Scînteia Tineretului, iunie 1973 (Anul 29, nr. 7475-7500)
1973-06-08 / nr. 7481
IN NUMĂRUL I DE AZI I • Accente — SI POLITEȚEA I SE POATE INVA-1 TA I I • REZULTATELE CONCURSULUI de desene, pictură și lucrări artistice pe textile, organi-1 I zat în întîmpinarea Festivalului Mondial | I ALBA IULIA Când responsabilii cu sportul visează „complexe“, pe stadionul închis năpădesc bălăriile! Echipele din campionatul juniorilor şi şcolarilor au retrogradat, amîndouă, anul trecut. O soartă similară va avea, acum, echipa de volei Voinţa din divizia B. În competiţie a rămas doar echipa de fotbal Unirea din divizia C, care nici ea nu stă pe roze... Acesta este tabloul pe care îl oferă, la această dată, activitatea sportivă de „performanţă“ din municipiul Alba Iulia. Oraşul care cu 10—15 ani in urmă găzduia pasionante întreceri sportive, care el însuşi era reprezentat cu cinste la diversele competiţii regionale şi republicane, a căzut intr-un anonimat total. Fotbaliştii, voleibaliştii, , handbaliştii, tenismenii, gimnaştii de altă dată care atrăgeau în tribune sute şi mii de spectatori nu mai au continuatori... La Consiliul judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport ni se spune că acesta este efectul restrîngerii treptate a bazei materiale a sportului de masă. Multe terenuri şi săli au fost dezafectate fără să se asigure altele in loc. — Situaţia nesatisfăcătoare, ne garantează instructorul Petru Truță — nu va mai dăinui mult. Pină la sfirșitul cincinalului vom dispune de un nou stadion. Tinerii nu vor mai spune atunci că nu au unde să facă sport... Activistul C.J.E.F.S. ne explică, apoi, cu lux de amănunte, cum va arăta noul complex : el va dispune de un stadion cu 3 000 de locuri, de cîte două terenuri de vole, baschet şi Tenis de cîmp, pistă de alergări, groapă de sărituri, patinoare. — Proiectul — completează interlocutorul nostru cu vădită satisfacţie — este aprobat, iar terenul a fost scos deja din circuitul agricol. Aşteptăm să înceapă construcţia. — Este indispensabil complexul ? întrebăm. Lipsa lui îi împiedică pe tinerii din municipiu să practice sportul ? Petru Truţă rămîne surprins. Nu se aştepta la o asemenea ALEX. BALGRADEAN (Continuare in pag. a l1-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Munca tuturor, spre binele tuturor Există un film de scurt metraj realizat la Floreşti-Prahova in 1938, an cind aici a început construcţia primei fabrici de anvelope din ţară, fabrică ce avea să poarte, ca şi produsele sale, denumirea de „Banloc". Sunt imagini de un dramatism zguduitor, fiecare din secvenţe reprezentind prin ea insăşi un vehement rechizitoriu la adresa acelora care — principesa Elisabeta, Carol al II-lea, C. Argetoianu şi alţii — găsiseră rentabil să-şi investească banii storşi din sudoarea celor mulţi într-o întreprindere de prelucrare a cauciucului. Iată-i cu fete supte de mizerie, cu spinările cockjate sub greutăţi incredibil de mari, cu priviri apatice pe cei ce mai întii ca zilieri pe şantier, apoi ca muncitori în fabrică au făcut posibilă producerea primelor anvelope româneşti. Sunt tineri şi mai puţin tineri dar la fel de obosiţi, la fel de striviţi de munca lor, bărbaţi pe care nevoia i-a împins din tot judeţul spre Floreşti unde, în sfîrşit, aveau să capete de lucru. Lucru pentru un salariu „de foame“, cum a rămas in memoria celor ce au trăit acele vremuri. — Situaţie cu nimic schimbată — ne mărturiseşte tovarăşul Ion