Scînteia Tineretului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7038-7062)

1972-01-14 / nr. 7048

ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II NR. 7048 4 PAGINI —30 BANI VINERI 14 IANUARIE 1972 T­otul depinde de constructori! Tinerii îşi mobilizează eforturile pentru îndeplinirea unei importante sarcini stabilite de partid. SA REALIZĂM ÎN PRIMUL TRIMESTRU 20 LA SUTĂ DIN PLANUL ANUAL DE INVESTIŢII • PE ŞANTIERELE DE CONSTRUCŢII din Capitală se desfăşoară o activitate in­tensă. La Uzina „Timpuri Noi« se află în fază de finisaj patru ateliere şi secţii noi, la care lucrările vor fi terminate încă în această lună. In pa­ralel se fac pregătiri pentru începerea lucrului la alte o­­biective, care urmează a fi date în­ exploatare pînă la sfîrşitul anului. • PE UN ALT ŞANTIER, cel al întreprinderii „Energo­­reparaţii”, unde recent au fost date în funcţiune importante capacităţi de producţie, con­structorii şi-au asigurat din timp condiţiile pentru a exe­cuta, încă din această lună, un volum sporit de lucrări. Un ritm intens se munceşte şi pe şantierul Centralei electrice de termoficare Bucureşti-sud. La viitoarea sală care va adă­posti cazanele de aburi şi ma­şinile, se execută, în prezent, săpături pentru turnarea fun­daţiilor. La alte obiective timpul prielnic permite con­structorilor să toarne în me­die, zilnic, circa 150 m.c. be­toane. Şi pe şantierul Uzinei de medicamente, unde se lucrea­ză în continuare la dezvolta­rea capacităţilor de produc­ţie, constructorii şi montorii au executat, de la începutul anului, un volum de lucrări în valoare de peste 500 000 lei. (Agerpres) In funcţiune cu un an— mai devreme şi ploioasă la început de ia­nuarie pe Platforma industria­lă a oraşului Rîmnicu-Vîlcea. Dar la toate fronturile de lucru constructorii îşi continuă munca neţinind seama de timpul nefa­vorabil. — Am avut grijă să asigurăm din vreme toate condiţiile pen­tru ca ploaia sau frigul să nu stingherească cu nimic ritmul obişnuit de lucru — ne spune tovarăşul Vlad Popescu, inginer şef cu pregătirea producţiei la Grupul de şantiere Rîmnicu- Vîlcea. La această oră în şan­tier sunt aproape 4 000 de con­structori. Cei mai mulţi sunt ti­neri. In care şantier vreţi să mergeţi ? Trebuie să alegem între Uzina de sodă nr. 3, Instalaţia de sodă caustică electrolitică nr. 3, Insta­laţia de policlorură de vinil nr. 2, Uzina de utilaj chimic şi forjă, Instalaţia de axe-alcooli nr. 2 şi cele două instalaţii de produşi cloruraţi. Credeam că venim pe un şantier şi ni se oferă şapte, începem cu Uzina de utilaj chi­mic şi forjă pentru simplul mo­tiv că în cadrul platformei chi­mice ea va fi singura întreprin­dere constructoare de maşini, pentru că la sfîrşitul cincinalu­lui această uzină va deveni unul din principalii producători de utilaj chimic din ţară. Care este stadiul lucrărilor faţă de grafic ? IUSTIN MORARU (Continuare în pag. a III-a) C­urtea de Argeş, nu este numai un centru turistic atrăgător, un punct „staţie“ între istoria trecută şi prezentul fascinant al măreţelor obiective ridicate în această zonă. Este, înainte de toate, un centru economic şi social-cultural important, care se situează în ierarhia ur­banistică a judeţului pe un loc fruntaş. Aşa cum spuneam, de­venirea sa în noua ipostază, are ca autori, şi nu în ultimă instanţă, pe tinerii harnici, dăruiţi intr-un entuziasm ge­neral muncii pline de abne­gaţie. Şi nu din spusele tova­răşului Dorin Pătruleasa, prim secretar al comitetului orăşe­nesc U.T.C., pe bună dreptate el însuşi impresionat de răs­punsul prompt