Scînteia Tineretului, decembrie 1971 (Anul 27, nr. 7011-7037)
1971-12-01 / nr. 7011
SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 3 ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI CAPACITATEA DE CREAŢIE a cercetătorilor şi proiectanţilor poate fi VALORIFICATĂ MAI BINE ! Actualul plan cincinal pune un accent deosebit pe ridicarea nivelului tehnic al producţiei, element indisolubil legat de aspectul ei calitativ, într-o economie modernă, competitivă, introducerea continuă în toate ramurile industriale a celor mai avansate cuceriri înregistrate pe frontul ştiinţei reprezintă criteriul esenţial de apreciere a eficienţei, a capacităţii ei de a satisface exigenţele mereu sporite ale consumatorilor interni dar şi ale celor, mult mai pretenţioase, manifestate pe piaţa internaţională. Randamentul muncii sociale este astfel direct legat de reînnoirea şi perfecţionarea producţiei. Importanţa efortului pe care construcţia noastră de maşini trebuie să-l facă în acest sens în anii următori este sintetizată de un indicator procentual — 63 la sută — ce reprezintă proporţia elementelor noi introduse în fabricaţie pînă în 1975. Este evident ca un proces de modernizare de o asemenea amploare a • Introducerea in fabricaţie a unor produse noi, de concepţie proprie •Menţinerea pe o poziţie de prim rang pe piaţa mondială * Reducerea importurilor construcţiei de maşini implică o concentrare a forţelor proprii de cercetare, p roiectare şi execuţie. Realizarea unor tehnologii, utilaje şi aparate noi, perecţionarea licenţelor reclamă cooperarea cu sectoarele metalurgiei, chimiei ş.a. chemate să pună la dispoziţia construcţiei de maşini cantităţi sporite de metale neferoase şi rare (obiect astăzi al unui important efort valutar), oţeluri cu proprietăţi superioare, materiale noi de sinteză. Există desigur în institutele de cercetări şi proiectări o experienţă pozitivă în elaborarea de produse şi tehnologii originale, experienţă ce dovedeşte că acest sector are puternice resurse de creaţie, a căror valorificare poate fi încă îmbunătăţită printr-o mai bună colaborare cu unităţile producătoare, prin acceptarea cu mai multă încredere de către acestea a soluţiilor propuse de specialiştii români. Iată tema unei discuţii organizată în redacţie cu participarea ing. GEORGE GAVRILĂ (Institutul de proiectări pentru uzine şi instalaţii din construcţia de maşini), ing. CORNELIU CĂRBUNESCU (Institutul de cercetări şi proiectări pentru utilaj petrolier), ing. CORNEL NĂSTĂSESCU (Institutul de proiectări şi cercetări pentru industria metalelor neferoase şi rare), ing. ADRIAN POPA (Institutul de cercetări şi proiectări pentru utilaj chimic şi rafinării), ing. VLADIMIR WEINTRAUB (Institutul de cercetări şi proiectări automatizări şi proiectări de uzine şi instalaţii pentru industria electronică). Iată sintetizate preocupările de bază ale cercetătorilor şi proiectanţilor din institutele reprezentate în cadrul discuţiei noastre. G. Gavrilă — Dacă ar fi să examinăm aceste obiective in contextul mai larg al dezvoltării construcţiei de maşini, am observa că ele sunt consecinţa firească a orientării pe care actualul cincinal o imprimă tuturor ramurilor industriale. Caracteristica lui se află în promovarea cu precădere a sectoarelor purtătoare de progres tehnic, a fabricării de produse cu înalt grad de prelucrare a resurselor materiale interne, cu valoare de întrebuinţare cit mai ridicată. Aş dori să accentuez asupra faptului că această orientare constituie de fapt o linie directoare constantă, în ultimii ani, a politicii economice a partidului, linie ce se accentuează în perspectiva anilor ce vin. însăși realizarea obiectivelor cincinalului în curs presupune o pregătire care cred, nimeni nu se îndoieşte, a fost făcută încă in ultimii doi ani ai cincinalului anterior, pornindu-se de la o serie de indicaţii clare cuprinse de Directivele