Scînteia Tineretului, ianuarie 1973 (Anul 29, nr. 7349-7372)

1973-01-04 / nr. 7349

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 SUB CUPOLA BUCURIEI Desigur, nu întâmplător s-a hotărît petrecerea nopţii de re­velion sub cupola devenită sim­bol al realizărilor noastre. Aici, unde au fost expuse de-a lungul anilor toate elementele care au purtat amprenta gîndirii şi mun­cii noastre, aici unde se crista­lizează, se sintetizează în fiecare an bilanţul tonic al victoriilor socialiste tinerii Capitalei şi in­vitaţii­lor de pretutindeni din­ ţară şi-au sărbătorit revelionul, regăsindu-se, într-o altă ipos­tază, în uneltele propriilor lor bucurii. A fost o adevărată noapte de carnaval, „ca în fil­me“ cum se spune în limbaj cotidian. Nicăieri nu am văzut atâtea perechi dansind pe ring, nicăieri nu am văzut atâtea mese pe care călătoreau buca­tele ca într-un anotimp panta­gruelic şi atâtea cupe de şam­panie ci­ocnindu-se sub ora 12 a miezului de noapte cel mai clar ! Muncitori de pe şantie­rele de construcţii ale Capitalei, betonişti, dulgheri, zidari, zu­gravi, apoi sudori şi frezori din fabrici, din uzine, electricieni de pe diferite platforme indus­triale, tipografi, economişti, con­tabili, studenţi şi elevi şi-au dat întâlnire la cea dinţii oră exactă a anului sub cea mai mare cupolă a ţării. Trăim, e adevărat, intr-un timp de exactitudine orală, cind oamenii se grăbesc să împli­nească clipa şi anul cit mai repede si mai eficient, mai pro­fund. „Clipă, treci mai repede, împlineşte-mi cit noi repede vtrsta, destinul, nu avem drep­tul să întârziem !" — cam aşa se desfăşoară deviza acestui tînăr din anii 1972—1973 care s-a mascat într-un costum de Faust din recuzita unui teatru şi care în realitate e meteoro­log şi se numeşte Virgil Ba­­varu. Un meteorolog al timpu­lui ce vine desigur, un om care se află întotdeauna în viitor şi care practic ar fi putut împlini această oră 12 din noaptea de revelion cu cîteva zile mai de­vreme, cind a prezis cer senin şi vreme caldă pentru cele din­tii ore ale anului 1973. De fapt, dacă e să ne gindim şi să-i cuprindem într-o privire pe toţi cei aflaţi sub cupola Pavilio­nului Central, e firesc să ne întrebăm : oare cîţi din cei 5 000 de tineri nu au împlinit cu zile, săptămîni şi luni mai devreme anul 1973, îndeplinind astfel mai devreme planurile de producţie ? Iată-i pe Ilie Alexandru, lăcătuş la Uzinele Vulcan, pe Nicolae Gabriel, fre­zor la Uzina de mecanică fină, pe Aniculaesei Ion, lăcătuş la Uzina de ventilatoare, pe Berea Ion, strungar la Uzinele „Tim­puri noi“, care­ cu toţii se a­­flau deja in mod oficial in anul 1973 încă de cîteva zile. Deci, pentru mulţi dintre cei care se bucurau in noaptea de 31 de­cembrie 1972 — ianuarie 1973, de orologiul care a bătut ora 12 trecind dintr-un an de ca­lendar în altul, sărbătoarea pro­priu zisă a revelionului era doar un eveniment întârziat, dar atât de necesar pentru ca­lendarul nostru intim, pentru orologiile noastre interioare, ale sufletului şi ale minţii. A fost desigur o mare bucu­rie pentru noi să descoperim acolo, in cavalcade şi farandele mascate sau... demascate, în euforia piro­tehnică şi bahică a tinerilor care se sărbătoreau in acest fel deslănţuit şi totuşi demn, pe cele mai frumoase perechi de îndrăgostiţi ale anu­lui. Pe­­tru că fiecare îndrăgos­tit vrea ca în noaptea de re­velion să fie împreună cu fiin­ţa pe care o iubeşte.