Stoicescu, preşedintele Comitetului sindical al Uzinei „Victoria“ Floreşti — pină in 1948. Ba, dimpotrivă, de la un an la altul parcă mai mult viaţa devenea tot mai grea. Aici, în fosta fabrică, utilajele erau vechi încă de la instalare, cu manipulare manuală, ce necesita un efort fizic epuizant. Pentru a ajunge la locul de muncă oamenii, locuind in comunele mai apropiate sau mai depărtate, erau obligaţi să străbată pe jos în medie cite 15— 20 de kilometri, drum pe care-l făceau zilnic fie că era ploaie, arşiţă sau ninsoare. Firesc, deci, ca de toţi cei ce-şi vindeau forţa de muncă societăţii „Banloc“ vestea naţionalizării să fie primită cu satisfacţie, cu sentimentul că aveau să vină vremuri mai bune. — Aveam de acum certitudinea — ne spune comunistul Constantin Gugui, care a făcut parte din comisia de inventariere a bunurilor ce intrau prin actul de la 11 iunie in stăpinirea muncitorilor — că s-a terminat odată pentru totdeauna cu „curbele de sacrificiu“, cu nesiguranța zilei de miine. Primul lucru pe care l-a făcut noua conducere, director fusese desemnat un muncitor de la Rafinăria Teleajen, a fost închirierea unor autocamioane pentru transportul salariaţilor de acasă la fabrică. Un gest grăitor, atestind de la bun început schimbarea radicală a atitudinii faţă de om si munca lui, gest cu valoare de simbol şi pe care beneficiarii lui drn GH. GHIDRIGAN ANUL XXIX, SERIA II, Nr. 7481 4 PAGINI — 30 BANI VINERI 8 IUNIE 1973 INTENSA ACTIVITATE PE OGOARELE PATRIEI Cum reuşeşte un tînâr şef de fermă să sporească producţia de lapte şi carne UN NUCLEU DESTOINICI, ATAŞAŢI DE ACEASTA MESERIE“... „MĂ BAZEZ PE DE ÎNGRIJITORI Anghel Tatarici a venit ca şef de fermă zootehnică la cooperativa agricolă de producţie din Lunca — Teleorman, direct de pe băncile facultăţii, in toamna anului trecut. Ce a găsit aici era doar de natură să-l descurajeze in elanul romantic propriu oricărui proaspăt absolvent: producţia medie pe cap de vacă furajată — 995 litri, efective neameliorate, neselectionate, procente mari de mortalităţi, adăposturi necorespunzătoare, o bază furajeră extrem de precară („doar siloz aveam in cantităţi îndestulătoare“) şi mai ales o vetustă optică de neglijare a sectorului zootehnic. Cititorul nu trebuie să aştepte acum o urmare spectaculoasă care să releve schimbarea radicală la faţă a lucrurilor. Nu, minuni nu s-au întîmplat, pentru că nici nu era posibil. Un început de transformare însă se petrece şi asta tocmai datorită faptului că tînărul medic veterinar nu s-a descurajat, ci dimpotrivă, s-a ambiţionat să-şi demonstreze sieşi şi cooperatorilor, celor din conducerea unităţii, că „făcătorul de pierderi“ — zootehnia, poate fi schimbat un „făcător de beneficii“. — Aici problema care se cere rezolvată cel mai repede este „masa“. Şi, din fericire, teoretic cel puţin, ea se poate rezolva într-un interval scurt, depinzînd doar de măsurile organizatorice adoptate de conducerea cooperativei. Adică, de repartizarea unor suprafeţe bune pentru producerea furajelor şi de creşterea producţiei la hectar. Spun asta pentru că celelalte aspecte „casa“ şi „rasa“ dar teoretic, sunt mai greu de soluţionat, cerând timp. La început, am pornit cu găsirea celor mai optime variante de raţii, încropite din ceea ce aveam la dispoziţie. La lucruri prea mari n-aveam cum să mă gîndesc pentru că, vedeţi dumnea- OCTAVIAN MILEA (Continuare In pag., a ll-a/ Noi suprafeţe de teren în circuitul agricol Identificarea