Congresului al X-lea al P.C.R. Institutul nostru, ca proiectant general al ramurei construcţiilor de maşini a contribuit în mod direct la elaborarea studiilor de profilare şi dezvoltare a unor subramuri ale construcţiilor de maşini, ce urmează a se dezvolta cu prioritate, cum sunt fabricaţia de maşini-unelte, fabricaţia de mecanică fină şi optică, construcţia navelor, fabricaţia de utilaje complexe etc. Aceste studii stabilesc jaloanele dezvoltării şi modernizării întreprinderilor ce concură la producţia respectivă. PROIECTANTUL GENERAL ÎNCEPE DEJA SA SE OCUPE DE PLANURILE UZINELOR NOI ALE ANULUI 1974. Pentru 1972, studiile tehnico-economice au fost elaborate încă la 30 iunie a.c. dar pină la 30 septembrie a.c. s-a întocmit şi majoritatea celor din 1973. Dintre ele aş putea aminti studiile de dezvoltare pentru şantierele navale Constanţa şi Galaţi, Fabrica de maşini-unelte Bacău, Fabrica de accesorii pentru maşini-unelte Blaj, turnătoria centrală pentru maşini unelte Alba lulia, dezvoltarea pentru Fabrica de utilaj complex la Uzina „23 August“ din Bucureşti. In aceste proiecte noi urmărim consecvent dotarea uzinelor cu utilaje moderne, în majoritate produse în ţara noastră sau procurate din ţările socialiste, precum şi tehnologii care să conducă la creşterea productivităţii muncii şi la obţinerea unui preţ de cost competitiv pe piaţa mondială. Dintre procedeele moderne aplicate deja, aş aminti turnarea de precizie, turnarea pieselor pe bandă la linia automată şi semiautomată, procedee adoptate la Uzina „Steagul roşu“ Braşov, Uzina, metalurgică Bacău, Fabrica de armături metalice Zalău, forjarea prin impact pentru sape cu role la Uzina „1 Mai" Ploieşti, aplicarea tehnologiei de grup, prelucrarea pe maşini unelte de mare productivitate şi pe linii de transfer organizate în bandă. Tot in institut s-au proiectat o serie de utilaje originale prin concepţie dar similare ca performanţe cu cele care se aduceau din import. Este cazul liniilor automate şi semiautomate de turnare, a liniilor de tratament termic, liniilor de vopsitorie iar în momentul de faţă este în curs de proiectare linia automată de galvanizare. Aş mai cita printre preocupările noastre mai importante şi realizarea unei structuri convenabile a investiţiilor prin mărirea ponderii cheltuielilor pentru utilaje pe seama reducerii celor afectate lucrărilor de construcţii montaj. C. Cărbunescu — Faptul că se poate obţine un loc de prestigiu pe plan mondial pornind numai de la cercetare şi proiectare românească (subliniază — fără nici o licenţă !) o dovedeşte situaţia din domeniul în care lucrezi — cel al utilajului petrolier de foraj şi extracţie, unde România se află azi pe locul III în lume ca volum al producţiei şi pe locul II ca exportator. Dar valoarea creaţiei tehnice originale nu se limitează strict la sectorul căruia îi sunt dedicate principalele eforturi ale IPCUP. Soluţiile elaborate pentru utilajul de foraj şi-au găsit aplicaţii în cele mai diverse ramuri ale economiei, contribuind la obţinerea unei serii de alte maşini şi utilaje cu înalţi parametri calitativi, eliminîndu-se concomitent şi importul. Mă refer la instalaţii utilizate în agricultură, construcţii, în transporturi feroviare, în foraj pentru tunele, pentru puţuri de mină. In ceea ce priveşte perspectiva, noi urmărim automatizarea instalaţiilor de foraj, creşterea anduranţei anumitor scule şi dispozitive. In acest sens, al introducerii automatizării, în 1980 credem că vom lansa prima instalaţie de foraj cu program. Nu ştim cîţi producători se pregătesc pentru acest lucru, dar noi vom fi în stare să o prezentăm în premieră mondială, dacă pînă atunci va mai fi premieră , oricum vom fi competitivi în perspectiva chiar a unui deceniu. Preocupaţi de ridicarea continuă a calităţii produselor noastre dar şi de cerinţele beneficiarilor externi (nu uitaţi că exportăm în 27 