Scînteia Tineretului, ianuarie 1973 (Anul 29, nr. 7349-7372)
1973-01-04 / nr. 7349
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 SUB CUPOLA BUCURIEI Desigur, nu întâmplător s-a hotărît petrecerea nopţii de revelion sub cupola devenită simbol al realizărilor noastre. Aici, unde au fost expuse de-a lungul anilor toate elementele care au purtat amprenta gîndirii şi muncii noastre, aici unde se cristalizează, se sintetizează în fiecare an bilanţul tonic al victoriilor socialiste tinerii Capitalei şi invitaţiilor de pretutindeni din ţară şi-au sărbătorit revelionul, regăsindu-se, într-o altă ipostază, în uneltele propriilor lor bucurii. A fost o adevărată noapte de carnaval, „ca în filme“ cum se spune în limbaj cotidian. Nicăieri nu am văzut atâtea perechi dansind pe ring, nicăieri nu am văzut atâtea mese pe care călătoreau bucatele ca într-un anotimp pantagruelic şi atâtea cupe de şampanie ciocnindu-se sub ora 12 a miezului de noapte cel mai clar ! Muncitori de pe şantierele de construcţii ale Capitalei, betonişti, dulgheri, zidari, zugravi, apoi sudori şi frezori din fabrici, din uzine, electricieni de pe diferite platforme industriale, tipografi, economişti, contabili, studenţi şi elevi şi-au dat întâlnire la cea dinţii oră exactă a anului sub cea mai mare cupolă a ţării. Trăim, e adevărat, intr-un timp de exactitudine orală, cind oamenii se grăbesc să împlinească clipa şi anul cit mai repede si mai eficient, mai profund. „Clipă, treci mai repede, împlineşte-mi cit noi repede vtrsta, destinul, nu avem dreptul să întârziem !" — cam aşa se desfăşoară deviza acestui tînăr din anii 1972—1973 care s-a mascat într-un costum de Faust din recuzita unui teatru şi care în realitate e meteorolog şi se numeşte Virgil Bavaru. Un meteorolog al timpului ce vine desigur, un om care se află întotdeauna în viitor şi care practic ar fi putut împlini această oră 12 din noaptea de revelion cu cîteva zile mai devreme, cind a prezis cer senin şi vreme caldă pentru cele dintii ore ale anului 1973. De fapt, dacă e să ne gindim şi să-i cuprindem într-o privire pe toţi cei aflaţi sub cupola Pavilionului Central, e firesc să ne întrebăm : oare cîţi din cei 5 000 de tineri nu au împlinit cu zile, săptămîni şi luni mai devreme anul 1973, îndeplinind astfel mai devreme planurile de producţie ? Iată-i pe Ilie Alexandru, lăcătuş la Uzinele Vulcan, pe Nicolae Gabriel, frezor la Uzina de mecanică fină, pe Aniculaesei Ion, lăcătuş la Uzina de ventilatoare, pe Berea Ion, strungar la Uzinele „Timpuri noi“, care cu toţii se aflau deja in mod oficial in anul 1973 încă de cîteva zile. Deci, pentru mulţi dintre cei care se bucurau in noaptea de 31 decembrie 1972 — ianuarie 1973, de orologiul care a bătut ora 12 trecind dintr-un an de calendar în altul, sărbătoarea propriu zisă a revelionului era doar un eveniment întârziat, dar atât de necesar pentru calendarul nostru intim, pentru orologiile noastre interioare, ale sufletului şi ale minţii. A fost desigur o mare bucurie pentru noi să descoperim acolo, in cavalcade şi farandele mascate sau... demascate, în euforia pirotehnică şi bahică a tinerilor care se sărbătoreau in acest fel deslănţuit şi totuşi demn, pe cele mai frumoase perechi de îndrăgostiţi ale anului. Petru că fiecare