Scînteia Tineretului, septembrie 1973 (Anul 29, nr. 7553-7577)

1973-09-01 / nr. 7553

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXIX. SERIA II. Nr. 7553­6 PAGINI — 30 BANI SÎMBĂTĂ 1 SEPTEMBRIE 1973 Trustul de construcţii Calaţi O INIŢIATIVĂ A TINERILOR ŞI 125 TONE DE CIMENT ECONOMISIT Desfăşurată într-o atmosferă sărbătorească, sub semnul dorinţei reciproce de amplificare a relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre cele două ţări şi popoare MimiteM want wustsn w ipubm on­a A PRILEJUIT ÎN CONTINUARE VIBRANTE MANIFESTĂRI DE STIMĂ ŞI PRE­ŢUIRE PENTRU CONDUCĂTORUL ROMÂNIEI SOCIALISTE, NOI CONTACTE MENITE SĂ ÎNTĂREASCĂ CONLUCRAREA DINTRE POPOARELE ROMÂN Şl CUBANEZ PENTRU CAUZA SOCIALISMULUI ŞI A PĂCII ÎN LUME Tovara­şul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, însoţiţi de tovarăşul Fidel Castro — în provincia Oriente La Moncada — şcoală şi muzeu a­ revoluţiei Vineri dimineaţa, în cea de-a treia zi a vizitei în Cuba fră­ţească, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, împreună cu tovarăşa Ele­na Ceauşescu, şi celelalte per­soane oficiale române, au fost oaspeţii oraşului Santiago de Cuba, capitala provinciei O­­riente, cea mai mare ca supra­faţă şi populaţie, situată in extremitatea răsăriteană a ţării şi considerată leagănul revolu­ţiei cubaneze. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu sunt însoţiţi de tovarăşul Fidel Castro, prim-secretar al Comi­tetului Central al Partidului Co­munist din Cuba, prim-ministru al Guvernului Revoluţionar, şi de tovarăşa Vilma Espin, pre­şedinta­­ Federaţiei femeilor cu­baneze. De la Varadero la Santiago de Cuba se zboară cu un avion special. Pe aeroportul . ..Antonio Maceo“ conducătorii României şi Cubei sunt salutaţi de co­mandantul Juan Almeida, mem­bru al Biroului Politic al C.C. al P.C. din Cuba, delegat al con­ducerii superioare de partid cu însărcinări speciale în această provincie, Armando Hart, mem­bru al Biroului Politic al C.C. al P.C. din Cuba, prim-secre­­tar al Comitetului provincial de partid, precum şi de Haydée Santamaria, membru al C.C. al P.C. din Cuba. Aeroportul este pavoazat cu drapele româneşti şi cubaneze, cu un mare portret al tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, însoţit de o lozincă în limbile română şi spaniolă : „Provincia Oriente urează bun venit preşedintelui Nicolae Ceauşescu“. Se intonează imnurile celor două state, după care tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Fidel Castro trec in revistă compania de onoare aliniată pe aeroport. Numeroşi locuitori ai oraşului, aflaţi în incinta aeroportului, ovaţionează îndelung pe cei doi conducători, pentru prietenia româno-cubaneză. In continuare, tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Fidel Castro, cele­lalte persoane oficiale române şi cubaneze, iau loc în maşini deschise, îndreptîndu-se spre centrul oraşului, al doilea ca mărime din Cuba, puternic centru economic, dispunind de fabrici de zahăr, de ci­ment şi încălţăminte, de tex­tile şi produse alimentare, de o importantă rafinărie de pe­trol. Majoritatea obiectivelor sunt situate în zona portului, care dispune de condiţii natura­le deosebit de prielnice ce au permis ca oraşul să cunoască o dezvoltare intensă. Santiago de Cuba este, tot­odată, oraşul celor mai vechi mărturii revoluţionare