Scînteia Tineretului, decembrie 1971 (Anul 27, nr. 7011-7037)

1971-12-01 / nr. 7011

SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 3 ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI CAPACITATEA DE CREAŢIE a cercetătorilor şi proiectanţilor poate fi VALORIFICATĂ MAI BINE ! Actualul plan cincinal pune un ac­cent deosebit pe ridicarea nivelului teh­nic al producţiei, element indisolubil legat de aspectul ei calitativ, într-o economie modernă, competitivă, introd­ucerea continuă în toate ramurile indus­triale a celor mai avansate cuceriri înregistrate pe frontul ştiinţei reprezintă criteriul esenţial de apreciere a eficienţei, a capacităţii ei de a satisface exi­genţele mereu sporite ale consumatorilor interni dar şi ale celor, mult mai pretenţioase, manifestate pe piaţa internaţională. Randamentul muncii sociale este astfel direct legat de reînnoirea şi perfecţionarea producţiei. Importanţa efortului pe care construcţia noastră de maşini trebuie să-l facă în acest sens în anii următori este sintetizată de un indicator procentual — 63 la sută — ce reprezintă proporţia elementelor noi introduse în fabricaţie pînă în 1975. Este evident ca un proces de modernizare de o asemenea amploare a • Introducerea in fabricaţie a unor produse noi, de concepţie proprie •Menţinerea pe o poziţie de prim rang pe piaţa mondială * Reducerea importurilor construcţiei de maşini implică o concentrare a forţelor proprii de cercetare, p­ ­roiectare şi execuţie. Realizarea unor tehnologii, utilaje şi aparate noi, per­­ecţionarea licenţelor reclamă cooperarea cu sectoarele metalurgiei, chimiei ş.a. chemate să pună la dispoziţia construcţiei de maşini cantităţi sporite de metale neferoase şi rare (obiect astăzi al unui important efort­­ valutar), oţeluri cu proprietăţi superioare, materiale noi de sinteză. Există desigur în institutele de cercetări şi proiectări o experienţă pozi­tivă în elaborarea de produse şi tehno­logii originale, experienţă ce dovedeşte că acest sector are puternice resurse de creaţie, a căror valorificare poate fi încă îmbunătăţită printr-o mai bună colaborare cu unităţile producătoare, prin acceptarea cu mai multă încredere de către acestea a soluţiilor propuse de specialiştii români. Iată tema unei discuţii organizată în redacţie cu participarea ing. GEORGE GAVRILĂ (Institutul de proiectări pentru uzine şi instalaţii din construcţia de maşini), ing. CORNELIU CĂRBU­NESCU (Institutul de cercetări şi proiectări pentru utilaj petrolier), ing. CORNEL NĂSTĂSESCU (Institutul de proiectări şi cercetări pentru industria metalelor neferoase şi rare), ing. ADRIAN POPA (Institutul de cercetări şi proiectări pentru utilaj chimic şi rafinării), ing. VLADIMIR WEINTRAUB (Institutul de cercetări şi proiectări automatizări şi proiectări de uzine şi instalaţii pentru industria electronică). Iată sintetizate preocupările de bază ale cercetătorilor şi proiectanţilor din insti­tutele reprezentate în cadrul discuţiei noastre. G. Gavrilă — Dacă ar fi să examinăm aceste obiective in contextul mai larg al dezvoltării construcţiei de maşini, am ob­serva că ele sunt consecinţa firească a orientării pe care actualul cincinal o im­primă tuturor ramurilor industriale. Ca­racteristica lui se află în promovarea cu precădere a sectoarelor purtătoare de pro­gres tehnic, a fabricării de produse cu înalt grad de prelucrare a resurselor ma­teriale interne, cu valoare de întrebuin­ţare