îndrăgostit vrea ca în noaptea de revelion să fie împreună cu fiinţa pe care o iubeşte. I-am întâlnit astfel in atmosfera plină de tandreţe a valsului „Valurile Dunării“, în ritmul sincopat al dansurilor moderne, pe cei mai tineri logodnici ai nopţii de revelion : Ştefania Mihailescu şi Negrea Ion, pe Dinu Florina şi pe Constantinescu Lucian, pe Bercaru Victoria şi pe Albescu Mihai, sau pe cei mai tineri căsătoriţi Petrescu Marina şi Marian care, printr-un consens unanim, nu-şi doresc altceva pentru anul 1973 decit să rămînă împreună, mereu impreună şi fiecare în felul său să devină un om folositor vieţii, oamenilor, ţârii. Şi astfel, intervievînd nenumăraţi tineri in noaptea de revelion, despre ceea ce işi propun să realizeze în anul care vine, am fost impresionaţi de rigurozitatea în plan concret a opţiunilor, de amplitudinea fermă, exactă a speranţelor şi certitudinilor : ei doresc să-şi ridice cu o treaptă calificarea profesională, să-şi treacă cu succes examenele la liceul seral, să termine cursurile unei şcoli de maiştri, să devină fruntaşi în meserie, în producţie, să devină învăţători sau profesori, sau asistente medicale pricepute şi de încredere, să se căsătorească, să întemeieze o familie, să devină membri de partid. Iată traiectoria simplă, exactă a destinelor celor ce vin, a celor care învaţă să poarte pe umerii lor destinele societăţii socialiste. Dar toţi, fără excepţie, sunt conştienţi că datoria imediată este aceea de a acţiona în sensul împlinirii planului cincinal in patru ani şi jumătate, revenind astfel, pe o altă spirală la preocuparea lor primordială , concentrarea timpului, depăşirea, devansarea lui prin detonarea oricăror tipare calendaristice, transformed timpul în cea mai de preţ avere personală şi colectivă a socialismului ! Şi astfel ei se întâlnesc, perechi perechi, în dreptul orei 12, cu profilurile suprapuse ca nişte efigii ale tinereţii, precum arătătoarele în orologii. Ei nu evadează nici o clipă din cotidian ; existenţa lor nu înseamnă evaziune sau eşuare în timp şi spaţiu de uitare de sine, de negare a responsabilităţii lor de viaţă şi societate. Strinşi aici, sub cupola revelionului, ei sunt conştienţi că aparţin, în acelaşi timp, planetei, pentru că ora 12 noaptea dintre anul 1972 şi 1973, are rezonanţa Întregii planete cu toate visele dar şi coşmarele ei. De aceea principala lor opţiune, proiectindu-şi destinul la nivel planetar este : pacea ! „O lumea în care să nu se repete tragediile de la Verona şi... Hiroşima !“, cum foarte frumos ne-a mărturisit studenta Doina Marinescu de la Universitatea din Bucureşti. In rest : „Să trăiţi, să-nfloriţi, ca merii, ca perii...“ sau a fabricii Adesgo şi Carol Penciu, matriţer la combinatul de articole tehnice din cauciuc de la Jilava. Al treilea loc l-a ocupat reporterul şi are sentimentul că s-a aşezat unde nu trebuie. Şi chiar aşa este : cei doi colegi ai tinerilor cu care discutăm, Mioara şi Steluţ, sunt jos, pe ringul de dans. In acest timp ... — Dumneavoastră nu dansaţi ? întrebăm. — Am dansat, o să mai dansăm ... Acum mai stăm de vorbă despre ale noastre, despre viitor ... — Să întoarcem timpul cu un an. Aşadar, ce v-a adus anul 1972 ? — In cea mai parte, bucurii. Nu mai vorbescde îndeplinirea sarcinilor anuale