­ I-am în­tâlnit astfel in atmosfera plină de tandreţe a valsului „Valu­rile Dunării“, în ritmul sinco­pat al dansurilor moderne, pe cei mai tineri logodnici ai nop­ţii de revelion : Ştefania Mi­hailescu şi Negrea Ion, pe Dinu Florina şi pe Constantinescu Lucian, pe Bercaru Victoria şi pe Albescu Mihai, sau pe cei mai tineri căsătoriţi Petrescu Marina şi Marian care, prin­­tr-un consens unanim, nu-şi do­resc altceva pentru anul 1973 decit să rămînă împreună, me­reu impreună şi fiecare în fe­lul său să devină un om folo­sitor vieţii, oamenilor, ţârii. Şi astfel, intervievînd nenumăraţi tineri in noaptea de revelion, despre ceea ce işi propun să realizeze în anul care vine, am fost impresionaţi de rigurozita­tea în plan concret a opţiunilor, de amplitudinea fermă, exactă a speranţelor şi certitudinilor : ei doresc să-şi ridice cu o treaptă calificarea profesională, să-şi treacă cu succes exame­nele la liceul seral, să ter­mine cursurile unei şcoli de maiştri, să devină fruntaşi în meserie, în producţie, să devi­nă învăţători sau profesori, sau asistente medicale pricepute şi de încredere, să se căsătoreas­că, să întemeieze o familie, să devină membri de partid. Iată traiectoria simplă, exactă a destinelor celor ce vin, a ce­lor care învaţă să poarte pe umerii lor destinele societăţii socialiste. Dar toţi, fără ex­cepţie, sunt conştienţi că datoria imediată este aceea de a ac­ţiona în sensul împlinirii pla­nului cincinal in patru ani şi jumătate, revenind astfel, pe o altă spirală la preocuparea lor primordială , concentrarea tim­pului, depăşirea, devansarea lui prin detonarea oricăror tipare calendaristice, transformed tim­pul în cea mai de preţ avere personală şi colectivă a socia­lismului ! Şi astfel ei se întâl­nesc, perechi perechi, în drep­tul orei 12, cu profilurile su­prapuse ca nişte efigii ale ti­nereţii, precum arătătoarele în orologii. Ei nu evadează nici o clipă din cotidian ; existenţa lor nu înseamnă evaziune sau eşuare în timp şi spaţiu de uitare de sine, de negare a responsabilităţii lor de viaţă şi societate. Strinşi aici, sub cu­pola revelionului, ei sunt con­ştienţi că aparţin, în acelaşi timp, planetei, pentru că ora 12 noaptea dintre anul 1972 şi 1973, are rezonanţa Întregii planete cu toate visele dar şi coşmarele ei. De aceea principala lor op­ţiune, proiectindu-şi destinul la nivel planetar este : pacea ! „O lumea în care să nu se re­pete tragediile de la Verona şi... Hiroşima !“, cum foarte fru­mos ne-a mărturisit studenta Doina Marinescu de la Univer­sitatea din Bucureşti. In rest : „Să trăiţi, să-nflo­­riţi, ca merii, ca perii...“ sau a fabricii Adesgo şi Carol Penciu, matriţer la combinatul de articole tehnice din cauciuc de la Jilava. Al treilea loc l-a ocupat reporterul şi are senti­mentul că s-a­ aşezat unde nu trebuie. Şi chiar aşa este : cei doi colegi ai tinerilor cu care discutăm, Mioara şi Steluţ, sunt jos, pe ringul de dans. In acest timp ... — Dumneavoastră nu dan­saţi ? întrebăm. — Am dansat, o să mai dan­săm ... Acum mai stăm de vorbă despre ale noastre, des­pre viitor ... — Să întoarcem timpul cu un an. Aşadar, ce v-a adus anul 1972 ? — In cea mai par­te, bucurii. Nu mai vorbesc­­de îndeplinirea sarcinilor