cit mai ridicată. Aş dori să accentuez asupra faptului că această orientare con­stituie de fapt o linie directoare constantă, în ultimii ani, a politicii economice a par­tidului, linie ce se accentuează în per­spectiva anilor ce vin. însăși realizarea obiectivelor cincinalului în curs presu­pune o pregătire care cred, nimeni nu se îndoieşte, a fost făcută încă in ultimii doi ani ai cincinalului anterior, pornindu-se de la o serie de indicaţii clare cuprinse de Directivele Congresului al X-lea al P.C.R. Institutul nostru, ca proiectant ge­neral al ramurei construcţiilor de maşini a contribuit în mod direct la elaborarea studiilor de profilare şi dezvoltare a unor subramuri ale construcţiilor de maşini, ce urmează a se dezvolta cu prioritate, cum sunt fabricaţia de maşini-unelte, fabricaţia de mecanică fină şi optică, construcţia na­velor, fabricaţia de utilaje complexe etc. Aceste studii stabilesc jaloanele dezvoltă­rii şi modernizării întreprinderilor ce con­cură la producţia respectivă. PROIECTANTUL GENERAL ÎNCEPE DEJA SA SE OCUPE DE PLANURILE UZINELOR NOI ALE ANULUI 1974. Pentru 1972, studiile tehnico-economice au fost elaborate încă la 30 iunie a.c. dar pină la 30 septembrie a.c. s-a întocmit şi majoritatea celor din 1973. Dintre ele aş putea aminti studiile de dezvoltare pentru şantierele navale Constanţa şi Galaţi, Fa­brica de maşini-unelte Bacău, Fabrica de accesorii pentru maşini-unelte Blaj, tur­nătoria centrală pentru maşini unelte Alba lulia, dezvoltarea pentru Fabrica de utilaj complex la Uzina „23 August“ din Bucureşti. In aceste proiecte noi urmărim consec­vent dotarea uzinelor cu utilaje moder­ne, în majoritate produse în ţara noastră sau procurate din ţările socialiste, precum şi tehnologii care să conducă la creşterea productivităţii muncii şi la obţinerea unui preţ de cost competitiv pe piaţa mon­dială. Dintre procedeele moderne aplicate de­ja, aş aminti turnarea de precizie, turna­rea pieselor pe bandă la linia automată şi semiautomată, procedee adoptate la Uzina „Steagul roşu“ Braşov, Uzina, me­talurgică Bacău, Fabrica de armături me­talice Zalău, forjarea prin impact pentru sape cu role la Uzina „1 Mai" Ploieşti, aplicarea tehnologiei de grup, prelucrarea pe maşini unelte de mare productivitate şi pe linii de transfer organizate în bandă. Tot in institut s-au proiectat o serie de utilaje originale prin concepţie dar similare ca performanţe cu cele care se aduceau din import. Este cazul liniilor automate şi semiautomate de turnare, a liniilor de tratament termic, liniilor de vopsitorie iar în momentul de faţă este în curs de proiectare linia automată de galvanizare. Aş mai cita printre preocu­pările noastre mai importante şi realiza­rea unei structuri convenabile a investi­ţiilor prin mărirea ponderii cheltuielilor pentru utilaje pe seama reducerii celor afectate lucrărilor de construcţii montaj. C. Cărbunescu — Faptul că se poate obţine un loc de prestigiu pe plan mon­dial pornind numai de la cercetare şi proiectare românească (subliniază — fără nici o licenţă !) o dovedeşte situaţia din domeniul în care lucrez­i — cel al utila­jului petrolier de foraj şi extracţie, unde România se află azi pe locul III în lume ca volum al producţiei şi pe locul II ca exportator. Dar valoarea creaţiei tehnice originale nu se limitează strict la sectorul căruia îi sunt dedicate principalele eforturi ale IPCUP. Soluţiile elaborate pentru uti­lajul de