de producţie ; acestea sunt obligaţii de la sine înţelese şi realizate încă de-acum o lună, îmi mărturisea Carol Penciu, în calitatea sa de purtător de cuvint. Ceea ce aş dori să consemnaţi cu deosebire este prietenia noastră, a mea şi a Florinei. — Deci, în 1973 ... — Da, avem de gînd să ne căsătorim in mijlocul colegilor noştri de muncă şi de organizaţie. Reporterul le-a urat succes şi s-a retras în tăcere, dacă tăcere se poate numi atmosfera unui asemenea revelion. Dar, este cert, era atâta linişte şi atâta fericire în jurul acestor doi tineri... pe matriţerul Ştefan Postolache de la cooperativa Tehnocasnica. In tot timpul serii, cîntecul, jocul, voia bună au fost cele mai frumoase podoabe ale carnavalului organizat pentru tineri de comitetele municipal şi judeţean Brăila ale U.T.C. TRADIŢII STUDENŢEŞTI Şi de această dată, ca in fiecare an, studenţii au organizat revelionul după „datina universitară“. De fapt, sărbătoarea revelionului a fost, pentru ei, o cinteză a tradiţiilor studenţeşti, a tot ceea ce dă farmec vieţii universitare. Cantina „Grozăveşti“ — ora 21. Momentul surprizelor. Oaspeţii revelionului — studenţi din numeroase facultăţi bucureştene, români şi colegi ai lor din numeroase ţări ale lumii, care învaţă în România — sunt întîmpinaţi de reprezentanţi ai Consiliului U.A.S. din Centrul Universitar Bucureşti şi ai Consiliului U.A.S. al Universităţii. Munca de două zile depusă de activişti ai asociaţiei şi de numeroşi studenţi se dovedeşte a fi „de efect". Sala revelionului este superb împodobită şi invitaţii îşi manifestă deschis încintarea. Orele 22. Sala este arhiplină. Se ciocnesc pahare, se schimbă impresii, se rememorează momente de seamă ale anului care se apropie de sfirşit. Mesele sunt încărcate cu bucate dintre cele mai alese — semn că aici se petrece un revelion îmbelşugat. Orele 23. Sosesc colindători. Artişti amatori de la Casa de cultură a studenţilor şi din facultăţi urează colegilor lor un an nou bogat în succese... amintindu-le că sesiunea se apropie. Orele 23,50. In sala revelionului este linişte desăvirşită. Sonorul televizoarelor este dat la maximum. Vorbeşte tovarăşul Nicolae Ceauşescu. 800 de tineri ascultă cu emoţie mesajul secretarului general al partidului. Şi gîndurile de viitor capătă mai multă claritate, ceea ce este necesar pentru înfăptuirea progresului şi prosperităţii patriei. Orele 24. Moment solemn. Se cîntă „Gaudeamus“, se string miini. Colegi, prieteni se îmbrăţişează. A început un nou an. Şi optimismul studenţesc nu se desminte : „Va fi un an rodnic" — sunt cu toţii de părere. Ora 1,00. Sosesc oaspeţii. Profesori, decani, reprezentanţi ai conducerii Universităţii au venit să-şi Întâlnească studenţii, să fie împreună în aceste clipe de început de an. Ora 1,30. Dansul este în toi. Parada orchestrelor studenţeşti şi a soliştilor de muzică uşoară răspunde cu brio celor mai înalte exigenţe. Ora 2.00. Primul secretar al Comitetului Central al U.T.C., tovarăşul Traian Ştefănescu este oaspetele studenţilor. Se schimbă opinii privind munca studenţilor, se fac urări pentru o cit mai bogată activitate în cadrul organizaţiilor de tineret şi studenţeşti. Orele 2:30. Continuă parada artiştilor şi soliştilor de muzică uşoară. La microfon se perindă comici