Scînteia Tineretului, decembrie 1972 (Anul 28, nr. 7322-7348)
1972-12-01 / nr. 7322
O INIŢIATIVA UTECISTA CÎSTICĂ TEREN Uimind exemplul tinerilor din staţiunile de mecanizare a agriculturii din judeţul Olt care şi-au propus: „MAŞINILE PREVĂZUTE PENTRU CASARE VOR LUCRA CEL PUŢIN ÎNCĂ DOI ANI“, mecanizatorii din multe alte judeţe se angajează să demostreze prin fapte că Viața----------tractoarelor poate fi prelungită „Ne-am gândit ca această iniţiativă să devină obiectivul nostru Din discuţiile avute cu Consiliul tineret sătesc din cadrul Comitetului judeţean Galaţi al U T.C. cu secretarul organizaţiei U.T.C. şi unii specialişti din cele 23 de staţiuni Priutru mecanizarea agriculturii din judeţ, am ajuns la concluzia că din cele 54 107 000 lei alocaţi de la buget P 1973 pentru dotarea cu tractoare şi maşini agrlcol£ nP3o tem economisi pe P^m milioane lei daca utilajeior prevăzute pentru casare ^ va prelungi perioada d functionare — aşa cum p o Că A la ^.Ami riouri etc! S-o ^ întreţinere ai pprin ri-SSÎL7^UrirtaPdS: Consiliu 1' «neretusătesc,ntin mecanizarea agriculturii, va organiza o consfătuire la .n_ ^ftSaîn^H ^ntasi, cadrul Întreprinderilor industriale, conducerea școlilor profesionale de .mer,c^fp con. gricoli. Vom cauta caile concrete pentru a ne onora aceste angajamente, pentru a economisi 30 milioane lei. M-am gîndit ca aceasta iniţiativă trebuie să devină obiectivul principal al olimpiadei mecanizatorilor ce se va desfăşura in anul viitor, ceea ce ne dă garanţia că vom antrena pe fiecare tînăr mecanizator în efortul de a obţine economii. MARIA MITROFAN, preşedintele Consiliului tineret sătesc din cadrul Comitetului judeţean Galaţi al U.T.C. „Am făcut toate calculele. Vom economisi cel puţin două milioane şi jumătate de lei“ Dumitru Goţia, secretarul organizaţiei U.T.C. de la S.M.A. Stilpu, judeţul Buzău, este prin profesiunea sa, un om al cifrelor, al calculelor exacte. De aceea, în expunerea sa de motive privind mobilurile care i-au îndemnat pe cei aproape 60 de utecişti de aici de a prelua iniţiativa colegilor din judeţul Olt, operaţiile matematice au un rol preponderent. — în întreprinderea noastră există 27 de tractoare U-27 şi alte maşini şi utilaje agricole care, pe hirtie, au ajuns la vîrsta scoaterii din producţie. Cele mai multe dintre ele, însă, cu reparaţii mărunte, pot fi folosite foarte bine şi în anii următori. Chiar cele care nu s-au bucurat de o îngrijire mai atentă pînă acum (este cazul celor pe care s-au perindat mai mulţi mecanizatori) au posibilitatea, după ce vor ieşi dintr-un „tratament“ mai serios din atelierul mecanic, să-şi continuie viaţa productivă. Am considerat că este o datorie a noastră, a uteciştilor, ca prin prelungirea duratei de funcţionare, să amînăm eforturile financiare ale statului. La aceasta se adaugă, desigur, beneficiile pe care le realizăm cu asemenea tractoare. Să vă fac un calcul mediu. Pentru a menţine în funcţiune un tractor din cele 27, trebuie să cheltuim cu reparaţiile în jur de 4 000 de lei (sunt unele tractoare care necesită sume mai mici, altele sume mai mari). In cursul anului de producţie 1973 mai cheltuim 9 000 lei cu amortismentul, 5 000 lei cu carburanţii şi lubrefianţii, alte 5 000 lei la capitolul „cheltuieli generale“ şi sut-OCTAVIAN MILEA (Continuare in pag. a ll-a) AŞA S-A II CASTEL DE ILUZII Sanda rămîne deocamdată în aşteptarea mirelui rătăcitor, deşi şansele de întoarcere ale adoratorului turist în casa de pe Someşul Rece sunt din ce în ce mai discutabile. Să presupunem însă că lucrurile nu s-ar fi oprit la acest stadiu şi să împingem imaginaţia pînă la acceptarea ideii că mariajul promis şi primit cu atîta uşurinţă s-ar fi înfăptuit întocmai. Ce avea să găsească Sanda la castelul iluziilor oferite atît de masiv de generosul străin ? Nimeni nu ar putea-o călăuzi