de ţări !) am pus la punct recent un nou tip de sape de foraj, într-o gamă variată de dimensiuni, care se află la cel mai înalt nivel atins în lume. De altfel, cu unele din ele s-au atins deja recorduri pe plan european. Pe de altă parte căutăm să asigurăm un înalt nivel tehnic utilajelor, obţinînd concomitent reducerea consumurilor specifice. De pildă, prin aplicarea unor concepţii moderne de calcul şi pe baza măsurătorilor de tensometrare, la finele anului 1971 se va realiza o economie de 500 tone metal pe grup de produse de utilaje petroliere. Cu alte cuvinte obţinem cel puţin aceeaşi valoare la export vînzînd însă cantităţi simţitor reduse de metal. INTRODUCEREA UNOR PROGRAME DE CALCUL ŞI A FOLOSIRII ORDINATOARELOR ASIGURĂ O PROIECTARE LA NIVEL MONDIAL. Adrian Popa: Pentru a contribui la realizarea ritmului rapid de dezvoltare a industriei chimice noi ne-am concentrat în trei direcţii : reducerea importului prin cercetarea şi asimilarea unor utilaje şi aparate din cadrul instalaţiilor care actualmente se cumpără din străinătate ; valorificarea unor resurse interne prin introducerea metodelor moderne de proiectare şi a unor tehnologii avansate ; reducerea consumului de metal. S-au elaborat astfel o serie de lucrări dintre care aş cita studiul privind răcitoarele cu aer folosite în industria prelucrătoare a petrolului. Prin aplicarea lui se realizează economii de apă, se reduce poluarea surselor de apă şi se introduce o tehnică mai avansată de lucru. Au fost elaborate o serie de programe de calcul funcţional şi de rezistenţă privind coloane, reactoare, schimbătoare de căldură. In această direcţie se situează şi cercetările teoretice şi experimentale asupra hidraulicii talerelor sită şi cu supape. Aceste programe de calcul urmăresc în principal o proiectare la nivel mondial şi obţinerea de soluţii optimizate care, în final, să ducă şi la reducerea consumului de metal. O serie de lucrări care folosesc metodele moderne de calcul şi maşinile electronice sunt rodul activităţii unor tineri ingineri care s-au specializat în acest domeniu. I-aş cita pe Mihai Pioscaru, Dan Gheorghiu, Constanţa Tănăsescu, Elena Traia, Cornel Năstăsescu . După cum se vede şi din documentele publicate în presă, în acest cincinal se acordă o atenţie deosebită recuperării componenţilor utili dintr-o seamă de substanţe reziduale de care dispunem, elaborării unor tehnologii care să permită valorificarea eficientă a metalelor din zăcămintele mai sărace. Pentru lărgirea bazei de materii prime institutul nostru a reușit să introducă in circuitul tehnologic subproduse ale metalurgiei neferoase, nămolurile anodice de la rafinarea cuprului şi plumbului şi prafurile volatile, o serie de deşeuri cu conţinut de wolfram şi molibden, o serie întreagă de materiale nebauxitice pentru obţinerea aluminei, concentrate indigene cu conţinut de zirconiu, punînd la punct şi prelucrarea unor zăcăminte din munţii Lotrului, pentru valorificarea litiului. Bineînţeles, că tehnologiile care au fost elaborate sunt în mare majoritate de concepţia românească, aplicabile în instalaţii, de asemenea, proiectate în institutul nostru. Aş vrea să subliniez importanţa, pe care o are pentru economia naţională recuperarea metalelor neferoase şi rare deoarece în marea lor majoritate ele sunt deficitare. Se desfăşoară, totodată, în institut şi o serie de lucrări ce se situează într-un domeniu de mare interes , cel al metalurgiei pulberilor ; ele urmăresc în special obţinerea metalului greu fuzibil din concentraţii sărace, ca de pildă din reziduuri de cupru. ELABORAREA UNUI APARATAJ ELECTRONIC DE AUTOMATIZARE, SUPERIOR CELOR EXISTENTE, COMPETITIV PE PLAN MONDIAL. Vladimir Weintraub. Problema valorificării la maximum a resurselor interne se pune în faţa institutului nostru sub forma utilizării intensive a „rezervelor de inteligenţă“ pe care le posedă sectorul de