Scînteia Tineretului, iunie 1973 (Anul 29, nr. 7475-7500)

1973-06-08 / nr. 7481

IN NUMĂRUL I DE AZI I • Accente — SI POLITEȚEA I SE POATE INVA-1 TA I I • REZULTATELE CONCURSULUI de desene, pictură­­ și lucrări artistice­­ pe textile, organi-1 I zat în întîmpi­­narea Festivalului Mondial | I ALBA IULIA Când responsabilii cu sportul visează „complexe“, pe stadionul închis năpădesc bălăriile! Echipele din campionatul ju­niorilor şi şcolarilor au retro­gradat, amîndouă, anul trecut. O soartă similară va avea, acum, echipa de volei Voinţa din divizia B. În competiţie a rămas doar echipa de fotbal Unirea din divizia C, care nici ea nu stă pe roze... Acesta este tabloul pe care îl oferă, la a­­ceastă dată, activitatea sporti­vă de „performanţă“ din muni­cipiul Alba Iulia. Oraşul care cu 10—15 ani in urmă găzduia pasionante întreceri sportive, care el însuşi era reprezentat cu cinste la diversele competi­ţii regionale şi republicane, a căzut intr-un anonimat total. Fotbaliştii, voleibaliştii, , hand­­baliştii, tenismenii, gimnaştii de altă dată care atrăgeau în tri­bune sute şi mii de spectatori nu mai au continuatori... La Consiliul judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport ni se spune că acesta este efectul restrîngerii treptate a bazei materiale a sportului de masă. Multe terenuri şi săli au fost dezafectate fără să se asigure altele in loc. — Situaţia nesatisfăcătoare, ne garantează instructorul Pe­tru Truță — nu va mai dăinui mult. Pină la sfirșitul cincina­lului vom dispune de un nou stadion. Tinerii nu vor mai spune atunci că nu au unde să facă sport... Activistul C.J.E.F.S. ne expli­că, apoi, cu lux de amănunte, cum va arăta noul complex : el va dispune de un stadion cu 3 000 de locuri, de cîte două te­renuri de vole, baschet şi Te­nis de cîmp, pistă de alergări, groapă de sărituri, patinoare. — Proiectul — completează interlocutorul nostru cu vădită satisfacţie — este aprobat, iar terenul a fost scos deja din circuitul agricol. Aşteptăm să înceapă construcţia. — Este indispensabil com­plexul ? întrebăm. Lipsa lui îi împiedică pe tinerii din mu­nicipiu să practice sportul ? Petru Truţă rămîne surprins. Nu se aştepta la o asemenea ALEX. BALGRADEAN (Continuare in pag. a l1-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Munca tuturor, spre binele tuturor Există un film de scurt me­traj realizat la Floreşti-Pra­­hova in 1938, an cind aici a în­ceput construcţia primei fa­brici de anvelope din ţară, fa­brică ce avea să poarte, ca şi produsele sale, denumirea de „Banloc". Sunt imagini de un dramatism zguduitor, fiecare din secvenţe reprezentind prin ea insăşi un vehe­ment rechizitoriu la adre­sa acelora care — principesa Elisabeta, Carol al II-lea, C. Argetoianu şi alţii — găsiseră rentabil să-şi investească banii storşi din sudoarea celor mulţi într-o întreprindere de prelu­crare a cauciucului. Iată-i cu fete supte de mize­rie, cu spinările cock­jate sub greutăţi incredibil de mari, cu priviri apatice pe cei ce mai întii ca zilieri pe şantier, apoi ca muncitori în fabrică au fă­cut posibilă producerea prime­lor anvelope româneşti. Sunt ti­neri şi mai puţin tineri dar la fel de obosiţi, la fel de striviţi de munca lor, bărbaţi pe care nevoia i-a împins din tot jude­ţul spre Floreşti unde, în sfîr­­şit, aveau să capete de lucru. Lucru pentru un salariu „de foame“, cum a rămas in memo­ria celor ce au trăit acele vre­muri. — Situaţie cu nimic schim­bată — ne mărturiseşte tovară­şul Ion