care s-au afirmat pe scena studenţească, în tradiţionale concursuri şi festivaluri. Orele 3—6. Se cîntă, se spun glume, se dansează. Anul Nou a început cu voie bună, cu optimism. Orele 6:30. Revelionul se încheie cu tradiţionalul „Gaudeamus“. LA CLUB — CA ACASĂ Clubul T-4, împodobit sărbătoreşte, a primit în noaptea anului nou peste 500 de oaspeţi de la Uzinele „Timpuri noi“, I.I.S. Producţia, O.C.L. încălţămintea, Uzina de medicamente, I.R.M.E., Direcţia centrală de statistică. — Eu şi prietenii mei întâmpinăm pentru a patra oară anul nou la clubul T-4, ne mărturiseşte tânărul maistru Tiberiu Bojan, de la I.I.S. Producţia. E firesc să fim împreună aici, în această noapte festivă, de vreme ce casa de cultură este locul în care ne petrecem într-un mod util şi plăcut cele mai multe dintre orele noastre de răgaz. Cred că nicăieri nu ne-am putea simţi mai bine în aceste momente sărbătoreşti. Ambianţa plăcută in care se desfăşoară revelionul la clubul T-4 justifică pe deplin opţiunea tinerilor de la I.I.S. Producţia şi a celorlalţi tineri aflaţi aici. Pe scenă, un spectacol continuu, antrenant, întreţine buna dispoziţie a oaspeţilor prin momentele vesele oferite, prin mişcările pline de ritm şi graţie ale grupului coregrafic T-4. Evoluţiile cunoscuţilor solişti de muzică uşoară Luigi Ionescu, George Bunea, Petre Geambaşu, precum şi cele ale unor solişti formaţi şi lansaţi de casa de cultură în care ne aflăm sunt răsplătite cu binemeritate aplauze. In răstimpuri, orchestra Ritmic- 4, condusă de Florea Mihai, invită la dans. Nici amatorii de muzică populară nu sunt uitaţi. Pentru ei, cunoscutul interpret al folclorului oşenesc Tudor Helga şi taraful de muzică populară au ales cele mai îndrăgite melodii de pe cuprinsul ţării. Este o noapte festivă, strălucitoare, noaptea începutului de an. Un grup de tineri de la Fabrica de încălţăminte „Flacăra roşie“ işi urează, după tradiţie, „La mulţi ani !“ Ridicăm impreună cu ei paharul „pentru viitoarele realizări“, aşa cum spunea, în scurtul său toast, tânărul strungar Constantinescu Florea. „ Desigur, in primul rînd pentru realizările profesionale, continuă toastul marochinera Constantinescu Elena. Ştim că Fabrica de încălţăminte „Flacăra roşie“ şi-a îndeplinit planul de producţie cu 25 de zile înainte de încheierea calendaristică a anului. Este firească deci bucuria şi speranţa cu care tinerii întreprinderii intimpină noul an, care va aduce cu sine, viitoare succese. Gîndurile lor, legate de împlinirile profesionale şi realizările personale, se împletesc armonios cu urările pe care şi le fac cei peste 500 de tineri aflaţi în vasta sală a clubului T-4. An de an, năzuinţele lor cele mai îndrăzneţe au căpătat concreteţea faptelor. Acesta este motivul pentru care dorinţele exprimate acum capătă deja conturul ferm al viitoarelor impliniri. ÎNAINTE ŞI DUPĂ ORA ZERO (Interviu la Ateneul tineretului) Fiecărui an îi serbăm cu aceeaşi ceremonioasă emoţie începutul. Suntem tentaţi de fiecare dată să considerăm noaptea aceasta fericită ca unică, irepetabilă — şi este fireşte unică pe de o parte datorită înfăptuirilor cu care o întâmpinăm şi pe de altă parte datorită tuturor gîndurilor Îndrăzneţe menite să devină realitate alcătuind la un loc ceea ce poate fi denumit