Scînteia Tineretului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7038-7062)
1972-01-14 / nr. 7048
ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II NR. 7048 4 PAGINI —30 BANI VINERI 14 IANUARIE 1972 Totul depinde de constructori! Tinerii îşi mobilizează eforturile pentru îndeplinirea unei importante sarcini stabilite de partid. SA REALIZĂM ÎN PRIMUL TRIMESTRU 20 LA SUTĂ DIN PLANUL ANUAL DE INVESTIŢII • PE ŞANTIERELE DE CONSTRUCŢII din Capitală se desfăşoară o activitate intensă. La Uzina „Timpuri Noi« se află în fază de finisaj patru ateliere şi secţii noi, la care lucrările vor fi terminate încă în această lună. In paralel se fac pregătiri pentru începerea lucrului la alte obiective, care urmează a fi date în exploatare pînă la sfîrşitul anului. • PE UN ALT ŞANTIER, cel al întreprinderii „Energoreparaţii”, unde recent au fost date în funcţiune importante capacităţi de producţie, constructorii şi-au asigurat din timp condiţiile pentru a executa, încă din această lună, un volum sporit de lucrări. Un ritm intens se munceşte şi pe şantierul Centralei electrice de termoficare Bucureşti-sud. La viitoarea sală care va adăposti cazanele de aburi şi maşinile, se execută, în prezent, săpături pentru turnarea fundaţiilor. La alte obiective timpul prielnic permite constructorilor să toarne în medie, zilnic, circa 150 m.c. betoane. Şi pe şantierul Uzinei de medicamente, unde se lucrează în continuare la dezvoltarea capacităţilor de producţie, constructorii şi montorii au executat, de la începutul anului, un volum de lucrări în valoare de peste 500 000 lei. (Agerpres) In funcţiune cu un an— mai devreme şi ploioasă la început de ianuarie pe Platforma industrială a oraşului Rîmnicu-Vîlcea. Dar la toate fronturile de lucru constructorii îşi continuă munca neţinind seama de timpul nefavorabil. — Am avut grijă să asigurăm din vreme toate condiţiile pentru ca ploaia sau frigul să nu stingherească cu nimic ritmul obişnuit de lucru — ne spune tovarăşul Vlad Popescu, inginer şef cu pregătirea producţiei la Grupul de şantiere Rîmnicu- Vîlcea. La această oră în şantier sunt aproape 4 000 de constructori. Cei mai mulţi sunt tineri. In care şantier vreţi să mergeţi ? Trebuie să alegem între Uzina de sodă nr. 3, Instalaţia de sodă caustică electrolitică nr. 3, Instalaţia de policlorură de vinil nr. 2, Uzina de utilaj chimic şi forjă, Instalaţia de axe-alcooli nr. 2 şi cele două instalaţii de produşi cloruraţi. Credeam că venim pe un şantier şi ni se oferă şapte, începem cu Uzina de utilaj chimic şi forjă pentru simplul motiv că în cadrul platformei chimice ea va fi singura întreprindere constructoare de maşini, pentru că la sfîrşitul cincinalului această uzină va deveni unul din principalii producători de utilaj chimic din ţară. Care este stadiul lucrărilor faţă de grafic ? IUSTIN MORARU (Continuare în pag. a III-a) Curtea de Argeş, nu este numai un centru turistic atrăgător, un punct „staţie“ între istoria trecută şi prezentul fascinant al măreţelor obiective ridicate în această zonă. Este, înainte de toate, un centru economic şi social-cultural important, care se situează în ierarhia urbanistică a judeţului pe un loc fruntaş. Aşa cum spuneam, devenirea sa în noua ipostază, are ca autori, şi nu în ultimă instanţă, pe tinerii harnici, dăruiţi intr-un entuziasm general muncii pline de abnegaţie. Şi nu din spusele tovarăşului Dorin Pătruleasa, prim secretar al comitetului orăşenesc U.T.C., pe bună dreptate el însuşi impresionat de răspunsul prompt