mai bine în labirintul certitudinilor decit o colegă de generaţie, soră geamănă cu ea în materie de aspiraţii sentimentale, care, din nefericire, a trăit experienţa pînă la capăt Acum un an şi mai bine, Cristina Panovscia, de pe strada Salcîmilor, părăsea ţara la braţul unui adorator cu nume străin. Legătura, oficializată cu acte în regulă, avea să-i prilejuiască tinerei, o existenţă ca un basme. Cel puţin aşa o asigurase cel pe care îl accepta — cucerită pe de-antregul de promisiunile făcute — drept partener de viaţă. Nu lipsea din tabloul iluziilor pe care Cristina le înghiţea cu nesaţ, magazinul al cărui proprietar pretindea să fie proaspătul soț, luxul, mașinile, călătoriile etc. E drept că o ajutaseră vncii- SOFIA SCORȚARU (Continuare în pag. a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII. SERIA II. Nr. 7322 4 PAGINI —30 BANI VINERI 1 DECEMBRIE 1972 Pag. a ll-a Debuturi poezie : — Florin Costinescu ! ADIEREA ŢĂRMULUI însemnări TERENUL IDEILOR Pag. a III-a Ora de audienţă a „Scînteii tineretului" Sport — Turismul pentru tineret: CÎND VOR AVEA O BAZĂ TURISTICĂ PROPRIE ÎN JUDEŢUL DÎMBOVIŢA ? 1 Actualitatea pentru tineret Un exigent examen al spiritului gospodăresc de la care nu va lipsi nici un tînăr Staţiunea de maşini agricole din Buziaş urma să caseze la sfirşitul acestui an 19 tractoare 19 tractoare care vreme de 10 ani şi-au „plătit“, prin grija celor care le-au deservit, toate „datoriile“. Anul trecut au avut aceeaşi soartă 21 de bucăţi. înainte de a fi trimise oţelăriilor însă, tinerii şi-au zis că, şi aşa, an de an au de întîmpinat neca-, zuri cu piesele de schimb şi ce-ar fi să le „dezbrace“ de tot ce cu mici intervenţii ar putea fi recuperat?! Au mers la director de i-au cerut aprobarea şi după ce formalităţile au fost îndeplinite, în cîteva după amieze au fost puse de-o parte punţi-spate, pinioane, arbori motori, pompe de injecţie, cauciucuri. Le-au pus într-o magazie anume amenajată pentru piesele recuperate şi contabilitatea şi-a făcut datoria ; suma a 100 000 lei. „A fost o iniţiativă, ne spune maistrul Viorel Popescu, secretarul comitetului U.T.C., pe care noi am luat-o dintr-un spirit de prevedere. Orice gospodar chibzuit pune de-o parte lucruri pe care, chiar dacă în acel moment nu le foloseşte, s-ar putea să-i facă trebuinţă mai tîrziu. Săptămina trecută am aflat de iniţiativa mecanizatorilor din judeţul Olt referitoare la hotărîrea lor de a prelungi durata de funcţionare a tractoarelor şi în general a maşinilor agricole în scopul realizării unor economii suplimentare. Cu ce am agonisit noi pînă acum, şi cu experienţa acumulată socotim că toate tractoarele ce urmau să fie trimise la sfîrsitul acestui an spre casare pot fi in întregime reparate“. Iată aşadar o iniţiativă care in final ION OANCEA (Continuare in pag. a ll-a) Argumentele unei felicitări Pe unul dintre tinerii care anul acesta împlinesc optsprezece ani, pe Leonida Ionescu, din Buzău, l-am întîlnit într-una din zilele trecute la locul său de muncă din Fabrica de sîrmă. „Iniţierea“ în problemele muncii şi vieţii, avînd forţa faptului trăit şi văzut, şi-a făcut-o aici, printre muncitorii trefilatori, de la care, elev al şcolii profesionale fiind, a şi învăţat meserie, şi împreună cu care, după angajarea sa în fabrică, în anul 1970, a urcat rînd pe rînd treptele cunoaşterii profesionale. E un tînăr vioi, deschis, vorbind cu pasiune de meseria pe care acum o îndrăgeşte şi despre care în anul 1968, atunci cînd sfios batea la porţile şcolii, în urma unui afiş văzut undeva, nu ştia MARIAN GRIGORE (Continuare in pag. a ll-a) PE AGENDA DE LUCRU A ORGANIZAŢIILOR BOGATE ACŢIUNI EDUCATIVE DEDICATE TINERILOR DE 18 ANI Corespondenţe din organizaţiile U.T.C. ale Capitalei şi judeţului Buzău în pagina a ll-a Spre înălţimi, pe magistralele luminii REPUBLICĂ, MĂREAŢĂ VATRĂ Reportaj de la Rovinari-Rogojelu TURNURILE LUI DIŢESCU • Colectivul condus de tînărul comunist Ion Diţescu — în luptă pentru titlul de „BRIGADĂ MODEL" • Angajament de onoare — construcţia turnului — în devans cu 15—30 zile • Acelaşi lucru făcut cu 3 la sută mai puţin material metalic şi cu 50 la sută mai puţin material lemnos. Am obsesia acestordiurne ieşite din pămînt, parcă anume să forţeze ochiul, să provoace semne de întrebare cu privire la restul lor. Cîţi dintre noi n-au întîrziat în direcţia hiperboloizilor nelipsiţi de pe tipsia centralelor termoelectrice, simetrice proiecţii pe verticală ? Este, îmi dau seama, temeiul atracţiei sub care m-am aflat o dată ajuns pe platforma Rovinarilor, pe întinderea cărbunilor cu colţii, în raza soarelui, cît vezi cu ochii pe malul Jiului şi Tismanei. Marea termocentrală se întrupează sub paşii neosteniţi ai constructorului, intrat în hora confruntării cu destonicia confraţiilor de pe celelalte mari şantiere ale cincinalului. Treptat, turbinele îşi potrivesc trupul în cingătoarea de beton îndelung pregătită, sala maşinilor e dominată de tic-tacurile metronomului acordat pe măsurile numărătorii inverse. Sub ceul liber o mină de oameni sunt obsedaţi de termenele angajamentului care priveşte turnurile de răcire. — Dacă ne lasă timpul, la începutul lui decembrie e gata... Două din ele, volute în piatră sub cerul de toamnă, sînt terminate. La al treilea se lucrează zi şi noapte. Despre el ne vorbea şeful brigăzii de constrictori în sarcina căreia se află edificarea snopului de turle modelate asemeni gîtului de ulcioare. La el se gîndea Ion Diţescu, tînărul de fel din Stoina Gorjului, cînd invoca timpul probabil vizavi de viabilitatea unui angajament luat în mijlocul verii, atunci cînd se pregătea de drum. Venea la Conferinţa Naţională a partidului purtînd mesajul constructorilor din perimetrul Rovinarilor. Aducea cu el promisiunea de a organiza astfel munca încît fiecare turn de răcire să poată fi terminat de acum încolo cu 15—30 zile în avans. — Se poate ? De atunci au trecut cîteva luni. Suficient pentm a proba realismul angajamentului, temeinicia lui. Dițescu răspunde fără ocolișuri : — Nici vorbă. Turnul doi l-am făcut în 90 de zile lucrătoare. E Uin record al nostru la care ne uităm cu speranţe... Şeful de brigadă Ion Diţescu se află pe şantierul centralei termoelectrice Rovinari din 17 iunie 1968. De la primul ţăruş, cum spune el. „La furnul meu am prins toamna, timpul cel mai puţin convenabil. L-am terminat pe 26 noiembrie. Greu...“ Turnurile de răcire ale Rovinarilor au faima de a fi cele mai mari din ţară şi, evident, cele mai voluminoase, lucrate de brigada fierar-betonistului Ion NEAGU UDROIU (Continuare in pag. a 111-a) TMW\ [323 ] Elevul ROMEO IVANESCU de la Liceul agricol Slatina se întreabă! CUM POATE OBȚINE SECRETARUL U. T. C. SPRIJINUL COLEGILOR ? Poate se va zimbi, dar primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă gîndesc cum voi proceda eu, ca nou secretar U.T.C. de clasă, incit să nu greșesc precum cel vechi. El s-a bazat prea mult pe autoritate, toate activităţile pe care şi le-a propus, le-a făcut singur, fără sprijinul întregului colectiv. Cînd se ducea, de exemplu, la utecişti şi le spunea „astăzi avem şedinţă U.T.C.“, îl luau peste picior, fiindcă hotăra singur. Nu m-am putut gîndi, totuşi, prea mult la acest lucru, pentru că foarte curînd s-a ridicat o problemă dificilă, pe care, normal, colegii mi-au pus-o mie, ca secretar. Nu sunt de loc mulţumiţi de organizarea practicii în producţie ori, pentru liceul nostru, practica este hotărîtoare în pregătire. Nu ştiu ce înţelege şcoala prin organizarea practicii. Sintem in anul IV şi avem practică de specialitate o zi pe săptămînă. Trebuie să facem practică la LUCREŢIA LUSTIG (Continuare în pag. a ll-a)