anuale de producţie ; acestea sunt o­­bligaţii de la sine înţelese şi realizate încă de-acum o lună, îmi mărturisea Carol Penciu, în calitatea sa de purtător de cuvint. Ceea ce aş dori să con­semnaţi cu deosebire este prie­tenia noastră, a mea şi a Flo­rinei. — Deci, în 1973 ... — Da, avem de gînd să ne căsătorim in mijlocul colegilor noştri de muncă şi de organi­zaţie. Reporterul le-a urat succes şi s-a retras în tăcere, dacă tă­cere se poate numi atmosfera unui asemenea revelion. Dar, este cert, era atâta linişte şi atâta fericire în jurul acestor doi tineri... pe matriţerul Ştefan Postolache de la cooperativa Tehnocasnica. In tot timpul serii, cîntecul, jo­cul, voia bună au fost cele mai frumoase podoabe ale carnava­lului organizat pentru tineri de comitetele municipal şi judeţean Brăila ale U.T.C. TRADIŢII STUDENŢEŞTI Şi de această dată, ca in fiecare an, studenţii au organi­zat revelionul după „datina universitară“. De fapt, sărbă­toarea revelionului a fost, pen­tru ei, o cinteză a tradiţiilor studenţeşti, a tot ceea ce dă farmec vieţii universitare. Cantina „Grozăveşti“ — ora 21. Momentul surprizelor. Oas­peţii revelionului — studenţi din numeroase facultăţi bucu­reştene, români şi colegi ai lor din numeroase ţări ale lumii, care învaţă în România — sunt întîmpinaţi de reprezentanţi ai Consiliului U.A.S. din Centrul Universitar Bucureşti şi ai Consiliului U.A.S. al Universi­tăţii. Munca de două zile depusă de activişti ai asociaţiei şi de numeroşi studenţi se dovedeşte a fi „de efect". Sala revelionu­lui este superb împodobită şi invitaţii îşi manifestă deschis încintarea. Orele 22. Sala este arhiplină. Se ciocnesc pahare, se schimbă impresii, se rememorează mo­mente de seamă ale anului care se apropie de sfirşit. Mesele sunt încărcate cu bucate dintre cele mai alese — semn că aici se petrece un revelion îmbelşu­gat. Orele 23. Sosesc colindători. Artişti amatori de la Casa de cultură a studenţilor şi din fa­cultăţi urează colegilor lor un an nou bogat în succese... amin­­tindu-le că sesiunea se apropie. Orele 23,50. In sala revelionu­lui este linişte desăvirşită. So­norul televizoarelor este dat la maximum. Vorbeşte tovarăşul Nicolae Ceauşescu. 800 de tineri ascultă cu emoţie mesajul se­cretarului general al partidului. Şi gîndurile de viitor capătă mai multă claritate, ceea ce este necesar pentru înfăptuirea pro­gresului şi prosperităţii patriei. Orele 24. Moment solemn. Se cîntă „Gaudeamus“, se string miini. Colegi, prieteni se îm­brăţişează. A început un nou an. Şi optimismul studenţesc nu se desminte : „Va fi un an rodnic" — sunt cu toţii de pă­rere. Ora 1,00. Sosesc oaspeţii. Pro­fesori, decani, reprezentanţi ai conducerii Universităţii au ve­nit să-şi Întâlnească studenţii, să fie împreună în aceste clipe de început de an. Ora 1,30. Dansul este în toi. Parada orchestrelor studenţeşti şi a soliştilor de muzică uşoară răspunde cu brio celor mai înalte exigenţe. Ora 2.00. Primul secretar al Comitetului Central al U.T.C., tovarăşul Traian Ştefănescu este oaspetele studenţilor. Se schimbă opinii privind munca studenţilor, se fac urări pentru o cit mai bogată activitate în cadrul organizaţiilor de tineret şi studenţeşti. Orele 2:30. Continuă parada artiştilor şi soliştilor de muzică uşoară. La microfon se perindă comici