Scînteia Tineretului, iunie 1973 (Anul 29, nr. 7475-7500)

1973-06-01 / nr. 7475

Momente decisive în BĂTĂLIA RECOLTEI Reporterii noştri transmit astăzi corespon­denţe despre trei obiective care reclamă operativitate maximă : semănatul, întreţi­nerea culturilor, furajele . „Scînteia tineretului" vă invită la UN SEH.VAI DI ŞAH Arta combinaţiei în 10 partide cu Florin Gheorghiu Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIX. SERIA II. NR. 7475 4 PAGINI — 30 BANI VINERI 1 IUNIE 1973 întîmpinat cu deosebită stimă şi preţuire de populaţia Capitalei pentru grija neobosită pe care o dovedeşte faţă de aplicarea în viaţă a programului de ridicare a bunăstării materiale şi spirituale a poporului TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a făcut ieri o nouă vizită de lucru în unităţi comerciale si obiective industriale • IN CURSUL DIMINETII DE IERI, SECRETARUL GENERAL AL PARTIDULUI A VIZITAT CINCI VADURI COMERCIALE, DISCUTÎND SI ANALI­­ZIND PRINCIPALELE PROBLEME ALE APROVI­ZIONĂRII BUCURESTENILOR • COLECTIVELE UNOR MARI UNITĂȚI INDUSTRIALE — UZINA MECANICA DE UTILAJ CHIMIC DIN BERCENI, ÎNTREPRINDEREA DE PREFABRICATE „PRO­GRESUL" SI FABRICA DE BETON CELULAR AU­­TOCLAVIZAT — SI-AU REAFIRMAT HOTART­­REA DE A ÎNDEPLINI PLANUL CINCINAL ÎNA­INTE DE TERMEN • PREŢIOASE INDICAŢII ALE TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU PRI­VIND SPORIREA SPATIILOR DE CAZARE ÎN CĂMINELE CONSTRUITE PENTRU TINERII MUNCITORI • ÎNDRUMĂRILE ŞI APRECIERILE SECRETARULUI GENERAL — PRIMITE CU VIU INTERES DE OAMENII MUNCII BUCUREŞ­­TENI, CA UN PREŢIOS AJUTOR ÎN MUNCA DE FIECARE ZI. O zi obişnuită din activitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. O zi ca oricare alta, in care biroul de lucru al conducătorului partidului şi statului nostru a fost însăşi viaţa, cu clocotul ei, cu marile împliniri in drumul nostru spre mai bine, dar şi cu neajunsurile pe care putem şi trebuie să le inlăturăm pentru a atinge ţelurile spre care tindem. A intrat in conştiinţa ţării, a fiecăruia dintre noi, necesitatea de a-l vedea pe tovarăşul Ceauşescu prezent în mijlocul oameni­lor, la locurile de muncă sau acolo unde se asi­gură aprovizionarea cetăţenilor, intilnindu-se cu muncitori din uzine şi de pe şantiere, cu specia­liştii, cu lucrătorii din comerţ, gospodine, discu­tind probleme concrete, a căro­r rezolvare deschi­de apoi largi perspective nu numai pentru co­lectivele vizitate, dar pentru sectoare vntregi ale economiei, pentru îmbunătăţirea continuă a con­diţiilor de viaţă ale populaţiei. Acest mod dina­mic de a conduce şi îndruma, de a se consfătui permanent cu poporul, il definim sintetic prin stilul de lucru propriu secretarului general. Vizita din dimineaţa de joi, 31 mai, prin pieţe ale Capitalei, la importante obiective industriale, s-a soldat, ca de fiecare dată, cu concluzii şi indicaţii menite să conducă la perfecţionarea activităţii gospodarilor Bucureştiului, a conduce­rilor de întreprinderi şi ministere economice. In ajunul vizitei, in­cuvinta­­rea rostită la întîlnirea cu acti­vul de partid al armatei, secre­tarul general spunea : „Cunoaş­teţi preocupările actuale ale în­tregului popor care acţionează cu toată fermitatea în înfăptui­rea hotărîrilor Congresului al X-lea al partidului, ale Confe­rinţei Naţionale. Vă sunt cunos­cute rezultatele pe primii doi ani şi patru luni ale acestui cincinal. In toate domeniile, atît în industrie cît şi în agricul­tură, planul a fost nu numai realizat, dar şi depăşit". Mai departe, tovarăşul Ceauşescu releva : „Acordăm o mare atenţie înfăptuirii politicii parti­dului de ridicare a bunăstării materiale şi spirituale a între­gului popor. Şi în acest domeniu hotărîrile