foraj şi-au găsit aplicaţii în cele mai diverse ramuri ale economiei, contri­buind la obţinerea unei serii de alte ma­şini şi utilaje cu înalţi parametri calita­tivi, eliminîndu-se concomitent şi impor­tul. Mă refer la instalaţii utilizate în a­­gricultură, construcţii, în transporturi fe­roviare, în foraj pentru tunele, pentru pu­ţuri de mină. In ceea ce priveşte perspectiva, noi ur­mărim automatizarea instalaţiilor de fo­raj, creşterea anduranţei anumitor scule şi dispozitive. In acest sens, al introdu­cerii automatizării, în 1980 credem că vom lansa prima instalaţie de foraj cu pro­gram. Nu ştim cîţi producători se pregă­tesc pentru acest lucru, dar noi vom fi în stare să o prezentăm în premieră mon­dială, dacă pînă atunci va mai fi premie­ră , oricum vom fi competitivi în per­spectiva chiar a unui deceniu. Preocupaţi de ridicarea continuă a calităţii produ­selor noastre dar şi de cerinţele benefi­ciarilor externi (nu uitaţi că exportăm în 27 de ţări !) am pus la punct recent un nou tip de sape de foraj, într-o gamă va­riată de dimensiuni, care se află la cel mai înalt nivel atins în lume. De altfel, cu unele din ele s-au atins deja recorduri pe plan european. Pe de altă parte căutăm să­ asigurăm un înalt nivel tehnic utilajelor, obţinînd con­comitent reducerea consumurilor specifi­ce. De pildă, prin aplicarea unor concep­ţii moderne de calcul şi pe baza măsură­torilor de tensometrare, la finele anului 1971 se va realiza o economie de 500 tone metal pe grup de produse de utilaje pe­troliere. Cu alte cuvinte obţinem cel puţin aceeaşi valoare la export vînzînd însă cantităţi simţitor reduse de metal. INTRODUCEREA UNOR PROGRAME DE CALCUL ŞI A FOLOSIRII ORDINATOA­RELOR ASIGURĂ O PRO­IECTARE LA NIVEL MON­DIAL. Adrian Popa: Pentru a contribui la reali­zarea ritmului rapid de dezvoltare a in­dustriei chimice noi ne-am concentrat în trei direcţii : reducerea importului prin cercetarea şi asimilarea unor utilaje şi aparate din cadrul instalaţiilor care ac­tualmente se cumpără din străinătate ; valorificarea unor resurse interne prin introducerea metodelor moderne de pro­iectare şi a unor tehnologii avansate ; reducerea consumului de metal. S-au ela­borat astfel o serie de lucrări dintre care aş cita studiul privind răcitoarele cu aer folosite în industria prelucrătoare a pe­trolului. Prin aplicarea lui se realizează economii de apă, se reduce poluarea sur­selor de apă şi se introduce o tehnică mai avansată de lucru. Au fost elaborate o se­rie de programe de calcul funcţional şi de rezistenţă privind coloane, reactoare, schimbătoare de căldură. In această di­recţie se situează şi cercetările teoretice şi experimentale asupra hidraulicii talere­lor sită şi cu supape. Aceste programe de calcul urmăresc în principal o proiec­tare la nivel mondial şi obţinerea de so­luţii optimizate care, în final, să ducă şi la reducerea consumului de metal. O serie de lucrări care folosesc meto­dele moderne de calcul şi maşinile elec­tronice sunt rodul activităţii unor tineri ingineri care s-au specializat în acest do­meniu. I-aş cita pe Mihai Pioscaru, Dan Gheorghiu, Constanţa Tănăsescu, Elena Traia,­­ Cornel Năstăsescu . După cum se vede şi din documentele publicate în presă, în acest cincinal se acordă o atenţie deose­bită recuperării componenţilor utili din­­tr-o seamă de substanţe reziduale de care dispunem, elaborării unor tehnologii care să permită valorificarea eficientă a