cubaneze. Aici se află mormîntul lui José Marti, „apostolul revoluţiei", că­zut eroic pe cîmpul de luptă in 1895 in timpul războiului de eli­berare de sub jugul colonial, precum şi monumentul înălţat in memoria sa. Mai presus de toate, Santiago de Cuba este oraşul unde, într-o dimineaţă de iulie, cu două decenii în urmă. Moncada — fosta garnizoană a oraşului — adevărat simbol al asupririi şi violenţei, era so­cotită cetatea inexpugnabilă a zbirilor regimului de tiranie al lui Batista, aici erau instruite şi găzduite unităţile sale de elită. Asupra acestei garnizoane, în zorii zilei de 26 iulie 1953, un grup de tineri şi înflăcăraţi re­voluţionari, în frunte cu Fidel Castro şi din care făceau parte printre alţii Raul Castro şi Abel răpăitul sec al mitralierelor anunţa lumii începutul insurec­ţiei naţionale cubaneze, încunu­nată cu instaurarea puterii populare în ianuarie 1959. Santamaria, au lansat un atac cu o îndrăzneală fără precedent­­Chiar dacă atacul nu a reuşit, chiar dacă Moncada nu a fost cucerită atunci, chiar dacă din cei 135 de tineri participanţi mulţi au fost ucişi, printre care şi Abel Santamaria, mulţi alţii fiind prinşi şi judecaţi, această acţiune eroică a demonstrat că regimul dictatorial , este depar­te de a fi invulnerabil aşa cum credeau exponenţii lui, că el este condamnat de istorie la dispariţie. De aici, de la Mon­cada, flacăra mişcării insurec­ţionale a fost reaprinsă in Sier­ra Maestra. Lupta armată con­dusă de Fidel Castro avea să ducă, după trei ani de bătălii înverşunate la doborirea tira­niei, la victoria revoluţiei. Astăzi, pe frontispiciul Mon­­cadei se poate citi o inscripţie scrisă cu litere uriaşe : „Cazar­mă transformată în şcoală“. Intr-adevăr, aici a fost creat complexul şcolar „26 iulie“ unde au venit să înveţe carte în pri­mul rind copiii celor care au participat la lupta revoluţiona­ră şi, alături de ei, foştii com­batanţi, mai tineri sau mai vîrstnici, pentru a minţi cu a­­celaşi elan revoluţionar înneltele construcţiei socialiste, tot aşa cum au fost minuite armele insurecţiei. La intrarea în complexul şco­lar are loc o emoţionantă cere­monie. O pionieră adresează un călduros salut de bun ve­nit oaspeţilor în numele tutu­ror copiilor care învaţă aici. „Cunoaştem luptele poporului român — se spune în mesajul citit de ea — ca şi marile succe­se în dezvoltarea economică și socială realizate de dumnea­voastră după angajarea Româ­niei pe drumul socialismului. In acest an, al celei de-a XX-a aniversări a asaltului eroic a­­supra cazărmii Moncada — asalt întreprins de un grup de cu­rajoşi tineri conduşi de iubitul nostru conducător, comandantul Fidel Castro — pionierii din Cuba de astăzi şi întregul nostru po­por şi-au intensificat eforturile pentru a obţine succese şi mai mari asigurind înaintarea noa­stră pe calea socialismului. Transmiteţi un salut călduros pionierilor din ţara dumnea­voastră şi vă dorim şedere plă­cută în oraşul nostru“. De tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi de tovarăşa Elena Ceauşescu, de tovarăşul Fidel Castro şi de ceilalţi tovarăşi români şi cubanezi se apropie un grup de pionieri, prinzîndu-le de git eşarfele de culoare alb şi albastru, semnul distinctiv al pionierilor din Cuba. In continuare, se vizitează muzeul care a fost amenajat într-o aripă a fostei cazarme şi care evocă toate