la apelul de muncă al tinerilor, ci din constatările noastre repetate, am reţinut unul dintre cele mai dinamice şi reprezentative tablouri ale activităţii acestei organizaţii. Este vorba în primul rînd de ceea ce oferă cu regularitate tinerii elevi ai şcolii de şoferi profesionişti, unul din colectivele nelipsite de la acţiunile întreprinse în oraşul Curtea de Argeş. Dar prezenţa lor cea mai eficientă, cea care ne dă măsura adevăratei lor angajări, este contribuţia adusă la construirea noului local al propriei şcoli. Şi ca să se înţeleagă din capul locuită despre ce este vorba, vom aminti faptul că tot ce s-a înfăptuit şi urmează să se realizeze aici este opera acestor tineri, le aparţine în exclusivitate, căci totul se face prin forţe proprii. Ceea ce nu pot vedea cititorii noştri vom încerca să redăm în cuvinte obişnuite. Hotărîrea de a începe lucrul a fost concretizată printr-un acord unanim în iunie 1970. Atunci s-au constituit şi brigăzile, 21 in total, un adevărat şantier al tineretului în care hărnicia se măsoară cu ceea ce se realizează OPERA MNÂINILOR NOASTRE practic şi se răsplăteşte prin cîştigarea merituoasă a drapelului de fruntaş, permanent animator al întrecerii. Ceea ce era la început un şantier-„proiect“, cu ciţiva ţăruşi care trasau şanţurile temeliilor este la ora actuală un obiectiv aproape realizat. Majoritatea lucrărilor se găsesc în stadiu de finisare. Au fost ridicate blocuri sociale cu ateliere de reparaţii şi întreţinere, o sală de mese cu o mie de locuri, două tronsoane cu săli de clasă, termocentrala. Lingă acestea va funcţiona şi o bază sportivă complexă, poate cea mai mare din oraş. Nu-i va lipsi sala de sport, terenuri de baschet şi handbal, club şi tot ce este necesar. — In august, ne asigură tovarăşul Ilie Viorea, secretarul comitetului U.T.C. al şcolii, vom putea spune că am intrat definitiv în noul nostru local. Pînă atunci mai avem de efectuat unele mici lucrări. Dar suntem siguri, şi asta pentru că ne-au dovedit-o înşişi tinerii, faptul se va petrece mai devreme. Brigăzile de tineri se află în permanentă concurenţă. Fiecare oră liberă este dăruită muncii pe acest veritabil „şantier al tineretului“. Săptămînal, în medie, se realizează circa 3 000 ore de muncă, ore „pline“. Căci, aşa cum spunea tovarăşul Ilie Florea, „nu stă bine unui colectiv ca al nostru, care a realizat ceva deosebit, unic în acest cadru, să nu-şi înscrie numele cu cinste pe emblema oraşului. Şi ce este mai îmbucurător se referă la acest climat de muncă şi disciplină, care a creat şi un cadru asemănător şi procesului de instruire al viitorilor conducători auto, exprimat prin procentul ridicat de absolvire, care depăşeşte 95 la sută, în rezultate tot mai bune la învăţătură, în însuşirea profesiei. Este o firească corelaţie, „în ton“ cu dăruirea tuturor tinerilor din oraşul Curtea de Argeş. V. RAVESCU Proletari din toate tarile, uniţi-vă! GENERALITĂŢILE- prezenţă nedorită în desfăşurarea cursurilor agrozootehnice Raid-anchetă în cooperative agricole din judeţul Teleorman Iama reprezintă pentru lucrătorii din agricultură nu numai anotimpul socotelilor, al chibzuinţei pentm ceea ce urmează să facă, ci şi anotimpul învăţăturii, în acest interval, zecile de mii de cooperatori, lucrători din fermele de stat, mecanizatori, schimbînd uneltele de muncă, se aşează în bănci, în mină cu creionul şi caietul, şi devin elevi. Pentru acest an de învăţămînt, programul de perfecţionare a pregătirii profesionale a lucrătorilor din agricultură a fost