care s-au afirmat pe scena studenţească, în tradiţio­nale concursuri şi festivaluri. Orele 3—6. Se cîntă, se spun glume, se dansează. Anul Nou a început cu voie bună, cu optimism. Orele 6:30. Revelionul se în­cheie cu tradiţionalul „Gaudea­mus“. LA CLUB — CA ACASĂ Clubul T-4, împodobit sărbă­toreşte, a primit în noaptea anu­lui nou peste 500 de oaspeţi de la Uzinele „Timpuri noi“, I.I.S. Producţia, O.C.L. încălţămintea, Uzina de medicamente, I.R.M.E., Direcţia centrală de statistică. — Eu şi prietenii mei întâm­pinăm pentru a patra oară anul nou la clubul T-4, ne mărturi­seşte tânărul maistru Tiberiu Bojan, de la I.I.S. Producţia. E firesc să fim împreună aici, în această noapte festivă, de vreme ce casa de cultură este locul în care ne petrecem într-un mod util şi plăcut cele mai multe dintre orele noastre de răgaz. Cred că nicăieri nu ne-am pu­tea simţi mai bine în aceste mo­mente sărbătoreşti. Ambianţa plăcută in care se desfăşoară revelionul la clubul T-4 justifică pe deplin opţiunea tinerilor de la I.I.S. Producţia şi a celorlalţi tineri aflaţi aici. Pe scenă, un spectacol continuu, antrenant, întreţine buna dispo­ziţie a oaspeţilor prin momen­tele vesele oferite, prin mişcă­rile pline de ritm şi graţie ale grupului coregrafic T-4. Evolu­ţiile cunoscuţilor solişti de mu­zică uşoară Luigi Ionescu, Geor­ge Bunea, Petre Geambaşu, pre­cum şi cele ale unor solişti for­maţi şi lansaţi de casa de cul­tură în care ne aflăm sunt răs­plătite cu binemeritate aplauze. In răstimpuri, orchestra Ritmic- 4, condusă de Florea Mihai, invi­tă la dans. Nici amatorii de mu­zică populară nu sunt uitaţi. Pentru ei, cunoscutul interpret al folclorului oşenesc Tudor Helga şi taraful de muzică populară au ales cele mai în­drăgite melodii de pe cuprinsul ţării. Este o noapte festivă, strălu­citoare, noaptea începutului de an. Un grup de tineri de la Fa­brica de încălţăminte „Flacăra roşie“ işi urează, după tradiţie, „La mulţi ani !“ Ridicăm im­preună cu ei paharul „pentru viitoarele realizări“, aşa cum spunea, în scurtul său toast, tâ­nărul strungar Constantinescu Florea. „ Desigur, in primul rînd pentru realizările profesionale, continuă toastul marochinera Constantinescu Elena. Ştim că Fabrica de încălţămin­te „Flacăra roşie“ şi-a îndepli­nit planul de producţie cu 25 de zile înainte de încheierea calen­daristică a anului. Este fireas­că deci bucuria şi speranţa cu care tinerii întreprinderii intim­pină noul an, care va aduce cu sine, viitoare succese. Gîndurile lor, legate de împlinirile profe­sionale şi realizările personale, se împletesc armonios cu urările pe care şi le fac cei peste 500 de tineri aflaţi în vasta sală a clubului T-4. An de an, năzuin­ţele lor cele mai îndrăzneţe au căpătat concreteţea faptelor. A­­cesta este motivul pentru care dorinţele exprimate acum capă­tă deja conturul ferm al viitoa­relor impliniri. ÎNAINTE ŞI DUPĂ ORA ZERO (Interviu la Ateneul tineretului) Fiecărui an îi serbăm cu ace­eaşi ceremonioasă emoţie în­ceputul. Suntem­ tentaţi de fie­care dată să considerăm noap­tea aceasta fericită ca unică, irepetabilă — şi este fireşte u­­nică pe de o parte datorită în­făptuirilor cu care o întâmpi­năm şi pe de altă parte dato­rită tuturor gîndurilor Îndrăz­neţe menite să devină realitate alcătuind la un loc ceea ce poate fi