cercetare, sectorul de proiectare automatizări şi sectorul de proiectări de uzine. în faţa cercetării s-au pus în ultimul timp o serie de sarcini noi legate de progresul tehnic general din lume. Astfel au apărut probleme de comandă program pentru maşinile unelte, probleme privind utilizarea calculatoarelor, precum și elaborarea de sisteme programatice pentru calculatoare (teleprogramarea la distanţă a datelor), realizarea unui nou sistem de comutaţie bazat pe tranzistoare cu siliciu şi realizarea unui nou sistem de reglare.Acest sistem • Autori de tuind adesea , tinerii pot avea o in cercetare ! TINERII ADUC CU EI SPIRITUL NOVATOR, ENTUZIASMUL, CELE MAI NOI METODE DE CALCUL ÎNVĂŢATE ÎN FACULTATE. V. Weintraub : Intr-un institut ca I.P.A., caracterizat printr-un procent foarte ridicat al tinerilor în cercetare şi proiectare, contribuţia lor la realizarea unor aparate şi proiecte originale e importantă. Printre succesele lor se numără, de pildă, un echipament de transmitere de date în variantele simplex şi semiduplex, care a primit calificativul excepţional, un sistem informaţional pentru M.I.M.C., care va fi prezentat şi la un simpozion internaţional de comunicări, un dispozitiv de detectare a incendiilor şi de pază contra intruşilor, un sistem de comutaţie statică pentru frecvenţe medii şi joase. Avem tineri autori de brevete, ca Dan Cădariu, Dragoş Butoi, Nicolae Marinescu, Sonia Herman. PROIECTE ORIGINALE EXECUTATE DE COLECTIVE ALCĂTUITE DIN TINERI, UNEORI, CHIAR PRIN MUNCA VOLUNTARĂ, George Gavrilă. In institutul nostru tineretul are o pondere de circa 50 la sută din totalul salariaţilor. Toţi tinerii, incepînd cu desenatorii, proiectanţii şi continuînd cu inginerii, arhitecţii, economiştii, au un însemnat aport la realizarea sarcinilor ce revin întregului institut. Există şi cazuri de tineri ca : Petre Şerban Nae Dan, care sunt şefi de colective. Pe de altă parte, un colectiv format in întregime din tineri a realizat proiecte originale, ca de pildă, cuptorul cameră cu vatră mobilă de 32 m.p. destinat Uzinei de construcţii de maşini Reşiţa, sau cuptoarele carusel destinate Uzinei de autoturisme Piteşti, proiecte ce au dus la reducerea cheltuielilor de import cu peste două milioane lei valută. O serie de tineri cu calificare superioară, ingineri, arhitecţi, au participat la elaborarea unor proiecte pentru Uzina Progresul Brăila, Uzina de utilaj alimentar Slatina, Uzina de strunguri Tîrgovişte, şi altele. Aş vrea să remarc o serie de proiecte, cum ar fi de pildă, linia tehnologică de vopsitorie de la U.M.M. Topleţ, care au fost realizate în afara orelor de program, gratuit, prin muncă voluntară depusă de tinerii din institutul nostru. „ÎN INTEGRAREA ŞI STIMULAREA NOASTRĂ PE PLAN PROFESIONAL UN ROL HOTĂRÎTOR ÎL ARE ATENŢIA CE NE-O ACORDĂ COMUNIŞTII, SPECIALIŞTII VÎRSTNICI". Corneliu Cărbunescu — In legătură cu contribuţia tinerilor, cu posibilităţile de afirmare ce li se oferă cred că ea depinde de pasiunea cu care ei ajung să lucreze. Iar la insuflarea pasiunii faţă de specificul muncii ce se desfăşoară în institut o influenţă hotărîtoare au avut-o specialiştii vîrstnici, membrii vechi de partid. In perioada stagiului şi imediat în anii următori, analiza activităţii tinerilor ingineri, a modului în care înţelegem să ne desfăşurăm activitatea a fost făcută în cadrul adunărilor de partid, sub forma prezentării de către noi a unor rapoarte de activitate. Chiar pentru cei care nu erau membri de partid. Un element pozitiv în integrarea tinerilor l-a constituit şi înţelegerea manifestată faţă de aptitudinile şi interesele lor pentru munca într-un anumit domeniu. Există astfel o continuă dorinţă de specializare şi de afirmare a tinerilor ingineri, stimulată de conducerea institutului. Avem de pildă 5 ingineri care urmează cea de a doua facultate (ca Petre Talie, Zamfira Caţanu) alţii cu brevete (ton