la apelul de muncă al tinerilor, ci din constatările noastre repetate, am reţinut unul dintre cele mai dinamice şi reprezenta­tive tablouri ale activităţii a­­cestei organizaţii. Este vorba în primul rînd de ceea ce oferă cu regularitate tinerii elevi ai şcolii de şoferi profe­sionişti, unul din colectivele nelipsite de la acţiunile între­prinse în oraşul Curtea de Argeş. Dar prezenţa lor cea mai eficientă, cea care ne dă măsura adevăratei lor an­gajări, este contribuţia adusă la construirea noului local al propriei şcoli. Şi ca să se în­ţeleagă din capul locuită des­pre ce este vorba, vom aminti faptul că tot ce s-a înfăptuit şi urmează să se realizeze aici este opera acestor tineri, le aparţine în exclusivitate, căci totul se face prin forţe pro­prii. Ceea ce nu pot vedea cititorii noştri vom încerca să redăm în cuvinte obişnuite. Hotărîrea de a începe lucrul a fost concretizată printr-un acord unanim în iunie 1970. Atunci s-au constituit şi bri­găzile, 21 in total, un ade­vărat şantier al tineretului în care hărnicia se măsoară cu ceea ce se realizează OPERA MNÂINILOR NOASTRE practic şi se răsplăteşte prin cîştigarea merituoasă a dra­pelului de fruntaş, perma­nent animator al întrecerii. Ceea ce era la început un şantier-„proiect“, cu ciţiva ţăruşi care trasau şanţurile temeliilor este la ora actuală un obiectiv aproape realizat. Majoritatea lucrărilor se gă­sesc în stadiu de finisare. Au fost ridicate blocuri sociale cu ateliere de reparaţii şi în­treţinere, o sală de mese cu o mie de locuri, două tron­soane cu­ săli de clasă, termo­centrala. Lingă acestea va funcţiona şi o bază sportivă complexă, poate cea mai mare din oraş. Nu­-i va lipsi sala de sport, terenuri de baschet şi handbal, club şi tot ce este necesar. — In august, ne asigură tovarăşul Ilie Viorea, secre­tarul comitetului U.T.C. al şcolii, vom putea spune că am intrat definitiv în noul nostru local. Pînă atunci mai avem de efectuat unele mici lucrări. Dar suntem­ siguri, şi asta pentru că ne-au dovedit-o înşişi tinerii, faptul se va pe­trece mai devreme. Brigăzile de tineri se află în permanen­tă concurenţă. Fiecare oră liberă este dăruită muncii pe acest veritabil „şantier al ti­neretului“. Săptămînal, în me­die, se realizează circa 3 000 ore de muncă, ore „pline“. Căci, aşa cum spunea tovară­şul Ilie Florea, „nu stă bine unui colectiv ca al nostru, care a realizat ceva deosebit, unic în acest cadru, să nu-şi înscrie numele cu cinste pe emblema oraşului. Şi ce este mai îmbucurător se referă la acest climat de muncă şi dis­ciplină, care a creat şi un cadru asemănător şi procesu­lui de instruire al viitorilor conducători auto, exprimat prin procentul ridicat de ab­solvire, care depăşeşte 95 la sută, în rezultate tot mai bu­ne la învăţătură, în însuşirea profesiei. Este o firească co­relaţie, „în ton“ cu dăruirea tuturor tinerilor din oraşul Curtea de Argeş. V. RAVESCU Proletari din toate tarile, uniţi-vă! GENERALITĂŢILE- prezenţă nedorită în desfăşurarea cursurilor agrozootehnice Raid-anchetă în cooperative agricole din judeţul Teleorman Iama reprezintă pentru lucră­torii din agricultură nu numai anotimpul socotelilor, al chibzu­­inţei pentm ceea ce urm­ează să facă, ci şi anotimpul învăţăturii, în acest interval, zecile de mii de cooperatori, lucrători din fermele de stat, mecanizatori, schimbînd uneltele de muncă, se aşează în bănci, în mină cu creionul şi ca­ietul, şi devin elevi. Pentru acest an de învăţămînt, programul de perfecţionare a pregătirii profe­sionale a lucrătorilor din agricul­tură a fost