denumit pe scurt pla­nuri de viitor. Cîtorva dintre cei peste 300 de tineri ce au petrecut Revelionul la Ateneul Tineretului le-am adresat ace­eaşi întrebare : ce aţi realizat în anul care a trecut si ce vă doriţi in 1973 ? Stana Nicolae, strungar la secţia 651 prelucrări mecanice, unul dintre fruntaşii in produc­ţie ai Uzinelor de automobile Piteşti : „Pentru mine reali­zările anului care se sfîrşeste acum sînt realizări colective. Secţiei în care lucrez i-a fost acordată în 1972 diploma de sec­ţie fruntaşă pe uzină şi de ase­menea diploma de cinste, onoa­re şi demnitate decernată de comitetul municipal U.T.C. Pentru mine şi tovarăşii mei de muncă Revelionul a fost acum­ două săptămîni — da, un re­velion al muncii, căci de la 15 decembrie lucrăm în contul anului 1973. — Şi cu ce gînduri începeţi acest an ? — Cu gîndul la aceiaşi tova­răşi de muncă, la exemplul lor de Sîrguinţă şi dăruire. Şi mă gîndesc fireşte la cei mai buni dintre ei cărora doresc să le urez „La mulţi ani“ — strun­garilor Radu Gheorghe şi Oltea­­nu Ştefan, rectificatorului Oră­­şanu Ion, precum şi lui Aurel Marga şi Şuţa Gheorghe. Barbu Aurel, matriţei la U­­zina de maşini electrice Bucu­reşti : „Succeselor profesionale ale colectivului de muncă din care fac parte le-aş adăuga, pentru că e şi soţia mea aici, cîteva lucruri, ca să zic aşa, personale : am absolvit în ’72 liceul seral, soţia mea e şi­ ea la seral într-a XI-a. Ne-am mutat într-un apartament nou în Drumul Taberei, şi o altă bucurie — fetiţa noastră a îm­plinit cinci ani. Iar în anul care începe îmi doresc să dobîndesc măiestria profesională a ce­lor mai buni tovarăşi de mun­că“. T­INERII la sărbătoarea revelionului Organizarea şi desfăşurarea revelioanelor tineretului, atît în Capitală cit şi în celelalte localităţi din ţară, au pus cu putere în evidenţă eforturile organelor şi organizaţiilor U.T.C. de a traduce în viaţă indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, privind extinderea preocupărilor care vin in întâmpinarea as­piraţiilor fireşti ale tinerilor. Desfăşurarea revelioanelor ti­neretului poate fi caracterizată, în ansamblu, ca o certă reuşită. Totodată s-au semnalat şi unele deficienţe de organizare, anumite minusuri în alcătuirea şi conţinutul programelor şi chiar in atitudinea şi comportarea unor tineri participanţi la revelioane. Sigur, toate acestea trebuie să stea în viitor în­ atenţia or­ganizaţiilor noastre pentru a fi cu desăvîrşire înlăturate şi a asigura condiţii optime de desfăşurare a tuturor activităţilor cultural-distractive. REPORTAJE REALIZATE DE : ADRIAN DOHOTARU, EMANOIL ISOPESCU, VASILE RAVESCU, MARIA SUCIU, ELENA NESTOR, ADRIAN VASILESCU, TRAIAN ENACHE, LT. MIHAI RASICA. Foto : O. PLECAN SI GH. CIUCU. In CURÍND o NUNTĂ UTECISTĂ ... Ne apropiem de o masă. Două locuri sunt ocupate. Fa­cem cunoştinţă : Florina Gheor­­ghe, muncitoare la secţia fini­ REVELION INAUGURAL In ecourile pădurilor de sub Penteleu, noaptea reve­lionului a rămas pentru ti­nerii din Nehoiu un reper in timp , un timp al inau­gurărilor urbanistice moder­ne. Satul şi-a aprins, la a­­cest moment festiv, artificii­le ferestrelor de la etajul patru al primelor blocuri înălţate aici în tonuri carac­teristice locului. In incinta modernă a fabricii de mobi­lă, intrată în funcţiune abia cu cîteva luni