Scînteia Tineretului, septembrie 1976 (Anul 32, nr. 8484-8509)

1976-09-01 / nr. 8484

DIN CRONICA ÎNTRECERII SOCIALISTE Succese ale siderurgicilor hunedoreni La capătul a 8 luni de activitate rodnică din acest prim an al cincinalului, siderurgiştii combinatului din Hunedoara au inscris în cronica întrecerii socialiste o producţie marfă suplimentară in valoare de peste 130 milioane lei. Sporul producţiei valorice se regăseşte in cantităţi importante de fontă, oţel, laminate, cocs metalurgic şi alte produse siderurgice livrate în plus unităţilor beneficiare din ţară şi beneficiarilor externi. Colectivul combinatului hunedorean a asigurat îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan in condiţiile obţinerii unei inalte eficienţe economice, fapt concretizat în realizarea a aproape 33 milioane lei economii la cheltuielile de producţie şi peste 67 milioane lei beneficii suplimentare. Liniarii—totdeauna în linia întîi a datoriei Există în Maramureş şi Sălaj, in Cîmpia, Someşului mai multe zeci de drumuri cunoscute şi umblate doar de cîţiva oameni. Locuitorii satelor acestor ţinuturi îi cunosc de-acum şi-i însoţesc cu privirea şi cu gîndul bun, de pe cîmp, din grădinile în care muncesc, sau din pragurile porţilor pe care este sculptat soarele, pină hăt departe cînd se pierd în zare, sau după coama unui deal. Puţini însă din cei care îi ştiu, au cunoştinţă despre munca acestor oameni, despre greutăţile întîmpinate de ei pe ploaie şi pe viscol, în arşiţa verii pentru ca în fiecare casă să ardă lumină,in fiecare iniitate economică să ajungă energia electrică atît de necesară desfăşurării proceselor de producţie. Oamenii care străbat aceste drumuri, ale Maramureşului şi Sălajului, cunoscute doar de ei, sunt electricieni, liniari, cum ii numesc cei mai mulţi. Principala lor muncă este să asigure transportul energiei electrice, de la marile centrale şi dispecerate la consumatori, in condiţii de calitate şi securitate deplină. Pentru aceasta, tot ei proiectează linii electrice, posturi de transformare, alte instalaţii, le construiesc şi le întreţin. De la sursele de producere a energiei electrice şi pină la consumator, curentul străbate uneori sute de kilometri, pe cabluri de înaltă tensiune. Grija cea mai mare a liniorilor, a cadrelor tehnice din întreprindere, este ca pe acest drum, pierderile de energie electrică să fie cit mai mici. Pentru aceasta insă, este nevoie nu numai de supraveghere atentă, de intervenţie promptă ci şi de studii tehnice pentru găsirea unor variante optime de transport şi distribuţie. Faţă de 7,6 la sută citeşte indicele planificat de pierdere din reţea, datorită priceperii şi hărniciei cu care au muncit cei peste 250 de tineri de la întreprinderea de reţele electrice din Baia Mare, pe şapte luni, procentul acesta a fost redus cu 1,4 la sută in condiţiile în care cheltuielile planificate pentru reparaţii şi întreţinere au scăzut cu 1 la sută. „Numai în luna iulie — ne spunea inginerul Gheorghe Iepan, secretarul comitetului U.T.C. din unitate — prin acţiunile întreprinse de tineri pentru organizarea mai bună a muncii, adoptarea unor mijloace moderne de întreţinere a liniilor, au fost economisiţi peste 741 MW/h.‘ In plus, am realizat prin autodotare cu scule şi dispozitive, economii de materii prime şi materiale in valoare de peste 250 000 lei“. Pe lingă activitatea de transport şi distribuţie a energiei în cantitatea necesară, electricienii de la I.R.E. Baia Mare au în grija lor şi calitatea acesteia. Nu poate ajunge în fabrici şi uzine, in instituţii sau in locuinţele oamenilor decit energie de intensitatea, tensiunea sau frecvenţa cerută. Pentru aceasta se construiesc posturi de transformare, linii de diferite puteri şi capacităţi, instalaţii complexe de supraveghere, care trebuie să corespundă cerinţelor mereu crescinde ale economiei. Atelierul de proiectare al unităţii, in care muncesc numeroşi utecişti, deţine locul III pe centrală in întrecerea socialistă şi a rezolvat în acest an probleme foarte importante pentru activitatea in sectorul energetic. Un singur dispozitiv de topire a chiciurei de pe cabluri, pe