elaborat şi popularizat din timp, factorii răspunzători de buna lui desfăşurare avînd destul răgaz pentru clarificări şi organizare propriu-zisă. Situaţia concretă din unităţile agricole o­­feră însă şi unele minusuri pri­vind modalităţile de desfăşurare şi conţinutul cursurilor agrozoo­tehnice. Un prim aspect ce tre­buie semnalat în cazul coopera­tivelor agricole de producţie din Teleorman, judeţ în care am în­treprins ancheta noastră, este acela că în cercurile pe profile a fost cuprinsă numai o mică parte din totalul cooperatorilor, contrar indicaţiilor care prevăd obligativitatea antrenării tuturor lucrătorilor în formele învăţămîn­­tului de masă. La cooperativa a­­gricolă Brînceni de pildă, în cele 3 cercuri iniţiate , cultura mare, zootehnie şi legumicultura, sunt înscrişi doar 240 de cooperatori, faţă de cei aproape 800, de cîţi dispune unitatea. Nici măcar toţi tinerii cooperatori, în nu­măr de 320, nu sunt cursanţi. „Ne-am gîndit că nu i-ar inte­resa pe toţi în aceeaşi măsură şi nu ar avea eficienţa scontată şi de aceea i-am ales numai pe cei mai destoinici“ —ne spunea to­varăşul Gheorghe Roizeanu, con­tabil şef al cooperativei şi toto­dată secretar al comitetului co­munal U.T.C. Ciudată şi eronată optică, cu consecinţe negative categorice pentru producţie. In­suficienta preocupare a organi­zaţiei U.T.C. privind urmărirea modului în care participă tinerii la aceste cursuri se oglindeşte şi în procentajul redus, de circa 70 la sută al prezenţilor. Coopera­tiva dispune de un club cu tele­vizor, de un laborator dotat cu multe planşe, diapozitive şi alte materiale didactice şi este inad­misibil ca o asemenea bază ma­terială să nu fie folosită aşa cum se cuvine, de către toţi membrii cooperatori în dorinţa lor de a cunoaşte cit mai bine înnoirile din arta lucrării pămîntului sau a creşterii animalelor. Mai ales că cei trei lectori, toţi tineri in­gineri, sunt pasionaţi să facă a­­cest lucru. Parţialitatea antrenării cooperatorilor la frecventarea cursurilor agrozootehnice şi mai ales a celor tineri am întîlnit-o şi în alte unităţi cum sunt cele din Seaca, Lunca, Traian, Căli­­neşti, Mavrodin, Vîrtoapele, Ol­teni, Năsturelu, Trivale-Moşteni. Pentru a avea eficienţa maxi­mă, cercul de profil, indiferent de ce natură, trebuie să cuprindă o tematică foarte precisă, cu pro­bleme de strictă necesitate ale OCTAVIAN MILEA (Continuare in pag. a IIl-a) „SPECIFIC LOCAL în pregătirea tehnico­­productivă a elevilor , inspectori şcolari din patru judeţe ne prezintă cit­ev­a experienţe valoroase Gama largă a meseriilor îm­brăţişate de elevi în cadrul practicii productive ilustrează de fapt adaptarea la posibili­tăţile locale, care totodată, în­seamnă necesităţile locale, a unei idei fundamentale, de con­ţinut, privind un învăţămînt modern. Astfel, elevii învaţă lăcătuşerie, electrotehnică, îm­pletituri, cioplitorie, croitorie, coafură, menaj, agricultură, desfăşoară activităţi în cadrul întreprinderilor productive. Pu­ţine sunt acele şcoli unde să nu se fi găsit cite ceva de fă­cut pe specificul localităţii. A­­pare interesant de cercetat însă ce înseamnă specific local pen­tru practica elevilor din me­diul rural. Cum era şi firesc, în mediul rural centrul de greutate îl constituie activitatea pe loturi şcolare, încheierea de contrac­te cu C.A.P. şi cu I.M.A Afir­maţia se confirmă. In judeţul Cluj, bunăoară, din totalul de 215 şcoli care efectuează prac­tică agricolă, 173 dispun de lo­turi însumînd 93 ha, ; în jude­ţul Constanţa, la Cogealac, şcoala dispune de o fermă in cadrul C.A.P. ; în