Stoicescu, preşedintele Comitetului sindical al Uzinei „Victoria“ Floreşti — pină in 1948. Ba, dimpotrivă, de la un an la altul parcă mai mult viaţa devenea tot mai grea. Aici, în fosta fabrică, utilajele erau vechi încă de la instalare, cu manipulare manuală, ce ne­cesita un efort fizic epuizant. Pentru a ajunge la locul de muncă oamenii, locuind in co­munele mai apropiate sau mai depărtate, erau obligaţi să stră­bată pe jos în medie cite 15— 20 de kilometri, drum pe care-l făceau zilnic fie că era ploaie, arşiţă sau ninsoare. Firesc, deci, ca de toţi cei ce-şi vindeau forţa de muncă societăţii „Banloc“ vestea na­ţionalizării să fie primită cu sa­tisfacţie, cu sentimentul că a­­veau să vină vremuri mai bune. — Aveam de acum certitudi­nea — ne spune comunistul Constantin Gugui, care a făcut parte din comisia de inventa­riere a bunurilor ce intrau prin actul de la 11 iunie in stăpini­­re­a muncitorilor — că s-a ter­minat odată pentru totdeauna cu „curbele de sacrificiu“, cu nesiguranța zilei de miine. Primul lucru pe care l-a fă­cut noua conducere, director fu­sese desemnat un muncitor de la Rafinăria Teleajen, a fost închirierea unor autocamioane pentru transportul salariaţilor de acasă la fabrică. Un gest grăitor, atestind de la bun în­ceput schimbarea radicală a a­­titudinii faţă de om si munca lui, gest cu valoare de simbol şi pe care beneficiarii lui drn GH. GHIDRIGAN ANUL XXIX, SERIA II, Nr. 7481 4 PAGINI — 30 BANI VINERI 8 IUNIE 1973 INTENSA ACTIVITATE PE OGOARELE PATRIEI Cum reuşeşte un tînâr şef de fermă să sporească producţia de lapte şi carne UN NUCLEU DESTOINICI, ATAŞAŢI DE ACEASTA MESERIE“... „MĂ BAZEZ PE DE ÎNGRIJITORI Anghel Tatarici a venit ca şef de fermă zootehnică la co­operativa agricolă de producţie din Lunca — Teleorman, direct de pe băncile facultăţii, in toamna anului trecut. Ce a gă­sit aici era doar de natură să-l descurajeze in elanul romantic propriu oricărui proaspăt ab­solvent: producţia medie pe cap de vacă furajată — 995 litri, efective neameliorate, neselec­­tionate, procente mari de mor­talităţi, adăposturi necorespun­zătoare, o bază furajeră extrem de precară („doar siloz aveam in cantităţi îndestulătoare“) şi mai ales o vetustă optică de ne­glijare a sectorului zootehnic. Cititorul nu trebuie să aştepte acum o urmare spectaculoasă care să releve schimbarea ra­dicală la faţă a lucrurilor. Nu, minuni nu s-au întîmplat, pen­tru că nici nu era posibil. Un început de transformare însă se petrece şi asta tocmai datorită faptului că tînărul medic vete­rinar nu s-a descurajat, ci dim­potrivă, s-a ambiţionat să-şi de­monstreze sieşi şi cooperatori­lor, celor din conducerea uni­tăţii, că „făcătorul de pierderi“ — zootehnia, poate fi schimbat un „făcător de beneficii“. — Aici problema care se cere rezolvată cel mai repede este „masa“. Şi, din fericire, teore­tic cel puţin, ea se poate rezol­va într-un interval scurt, de­­pinzînd doar de măsurile orga­nizatorice adoptate de conduce­rea cooperativei. Adică, de repartizarea unor suprafeţe bune pentru producerea furaje­lor şi de creşterea producţiei la hectar. Spun asta pentru că ce­lelalte aspecte „casa“ şi „rasa“ d­­ar teoretic, sunt mai greu de soluţionat, cerând timp. La în­ceput, am pornit cu găsirea ce­lor mai optime variante de ra­ţii, încropite din ceea ce aveam la dispoziţie. La lucruri prea mari n-aveam cum să mă gîn­­desc pentru că, vedeţi dumnea- OCTAVIAN MILEA (Continuare In pag., a ll-a/ Noi suprafeţe de teren în circuitul agricol Identificarea