metalelor din zăcămintele mai sărace. Pentru lărgirea bazei de materii prime institutul nostru a reușit să introducă in circuitul tehnologic subproduse ale meta­lurgiei neferoase, nămolurile anodice de la rafinarea cuprului şi plumbului şi pra­furile volatile, o serie de deşeuri cu con­ţinut de wolfram şi molibden, o serie în­treagă de materiale nebauxitice pentru obţinerea aluminei, concentrate indigene cu conţinut de zirconiu, punînd la punct şi prelucrarea unor zăcăminte din munţii Lotrului, pentru valorificarea litiului. Bi­neînţeles, că tehnologiile care au fost ela­borate sunt în mare majoritate de concep­ţia românească, aplicabile în instalaţii, de asemenea, proiectate în institutul nostru. Aş vrea să subliniez importanţa, pe care o­ are pentru economia naţională recupe­rarea metalelor neferoase şi rare deoarece în marea lor majoritate ele sunt defici­tare. Se desfăşoară, totodată, în institut şi o serie de lucrări ce se situează într-un domeniu de mare interes , cel al meta­lurgiei pulberilor ; ele urmăresc în spe­cial obţinerea metalului greu fuzibil din concentraţii sărace, ca de pildă din rezi­duuri de cupru. ELABORAREA UNUI A­­PARATAJ ELECTRONIC DE AUTOMATIZARE, SUPERIOR CELOR EXISTENTE, COM­PETITIV PE PLAN MONDIAL. Vladimir Weintraub. Problema valorifi­cării la maximum a resurselor interne se pune în faţa institutului nostru sub for­ma utilizării intensive a „rezervelor de inteligenţă“ pe care le posedă sectorul de cercetare, sectorul de proiectare automati­zări şi sectorul de proiectări de uzine. în faţa cercetării s-au pus în ultimul timp o serie de sarcini noi legate de progresul tehnic general din lume. Astfel au apă­rut probleme de comandă program pen­tru maşinile unelte, probleme privind uti­lizarea calculatoarelor, precum și elabo­rarea de sisteme programatice pentru calculatoare (teleprogramarea la dis­tanţă a datelor), realizarea unui nou sistem de comutaţie bazat pe tran­­zistoare cu siliciu şi realizarea u­­nui nou sistem de reglare.­­Acest sistem • Autori de tuind adesea , tinerii pot avea o in cercetare ! TINERII ADUC CU EI SPI­RITUL NOVATOR, ENTU­ZIASMUL, CELE MAI NOI METODE DE CALCUL ÎNVĂ­ŢATE ÎN FACULTATE. V. Weintraub : Intr-un institut ca I.P.A., caracterizat printr-un procent foarte ridi­cat al tinerilor în cercetare şi proiectare,­ contribuţia lor la realizarea unor aparate şi proiecte originale e importantă. Printre succesele lor se numără, de pildă, un echi­pament de transmitere de date în varian­tele simplex şi semiduplex, care a primit calificativul excepţional, un sistem in­formaţional pentru M.I.M.C., care va fi prezentat şi la un simpozion internaţional de comunicări, un dispozitiv de detectare a incendiilor şi de pază contra intruşilor, un sistem de comutaţie statică pentru frecvenţe medii şi joase. Avem tineri au­tori de brevete, ca Dan Cădariu, Dragoş Butoi, Nicolae Marinescu, Sonia Her­man. PROIECTE ORIGINALE E­­XECUTATE DE COLECTIVE ALCĂTUITE DIN TINERI, U­­NEORI, CHIAR PRIN MUN­CA VOLUNTARĂ, George Gavrilă. In institutul nostru ti­neretul are o pondere de circa 50 la sută din totalul salariaţilor. Toţi tinerii, ince­­pînd cu desenatorii, proiectanţii şi conti­­nuînd cu inginerii, arhitecţii, economiştii, au un însemnat aport la realizarea sar­cinilor ce revin întregului institut. Există şi cazuri de tineri ca : Petre Şerban Nae Dan, care sunt şefi de colective. Pe de altă parte, un colectiv format in întregime