judeţul Te­leorman, 70 de şcoli din me­diul rural dispun de sere şi alte 80 de solare; in­ judeţul Arad­ s-au constituit numeroa­se minicooperative agricole ale elevilor, aceea de la Macea a­­vînd rezultate deosebite. Iată deci că elevii din mediul ru­ral s-au­ integrat preocupărilor productive specifice. Desigur, în legătură cu efectuarea prac­ticii agricole de către elevi se ivesc anumite greutăţi , necon­­cordanţa dintre calendarul muncilor agricole şi orarul şco­lar, dar, mai ales greutăţi pri­vind constituirea şi încadrarea catedrelor de activităţi practi­ce , fie că norma didactică nu poate fi asigurată, fie că nu există posibilităţi de recrutare a cadrelor pentru aceste cate­dre. Asemenea probleme vor trebui obligatoriu, soluţionate VERONICA BÎRLADEANU (Continuare în pag. a 111-a) In decorul feeric al pădurii. Foto: PAVEL TĂNJALĂ ieri, la Bucureşti, s-au deschis lucrările simpozionului naţional studenţesc. „U.T.C.—ŞCOALA DE EDUCAJIE COMUNISTĂ A TINERETULUI“ Tinera generaţie a patriei noastre întîmpină marea sa sărbătoare — Semicentenarul Uniunii Tineretului Comunist — prin importante fapte de mun­că în toate domeniile vieţii materiale şi spirituale. Trăim în epoca în care prind viaţă marile planuri elaborate de Partidul Comunist Român pri­vind făurirea societăţii socia­liste multilateral dezvoltate şi tinerii, dornici să cinstească aşa cum se cuvine jubileul organi­zaţiei lor revoluţionare, răs­pund cu devotament şi cu un entuziasm deosebit la chema­rea partidului, de a fi în pri­mele rînduri ale luptei pentru edificarea noii societăţi. Toto­dată, în întreaga ţară au loc manifestări comemorative în care sunt evocate principalele momente ale luptei şi activităţii organizaţiei revoluţionare a ti­neretului, condusă şi îndruma­tă de partidul comunist. În rîn­­dul acestor manifestări se în­scrie şi iniţiativa studenţilor de a organiza o dezbatere privind locul şi rolul Uniunii Tineretu­lui Comunist în viaţa social-po­­litică a ţării. ...joi, 13 ianuarie, în Aula Facultăţii de drept s-au des­chis lucrările simpozionului na­ţional studenţesc „U. T. C. — şcoală de educaţie comunistă a tineretului" — organizat de Consiliul U.A.S. al Universităţii Bucureşti. Participă, ca invitaţi, studenţi ai universităţilor din Iaşi, Cuj, Timişoara, Craiova şi Braşov, numeroase cadre didactice universitare precum şi tineri din unităţile economice ale Capitalei, elevi. La festivitatea inaugurală au fost prezenţi tovarăşii Dan Marţian, prim-secretar al Co­mitetului Central al U.T.C., mi­nistru pentru problemele tine­retului, Ilie Rădulescu, secretar al Comitetului municipal Bucu­reşti al P.C.R., Traian Ştefănes­­cu, preşedintele Consiliului U.A.S.R., Aurel Stoica, secretar al Comitetului Central al U.T.C., Alexe Popescu, adjunct al ministrului educaţiei şi în­­văţămîntului. Deschizînd lucrările, pre­şedintele Comitetului de orga­nizare al simpozionului, stu­dentul Nicu Ceauşescu, a rele­vat că semnificaţia acestei ma­nifestări studenţeşti este oma­giul adus de tinerii care se pre­gătesc astăzi pe băncile facul­tăţilor înaintaşilor din miş­carea revoluţionară de tine­ret. Participanţii la simpo­zion au fost salutaţi apoi de către prof. dr. docent Jean Livescu, rectorul Universităţii Bucureşti, conf. univ. dr. Gh. Cazan, secretarul Comitetului de partid al Universităţii Bucu­reşti şi studentul Lorin Vasilie­­vici, de la Universitatea „Al. I. Cuza" din Iaşi. În a doua parte a şedinţei de dimineaţă, studentul Nicu Ceauşescu, din anul II al Fa­cultăţii de fizică din Bucureşti, a prezentat referatul „Crearea Uniunii Tineretului Comunist şi principalele momente ale acti­vităţii sale revoluţionare pînă la 23 August 1944", după care au urmat dezbateri la care au participat un mare număr de studenţi. După amiază au fost prezentate referatele : „Con­ducerea de către partid — ce­rinţă fundamentală a activită­ţii U.T.C." şi­ „Spiritul revolu­ţionar — trăsătură caracteristi­că a studenţimii din zilele noastre". Lucrările simpozionului con­tinuă. DORINA TURCU ----- ----- cale III-timpinată prin numeroase ac­­ţiuni şi în judeţul Dolj. La Calafat, Băileşti, Filiaşi şi Se­­garcea, precum şi la Craiova, numeroşi tineri au luat parte la simpozionul „Patriotismul — factor esenţial în educarea co­munistă a tineretului“, în ca­drul căruia membri de partid şi ai organizaţiilor U.T.C. au evocat momente din istoria patriei şi a partidului, au prezentat figuri de eroi ai clasei muncitoare. La Liceul industrial pentru construcţii de maşini , Craiova a avut loc o întîlnire cu general-maior in rezervă Teodor Grigoriu, ve­teran al primului război mon­dial, iar tinerii din comuna Cetatea s-au întîlnit cu Ion Bică, vechi militant al mișcă­rii muncitorești. O MINĂ DE AJUTOR! de MIHAI STOIAN Am observat (din păcate, în destule rînduri), fie în curtea şcolilor (în recreaţie) sau pe coridoare, fie în faţa noilor blocuri (mai ales), adolescenţi — să nu uităm că adolescenţa „merge" şi pînă la 19—20 de ani! — purtîndu-se dur, neglijent (verbal), cu un vădit aer de su­perioritate, în prezenţa copiilor de care nu-i despart, de fapt, decît... cîţiva ani. S-au născut dumnealor, dintr-o dată, atît de mari şi de grozavi ? Sau au trecut şi ei prin aceeaşi neplăcută experienţă ? Să fim bine înţeleşi : de regulă se vorbeşte despre faptul că tinerii trebuie să aibă, în adulţi, un exemplu pozitiv. Nimic mai adevărat ! Dar... şi cei mai mici trebuie să aibă, în cei ceva mai mari (în adolescenţi), un exemplu asemănător. Duritatea cu care­­ mulţi se mai manifestă, astăzi, în prezenţa celor aflaţi puţin mai jos pe scara ierarhiei vîrstelor, e departe de a constitui ^un bun exemplu. Am urmărit, cu ochii mei, următorul „joc" stupid (ca să mă exprim delicat) : un co­pil de vreo 9 ani se dă în leagăn, pe un teren din fața blocului, un lungan de vreo 16 ani se apropie de copil, îi cere să coboare din leagăn, docil (speriat) copilul coboa­ră, iar lunganul îi mai pretinde, zîmbind mieros, să se în­toarcă... puţin (pînă să se gîndească copilul de ce i-o fi cerina şi asta, se pomeneşte cu un... şut în spate). Rîsete... De ce ? Fiindcă aşa mai înţeleg unii adolescenţi: să fie gro­solani, necruţători, „bărbătoşi" — cu cei mici, ori de cîte ori au prilejul. Dar se gîndesc dumnealor, sincer, cei veşnic puşi pe hartă, pe replici contondente, ce proastă „şcoală" fac cu ceilalţi, cu­ cei mici ? în loc să constituie un model pentru generaţia imediat următoare, aceşti adolescenţi reprezintă, poate fără să-şi dea perfect de limpede sea­ma, un factor negativ, inhibitor, care întîrzie, pe nedrept, intrarea copiilor în lumea celorlalţi, stimulîndu-le temeri neîndreptăţite în fond, făcîndu-i să se joace de unul sin­gur etc. Cît de ilogică este reacţia adolescenţilor care se comportă astfel nu-i greu de demonstrat şi altfel , peste un număr de cni, copiii adolescenţilor brutali de astăzi vor avea de-a face exact cu copiii de astăzi, crescuţi, adică adolescenţi. Şi cum se vor purta aceştia cu cei care le urmează, de vreme ce­ au... absolvit o asemenea „şcoală" rea ? Ca să nu mai pomenim şi de grosolănia (Continuare în pag. a lll-a)

Next