tuturor terenuri­lor care până acum erau ne­cultivate constituie în aceste zile una din preocupările de prim ordin al lucrătorilor ogoa­relor din judeţul Sălaj. Astfel în I.A.S. Zalău au fost redate circuitului agricol 640 hectare teren însămînţat in mare parte cu plante furajere. Anul trecut la această întreprindere au fost însăminţate intercalat 400 de hectare în special în fermele pomicole ceea ce a făcut să se obţină 600 tone sfeclă furajeră, 840 tone masă verde şi 55 tone fin. Aceasta a făcut ca în acest an să se mărească suprafaţa. După cum ne relata Petru Hai­duc, de la serviciul producţie al întreprinderii amintite, s-au mai însămînţat în plus 140 hectare. Terenul este cel din incinta fer­melor, drumuri de acces deve­nite inutile şi altele. De pe a­­ceste terenuri, la care se mai adaugă cele din livezile de pomi, după primele calcule estimati­ve, se va obţine circa 1 000 tone fin, adică necesarul de furaje pentru hrana a 800 de vaci pe perioada unui an de zile. însemnate suprafeţe de teren au fost identificate şi cultivate şi de către cooperativa agricolă din Crişeni. Numai în jurul se­diului şi al construcţiilor gospo­dăreşti au fost redate circuitului agricol 3 hectare de teren care pînă acum era nefolosit. Aceas­tă suprafaţă a fost nivelată, a­­rată, mărunţită, apoi semănată cu borgeac şi masă verde. Tot OVIDIU MARIAN (Continuati în pag.­n 1l­a) (Continuare in pag­­o­ll­a) 40 DE ANI DE LA CREAREA COMITETULUI NAŢIONAL ANTIFASCIST DIN ROMÂNIA Sub conducerea partidului, in apărarea vitale ale poporului român • Adunarea solemnă din Capitală • Expoziţie omagială „Mişcarea Antifascistă în România" In anii următori crizei eco­nomice, cind pe plan interna­ţional se conturau tot mai mult ameninţări din partea statelor fasciste la adresa păcii, a su­veranităţii şi independenţei po­poarelor, prevestind viitoarea conflagraţie mondială, în Româ­nia importante forţe democra­tice şi progresiste se ridicau îm­potriva fascizării ţării. Convin­se că fascismul era efectiv ex­presia tendinţelor celor mai pe­riculoase reprezentate de reac­­ţiune la adresa popoarelor şi a păcii lumii, primejdie de moar­te pentru valorile umanităţii, pentru existenţa liberă a naţiu­nii, forţe iubitoare de abertate, progres şi pace din patria noa­stră se ridicau în faţa perico­lului care ameninţa civilizaţia umană. In rîndul acestor forţe un rol de mare însemnătate l-a avut Comitetul Naţional Anti­fascist, organizaţie iniţiată şi îndrumată de Partidul Comunist Român. In Capitală, aniversarea ce­lor patru decenii, care au tre­cut de la constituirea Comite­tului Naţional Antifascist, pri­lej de evocare a bogatelor tra­­diţii ale mişcării antifasciste a poporului român, a luptei dîrze desfăşurate de forţele muncito­reşti, democratice şi patriotice, in frunte cu comuniştii, in apă­rarea intereselor fundamentale ale patriei, a fost marcată de o adunare solemnă care a avut loc ieri după-amiază la Muzeul de istorie a partidului comu­nist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România. In prezidiul adunării au luat loc prof. dr. docent Mihnea Gheorghiu, preşedintele Acade­miei de ştiinţe sociale şi poli­tice, Ion Popescu-Puţuri, direc­torul Institutului de studii isto­rice şi social-politice, Nicolae Guină, preşedintele Comitetului foştilor luptători antifascişti, Gheorghe Petrescu, vicepre­şedinte al Consiliului Central al U.G.S.R., Gheorghe Stoica, se­cretar al C.C. al U.T.C., Nicolae Matei, secretar al Comitetului municipal de partid