marile momente ale luptei revoluţionare a po­porului cubanez. Soifii poporului român primesc explicaţii amănunţite asupra di­feritelor etape ale acestei lupte, începînd cu războiul împotriva colonialiştilor spanioli şi termi­­n­ind cu luptele din Sierra Maestra, care au transformat, pentru prima dată, Cuba într-un stat cu adevărat liber, ai cărui cetăţeni, deveniţi stăpîni pe pro­priile destine, duc astăzi o viaţă demnă. Oaspeţii stăruiesc mai mult în sala în care sunt expuse documentele privind procesul înscenat de regimul lui Batista tînărului revoluţionar Fidel Castro. Pe mari panouri sunt re­produse citate din înflăcăratul rechizitoriu adresat de Fidel Castro de pe banca acuzării, unde se afla, împotriva regimu­lui de asuprire. „Istoria mă va absolvi“ — spunea atunci Fidel Castro şi, intr-adevăr, istoria a dovedit că dreptatea a fost şi nu putea să nu fie decit de partea revoluţiei. Intr-o altă sală sunt expuse fotografii înfăţişînd momente reprezentative ale solidarităţii popoarelor din ţările socialiste, din celelalte ţări ale lumii cu poporul cubanez. La loc de cinste, un mare panou infăţişind o scenă din timpul vizitei făcute anul trecut în ţara noastră de Fidel Castro, vizită care, ca şi cea actuală a tovarăşului Nicolae Ceauşescu în Cuba, a înscris pagini de mare însemnătate in cronica legăturilor de strinsă prietenia şi solidaritate mili­tantă româno-cubaneze. (Continuare in pag. a lll-a) Cum vă pregătiţi pentru campania agricolă de toamnă ? OCTAVIAN MILEA Toamna este foarte aproape nu numai în filele calendarului dar mai ales pe cimpiile ţării, unde a adus frunze îngălbenite de po­rumb, ciorchinii dulci ai viilor, care şi autocamioane încărcate cu proaspăta recoltă de sfeclă de zahăr, cu furajele ce trebuie să umple cămările iernii, cu tractorişti grăbiţi să facă pregătirile pentru apropiata declanşare a unui important moment al noului an agricol — semănatul. Firesc deci, să ne întrebăm, cit de bine pregătiţi­­i va găsi campania agricolă de toamnă, cînd se vor aglomera o sumedenie de lucrări, toate la fel de importante — recoltarea sfeclei de zahăr, a cartofilor, culesul porumbului şi al strugurilor, strângerea rodului din livezi şi din grădinile de le­gume, insăminţarea griului — pe lucrătorii ogoarelor noastre. Aceste lucruri constituie de altfel tema raidului întreprins de redacţia noastră in cîteva unităţi agricole din trei judeţe ale ţării. Redăm mai jos, pe scurt,, răspunsurile primite : (Continuate in pag­i ll­a) RAIDUL NOSTRU IN JUDEŢELE PRAHOVA ŞI TELEORMAN Fotoreporterul notează : vedere din avion. Dar de oriunde ar fi văzută Suceava ne oferă privirii imaginea tinere­ţii şi frumuseţi­lor sale urbanis­tice. Străvechea cetate de scaun reîntinereşte in­tr-adevăr in fie­care an cu sute de noi aparta­mente in blocuri elegante, noi o­­biective econo­mice şi social­­culturale. La început a fost iniţiativa e­­chipei de tineri condusă de Va­sile Gurzu. El, şeful de echipă, a demonstrat tovarăşilor săi că e posibil ca la 20 de apartamen­te, unul să fie tencuit cu mor­tar economisit. Reacţia in lanţ s-a declanşat. Pe două planuri: pe de o parte, celelalte echipe de zidari s-au angajat să nu rămină mai prejos decit băieţii lui Gurzu. Pe de altă parte, parchetarii, zugravii şi fierar­­betoniştii s-au simţit şi ei mo­bilizaţi şi după o vreme dealt­fel