pe scurt planuri de viitor. Cîtorva dintre cei peste 300 de tineri ce au petrecut Revelionul la Ateneul Tineretului le-am adresat aceeaşi întrebare : ce aţi realizat în anul care a trecut si ce vă doriţi in 1973 ? Stana Nicolae, strungar la secţia 651 prelucrări mecanice, unul dintre fruntaşii in producţie ai Uzinelor de automobile Piteşti : „Pentru mine realizările anului care se sfîrşeste acum sînt realizări colective. Secţiei în care lucrez i-a fost acordată în 1972 diploma de secţie fruntaşă pe uzină şi de asemenea diploma de cinste, onoare şi demnitate decernată de comitetul municipal U.T.C. Pentru mine şi tovarăşii mei de muncă Revelionul a fost acum două săptămîni — da, un revelion al muncii, căci de la 15 decembrie lucrăm în contul anului 1973. — Şi cu ce gînduri începeţi acest an ? — Cu gîndul la aceiaşi tovarăşi de muncă, la exemplul lor de Sîrguinţă şi dăruire. Şi mă gîndesc fireşte la cei mai buni dintre ei cărora doresc să le urez „La mulţi ani“ — strungarilor Radu Gheorghe şi Olteanu Ştefan, rectificatorului Orăşanu Ion, precum şi lui Aurel Marga şi Şuţa Gheorghe. Barbu Aurel, matriţei la Uzina de maşini electrice Bucureşti : „Succeselor profesionale ale colectivului de muncă din care fac parte le-aş adăuga, pentru că e şi soţia mea aici, cîteva lucruri, ca să zic aşa, personale : am absolvit în ’72 liceul seral, soţia mea e şi ea la seral într-a XI-a. Ne-am mutat într-un apartament nou în Drumul Taberei, şi o altă bucurie — fetiţa noastră a împlinit cinci ani. Iar în anul care începe îmi doresc să dobîndesc măiestria profesională a celor mai buni tovarăşi de muncă“. TINERII la sărbătoarea revelionului Organizarea şi desfăşurarea revelioanelor tineretului, atît în Capitală cit şi în celelalte localităţi din ţară, au pus cu putere în evidenţă eforturile organelor şi organizaţiilor U.T.C. de a traduce în viaţă indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, privind extinderea preocupărilor care vin in întâmpinarea aspiraţiilor fireşti ale tinerilor. Desfăşurarea revelioanelor tineretului poate fi caracterizată, în ansamblu, ca o certă reuşită. Totodată s-au semnalat şi unele deficienţe de organizare, anumite minusuri în alcătuirea şi conţinutul programelor şi chiar in atitudinea şi comportarea unor tineri participanţi la revelioane. Sigur, toate acestea trebuie să stea în viitor în atenţia organizaţiilor noastre pentru a fi cu desăvîrşire înlăturate şi a asigura condiţii optime de desfăşurare a tuturor activităţilor cultural-distractive. REPORTAJE REALIZATE DE : ADRIAN DOHOTARU, EMANOIL ISOPESCU, VASILE RAVESCU, MARIA SUCIU, ELENA NESTOR, ADRIAN VASILESCU, TRAIAN ENACHE, LT. MIHAI RASICA. Foto : O. PLECAN SI GH. CIUCU. In CURÍND o NUNTĂ UTECISTĂ ... Ne apropiem de o masă. Două locuri sunt ocupate. Facem cunoştinţă : Florina Gheorghe, muncitoare la secţia fini REVELION INAUGURAL In ecourile pădurilor de sub Penteleu, noaptea revelionului a rămas pentru tinerii din Nehoiu un reper in timp , un timp al inaugurărilor urbanistice moderne. Satul şi-a aprins, la acest moment festiv, artificiile ferestrelor de la etajul patru al primelor blocuri înălţate aici în tonuri caracteristice locului. In incinta modernă a fabricii de mobilă, intrată în funcţiune abia cu cîteva luni în