Scînteia Tineretului, decembrie 1972 (Anul 28, nr. 7322-7348)

1972-12-01 / nr. 7322

O INIŢIATIVA UTECISTA CÎSTICĂ TEREN Uimind exemplul tinerilor din staţiunile de mecanizare a agriculturii din judeţul Olt care şi-au propus: „MAŞINILE PREVĂ­ZUTE PENTRU CASARE VOR LUCRA CEL PUŢIN ÎNCĂ DOI ANI“, mecanizatorii din multe alte judeţe se angajează să demostreze prin fapte că Viața----------­tractoarelor poate fi prelungită „Ne-am gândit ca această iniţiativă să devină obiectivul nostru Din discuţiile avute cu Consiliul tineret sătesc din cadrul Comitetului judeţean Galaţi al U T.C. cu secreta­­rul organizaţiei U.T.C. şi unii specialişti din cele 23 de staţiuni Priut­r­u mecanizarea agriculturii din judeţ, am ajuns la con­cluzia că din cele 54 107 000 lei alocaţi de la buget P 1973 pentru dotarea cu trac­toare şi maşini agrlcol£­ nP3o tem economisi pe P^m milioane lei daca utilajeior prevăzute pentru casare ^ va prelungi perioada d function­are — aşa cum p o Că A la ^.Ami riouri etc! S-o ^ întreţinere ai pprin ri-SSÎL7^UrirtaPdS: Consiliu 1' «neretusătesc,ntin mecanizarea agriculturii, va organiza o consfătuire la .n_ ^ftSaîn­^H ^ntasi, cadrul Întreprinderilor in­dustriale, conducerea școlilor profesionale de .mer,c^fp con. gricoli. Vom cauta caile con­crete pentru a ne onora a­­ceste angajamente, pentru a economisi 30 milioane lei. M-am gîndit ca aceasta ini­ţiativă trebuie să devină obiectivul principal al olim­piadei mecanizatorilor ce se va desfăşura in anul viitor, ceea ce ne dă garanţia că vom antrena pe fiecare tînăr mecanizator în efortul de a obţine economii. MARIA MITROFAN, preşedintele Consiliului tineret sătesc din cadrul Comitetului judeţean Galaţi al U.T.C. „Am făcut toate calculele. Vom economisi cel puţin două milioane şi jumătate de lei“ Dumitru Goţia, secretarul or­ganizaţiei U.T.C. de la S.M.A. Stilpu, judeţul Buzău, este prin profesiunea sa, un om al cifre­lor, al calculelor exacte. De a­­ceea, în expunerea sa de mo­tive privind mobilurile care i-au îndemnat pe cei aproape 60 de utecişti de aici de a pre­lua iniţiativa colegilor din ju­deţul Olt, operaţiile matema­tice au un rol preponderent. — în întreprinderea noastră există 27 de tractoare U-27 şi alte maşini şi utilaje agricole care, pe hirtie, au ajuns la vîrsta scoaterii din producţie. Cele mai multe dintre ele, însă, cu reparaţii mărunte, pot fi folo­site foarte bine şi în anii următori. Chiar cele care nu s-au bucurat de o în­grijire mai atentă pînă a­­cum (este cazul celor pe care s-au perindat mai mulţi mecanizatori) au posibilitatea, după ce vor ieşi dintr-un „tra­tament“ mai serios din atelie­rul mecanic, să-şi continuie viaţa productivă. Am conside­rat că este o datorie a noastră, a uteciştilor, ca prin prelungirea duratei de funcţionare, să amî­­năm eforturile financiare ale statului. La aceasta se adaugă, desigur, beneficiile pe care le realizăm cu asemenea tractoare. Să vă fac un calcul mediu. Pentru a menţine în funcţiune un tractor din cele 27, trebuie să cheltuim cu reparaţiile în jur de 4 000 de lei (sunt unele tractoare care necesită sume mai mici, altele sume mai mari). In cursul anului de producţie 1973 mai cheltuim 9 000 lei cu amortismentul, 5 000 lei cu carburanţii şi lubre­­fianţii, alte 5 000 lei la capito­lul „cheltuieli generale“ şi sut-OCTAVIAN MILEA (Continuare in pag. a ll-a) AŞA S-A II CASTEL DE ILUZII Sanda rămîne deocamdată în aşteptarea mirelui rătăcitor, deşi şansele de întoarcere ale adoratorului turist în casa de pe Someşul Rece sunt din ce în ce mai discutabile. Să presupu­nem însă că lucrurile nu s-ar fi oprit la acest stadiu şi să împingem imaginaţia pînă la acceptarea ideii că mariajul promis şi primit cu atîta uşu­rinţă s-ar fi înfăptuit întocmai. Ce avea să găsească Sanda la castelul iluziilor oferite atît de masiv de generosul străin ? Nimeni nu ar putea-o călăuzi