Congresului al X-lea Şi ale Conferinţei Naţionale se înfăptuiesc cu succes. Desigur că şi în activitatea noastră eco­nomică şi socială mai sînt încă neajunsuri, lipsuri". Tocmai pornind de la succe­sele de pînă acum, de la„neîm­­plinirile care mai există, con­ducătorul partidului şi statului a continuat dialogul cu făuri­torii de bunuri materiale, vizita de ieri stind sub semnul preo­cupării statornice de a da noi valenţe muncii şi vieţii coti­diene ale cetăţenilor Capitalei, ca şi ale tuturor oamenilor muncii din Întreaga ţară. In timpul vizitei, secretarul general a fost însoţit de Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Gheorghe Cioară. Ca o nesfîrrşită coloană sonoră, ovaţii, aplauze, urări de să­nătate şi de viaţă lungă, au ilustrat sentimentele faţă de tovarăşul Ceauşescu, exprimate emoţionant de cele mai largi categorii de cetăţeni ai Capi­talei. In vechiul cartier muncitoresc, astăzi întinerit de noile blocuri de pe bulevardul „1 Mai", în inima vadului comercial al Obo­rului, la hala „Traian", în pie­ţele „Rahova" şi „Pantelimon“. In toate aceste locuri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost încon­jurat de mii de locuitori­­ al oraşului, fiecare dintre ei do­rind să strîngă mina secretaru­lui general al partidului, să-i împărtăşească gîndurile, bucu­riile şi greutăţile. Intre aceştia se află muncitoarea Ileana Popa de la Fabrica de confecţii şi tri­cotaje „Bucureşti", maistrul Iulian Vică de la Fabrica „Fla­căra Roşie“, Ion Gherman, sa­lariat la Uzinele „Timpuri noi" şi mulţi alţii. „Să trăiască partidul, să trăiţi şi dumneavoastră, tovarăşe Ceauşescu, să vă dea dumnezeu sănătate şi putere de muncă, să ne conduceţi mulţi ani înainte" — urarea din inimă a bătrînei colectiviste Floarea Iordache, mamă a 14 copii şi bunică a 16 nepoţi, mărturiseşte de la sine intensitatea acestor simţăminte. Ca şi cuvintele atît de grăitoare adresate secretarului general de bătrîna Ecaterina Siminiuc : „Vă mulţumesc că vă îngrijiţi de viaţa noastră, să trăieşti, tova­răşe Ceauşescu, să trăiască tot poporul românesc şi rogu-te dă-mi voie să te Îmbrăţişez ca o mamă pentru tot ce ai făcut şi ce faci pentru ţară, pentru noi". întîmpinat astfel, pretutindeni, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a vizitat, timp de mai bine de două ore, cinci vaduri comer­ciale — unde aproximativ un sfert din populaţia oraşului cumpără cele necesare — din diferite cartiere ale municipiu­lui, ceea ce a permis cuprin­derea şi analizarea principale­lor probleme ale aprovizionării bucureștenilor. (Continuare în pag. a 111-a) ZIUA MERITIOMIA A COPIUIUI „Ce este 1 iunie ?“ — îşi întreabă învăţătoarea e­­levii săi ajunşi la vîrsta Cravatei roşii. „O zi cînd este ziua fiecăruia dintre noi şi ziua tuturor copiilor deodată“ — i se răspunde dintr-o bancă. „Şi — pe cine aţi invitat la ziua voastră ?“ „Pe părinţi, pe educatoare, pe învăţătorii şi profesorii noş­tri. Pe toţi cei pe care îi iubim fiindcă au grijă de noi". „Nu va fi loc pen­tru daruri, însă •—■ preci­zează un altul. „De ce ? — se interesează în­văţătoarea. „Fiindcă vor fi prea multe. Trebuie să punem şcoală lîngă şcoală — şi cîte şcoli sînt în ţară, tovarăşă învăţătoare ? Ma­nuale lîngă manuale, tabe­re lîngă excursii, cercuri lîngă case ale pionierilor, jucării lîngă jucării. Şi cîte şi mai cîte...