tuturor terenurilor care până acum erau necultivate constituie în aceste zile una din preocupările de prim ordin al lucrătorilor ogoarelor din judeţul Sălaj. Astfel în I.A.S. Zalău au fost redate circuitului agricol 640 hectare teren însămînţat in mare parte cu plante furajere. Anul trecut la această întreprindere au fost însăminţate intercalat 400 de hectare în special în fermele pomicole ceea ce a făcut să se obţină 600 tone sfeclă furajeră, 840 tone masă verde şi 55 tone fin. Aceasta a făcut ca în acest an să se mărească suprafaţa. După cum ne relata Petru Haiduc, de la serviciul producţie al întreprinderii amintite, s-au mai însămînţat în plus 140 hectare. Terenul este cel din incinta fermelor, drumuri de acces devenite inutile şi altele. De pe aceste terenuri, la care se mai adaugă cele din livezile de pomi, după primele calcule estimative, se va obţine circa 1 000 tone fin, adică necesarul de furaje pentru hrana a 800 de vaci pe perioada unui an de zile. însemnate suprafeţe de teren au fost identificate şi cultivate şi de către cooperativa agricolă din Crişeni. Numai în jurul sediului şi al construcţiilor gospodăreşti au fost redate circuitului agricol 3 hectare de teren care pînă acum era nefolosit. Această suprafaţă a fost nivelată, arată, mărunţită, apoi semănată cu borgeac şi masă verde. Tot OVIDIU MARIAN (Continuati în pag.n 1la) (Continuare in pagolla) 40 DE ANI DE LA CREAREA COMITETULUI NAŢIONAL ANTIFASCIST DIN ROMÂNIA Sub conducerea partidului, in apărarea vitale ale poporului român • Adunarea solemnă din Capitală • Expoziţie omagială „Mişcarea Antifascistă în România" In anii următori crizei economice, cind pe plan internaţional se conturau tot mai mult ameninţări din partea statelor fasciste la adresa păcii, a suveranităţii şi independenţei popoarelor, prevestind viitoarea conflagraţie mondială, în România importante forţe democratice şi progresiste se ridicau împotriva fascizării ţării. Convinse că fascismul era efectiv expresia tendinţelor celor mai periculoase reprezentate de reacţiune la adresa popoarelor şi a păcii lumii, primejdie de moarte pentru valorile umanităţii, pentru existenţa liberă a naţiunii, forţe iubitoare de abertate, progres şi pace din patria noastră se ridicau în faţa pericolului care ameninţa civilizaţia umană. In rîndul acestor forţe un rol de mare însemnătate l-a avut Comitetul Naţional Antifascist, organizaţie iniţiată şi îndrumată de Partidul Comunist Român. In Capitală, aniversarea celor patru decenii, care au trecut de la constituirea Comitetului Naţional Antifascist, prilej de evocare a bogatelor tradiţii ale mişcării antifasciste a poporului român, a luptei dîrze desfăşurate de forţele muncitoreşti, democratice şi patriotice, in frunte cu comuniştii, in apărarea intereselor fundamentale ale patriei, a fost marcată de o adunare solemnă care a avut loc ieri după-amiază la Muzeul de istorie a partidului comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România. In prezidiul adunării au luat loc prof. dr. docent Mihnea Gheorghiu, preşedintele Academiei de ştiinţe sociale şi politice, Ion Popescu-Puţuri, directorul Institutului de studii istorice şi social-politice, Nicolae Guină, preşedintele Comitetului foştilor luptători antifascişti, Gheorghe Petrescu, vicepreşedinte al Consiliului Central al U.G.S.R., Gheorghe Stoica, secretar al C.C. al U.T.C., Nicolae Matei, secretar al Comitetului municipal de partid Bucureşti, Ladislau