mai bine în labirintul certitu­dinilor decit o colegă de gene­raţie, soră geamănă cu ea în materie de aspiraţii sentimen­tale, care, din nefericire, a trăit experienţa pînă la capăt Acum un an şi mai bine, Cristina Panovscia, de pe stra­da Salcîmilor, părăsea ţara la braţul unui adorator cu nume străin. Legătura, oficializată cu acte în regulă, avea să-i prileju­­iască tinerei, o existenţă ca un basme. Cel puţin aşa o asigu­rase cel pe care îl accepta — cucerită pe de-antregul de pro­misiunile făcute — drept par­tener de viaţă. Nu lipsea din tabloul iluziilor pe care Cristi­na le înghiţea cu nesaţ, maga­zinul al cărui proprietar pre­tindea să fie proaspătul soț, lu­xul, mașinile, călătoriile etc. E drept că o ajutaseră vncii- SOFIA SCORȚARU (Continuare în pag. a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII. SERIA II. Nr. 7322 4 PAGINI —30 BANI VINERI 1 DECEMBRIE 1972 Pag. a ll-a Debuturi poezie : — Florin Costinescu ! ADIEREA ŢĂRMULUI însemnări TERENUL IDEILOR Pag. a III-a Ora de audienţă a „Scînteii tineretului" Sport — Turismul pentru tineret: CÎND VOR AVEA O BAZĂ TURISTICĂ PROPRIE ÎN JUDEŢUL DÎMBOVIŢA ? 1 Actualitatea pentru tineret Un exigent examen al spiritului gospodăresc de la care nu va lipsi nici un tînăr Staţiunea de maşini agricole din Buziaş urma să caseze la sfirşitul acestui an 19 tractoare 19 tractoare care vreme de 10 ani şi-au „plătit“, prin grija ce­lor care le-au deservit, toate „datoriile“. Anul trecut au avut aceeaşi soartă 21 de bucăţi. îna­inte de a fi trimise oţelăriilor însă, tinerii şi-au zis că, şi aşa, an de an au de întîmpinat neca-, zuri cu piesele de schimb şi ce-ar fi să le „dezbrace“ de tot ce cu mici intervenţii ar putea fi recuperat?! Au mers la di­rector de i-au cerut aprobarea şi după ce formalităţile au fost îndeplinite, în cîteva după a­­mieze au fost puse de-o parte punţi-spate, pinioane, arbori motori, pompe de injecţie, cau­ciucuri. Le-au pus într-o ma­gazie anume amenajată pentru piesele recuperate şi contabili­tatea şi-a făcut datoria ; suma a 100 000­ lei. „A fost o iniţiativă, ne spune maistrul Viorel Popescu, secre­tarul comitetului U.T.C., pe care noi am luat-o dintr-un spirit de prevedere. Orice gospodar chibzuit pune de-o parte lucruri pe care, chiar dacă în acel mo­ment nu le foloseşte, s-ar pu­tea să-i facă trebuinţă mai tîr­­ziu. Săptămina trecută am aflat de iniţiativa mecanizatorilor din judeţul Olt referitoare la ho­­tărîrea lor de a prelungi du­rata de funcţionare a tractoa­relor şi în general a maşinilor agricole în scopul realizării unor economii suplimentare. Cu ce am agonisit noi pînă acum, şi cu experienţa acumulată soco­tim că toate tractoarele ce ur­mau să fie trimise la sfîrsitul acestui an spre casare pot fi in întregime reparate“. Iată aşa­dar o iniţiativă care in final ION OANCEA (Continuare in pag. a ll-a) Argumentele unei felicitări Pe unul dintre tinerii care anul acesta îm­plinesc optsprezece ani, pe Leonida Ionescu, din Buzău, l-am întîlnit într-una din zilele trecute la locul său de muncă din Fabrica de sîrmă. „Iniţierea“ în problemele muncii şi vieţii, a­­vînd forţa faptului trăit şi văzut, şi-a făcut-o aici, printre muncitorii trefilatori, de la care, elev al şcolii profesionale fiind, a şi învăţat meserie, şi împreună cu care, după angajarea sa în fabrică, în anul 1970, a urcat rînd pe rînd treptele cunoaşterii profesionale. E un tînăr vioi, deschis, vorbind cu pasiune de meseria pe care acum o îndrăgeşte şi despre care în anul 1968, atunci cînd sfios batea la porţile şcolii, în urma unui afiş văzut undeva, nu ştia MARIAN GRIGORE (Continuare in pag. a ll-a) PE AGENDA DE LUCRU A ORGANIZAŢIILOR BOGATE ACŢIUNI EDUCATIVE D­EDICATE TINERILOR DE 18 ANI Corespondenţe din or­ganizaţiile U.T.C. ale Capitalei şi judeţului Buzău în pagina a ll-a Spre înălţimi, pe magistralele luminii REPUBLICĂ, MĂREAŢĂ VATRĂ Reportaj de la Rovinari-Rogojelu TURNURILE LUI DIŢESCU • Colectivul condus de tînărul comunist Ion Diţescu — în luptă pentru titlul de „BRIGADĂ MODEL" • Angajament de onoare — construcţia turnului — în devans cu 15—30 zile • Acelaşi lucru făcut cu 3 la sută mai puţin material metalic şi cu 50 la sută mai puţin material lemnos. Am obsesia acestor­­­diurne ie­şite din pămînt, parcă anume să forţeze ochiul, să provoace sem­ne de întrebare cu privire la restul lor. Cîţi dintre noi n-au întîrziat în direcţia hiperboloizi­­lor nelipsiţi de pe tipsia centra­lelor termoelectrice, simetrice proiecţii pe verticală ? Este, îmi dau seama, temeiul atracţiei sub care m-am aflat o dată ajuns pe platforma Rovina­­rilor, pe întinderea cărbunilor cu colţii, în­­ raza soarelui, cît vezi cu ochii pe malul Jiului şi Tismanei. Marea termocentrală se întrupea­ză sub paşii neosteniţi ai con­structorului, intrat în hora con­fruntării cu destonicia confraţii­lor de pe celelalte mari şantiere ale cincinalului. Treptat, turbi­nele îşi potrivesc trupul în cin­­gătoarea de beton îndelung pre­gătită, sala maşinilor e dominată de tic-tacurile metronomului a­­cordat pe măsurile numărătorii inverse. Sub ceul liber o mină de oameni sunt obsedaţi de ter­menele angajamentului care pri­veşte turnurile de răcire. — Dacă ne lasă timpul, la în­ceputul lui decembrie e gata... Două din ele, volute în piatră sub cerul de toamnă, sînt termi­nate. La al treilea se lucrează zi şi noapte. Despre el ne vorbea şeful brigăzii de constrictori în sarcina căreia se află edificarea snopului de turle modelate ase­meni gîtului de ulcioare. La el se gîndea Ion Diţescu, tînărul de fel din Stoina Gorjului, cînd in­voca timpul probabil vizavi de viabilitatea unui angajament luat în mijlocul verii, atunci cînd se pregătea de drum. Venea la Con­ferinţa Naţională a partidului purtînd mesajul constructorilor din perimetrul Rovinarilor. A­ducea cu el promisiunea de a or­ganiza astfel munca încît fiecare turn de răcire să poată fi ter­minat de acum încolo cu 15—30 zile în avans. — Se poate ? De atunci au trecut cîteva luni. Suficient pentm a proba realismul angajamentului, temei­nicia lui. Dițescu răspunde fără ocoli­șuri : — Nici vorbă. Turnul doi l-am făcut în 90 de zile lucrătoare. E Uin record al nostru la care ne uităm cu speranţe... Şeful de brigadă Ion Diţescu se află pe şantierul centralei ter­moelectrice Rovinari din 17 iu­nie 1968. De la primul ţăruş, cum spune el. „La furnul meu am prins toamna, timpul cel mai puţin convenabil. L-am terminat pe 26 noiembrie. Greu...“ Turnurile de răcire ale Rovi­narilor au faima de a fi cele mai mari din ţară şi, evident, cele mai voluminoase, lucrate de brigada fierar-betonistului Ion NEAGU UDROIU (Continuare in pag. a 111-a) TM­W\ [323 ] Elevul ROMEO IVANESCU de la Liceul agricol Slatina se întreabă! CUM POATE OBȚINE SECRETARUL U. T. C. SPRIJINUL COLEGILOR ? Poate se va zimbi, dar pri­mul lucru pe care l-am făcut a fost să mă gîndesc cum voi proceda eu, ca nou secretar U.T.C. de clasă, incit să nu greșesc precum cel vechi. El s-a bazat prea mult pe autoritate, toate activităţile pe care şi le-a propus, le-a făcut singur, fără sprijinul întregului colectiv. Cînd se ducea, de exemplu, la utecişti şi le spunea „astăzi a­­vem şedinţă U.T.C.“, îl luau peste picior, fiindcă hotăra sin­gur. Nu m-am putut gîndi, to­tuşi, prea mult la acest lucru, pentru că foarte curînd s-a ri­dicat o problemă dificilă, pe care, normal, colegii mi-au pus-o mie, ca secretar. Nu sunt de loc mulţumiţi de organiza­rea practicii în producţie ori, pentru liceul nostru, practica este hotărîtoare în pregătire. Nu ştiu ce înţelege şcoala prin organizarea practicii. Sintem­ in anul IV şi avem practică de specialitate o zi pe săptămînă. Trebuie să facem practică la LUCREŢIA LUSTIG (Continuare în pag. a ll-a)

Next