Bucureşti, Ladislau Banyai, vicepreşedinte al Academiei de ştiinţe sociale şi politice, acad. Petre Constan­­tinescu-Iaşi, acad. Iorgu Iordan, prof. univ. Tudor Bugnariu, membru corespondent al Acade­miei, Scarlat Calimachi, Matei Socor, Cicerone Teodorescu, Maria Tiulescu, foşti membri ai Comitetului Naţional Antifas­cist. Au participat reprezentanţi ai unor instituţii centrale, oa­meni de artă, ştiinţă şi cultură, activişti de partid şi de stat, oameni ai muncii din întreprin­derile şi instituţiile bucureştene, în cadrul adunării au fost re­memorate, cu o d­eosebită for­ţă evocatoare, momente ale ac­tivităţii Comitetului Naţional Antifascist, a cărei menire era de a antrena în lupta antifas­cistă mase cit mai largi de ce­tăţeni, aparţinînd celor mai di­ferite categorii sociale. Acade­micienii Petre Constantinescu­­Iaşi şi Iorgiu Iordan, scriitorul Cicerone Teodorescu, compozi­torul Matei Socor, prof. univ. Tudor Bugnariu au derulat, pentru cei prezenţi in sala de festivităţi a Muzeului de isto­rie a partidului comunist, a mişcării revoluţionare şi demo­cratice din România, filmul a­­mintirilor pe care le păstrează (Continuare in pag. a ll-a) CONFERINŢA NAŢIONALĂ A UNIUNII ARTIŞTILOR PLASTICI Printre evenimentele de sea­mă ale acestui an, bogat în­ sem­nificaţii, se înscrie şi Conferin­ţa naţională a Uniunii Artişti­lor Plastici ale cărei lucrări s-au deschis, joi dimineaţa, în sala mică a Palatului Republicii So­cialiste România. Moment de relief in evoluţia culturii noastre socialiste, con­ferinţa va prilejui, în cele trei zile cit vor dura lucrările, o exigentă trecere în revistă a realizărilor creaţiei plastice, dezbaterea unor aspecte fun­damentale ale fenomenului ar­tistic actual, a rolului artei in opera de educare comunistă şi înnobilare spirituală a oameni­lor. In întimpinarea acestui fo­rum al artei noastre plastice, au fost elaborate şi supuse discu­ţiilor publice tezele conferinţei, teze avind la bază programul­­privind îmbunătăţirea activită­ţii ideologice şi de ridicare a nivelului general al cunoaşterii şi educaţiei socialiste, alte im­portante hotăriri ale partidului nostru, indicaţiile şi recomandă­rile secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Publicarea acestor teze, care au scos in evidenţă problemele principale ale mişcării artelor plastice româneşti, in lumina cerinţelor crescînde ale societă­ţii socialiste multilateral dez­voltate, sarcinile care revin U­­niunii Artiştilor Plastici ca or­ganizaţie obştească, a fost ur­mată de un schimb fertil de păreri şi sugestii destinate să contribuie la lărgirea sferei de dezbateri a conferinţei. Lucrările conferinţei au fost deschise de pictorul Brăduţ Co­­valiu, preşedintele Uniunii Ar­tiştilor Plastici. (Continuare in pag. a lll-a) Toată atenţia îndreptată asupra unei interesante experienţe in laboratorul de A.M.C. şi automatizări al Liceului industrial energetic din Iaşi Foto : O­PLECAN „ Vacanţa noastră va debuta in brigăzile de muncă patriotică“ Încheierea anului şcolar în­seamnă totodată proiecte pentru o vacanţă ce se anunţă de pe acum bogată în activităţi diver­se, o vacanţă în care se vor îm­bina armonios munca, odihna, re­cr­eerea. Despre proiectele lor scrise şi nescrise din această va­canţă ne-au vorbit elevii jude­ţului Olt. Brutaru Dorin, anul III, Liceul „Ion Mi­­nulescu“ — Slatina : „Ne-aţi întrebat cum ne-am organi­zat vacanţa acestei veri. Un program de activităţi sistemati­zat pentru întreg liceul va fi în­tocmit peste