“ Adevărat. Lîngă torţa■ simbol a hărţii României cu licuricii de pe ea a­­nunţînd milioanele de spe­ranţe, n-ar avea loc tot ceea ce au acum, copiii noştri. Dar noi, cei maturi, ştim să facem sinteze ale acestei fantezii venită din realitate, ajungînd lesne la darul suprem al ţării către copiii săi: dreptul la o co­pilărie traversată după le­gile unei societăţi ce în­scrie cu litere de aur, în fruntea grijilor sale supre­me generaţia care devine, veghindu-i şi călăuzindu-i devenirea. Intr-adevăr, da­rurile copilăriei, dincolo de imensa iubire a părin­ţilor, reprezintă o ridicare la rang de lege a acestei veghi pentru modul cum cresc copiii ţării. O lege care trece sute de copii prin grădiniţe şi cămine, prin colectivităţi de stat, univers de joacă şi bucu­rie, care-i strigă pe toţi cei de vîrsta învăţăturii în catalogul şcolii gratuite şi obligatorii. Care clădeşte minuţios viitorul profesio­nal al fiecăruia în interio­rul unei instituţii unde co­pilul învaţă şi munceşte formîndu-se potrivit codu­lui eticii noastre socialiste. Copilăria lor se numeşte pionierie şi legămînt faţă de partid de a munci şi învăţa pentru a deveni demni ostaşi ai ţării. Ei sînt minitehnicieni şi cute­zători căutători de comori pe cărările patriei şi har­nici constructori de navo­­modele ori de carturi. Ei sunt micii brigadieri ai muncii patriotice lansînd LUSTIG LUCRETIA (Continuare în pag. a ll-a) Foto: OREST­E PLEC­AN PRIMIRI IA TOVARĂŞUL cu a mmm Pieter Lidtinek, director executiv la Fondul Monetar Internaţional Joi după-amiază, preşedintele Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit pe Pieter Lieftinck, director execu­tiv la Fondul Monetar Internaţio­nal (F.M.I.), care, la invitaţia Ministerului Finanţelor, face o vizită în ţara noastră. La întrevedere a participat Florea Dumitrescu, ministrul fi­nanţelor. In cursul convorbirii, care s-a desfăşurat într-o ambianţă cor­dială, au fost abordate probleme referitoare la colaborarea dintre România şi F.M.I. — Instituţie specializată a O.N.U. —­, precum şi în legătură cu stadiul actual al lucrărilor privind reforma siste­mului monetar internaţional. • Ambasadorul Regatului Maroc şi-a prezentat scrisorile de acreditare In ziua de 31 mai a.c., tovară­şul Nicolae Ceauşescu, preşedin­tele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, a pri­mit pe Maati Jorio, care şi-a pre­zentat scrisorile de acreditare în calitate de ambasador extraordi­nar şi plenipotenţiar al Regatului Maroc în ţara noastră. Cu acest prilej au rostit cuvîn­­tări ambasadorul Maati Jorio şi preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. După solemnitatea prezentării scrisorilor de acreditare, preşedin­tele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a avut o con­vorbire caldă, prietenească, cu ambasadorul marocan, Maati Jorio. La ceremonia prezentării scri­sorilor şi la convorbire au parti­cipat Constantin Stătescu, secre­tarul Consiliului de Stat, și Geor­ge Macovescu, ministrul afaceri­lor externe. Şantierul naval Galaţi: „SĂ LUCRĂM O ZI PE SĂPTĂMÎNĂ CU ELECTROZI ECONOMISIŢI“ în trei luni ei au recuperat 20 de tone Auzisem de această iniţiativă de la Şantierul naval din Galaţi de cîteva săptămîni. Şi acum iată-ne aici, gata să consemnăm faptele, rezultatele acumulate de atunci încoace. — Merge bine, ne Intîmpină Emil Ciuntu, secretarul comi­tetului U.T.C. La secţia I.A. construcţii corp, unde am por­nit iniţiativa, sudorii lucrează intr-adevăr sîmbăta cu electrozi economisiţi in cursul săptă­­mînii. Secvenţele culese pe teren confirmă intr-adevăr că elec­trozii sunt bine gospodăriţi, folo­siţi la maximum, calitatea lu­crărilor s-a îmbunătăţit; tinerii au format o puternică opinie împotriva risipei, îşi organizea­ză cu grijă locurile de muncă. Efectele acţiunii sunt vizibile peste tot. Pînă în prezent, pe lingă îmbunătăţirea calităţii sudurii, mai buna organizare a locurilor de muncă, întărirea disciplinei, tinerii au reuşit să recupereze 20 tone electrozi. Iniţiativa constă in primul rînd în raţionalizarea consumului de electrozi : nu mai merge