din tineri a realizat proiecte originale, ca de pildă, cuptorul cameră cu vatră mobilă de 32 m.p. destinat Uzinei de construcţii de maşini Reşiţa, sau cuptoarele carusel destinate Uzinei de autoturisme Piteşti, proiecte ce au dus la reducerea cheltuielilor de import cu peste două milioane lei valută. O serie de tineri cu calificare superioară, ingineri, arhitecţi, au participat la elaborarea unor proiecte pentru Uzina Progresul­ Brăila, Uzina de utilaj alimentar Slatina, Uzina de strunguri Tîrgovişte, şi altele. Aş vrea să remarc o serie de proiecte, cum ar fi de pildă, linia tehnologică de vopsitorie de la U.M.M. Topleţ, care au fost realizate în afara orelor de program, gratuit, prin muncă voluntară depusă de tinerii din institutul nostru. „ÎN INTEGRAREA ŞI STI­MULAREA NOASTRĂ PE PLAN PROFESIONAL UN ROL HOTĂRÎTOR ÎL ARE A­­TENŢIA CE NE-O ACORDĂ COMUNIŞTII, SPECIALIŞTII VÎRSTNICI". Corneliu Cărbunescu — In legătură cu contribuţia tinerilor, cu posibilităţile de afirmare ce li se oferă cred că ea de­pinde de pasiunea cu care ei ajung să lucreze. Iar la insuflarea pasiunii faţă de specificul muncii ce se desfăşoară în in­stitut o influenţă hotărîtoare au avut-o specialiştii vîrstnici, membrii vechi de partid. In perioada stagiului şi imediat în anii următori, analiza activităţii tinerilor ingineri, a modului în care înţelegem să ne desfăşurăm activitatea a fost făcută în cadrul adunărilor de partid, sub forma prezentării de către noi a unor rapoarte de activitate. Chiar pentru cei care nu erau membri de partid. Un element pozitiv în integrarea tine­rilor l-a constituit şi înţelegerea manifes­tată faţă de aptitudinile şi interesele lor pentru munca într-un anumit domeniu. Există astfel o continuă dorinţă de spe­cializare şi de afirmare a tinerilor ingi­neri, stimulată de conducerea institutului. Avem de pildă 5 ingineri care urmează cea de a doua facultate (ca Petre Talie, Zamfira Caţanu) alţii cu brevete (ton de reglare urmează să-l înlocuiască pe cel ce se realizează actualmente la F.E.A. pe bază de licenţă). Tendinţa predominan­tă în I.P.A constă în includerea în planul de cercetare, cu prioritate, a lucrărilor ce­rute de diverşi beneficiari în corelaţie cu sarcinile lor mari de investiţii. De ase­menea, sectorul de cercetare execută apa­rate ca urmare a cererilor prezentate de propriul sector de proiectare, cum ar fi aparatul pentru determinarea automată a umidităţii gazului metan sau dispozitivul pentru determinarea greutăţii specifice a noroiului de foraj. Urmărim totdeauna să obţinem aparate cu performanţe superi­oare celor existente in ţară, care să fie în acelaşi timp competitive pe plan mondial. De pildă, pentru I.P.C.U.P. se realizează o serie de aparate care vor contribui la automatizarea procesului de foraj. Printre acestea aş menţiona un aparat bazat pe idei noi de determinare a sarcinii la cîr­­lig (ciclometru) care urmează să fie mon­tat pe instalaţii de­­foraj destinate atît uzului intern cit şi exportului. Mohora, Petre Valentin) precum şi doc­toranzi (Michel Weiss). — Dv, de pildă vă încadraţi acestei ten­dinţe ? — Da, sunt şi eu înscris la doctorantura, am o serie de soluţii tehnice originale, brevetate în ţară şi în străinătate şi a­­cum, pregătindu-mă în perspectiva lui 1980, cînd vrem să scoatem prima insta­laţie de foraj cu comandă program tri-am înscris la a doua facultate, la ciberne­tică. Există, repet în I.P.C.U.P. un spirit de