireşe coapte şi ne araţi cum ninge afara ? Dar eu v-aş răspunde, dacă aş dori să vă derutez puţin, că meseria despre care va vorbesc e o meserie plina de nobleţe, nu o pot cunoaşte încă toţi, fiindcă ori firea nu-i ajuta, ori noi nu facem nici un gest, nici un ajutor nu porneşte din parte-ne şi atunci viaţa trece şi pietrele ramîn. Vedeţi, la urma urmelor, vorbind despre oricare meserie trebuie să vorbim despre conştiinţă şi atunci de unde aţi scos ca această definiţie veche, conştiinţă, e nimerit să i-o puneţi în frunte meseriei despre care vă vorbesc cu atita patimă ? ! Poate mă veţi judeca imediat : cum se poate ca să nu deprindă toţi oamenii această meserie de a fi tînăr? E oare mai grea decît altele? Nouă ni se pare că nu, de vreme ce aici, după cît bănuim, trebuie să lucrăm cu balanţele sufletului. Daca nu greşim, una din greutăţile acestei balanţe nu-i cumva cinstea, iar cealaltă suflul revoluţionar, suflul acela divin care îţi pregăteşte în sînge şi în afara lui metaforele revoluţiilor paşnice ? Meseria de a fi tînăr; nu-i totul să ai vîrsta de partea ta; uneori vîrsta trădează; ea nu are miros, nu are cu(Continuare în pag. a V-a)