destul de scurtă au zis şi ei, rind pe rind : „Din 30 ele apar­tamente unul va fi parchetat cu material economisit“, „La fie­care 11 apartamente unul va fi finisat cu vopsitorie din econo­mii“. Apoi au mai apărut încă două iniţiative, care se conjugă perfect cu cele de mai sus : in­troducerea autocontrolului şi concursul „Cel mai bine orga­nizat lot şi loc de muncă“. La început a fost iarăşi iniţiativa echipei lui Vasile Gurzu. Aşa a început pe şantierul^­2 al Trustului de Construcţii din Galaţi o bătălie de lungă dura­tă pentru creşterea responsabi­lităţii fiecărui constructor în ce priveşte economisirea cimentu­lui, a celorlalte materiale de pe şantier. Utilizarea fazei limită și introducerea autocontrolului intre lucrările de rezistenţă și ION CHIRIC (Continuare tn pag- o ll-a) MII barmanului Dunărea şi Ialomiţa trec tot prin aceleaşi locuri ca acum o mie de ani, iar pă­­minturile sunt la fel ca atunci. La prima vedere. Intima cim­­pie ialomiţeană, căreia i se mai spune şi inima Bărăganu­lui, a reuşit să-şi schimbe intr-un sfert de veac „hainele“ şi forţele pe care le purtase mii şi mii de ani. Apar noi cuvinte: mecanizare, irigare, chimizare etc. De la Lehliu la Feteşti, de la Giurgeni la Dorobanţu şi de la Călăraşi la Miloşeşti cimpia este astăzi o mare cu talazuri de griu, porumb, floarea-soarelui, soia şi sfe­clă. Bărăganul a devenit unul din bazinele legumicole im­portante. Pe unde alergau nebune în toamnele t­rzii turme de ciulini, furind căciu­lile de stuf ale bordeielor, s-au înălţat astăzi munţi. Oamenii, tineri şi vîrstnici, bărbaţi şi femei, au ştiut să uite cu timpul plugul tras de caii costelivi,, caloienii purtaţi în vreme de secetă, paparu­dele ce într-­o vară au fost udate cu... praf din uliţă. Bărăganului i s-au dăruit mii de inimi de oţel. Cele trei sisteme de irigaţii „Gălăţui- Călăraşi“, „Pietroiu-Ştefan cel Mare“ şi „Jegălia" satură se- MIHAI VIŞOIU (Continuare in pag. a ll-a) JOCURILE COPIILOR de ADULMN CAZACU­­ Se desfăşoară, in aceste zile, la Bucureşti, cel de al IV-lea­­ Simpozion Internaţional de sociologia sportului, axat pe tema­­ generală „Rolul social al jocurilor copiilor". Participare boga­­t­­ă : specialişti din peste 20 de ţări, aproape 400 de referate,­­ coreferate, comunicări, numeroase grupe de lucru, mese ro-­­­tunde, reuniuni informale. Tema, precum şi materialele aces- t­­ei manifestări ştiinţifice ne atrag atenţia prin actualitate şi o tentă analitică. Se dezbate, în fapt, o problemă a cărei arie­­ solicită un demers de cunoaştere complex, ce depăşeşte re- r gistrul sociologiei ca atare, penetrînd spre interdisciplinarita-­­ te şi comunicaţie largă de idei. ^ „Jocul-divertisment", „jocul-loisir" este astăzi un concept­­ depăşit, într-o societate care îşi accelerează procesele şi­­ îşi asimilează mai repede noile generaţii, pentru a le uti-­­ liza în sfere ale activităţii de creştere şi dezvoltare. El face­­ loc „jocului-acţiune“, „jocului-exerciţiu social“, care îşi am-­­ plifică funcţia de premisă a integrării sociale şi îşi desfăşoa-­­ ră un evantai larg de valențe formative pentru copiii mai­­ mici sau mai mari. Se pare că această idee predomină lu- V crările simpozionului, se bucură de consensuri largi de opi-­­ nii. Implicațiile jocului, ca formă de activitate socială a copii- ^ (Continuare în pag. a V-a) ^

Next