emulaţie, o încredere mare în forţele noastre, ale tinerilor, ceea ce ne stimu­lează mult. „SESIUNILE DE COMUNI­CĂRI ALE TINERILOR AR PUTEA AVEA UN ROL IM­­PORTANT ÎN STIMULAREA ŞI AFIRMAREA NOASTRĂ". Cornel Năstăsescu — Fenomenul aces­ta, al perfecţionării intensive, impuse nu atit de necesităţile actuale cit mai ales de aprecierea clară a creşterii exigenţelor viitoare e destul de răspîndit, cred. Şi la noi suntem­ o serie de tineri (printre ei Maria Popescu, Pompilia Dumitrescu, Victor Secanu, Gh. Buşilă, Eugen Manea) care urmărim paralel cu doctorantura şi absolvirea celei de a doua facultăţi — ma­tematica. O serie de tineri lucrează inde­pendent sau semiindepedent pe teme originare,de cercetare. Legat de asta cred că sunt încă puţine manifestările ştiinţifice consacrate tinerilor. Desigur, lucrările noastre sunt prezentate la sesiuni obişnuite şi se impun, uneori şi cu acest prilej. Dar aş vrea să subliniez că sesiunile de comunicări ale tinerilor din cercetare ar avea un rol educativ, ar ambiţiona mai mult tinerii. O serie dintre ei au unele idei încă nefinisate şi existenţa acestor simpozioane probabil i-ar stimula să-şi finiseze aceste idei, să şi Ie aştearnă­­pe hirtie. In plus, să nu uităm că cel mai adesea, în momentul cind apare o lucrare ştiinţifică, indiferent cine a lucrat sau nu la ea, numele tinerilor este dublat de semnătura unui cercetător mai­ vîrstnic. A. Popa — Am avut o serie de lucrări semnate împreună cu profesorul din fa­cultate şi am avut lucrări care sunt axate pe domeniul meu actual de cercetări ; consider că nu e nici o ruşine pentru un tînăr cercetător să-şi realizeze numele sub un titlu cunoscut şi să înveţe de la pro­fesori,­ dacă în­ spatele acestui titlu se as­cunde o reală colaborare cu­­ cadrul res­pectiv, Vladimir Weintraub. Se pune aici pro­blema echităţii. In cazul brevetelor pre­zentate de mine la simpozioanele la care am participat, datorită probităţii etice a cercetătorilor in vîrstă şi a discuţiilor purtate cu aceştia nu au apărut din partea lor nici pretenţii materiale, nici­ dorinţa de a te trece numele la finele lucrării pre­zentate. Aici este pur şi simplu o proble­mă de etică, de echitate. Corneliu Cărbunescu. Consider că o im­portanţă covîrşitoare în atacarea proble­melor de cercetare o are modul în care conducerea institutului priveşte stimularea tinerilor ingineri, dacă li se dau acestora lucră­ri de cercetare de sine stătătoare, la care sunt obligaţi să participe direct, eli­minîndu-se astfel de aici posibilitatea de inechitate. Vladimir Weintraub — Mai există de altfel un caz cînd această influenţă a per­sonalităţilor devine hotărîtoare. La­­ bre­vete fie că semnează şi şeful fie că nu, faptul nu are influenţă aşa mare, dar sînt cazuri cînd „coautorul“ are o influenţă hotărîtoare : la articole sau la cărţi. Pen­tru că, cei de la edituri dacă nu văd dea­supra titlului numele unui cercetător cu­noscut, nici nu-ţi primesc lucrarea, ori­­cît ar fi tre' interesantă. Eul nostru realizează astăzi şi un cîştig. E un aspect nou , elaborîndu-se tehnolo­gii originale şi lărgindu-se baza de ma­terii («prime, prin, cercetare, se realizează în acelaşi timp un model experimental şi o microproducţie... LIPSA BAZEI PROPRII POATE FI COMPENSATA PRIN PROSPECTAREA CELEI EXISTENTE LA ALŢII. Corneliu Cărbunescu — Institutul nos­tru nu are o bază proprie de experimen­tare. Folosim standurile uzinale, comple­­tindu-le cu idei­ proprii, sau utilizăm la­boratoarele unor colaboratori. Folosim la­­boratoarele de la I.P.C.M., I.C.M.U., I.P.A., I.P.G.G., Institutul politehnic Timișoara, Institutul de petrol Ploieşti. Deci în acti­vitatea noastră, apare și un aspect nou, de prospectare a aparaturii deţinute de institutele de cercetări şi de învăţămînt superior. Nu vreau să spun că nu am avea, totuşi, nevoie de o bază proprie.