Banyai, vicepreşedinte al Academiei de ştiinţe sociale şi politice, acad. Petre Constantinescu-Iaşi, acad. Iorgu Iordan, prof. univ. Tudor Bugnariu, membru corespondent al Academiei, Scarlat Calimachi, Matei Socor, Cicerone Teodorescu, Maria Tiulescu, foşti membri ai Comitetului Naţional Antifascist. Au participat reprezentanţi ai unor instituţii centrale, oameni de artă, ştiinţă şi cultură, activişti de partid şi de stat, oameni ai muncii din întreprinderile şi instituţiile bucureştene, în cadrul adunării au fost rememorate, cu o deosebită forţă evocatoare, momente ale activităţii Comitetului Naţional Antifascist, a cărei menire era de a antrena în lupta antifascistă mase cit mai largi de cetăţeni, aparţinînd celor mai diferite categorii sociale. Academicienii Petre ConstantinescuIaşi şi Iorgiu Iordan, scriitorul Cicerone Teodorescu, compozitorul Matei Socor, prof. univ. Tudor Bugnariu au derulat, pentru cei prezenţi in sala de festivităţi a Muzeului de istorie a partidului comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România, filmul amintirilor pe care le păstrează (Continuare in pag. a ll-a) CONFERINŢA NAŢIONALĂ A UNIUNII ARTIŞTILOR PLASTICI Printre evenimentele de seamă ale acestui an, bogat în semnificaţii, se înscrie şi Conferinţa naţională a Uniunii Artiştilor Plastici ale cărei lucrări s-au deschis, joi dimineaţa, în sala mică a Palatului Republicii Socialiste România. Moment de relief in evoluţia culturii noastre socialiste, conferinţa va prilejui, în cele trei zile cit vor dura lucrările, o exigentă trecere în revistă a realizărilor creaţiei plastice, dezbaterea unor aspecte fundamentale ale fenomenului artistic actual, a rolului artei in opera de educare comunistă şi înnobilare spirituală a oamenilor. In întimpinarea acestui forum al artei noastre plastice, au fost elaborate şi supuse discuţiilor publice tezele conferinţei, teze avind la bază programulprivind îmbunătăţirea activităţii ideologice şi de ridicare a nivelului general al cunoaşterii şi educaţiei socialiste, alte importante hotăriri ale partidului nostru, indicaţiile şi recomandările secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Publicarea acestor teze, care au scos in evidenţă problemele principale ale mişcării artelor plastice româneşti, in lumina cerinţelor crescînde ale societăţii socialiste multilateral dezvoltate, sarcinile care revin Uniunii Artiştilor Plastici ca organizaţie obştească, a fost urmată de un schimb fertil de păreri şi sugestii destinate să contribuie la lărgirea sferei de dezbateri a conferinţei. Lucrările conferinţei au fost deschise de pictorul Brăduţ Covaliu, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici. (Continuare in pag. a lll-a) Toată atenţia îndreptată asupra unei interesante experienţe in laboratorul de A.M.C. şi automatizări al Liceului industrial energetic din Iaşi Foto : OPLECAN „ Vacanţa noastră va debuta in brigăzile de muncă patriotică“ Încheierea anului şcolar înseamnă totodată proiecte pentru o vacanţă ce se anunţă de pe acum bogată în activităţi diverse, o vacanţă în care se vor îmbina armonios munca, odihna, recreerea. Despre proiectele lor scrise şi nescrise din această vacanţă ne-au vorbit elevii judeţului Olt. Brutaru Dorin, anul III, Liceul „Ion Minulescu“ — Slatina : „Ne-aţi întrebat cum ne-am organizat vacanţa acestei veri. Un program de activităţi sistematizat pentru întreg liceul va fi întocmit peste citeva zile