urmă, întâiul pom de anul nou n-a avut rival în strălucire. Şi iată-ne, alături de muncitorii forestieri, de numeroşi turişti şi invitaţi, inchinînd în noaptea de revelion în sala sărbătoreşte împodobită a restaurantului motelului, integrat şi el cu acest prilej în prima sa existenţă turistică. Căci acum gospodarii Nehoiului au ţinut să-şi facă, şi să ne facă tuturor iubitorilor de drumeţii, surpriza inaugurării acestei adevărate bijuterii arhitecturale. Revelionul lor a avut şi pentru noi aceeaşi semnificaţie. Am încercat o bucurie comună pentru tot ce au realizat sătenii din Nehoiu pentru viitorul oraş de pe valea Buzăului. AN NOU LA BORD Cîteva sute de tineri din întreprinderile şi instituţiile municipiului Brăila, oraşul de pe bătrinul Danubiu, şi-au petrecut revelionul în sălile liceului „Nicolae Iorga“. Printre ei i-am distins pe Ştefan Eftimie, sudor, Popescu Cristian, turnător, Turcoianu Alexandru, strungar, Virgil Cană, modelor, toţi de la „Progresul“, pe inginera Ionescu Maria, secretara comitetului U.T.C. de la Fabrica de confecţii, unde se lucrează de la Începutul lunii decembrie 1972 in contul anului 1973, pe Stoian Apostol şi Guzu Lucian, mecanici la Şantierul Naval, pe ţesătoarea Dumitru Rădulescu, de la cooperativa Arta populară precum şi JOI 4 IANUARIE 1973 SANTINELĂ IN PRIMUL SCHIMB AL NOULUI AN Noapte legănată pe muche de stea... Dansul luminilor călătoare salutind naşterea noului an, dansul gîndurilor plecînd fi iar venind in flux continuu. Noapte de an nou lingă drapelul unităţii... Eroii au luptat sub faldurile sale, sub freamătul lui, vorbind de dragoste de ŢARĂ, purtîndu-l victorios pe toate traiectoriile curajului. Douăzeci de milioane de inimi, măreţ arc de triumf venit din strămoşi, cu pilon solid împlîntat în AZI şi continuat viguros în MiNE. Gînduri ostăşeşti: „Va bate miezul nopţii şi-ai mei acasă se vor fi gîndind la mine şi vor ridica o cupă întru cinstirea mea soldatul din primul schimb al noului an. Turaţiile repezi de strung vor strunji la noi cote ale hărniciei, o turbină va înmulţi numărul clipelor lumină, un nou cetăţean al Republicii îşi va striga prezenţa în lume, pe mese bucatele şi vinul aşteaptă învechirea cu încă un an, la un furnal va irumpe un nou fluviu de putere şi peste tort şi peste toate vor pluti cu veghe dîrză orele mele de veghe. Bat ceasurile lumii toate şi vreau să cred că la mine acasă toţi îs bine: tata, mama, toţi fraţii mei, şi... ştiu eu cine. Că-s bine şi că mă ştiu aşa cum m-au vrut, oştean de frunte, înnobilat de cinstea de a fi soldatul de gardă la drapel, soldatul din primul schimb al noului an. La noi în fabrică, la Mediaş, se naşte acum prima şarjă a sticlei. Va fi poate acelaşi majestos ritual al muncii, al scoaterii la lumină a sudorii unite cu piatra sacră a pămîntului şi muncitorii vor chiui ca şi in anul trecut, ca şi în toţii anii felcitîndu-se pentru reuşită. O nouă şarjă... Vreau să le spun că nu i-am uitat că sînt şi acum alături de ei la bucuria aceasta din ceasul de vîrf al anului şi-i rog să ştie că atunci cînd se naşte prima şarjă pe anul 1973 se naşte şi o şarjă a bărbăţiei. O spun eu, caporalul Pop Titus, santinelă la drapel, o spunem noi ostaşii ţării, santinele dintotdeauna şi de-acum din primul schimb al noului