­­ Vladimir Weintraub. O serie de deficien­ţe la I.P.A. sunt legate tot de baza mate­rială. Institutului nostru i se cere să rea­lizeze un număr mare de teme de cerce­tare într-un termen scurt şi la parametri dintre cei mai înalţi. In acelaşi timp insti­tutul e dotat cu aparatură cu performan­ţe mai slabe decit ale celei pe care ur­mează să o creeze şi decit ale aparaturii existente la F.E.A. Sau, un alt exemplu : se cere realizarea unui produs dintr-un timp cît mai scurt, însă aducerea pieselor din import durează de cele mai multe ori peste un an, iar pentru aprovizionarea cu piese din țară sunt necesare peste 6 luni! Cum din import se aduc numai piesele strict necesare pentru realizarea prototi­pului, fără nici măcar o rezervă, de cele mai multe ori nu ai voie să pui mina pe ele... că se strică ! Inginerii tineri­ nu reușesc astfel să te cunoască, să fie la curent cu cele mai noi realizări. Or, e in­teresant de arătat că de cele mai multe ori tinerii, tocmai ei cunosc mai bine de­cit cei mai vîrstnici posibilităţile de utili­zare ale acestor produse moderne, aduse prin import. I­V. Weintraub. O altă problemă seri­oasă e cea a informării. In institutele de cercetări şi proiectări nu ştim exact ce se realizează în ţară. Publicitatea este pe ul­timul plan in acest sector, dar asemenea economii costă de fapt scump. A. Popa: De multe ori cercetările se suprapun. Ori ajung să fie cunoscute doar de beneficiarul direct. Dacă cineva din altă ramură industrială e interesat de a­­ceeași problemă o ia de la început. C. Cărbunescu: Cred că informarea în acest sector constituie o problemă na­ţională. Nu numai lucrările de cercetare sunt insuficient cunoscute ci chiar produ­sele omologate. Or, creşterea eficienţei cercetării­­ presupune şi lichidarea risipei de muncă intelectuală care se produce din această cauză. I I VALOAREA CREAŢIEI TEH­NICE ORIGINALE NU SE LI­MITEAZĂ LA SECTORUL CĂ­RUIA îI E DESTINATA INI­ŢIAL. ELABORAREA UNOR TEH­NOLOGII CARE PERMIT VA­LORIFICAREA METALELOR NEFEROASE DIN ZĂCĂMIN­TELE MAI SĂRACE. I brevete, doctoranzi, o muncă independentă, contribuţie importantă I Care este aportul cercetătorilor şi pro­iectanţilor la ridica­rea nivelului tehnic şi calitativ al produc­ţiei în sectorul con­strucţiei de maşini , dar mai ales care sunt condiţiile valorificării cît mai depline a ca­pacităţii lor, a spo­ririi contribuţiei ti­nerilor specialişti ? ! APROVIZIONAREA CU PIESE PENTRU PROTO­TIPURI, DIN IMPORT SAU DIN TARA, E ÎNCĂ FOARTE GREOAIE. REDESCOPERIM CEEA CE NOI ÎNȘINE AM CRE­AT?! INFORMAREA SI PU­BLICITATEA - PROBLEME ÎNCĂ NEREZOLVATE. • Capacitatea de exprimare şi valori­ficare trebuie să ajungă la nivelul celei de concepţie Evidenţiind realizările obţinute pînă în prezent în crearea de tehnologii şi pro­duse noi, ca şi perspectivele net superi- • oare care se întrevăd deja în această ac­tivitate în anii următori, tinerii cercetă­tori prezenţi la discuţia organizată de re­dacţie au subliniat citeva aspecte ce urm­­nează încă realizarea deplină a potenţia­lului