citeva zile când se va întruni comitetul U.T.C. pe şcoală. Cu acest prilej, propu­nerile şi sugestiile colegilor vor fi puse­ de acord cu posibilităţi­le reale de desfăşurare a unei vacanţe active. Pentru noi, şcoa­la a fost şi continuă să fie un obiectiv asupra căruia am con­centrat o parte din activităţile noastre din timpul vacanţei. Tot ce vedeţi în curtea şcolii: pomi, straturi cu flori, baza sportivă, le-am realizat în vacanţele tre­cute. In vara aceasta ne-am propus construirea sălii de sport, amenajarea pistei de atletism, îngrădirea terenului de sport. Dar, cind aminteam de o vacan­ţă activă mă gindeam nu numai la ceea ce vom face în şcoală. Tot in această vacanţă vom con­tinua munca patriotică la I.A.S. Brebeni, unde pe baza unui sis­tem de norme efectuăm recolta­tul porumbului şi al leguminoa­selor. Cu sumele realizate prin ELENA RUBELI (Continuare în pag. a ll-a) • Ca urmare a programului de organizare a vacanţei stabilit de Comandamentul Central, constituit din reprezentanţi ai C.C. al U.T.C., Ministerul Educaţiei şi Invăţămintului şi alţi factori de colaborare, majoritatea elevilor şi studenţilor vor consacra o parte a „vacanţei mari" acţiunilor de muncă patriotică d­in articolul de faţă, citeva opinii entuziaste ale unor elevi din judeţul Olt. Cunoaşterea universului de EDMOND NICOLAU Ştiinţa a spulberat mitul cerului, situat undeva ,,în sus", în azur. Iar dovedind inexistenţa cerului, omul a devenit mai liber : el nu mai este prizonierul unei nevăzute sfere de cristal, aşa cum credeau anticii. Privirea scrutează cerul şi raţiunea ne arată că poate măsura distanţele cereşti, cu procedeele stabilite de matematică pentru nevoile topome­triei. Desigur că şi vechii greci măsuraseră diametrul Pămîn­­tului, distanţa de la Pămînt la Lună şi încercaseră să deter­mine distanţa Pămînt—Soare. Metodele lor erau ingenioase, dar lipsite de precizie. Aparatele optice au mărit incompa­rabil posibilităţile astronomilor. Progresul insă nu a fost brusc in această direcţie. Galileu inventează luneta in 1609. Contemporanii, uimiţi de nebă­nuita perspectivă descoperită de lunetă, exclamă : „Columb a descoperit un continent nou, iar Galilei a descoperit un univers nou". ■Cu luneta și cu telescopul inventat de Newton, sistemul solar a putut fi cunoscut destul de bine. Dar de-abia în 1835 Friedrich Wilhelm Besse­, utilizind procedeele trigonometrice, a reușit să măsoare distanţa de la Pămînt la stelele vecine - dintre care cea mai apropiată este la peste patru ani lu­mină ! Astăzi datorită radiotelescoapelor puternice, limitele universului explorat s-au mărit considerabil. In anii 1926-1927, Edwin Hubble a demonstrat că nebu­loasele spirale nu aparţin galaxiei noastre şi se situează la milioane de ani lumină distanţă. Apar­e astfel conceptul de univers insular - fiecare insulă fiind o galaxie. Pentru a eva­lua distanţele dintre galaxii, Hubble se baza pe făptui, de­monstrat pentru unele obiecte cereşti, că cu cit acel obiect este mai departe, cu atît el se îndepărtează de noi cu o viteză mai mare. Această fugă atrage după sine o modificare a liniilor spectrale emise. Este cunoscută deplasarea spre roşu. In esenţă este vorba de un fenomen simplu : frecvenţa per­cepută pentru un oscilator în mişcare relativă faţă de obser­vator, este schimbată faţă de frecvenţa măsurată de un ob­servator ce se mişcă împreună cu oscilatorul. Fenomenul fu­sese descoperit pentru vibraţiile sonore din anul 1842. de (Continuare in pag a l1­a)

Next