elaborat şi popularizat din timp, factorii răspunzători de buna lui desfăşurare avînd destul răgaz pentru clarificări şi organizare propriu-zisă. Situaţia concretă din unităţile agricole oferă însă şi unele minusuri privind modalităţile de desfăşurare şi conţinutul cursurilor agrozootehnice. Un prim aspect ce trebuie semnalat în cazul cooperativelor agricole de producţie din Teleorman, judeţ în care am întreprins ancheta noastră, este acela că în cercurile pe profile a fost cuprinsă numai o mică parte din totalul cooperatorilor, contrar indicaţiilor care prevăd obligativitatea antrenării tuturor lucrătorilor în formele învăţămîntului de masă. La cooperativa agricolă Brînceni de pildă, în cele 3 cercuri iniţiate , cultura mare, zootehnie şi legumicultura, sunt înscrişi doar 240 de cooperatori, faţă de cei aproape 800, de cîţi dispune unitatea. Nici măcar toţi tinerii cooperatori, în număr de 320, nu sunt cursanţi. „Ne-am gîndit că nu i-ar interesa pe toţi în aceeaşi măsură şi nu ar avea eficienţa scontată şi de aceea i-am ales numai pe cei mai destoinici“ —ne spunea tovarăşul Gheorghe Roizeanu, contabil şef al cooperativei şi totodată secretar al comitetului comunal U.T.C. Ciudată şi eronată optică, cu consecinţe negative categorice pentru producţie. Insuficienta preocupare a organizaţiei U.T.C. privind urmărirea modului în care participă tinerii la aceste cursuri se oglindeşte şi în procentajul redus, de circa 70 la sută al prezenţilor. Cooperativa dispune de un club cu televizor, de un laborator dotat cu multe planşe, diapozitive şi alte materiale didactice şi este inadmisibil ca o asemenea bază materială să nu fie folosită aşa cum se cuvine, de către toţi membrii cooperatori în dorinţa lor de a cunoaşte cit mai bine înnoirile din arta lucrării pămîntului sau a creşterii animalelor. Mai ales că cei trei lectori, toţi tineri ingineri, sunt pasionaţi să facă acest lucru. Parţialitatea antrenării cooperatorilor la frecventarea cursurilor agrozootehnice şi mai ales a celor tineri am întîlnit-o şi în alte unităţi cum sunt cele din Seaca, Lunca, Traian, Călineşti, Mavrodin, Vîrtoapele, Olteni, Năsturelu, Trivale-Moşteni. Pentru a avea eficienţa maximă, cercul de profil, indiferent de ce natură, trebuie să cuprindă o tematică foarte precisă, cu probleme de strictă necesitate ale OCTAVIAN MILEA (Continuare in pag. a IIl-a) „SPECIFIC LOCAL în pregătirea tehnicoproductivă a elevilor , inspectori şcolari din patru judeţe ne prezintă citeva experienţe valoroase Gama largă a meseriilor îmbrăţişate de elevi în cadrul practicii productive ilustrează de fapt adaptarea la posibilităţile locale, care totodată, înseamnă necesităţile locale, a unei idei fundamentale, de conţinut, privind un învăţămînt modern. Astfel, elevii învaţă lăcătuşerie, electrotehnică, împletituri, cioplitorie, croitorie, coafură, menaj, agricultură, desfăşoară activităţi în cadrul întreprinderilor productive. Puţine sunt acele şcoli unde să nu se fi găsit cite ceva de făcut pe specificul localităţii. Apare interesant de cercetat însă ce înseamnă specific local pentru practica elevilor din mediul rural. Cum era şi firesc, în mediul rural centrul de greutate îl constituie activitatea pe loturi şcolare, încheierea de contracte cu C.A.P. şi cu I.M.A Afirmaţia se confirmă. In judeţul Cluj, bunăoară, din totalul de 215 şcoli care efectuează practică agricolă, 173 dispun de loturi însumînd 93 ha, ; în judeţul Constanţa, la Cogealac, şcoala dispune de o fermă in cadrul C.A.P. ; în judeţul