fiecare sudor la lada de aprovizionare pentru a lua cît vrea, ci pri­meşte de la şeful de formaţie numai atîţi electrozi cit spune un calcul riguros că trebuie la lucrarea respectivă. Cu semnă­tură şi­­cu obligaţia de a aduce orice capăt nefolosit înapoi. In al doilea rind, îmbunătăţirea substanţială a manipulării elec­trozilor, folosirea în acest scop a unor conteinere sp­eciale, gri­ja fiecăruia de a nu fi deterio­raţi, de a nu fi umeziţi etc. Apoi o atenţie sporită la calita­tea etapelor de sudură, ceea ce presupune o permanentă legă­tură cu constructorii pentru eliminarea unor eventuale de­fecte ce ar impune de la sine o îngroşare a cordonului de sudură. „ De săptămîna viitoare vom extinde iniţiativa şi la secţia I unde avem şi mai­ mulţi tineri sudori şi o organizaţie U.T.C. puternică, ne spune Emil Ciunti­. Experienţa dobindită la secţia I A ne dă încrederea că vom reuşi să punem stavilă risipei de electrozi în întreprinderea noastră. Dar o dată cu extinde­rea acestei iniţiative ne vedem nevoiţi să scriem şi o scrisoare comitetului U.T.C. de la Uzina de sîrmă din Buzău. Primim de la această uzină de multe ori electrozi necorespunzători, cu defecte de fabricaţie. Ii vom ruga pe tovarăşii din comitetul U.TIC. de la Uzina de sîrmă din Buzău să ne sprijine in iniţiativa noastră, iniţiativă care presu­pune o aprovizionare cu elec­trozi de bună calitate. Le vom mulţumi anticipat. I. CHIRIC RODNIC BILANŢ Ultima zi a lunii mai a în­semnat pentru lucrătorii Cen­tralei de prelucrare a lemnu­lui încheierea unui rodnic bi­lanţ. Planul pe cinci luni a fost realizat la toţi indicatorii de bază, valoarea producţiei mar­fă suplimentare in această pe­rioadă fiind de 39 milioane lei. In palmaresul succeselor do­­bindite de centrală se înscrie producerea peste prevederi a 35 800 mp uşi si ferestre, 144 500 mp furnire, 2 760 mc placaje, precum și mobilă in valoare de 6 milioane lei. Rezultatele înregistrate in a­­cest an hotărîtor al cincinalu­lui se alătură înfăptuirilor re­marcabile din cei douăzeci şi cinci de ani de la actul naţio­nalizării în ţara noastră. Evi­denţiem în acest context fap­tul că în prezent producţia de produse finite a memorabilului an 1948 se obţine în numai pa­tru zile, volumul anual fiind astfel de 80 de ori mai mare decât acum un sfert de veac. CULTURA GENERALĂ de EDMOND NICOLAU Este greu să definim noţiunea de „cultură generală". Dar mai important este de a avea o preocupare permanentă pentru formarea unei culturi generale. Zestrea culturală a fiecăruia din noi se adună în fiecare clipă, dacă vrem, sau niciodată aproape, dacă nu vrem. Există, de altfel, diverse „culturi generale". In afara unei culturi cu adevărat generale există şi „culturi generale de specialitate". De exemplu, matematica şi mecanica şi elec­tronica constituie părţi componente ale culturii generale teh­nice. La fel, se poate vorbi de o cultură generală medicală etc. Cultura de specialitate este necesară activităţii noastre pro­fesionale, la fel după cum cultura în sens larg, umanist, este indispensabilă contactelor noastre umane, omul fiind prin excelenţă o fiinţă socială. Dar cultura generală ne este necesară şi din alt motiv. Un exemplu va ilustra teza noas­tră. Cred că este esenţială o atitudine justă în faţa proble­melor culturale. Nu trebuie să ne închistăm în cunoaşterea unui singur domeniu din cultura şi ştiinţa contemporană, închizîndu-ne ochii în faţa celor mai noi cuceriri ale uma­nităţii, afirmînd că ele depăşesc domeniul propriu de spe­cialitate. Dezvoltarea celei mai noi dintre ştiinţele contemporane - cibernetica - demonstrează cit de falsă este această concep­(Continuate in pa­r o ll-a) «/WWWVWWWVWWWWWWWNA»'

Next