de reglare urmează să-l înlocuiască pe cel ce se realizează actualmente la F.E.A. pe bază de licenţă). Tendinţa predominantă în I.P.A constă în includerea în planul de cercetare, cu prioritate, a lucrărilor cerute de diverşi beneficiari în corelaţie cu sarcinile lor mari de investiţii. De asemenea, sectorul de cercetare execută aparate ca urmare a cererilor prezentate de propriul sector de proiectare, cum ar fi aparatul pentru determinarea automată a umidităţii gazului metan sau dispozitivul pentru determinarea greutăţii specifice a noroiului de foraj. Urmărim totdeauna să obţinem aparate cu performanţe superioare celor existente in ţară, care să fie în acelaşi timp competitive pe plan mondial. De pildă, pentru I.P.C.U.P. se realizează o serie de aparate care vor contribui la automatizarea procesului de foraj. Printre acestea aş menţiona un aparat bazat pe idei noi de determinare a sarcinii la cîrlig (ciclometru) care urmează să fie montat pe instalaţii deforaj destinate atît uzului intern cit şi exportului. Mohora, Petre Valentin) precum şi doctoranzi (Michel Weiss). — Dv, de pildă vă încadraţi acestei tendinţe ? — Da, sunt şi eu înscris la doctorantura, am o serie de soluţii tehnice originale, brevetate în ţară şi în străinătate şi acum, pregătindu-mă în perspectiva lui 1980, cînd vrem să scoatem prima instalaţie de foraj cu comandă program tri-am înscris la a doua facultate, la cibernetică. Există, repet în I.P.C.U.P. un spirit de emulaţie, o încredere mare în forţele noastre, ale tinerilor, ceea ce ne stimulează mult. „SESIUNILE DE COMUNICĂRI ALE TINERILOR AR PUTEA AVEA UN ROL IMPORTANT ÎN STIMULAREA ŞI AFIRMAREA NOASTRĂ". Cornel Năstăsescu — Fenomenul acesta, al perfecţionării intensive, impuse nu atit de necesităţile actuale cit mai ales de aprecierea clară a creşterii exigenţelor viitoare e destul de răspîndit, cred. Şi la noi suntem o serie de tineri (printre ei Maria Popescu, Pompilia Dumitrescu, Victor Secanu, Gh. Buşilă, Eugen Manea) care urmărim paralel cu doctorantura şi absolvirea celei de a doua facultăţi — matematica. O serie de tineri lucrează independent sau semiindepedent pe teme originare,de cercetare. Legat de asta cred că sunt încă puţine manifestările ştiinţifice consacrate tinerilor. Desigur, lucrările noastre sunt prezentate la sesiuni obişnuite şi se impun, uneori şi cu acest prilej. Dar aş vrea să subliniez că sesiunile de comunicări ale tinerilor din cercetare ar avea un rol educativ, ar ambiţiona mai mult tinerii. O serie dintre ei au unele idei încă nefinisate şi existenţa acestor simpozioane probabil i-ar stimula să-şi finiseze aceste idei, să şi Ie aştearnăpe hirtie. In plus, să nu uităm că cel mai adesea, în momentul cind apare o lucrare ştiinţifică, indiferent cine a lucrat sau nu la ea, numele tinerilor este dublat de semnătura unui cercetător mai vîrstnic. A. Popa — Am avut o serie de lucrări semnate împreună cu profesorul din facultate şi am avut lucrări care sunt axate pe domeniul meu actual de cercetări ; consider că nu e nici o ruşine pentru un tînăr cercetător să-şi realizeze numele sub un titlu cunoscut şi să înveţe de la profesori, dacă în spatele acestui titlu se ascunde o reală colaborare cu cadrul respectiv, Vladimir Weintraub. Se pune aici problema echităţii. In cazul brevetelor prezentate de mine la simpozioanele la care am participat, datorită probităţii etice a cercetătorilor in vîrstă şi a discuţiilor purtate cu aceştia nu au apărut din partea lor nici pretenţii materiale, nici dorinţa de a te trece numele la finele lucrării prezentate. Aici este pur şi simplu o problemă de etică, de echitate. Corneliu Cărbunescu. Consider că o importanţă covîrşitoare în atacarea problemelor de cercetare o are modul în care conducerea institutului priveşte stimularea tinerilor ingineri, dacă li se dau acestora lucrări de cercetare de sine stătătoare, la care