Teleorman, 70 de şcoli din mediul rural dispun de sere şi alte 80 de solare; in judeţul Arad s-au constituit numeroase minicooperative agricole ale elevilor, aceea de la Macea avînd rezultate deosebite. Iată deci că elevii din mediul rural s-au integrat preocupărilor productive specifice. Desigur, în legătură cu efectuarea practicii agricole de către elevi se ivesc anumite greutăţi , neconcordanţa dintre calendarul muncilor agricole şi orarul şcolar, dar, mai ales greutăţi privind constituirea şi încadrarea catedrelor de activităţi practice , fie că norma didactică nu poate fi asigurată, fie că nu există posibilităţi de recrutare a cadrelor pentru aceste catedre. Asemenea probleme vor trebui obligatoriu, soluţionate VERONICA BÎRLADEANU (Continuare în pag. a 111-a) In decorul feeric al pădurii. Foto: PAVEL TĂNJALĂ ieri, la Bucureşti, s-au deschis lucrările simpozionului naţional studenţesc. „U.T.C.—ŞCOALA DE EDUCAJIE COMUNISTĂ A TINERETULUI“ Tinera generaţie a patriei noastre întîmpină marea sa sărbătoare — Semicentenarul Uniunii Tineretului Comunist — prin importante fapte de muncă în toate domeniile vieţii materiale şi spirituale. Trăim în epoca în care prind viaţă marile planuri elaborate de Partidul Comunist Român privind făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi tinerii, dornici să cinstească aşa cum se cuvine jubileul organizaţiei lor revoluţionare, răspund cu devotament şi cu un entuziasm deosebit la chemarea partidului, de a fi în primele rînduri ale luptei pentru edificarea noii societăţi. Totodată, în întreaga ţară au loc manifestări comemorative în care sunt evocate principalele momente ale luptei şi activităţii organizaţiei revoluţionare a tineretului, condusă şi îndrumată de partidul comunist. În rîndul acestor manifestări se înscrie şi iniţiativa studenţilor de a organiza o dezbatere privind locul şi rolul Uniunii Tineretului Comunist în viaţa social-politică a ţării. ...joi, 13 ianuarie, în Aula Facultăţii de drept s-au deschis lucrările simpozionului naţional studenţesc „U. T. C. — şcoală de educaţie comunistă a tineretului" — organizat de Consiliul U.A.S. al Universităţii Bucureşti. Participă, ca invitaţi, studenţi ai universităţilor din Iaşi, Cuj, Timişoara, Craiova şi Braşov, numeroase cadre didactice universitare precum şi tineri din unităţile economice ale Capitalei, elevi. La festivitatea inaugurală au fost prezenţi tovarăşii Dan Marţian, prim-secretar al Comitetului Central al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului, Ilie Rădulescu, secretar al Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R., Traian Ştefănescu, preşedintele Consiliului U.A.S.R., Aurel Stoica, secretar al Comitetului Central al U.T.C., Alexe Popescu, adjunct al ministrului educaţiei şi învăţămîntului. Deschizînd lucrările, preşedintele Comitetului de organizare al simpozionului, studentul Nicu Ceauşescu, a relevat că semnificaţia acestei manifestări studenţeşti este omagiul adus de tinerii care se pregătesc astăzi pe băncile facultăţilor înaintaşilor din mişcarea revoluţionară de tineret. Participanţii la simpozion au fost salutaţi apoi de către prof. dr. docent Jean Livescu, rectorul Universităţii Bucureşti, conf. univ. dr. Gh. Cazan, secretarul Comitetului de partid al Universităţii Bucureşti şi studentul Lorin Vasilievici, de la Universitatea „Al. I. Cuza" din Iaşi. În a doua parte a şedinţei de dimineaţă, studentul Nicu Ceauşescu, din anul II al Facultăţii de fizică din Bucureşti, a prezentat referatul „Crearea Uniunii Tineretului Comunist şi principalele momente ale activităţii sale revoluţionare pînă la 23 August 1944", după care au urmat dezbateri la care au participat un mare număr de studenţi. După amiază au fost prezentate referatele : „Conducerea de către partid — cerinţă fundamentală a activităţii U.T.C." şi „Spiritul revoluţionar — trăsătură caracteristică a studenţimii din zilele noastre". Lucrările simpozionului continuă. DORINA TURCU ----- ----- cale III-timpinată prin numeroase acţiuni şi în judeţul Dolj. La Calafat, Băileşti, Filiaşi şi Segarcea, precum şi la Craiova, numeroşi tineri au luat parte la simpozionul „Patriotismul — factor esenţial în educarea comunistă a tineretului“, în cadrul căruia membri de partid şi ai organizaţiilor U.T.C. au evocat momente din istoria patriei şi a partidului, au prezentat figuri de eroi ai clasei muncitoare. La Liceul industrial pentru construcţii de maşini , Craiova a avut loc o întîlnire cu general-maior in rezervă Teodor Grigoriu, veteran al primului război mondial, iar tinerii din comuna Cetatea s-au întîlnit cu Ion Bică, vechi militant al mișcării muncitorești. O MINĂ DE AJUTOR! de MIHAI STOIAN Am observat (din păcate, în destule rînduri), fie în curtea şcolilor (în recreaţie) sau pe coridoare, fie în faţa noilor blocuri (mai ales), adolescenţi — să nu uităm că adolescenţa „merge" şi pînă la 19—20 de ani! — purtîndu-se dur, neglijent (verbal), cu un vădit aer de superioritate, în prezenţa copiilor de care nu-i despart, de fapt, decît... cîţiva ani. S-au născut dumnealor, dintr-o dată, atît de mari şi de grozavi ? Sau au trecut şi ei prin aceeaşi neplăcută experienţă ? Să fim bine înţeleşi : de regulă se vorbeşte despre faptul că tinerii trebuie să aibă, în adulţi, un exemplu pozitiv. Nimic mai adevărat ! Dar... şi cei mai mici trebuie să aibă, în cei ceva mai mari (în adolescenţi), un exemplu asemănător. Duritatea cu care mulţi se mai manifestă, astăzi, în prezenţa celor aflaţi puţin mai jos pe scara ierarhiei vîrstelor, e departe de a constitui ^un bun exemplu. Am urmărit, cu ochii mei, următorul „joc" stupid (ca să mă exprim delicat) : un copil de vreo 9 ani se dă în leagăn, pe un teren din fața blocului, un lungan de vreo 16 ani se apropie de copil, îi cere să coboare din leagăn, docil (speriat) copilul coboară, iar lunganul îi mai pretinde, zîmbind mieros, să se întoarcă... puţin (pînă să se gîndească copilul de ce i-o fi cerina şi asta, se pomeneşte cu un... şut în spate). Rîsete... De ce ? Fiindcă aşa mai înţeleg unii adolescenţi: să fie grosolani, necruţători, „bărbătoşi" — cu cei mici, ori de cîte ori au prilejul. Dar se gîndesc dumnealor, sincer, cei veşnic puşi pe hartă, pe replici contondente, ce proastă „şcoală" fac cu ceilalţi, cu cei mici ? în loc să constituie un model pentru generaţia imediat următoare, aceşti adolescenţi reprezintă, poate fără să-şi dea perfect de limpede seama, un factor negativ, inhibitor, care întîrzie, pe nedrept, intrarea copiilor în lumea celorlalţi, stimulîndu-le temeri neîndreptăţite în fond, făcîndu-i să se joace de unul singur etc. Cît de ilogică este reacţia adolescenţilor care se comportă astfel nu-i greu de demonstrat şi altfel , peste un număr de cni, copiii adolescenţilor brutali de astăzi vor avea de-a face exact cu copiii de astăzi, crescuţi, adică adolescenţi. Şi cum se vor purta aceştia cu cei care le urmează, de vreme ce au... absolvit o asemenea „şcoală" rea ? Ca să nu mai pomenim şi de grosolănia (Continuare în pag. a lll-a)