când se va întruni comitetul U.T.C. pe şcoală. Cu acest prilej, propunerile şi sugestiile colegilor vor fi puse de acord cu posibilităţile reale de desfăşurare a unei vacanţe active. Pentru noi, şcoala a fost şi continuă să fie un obiectiv asupra căruia am concentrat o parte din activităţile noastre din timpul vacanţei. Tot ce vedeţi în curtea şcolii: pomi, straturi cu flori, baza sportivă, le-am realizat în vacanţele trecute. In vara aceasta ne-am propus construirea sălii de sport, amenajarea pistei de atletism, îngrădirea terenului de sport. Dar, cind aminteam de o vacanţă activă mă gindeam nu numai la ceea ce vom face în şcoală. Tot in această vacanţă vom continua munca patriotică la I.A.S. Brebeni, unde pe baza unui sistem de norme efectuăm recoltatul porumbului şi al leguminoaselor. Cu sumele realizate prin ELENA RUBELI (Continuare în pag. a ll-a) • Ca urmare a programului de organizare a vacanţei stabilit de Comandamentul Central, constituit din reprezentanţi ai C.C. al U.T.C., Ministerul Educaţiei şi Invăţămintului şi alţi factori de colaborare, majoritatea elevilor şi studenţilor vor consacra o parte a „vacanţei mari" acţiunilor de muncă patriotică din articolul de faţă, citeva opinii entuziaste ale unor elevi din judeţul Olt. Cunoaşterea universului de EDMOND NICOLAU Ştiinţa a spulberat mitul cerului, situat undeva ,,în sus", în azur. Iar dovedind inexistenţa cerului, omul a devenit mai liber : el nu mai este prizonierul unei nevăzute sfere de cristal, aşa cum credeau anticii. Privirea scrutează cerul şi raţiunea ne arată că poate măsura distanţele cereşti, cu procedeele stabilite de matematică pentru nevoile topometriei. Desigur că şi vechii greci măsuraseră diametrul Pămîntului, distanţa de la Pămînt la Lună şi încercaseră să determine distanţa Pămînt—Soare. Metodele lor erau ingenioase, dar lipsite de precizie. Aparatele optice au mărit incomparabil posibilităţile astronomilor. Progresul insă nu a fost brusc in această direcţie. Galileu inventează luneta in 1609. Contemporanii, uimiţi de nebănuita perspectivă descoperită de lunetă, exclamă : „Columb a descoperit un continent nou, iar Galilei a descoperit un univers nou". ■Cu luneta și cu telescopul inventat de Newton, sistemul solar a putut fi cunoscut destul de bine. Dar de-abia în 1835 Friedrich Wilhelm Besse, utilizind procedeele trigonometrice, a reușit să măsoare distanţa de la Pămînt la stelele vecine - dintre care cea mai apropiată este la peste patru ani lumină ! Astăzi datorită radiotelescoapelor puternice, limitele universului explorat s-au mărit considerabil. In anii 1926-1927, Edwin Hubble a demonstrat că nebuloasele spirale nu aparţin galaxiei noastre şi se situează la milioane de ani lumină distanţă. Apare astfel conceptul de univers insular - fiecare insulă fiind o galaxie. Pentru a evalua distanţele dintre galaxii, Hubble se baza pe făptui, demonstrat pentru unele obiecte cereşti, că cu cit acel obiect este mai departe, cu atît el se îndepărtează de noi cu o viteză mai mare. Această fugă atrage după sine o modificare a liniilor spectrale emise. Este cunoscută deplasarea spre roşu. In esenţă este vorba de un fenomen simplu : frecvenţa percepută pentru un oscilator în mişcare relativă faţă de observator, este schimbată faţă de frecvenţa măsurată de un observator ce se mişcă împreună cu oscilatorul. Fenomenul fusese descoperit pentru vibraţiile sonore din anul 1842. de (Continuare in pag a l1a)