sunt obligaţi să participe direct, eliminîndu-se astfel de aici posibilitatea de inechitate. Vladimir Weintraub — Mai există de altfel un caz cînd această influenţă a personalităţilor devine hotărîtoare. La brevete fie că semnează şi şeful fie că nu, faptul nu are influenţă aşa mare, dar sînt cazuri cînd „coautorul“ are o influenţă hotărîtoare : la articole sau la cărţi. Pentru că, cei de la edituri dacă nu văd deasupra titlului numele unui cercetător cunoscut, nici nu-ţi primesc lucrarea, oricît ar fi tre' interesantă. Eul nostru realizează astăzi şi un cîştig. E un aspect nou , elaborîndu-se tehnologii originale şi lărgindu-se baza de materii («prime, prin, cercetare, se realizează în acelaşi timp un model experimental şi o microproducţie... LIPSA BAZEI PROPRII POATE FI COMPENSATA PRIN PROSPECTAREA CELEI EXISTENTE LA ALŢII. Corneliu Cărbunescu — Institutul nostru nu are o bază proprie de experimentare. Folosim standurile uzinale, completindu-le cu idei proprii, sau utilizăm laboratoarele unor colaboratori. Folosim laboratoarele de la I.P.C.M., I.C.M.U., I.P.A., I.P.G.G., Institutul politehnic Timișoara, Institutul de petrol Ploieşti. Deci în activitatea noastră, apare și un aspect nou, de prospectare a aparaturii deţinute de institutele de cercetări şi de învăţămînt superior. Nu vreau să spun că nu am avea, totuşi, nevoie de o bază proprie. Vladimir Weintraub. O serie de deficienţe la I.P.A. sunt legate tot de baza materială. Institutului nostru i se cere să realizeze un număr mare de teme de cercetare într-un termen scurt şi la parametri dintre cei mai înalţi. In acelaşi timp institutul e dotat cu aparatură cu performanţe mai slabe decit ale celei pe care urmează să o creeze şi decit ale aparaturii existente la F.E.A. Sau, un alt exemplu : se cere realizarea unui produs dintr-un timp cît mai scurt, însă aducerea pieselor din import durează de cele mai multe ori peste un an, iar pentru aprovizionarea cu piese din țară sunt necesare peste 6 luni! Cum din import se aduc numai piesele strict necesare pentru realizarea prototipului, fără nici măcar o rezervă, de cele mai multe ori nu ai voie să pui mina pe ele... că se strică ! Inginerii tineri nu reușesc astfel să te cunoască, să fie la curent cu cele mai noi realizări. Or, e interesant de arătat că de cele mai multe ori tinerii, tocmai ei cunosc mai bine decit cei mai vîrstnici posibilităţile de utilizare ale acestor produse moderne, aduse prin import. IV. Weintraub. O altă problemă serioasă e cea a informării. In institutele de cercetări şi proiectări nu ştim exact ce se realizează în ţară. Publicitatea este pe ultimul plan in acest sector, dar asemenea economii costă de fapt scump. A. Popa: De multe ori cercetările se suprapun. Ori ajung să fie cunoscute doar de beneficiarul direct. Dacă cineva din altă ramură industrială e interesat de aceeași problemă o ia de la început. C. Cărbunescu: Cred că informarea în acest sector constituie o problemă naţională. Nu numai lucrările de cercetare sunt insuficient cunoscute ci chiar produsele omologate. Or, creşterea eficienţei cercetării presupune şi lichidarea risipei de muncă intelectuală care se produce din această cauză. I I VALOAREA CREAŢIEI TEHNICE ORIGINALE NU SE LIMITEAZĂ LA SECTORUL CĂRUIA îI E DESTINATA INIŢIAL. ELABORAREA UNOR TEHNOLOGII CARE PERMIT VALORIFICAREA METALELOR NEFEROASE DIN ZĂCĂMINTELE MAI SĂRACE. I brevete, doctoranzi, o muncă independentă, contribuţie importantă I Care este aportul cercetătorilor şi proiectanţilor la ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al producţiei în sectorul construcţiei de maşini , dar mai ales care sunt condiţiile valorificării cît mai depline a capacităţii lor, a sporirii contribuţiei tinerilor specialişti ? ! APROVIZIONAREA CU PIESE PENTRU PROTOTIPURI, DIN IMPORT SAU DIN TARA, E ÎNCĂ FOARTE GREOAIE. REDESCOPERIM CEEA CE NOI ÎNȘINE AM