creator ce există în institute. I INEXISTENTA UNEI BAZE PROPRII PENTRU EXECUTA­REA PROTOTIPURILOR FRÎNEAZA VALORIFICAREA CERCETĂRILOR. Adrian Popa — Institutul nostru nu are o bază materială. Deşi în cadrul unor pro­iecte e nevoie să verifici soluţiile pe un prototip, noi nu avem această posibilitate. Faptul că nu avem ceea ce se cheamă bază materială, nici măcar un atelier­­ în care să se execute prototipurile face ca majoritatea lucrărilor să fie ter­giversate prin diferite­­ întreprinderi. Trec ani pină la realizarea unei cerce­tări, astfel că nu mai poţi s-o urmăreşti, să o finalizezi în condiţii bune. In general noi cerem uzinelor să realizeze experi­mental utilaje care ca greutate sunt relativ reduse, dar cer o înaltă tehnicitate. Or, în industria chimică nimeni nu e dispus să ne facă aceste prototipuri. Sunt ele u­­şoare ca tonaj dar sunt aparate de presiu­ne înaltă, care cer controale serioase şi suduri foarte bune, condiţii de lucru deo­sebite şi din această cauză beneficiarii caută să te­rmine ; ciclul de valorificare a cercetărilor noastre devine astfel foarte lung şi de multe ori nu mai duce la nici un rezultat, fiindcă în acest timp au apărut în tehnică alte noutăţi şi lucrarea noastră nu mai aduce nimic original. I INSTALAŢIILE PILOT POT FI RENTABILIZATE. Cornel Năstăsescu: Este foarte delicat să lucrezi dacă nu ai o bază materială pen­tru­­realizarea prototipurilor, pentru că dacă nu­ te realizezi tu, cu atît mai puţin beneficiarul îşi va da interesul in realiza­rea lor, la nişte parametri calitativ ridi­caţi. In institutul nostru, din resurse in­terne s-au realizat totuşi şi perfecţionat în cadrul­ atelierului de prototipuri o serie întreagă de utilaje la care folosim tehno­logiile noi, de concepţie românească. Ex­perienţa pe care am acumulat-o confirmă faptul că staţiile pilot sunt absolut nece­sare pentru experimentarea ideilor. Un alt aspect care cred că trebuie urmărit în a­­ceste staţii pilot, este rentabilizarea lor. Prin crearea unor microproducţii, institu-Integraţi în activitatea institutelor, tinerii specialişti îşi aduc o eficientă şi bogată contribuţie la crearea de tehnologii noi, la conceperea şi perfec­ţionarea aparaturii şi utilajelor destinate celor mai diverse aplicaţii industriale, demonstrînd că cercetarea ştiinţifică românească dispune de o puternică re­zervă de cadre capabile să asigure promovarea progresului tehnic în toate sectoarele economiei. După cum au arătat şi participanţii la masa noastră rotundă afirmarea tinerilor depinde de încrederea cu care li se încredinţează răspunderea unei activităţi cu un grad mai ridicat de independenţă, de exis­tenţa unei atmosfere care să stimuleze orice efort făcut în sensul lărgirii ori­zontului profesional, de principialitatea cu care se veghează pentru corecta apreciere a valorii creaţiei lor ştiinţifice. Dar folosirea puternicului potenţial de creaţie de care dispunem este condiţionată, după cum au arătat invitaţii noş­tri, de rezolvarea unor deficienţe ce mai persistă încă în dotarea bazei ex­perimentale a institutelor departamentale de cercetări, efortul în acest sens fiind util numai dacă e concentrat acum, la începutul cincinalului, astfel încît să-i putem culege roadele pînă în 1975. Fiindcă la ora aceasta capacita­tea de creaţie a sectorului de cercetare e mai mare decît cea de experimentare şi realizare. Pagină realizată de ANDREI BANC MIERCURI 7 DECEMBRIE 1971

Next