în urmă, în­tâiul pom de anul nou n-a avut rival în strălucire. Şi iată-ne, alături de muncito­rii forestieri, de numeroşi turişti şi invitaţi, inchinînd în noaptea de revelion în sala sărbătoreşte împodobită a restaurantului motelului, integrat şi el cu acest pri­lej în prima sa existenţă tu­ristică. Căci acum gospodarii Nehoiului au ţinut să-şi facă, şi să ne facă tuturor iubitorilor de drumeţii, sur­priza inaugurării acestei a­­devărate bijuterii arhitectu­rale. Revelionul lor a avut şi pentru noi aceeaşi semni­ficaţie. Am încercat o bucu­rie comună pentru tot ce au realizat sătenii din Nehoiu pentru viitorul oraş de pe valea Buzăului. AN NOU LA BORD Cîteva sute de tineri din în­treprinderile şi instituţiile mu­nicipiului Brăila, oraşul de pe bătrinul Danubiu, şi-au petrecut revelionul în sălile liceului „Ni­colae Iorga“. Printre ei i-am distins pe Ştefan Eftimie, sudor, Popescu Cristian, turnător, Turcoianu Alexandru, strungar, Virgil Cană, modelor, toţi de la „Progresul“, pe inginera Iones­­cu Maria, secretara comitetului U.T.C. de la Fabrica de confec­ţii, unde se lucrează de la În­ceputul lunii decembrie 1972 in contul anului 1973, pe Stoian A­­postol şi Guzu Lucian, mecanici la Şantierul Naval, pe ţesătoarea Dumitru Rădulescu, de la coope­rativa Arta populară precum şi JOI 4 IANUARIE 1973 SANTINELĂ IN PRIMUL SCHIMB AL NOULUI AN Noapte legănată pe muche de stea... Dansul luminilor că­lătoare salutind naşterea noului an, dansul gîndurilor plecînd fi iar venind in flux continuu. Noapte de an nou lingă dra­pelul unităţii... Eroii au luptat sub faldurile sale, sub frea­mătul lui, vorbind de dragoste de ŢARĂ, purtîndu-l vic­torios pe toate traiectoriile curajului. Douăzeci de milioane de inimi, măreţ arc de triumf venit din strămoşi, cu pilon solid împlîntat în AZI şi continuat viguros în Mi­NE. Gînduri ostăşeşti: „Va bate miezul nopţii şi-ai mei acasă se vor fi gîndind la mine şi vor ridica o cupă întru cinstirea mea soldatul din primul schimb al noului an. Turaţiile re­pezi de strung vor strunji la noi cote ale hărniciei, o tur­bină va înmulţi numărul clipelor lumină, un nou cetăţean al Republicii îşi va striga prezenţa în lume, pe mese buca­tele şi vinul aşteaptă învechirea cu încă un an, la un furnal va irumpe un nou fluviu de putere şi peste tort şi peste toate vor pluti cu veghe dîrză orele mele de veghe. Bat ceasurile lumii toate şi vreau să cred că la mine acasă toţi îs bine: tata, mama, toţi fraţii mei, şi... ştiu eu cine. Că-s bine şi că mă ştiu aşa cum m-au vrut, oştean de frunte, înnobilat de cinstea de a fi soldatul de gardă la drapel, soldatul din primul schimb al noului an. La noi în fabrică, la Me­diaş, se naşte acum prima şarjă a sticlei. Va fi poate acelaşi majestos ritual al muncii, al scoaterii la lumină a sudorii unite cu piatra sacră a pămîntului şi muncitorii vor chiui ca şi in anul trecut, ca şi în toţii anii felcitîndu-se pentru reuşită. O nouă şarjă... Vreau să le spun că nu i-am uitat că sînt şi acum alături de ei la bucuria aceasta din ceasul de vîrf al anului şi-i rog să ştie că atunci cînd se naşte prima şarjă pe anul 1973 se naşte şi o şarjă a bărbăţiei. O spun eu, caporalul Pop Titus, santinelă la drapel, o spunem noi ostaşii ţării, san­tinele dintotdeauna şi de-acum din primul schimb al noului

Next