CREAT?! INFORMAREA SI PUBLICITATEA - PROBLEME ÎNCĂ NEREZOLVATE. • Capacitatea de exprimare şi valorificare trebuie să ajungă la nivelul celei de concepţie Evidenţiind realizările obţinute pînă în prezent în crearea de tehnologii şi produse noi, ca şi perspectivele net superi- • oare care se întrevăd deja în această activitate în anii următori, tinerii cercetători prezenţi la discuţia organizată de redacţie au subliniat citeva aspecte ce urmnează încă realizarea deplină a potenţialului creator ce există în institute. I INEXISTENTA UNEI BAZE PROPRII PENTRU EXECUTAREA PROTOTIPURILOR FRÎNEAZA VALORIFICAREA CERCETĂRILOR. Adrian Popa — Institutul nostru nu are o bază materială. Deşi în cadrul unor proiecte e nevoie să verifici soluţiile pe un prototip, noi nu avem această posibilitate. Faptul că nu avem ceea ce se cheamă bază materială, nici măcar un atelier în care să se execute prototipurile face ca majoritatea lucrărilor să fie tergiversate prin diferite întreprinderi. Trec ani pină la realizarea unei cercetări, astfel că nu mai poţi s-o urmăreşti, să o finalizezi în condiţii bune. In general noi cerem uzinelor să realizeze experimental utilaje care ca greutate sunt relativ reduse, dar cer o înaltă tehnicitate. Or, în industria chimică nimeni nu e dispus să ne facă aceste prototipuri. Sunt ele uşoare ca tonaj dar sunt aparate de presiune înaltă, care cer controale serioase şi suduri foarte bune, condiţii de lucru deosebite şi din această cauză beneficiarii caută să termine ; ciclul de valorificare a cercetărilor noastre devine astfel foarte lung şi de multe ori nu mai duce la nici un rezultat, fiindcă în acest timp au apărut în tehnică alte noutăţi şi lucrarea noastră nu mai aduce nimic original. I INSTALAŢIILE PILOT POT FI RENTABILIZATE. Cornel Năstăsescu: Este foarte delicat să lucrezi dacă nu ai o bază materială pentrurealizarea prototipurilor, pentru că dacă nu te realizezi tu, cu atît mai puţin beneficiarul îşi va da interesul in realizarea lor, la nişte parametri calitativ ridicaţi. In institutul nostru, din resurse interne s-au realizat totuşi şi perfecţionat în cadrul atelierului de prototipuri o serie întreagă de utilaje la care folosim tehnologiile noi, de concepţie românească. Experienţa pe care am acumulat-o confirmă faptul că staţiile pilot sunt absolut necesare pentru experimentarea ideilor. Un alt aspect care cred că trebuie urmărit în aceste staţii pilot, este rentabilizarea lor. Prin crearea unor microproducţii, institu-Integraţi în activitatea institutelor, tinerii specialişti îşi aduc o eficientă şi bogată contribuţie la crearea de tehnologii noi, la conceperea şi perfecţionarea aparaturii şi utilajelor destinate celor mai diverse aplicaţii industriale, demonstrînd că cercetarea ştiinţifică românească dispune de o puternică rezervă de cadre capabile să asigure promovarea progresului tehnic în toate sectoarele economiei. După cum au arătat şi participanţii la masa noastră rotundă afirmarea tinerilor depinde de încrederea cu care li se încredinţează răspunderea unei activităţi cu un grad mai ridicat de independenţă, de existenţa unei atmosfere care să stimuleze orice efort făcut în sensul lărgirii orizontului profesional, de principialitatea cu care se veghează pentru corecta apreciere a valorii creaţiei lor ştiinţifice. Dar folosirea puternicului potenţial de creaţie de care dispunem este condiţionată, după cum au arătat invitaţii noştri, de rezolvarea unor deficienţe ce mai persistă încă în dotarea bazei experimentale a institutelor departamentale de cercetări, efortul în acest sens fiind util numai dacă e concentrat acum, la începutul cincinalului, astfel încît să-i putem culege roadele pînă în 1975. Fiindcă la ora aceasta capacitatea de creaţie a sectorului de cercetare e mai mare decît cea de experimentare şi realizare. Pagină realizată de ANDREI BANC MIERCURI 7 DECEMBRIE 1971