timpul iernii, cind gerul şi zăpada ameninţă cu ruperea liniilor, înlocuieşte munca citorva zeci de oameni şi permite economisirea unei mari cantităţi de curent electric. Pentru confecţionarea unor piese şi subansamble necesare în activitatea de întreţinere şi reparaţii şi chiar pentru confecţionarea şi încercarea unor utilaje proiectate în întreprindere, s-a înfiinţat un atelier mecanic, în care există o puternică organizaţie U.T.C. Tinerii de aici s-au angajat să efectueze toate reparaţiile şi intervenţiile necesare pe întreaga reţea de care se ocupă colectivul întreprinderii. Tot ei şi-au întocmit un program propriu de asimilări pentru înfăptuirea căruia ţin o strinsă colaborare, cu atelierul de proiectări. Se cunosc toate problemele ce trebuie rezolvate de întreprindere, se discută împreună proiecte sau se fac propuneri de noi soluţii tehnice pentru transportul energiei la preţ cit mai mic şi fără pierderi tehnologice. I-am rugat pe factorii de răspundere din unitate, pe secretarii unor organizaţii U.T.C., cu care am stat de vorbă, să ne spună numele citorva tineri fruntaşi, ale unor utecişti care se disting in activitatea lor prin calitatea muncii, spirit de iniţiativă, disciplină. „Ar însemna să vă spunem numele majorităţii tinerilor din organizaţia noastră U.T.C., ne-a răspuns tovarăşul Ilie Pop, locţiitorul secretarului de partid din unitate. Nici nu se poate altfel în condiţiile în care sîntem răspunzători pentru activitatea citorva sute de mii de oameni. Disciplina, spiritul de dăruire şi iniţiativă sunt de-acum trăsături distincte ale tinerilor de la I.R.E. Baia Mare. Pe ploaie, pe viforniţă sau îngheţ, ziua, noaptea cind se întimplă o defecţiune, trebuie intervenit imediat pentru repunerea reţelei sub tensiune intr-un timp cit mai scurt. In acelaşi timp, urmărim prevenirea acestor avarii, prin control atent, reparaţii la timp, supraveghere permanentă, automatizare. Toţi cunoaştem cit de important este ca beneficiarii noştri să primească neîntrerupt energie electrică de calitate şi in cantitatea necesară şi ne străduim să ne achităm de această responsabilitate muncind mai bine, perfecţionîndu-ne“. NICOLAE MILITARU Centrala termoelectrică Mintia a produs al 125-lea milion kWh Colectivul Centralei termoelectrice Mintia a pulsat in reţeaua sistemului energetic national al 125-lea milion kWh energie electrică realizat peste prevederile de plan, de la începutul anului. Producţia de energie dată in plus, care reprezintă îndeplinirea şi depăşirea angajamentului anual asumat de lucrătorii termocentralei, s-a obţinut îndeosebi pe seama folosirii cu randament sporit a agregatelor şi a creşterii productivităţii muncii, în condiţiile reducerii consumului specific. De menţionat că energeticienii de la Mintia au economisit anul acesta mai mult de 2 700 tone combustibil convenţional. Spor de producţie în valoare de 15 milioane lei Chimiştii de la întreprinderea „Azur“ din Timişoara, păşesc in luna septembrie cu un spor de producţie de peste 15 milioane lei, valoare ce depăşeşte substanţial angajamentul asumat pe întregul an. Creşterea producţiei are la bază ridicarea indicilor de utilizare a agregatelor tehnologice şi perfecţionările aduse organizării muncii in toate sectoarele şi schimburile de lucru. Concomitent cu mărirea producţiei, a crescut şi numărul sortimentelor de lacuri, vopsele şi săpunuri. Produse ceramice peste plan Industria materialelor de construcţii din judeţul Timiş a livrat şantierelor cantităţi sporite de produse ceramice. În perioada ianuarie-august, întreprinderea „Ceramica“ din Jimbolia a dat un plus faţă de plan, cu aceleaşi capacităţi tehnice, peste 750 000 bucăţi de materiale de zidărie, ţigle şi cahlr, iar întreprinderea „Mondial“ din Lugoj — care a înregistrat o creştere a productivităţii muncii cu peste 7 la sută faţă de indicele planificat — a produs suplimentar mai mult de 22 000 mp faianţă, precum şi alte materiale de construcții în valoare de aproape 10 milioane lei. cum şi com „SIt DE PROMOŢIE“ Se numeşte Ştefan Oslac, este cel mai tinăr şef de secţie Şi se pregăteşte să aniverseze doi ani de cind a ales singurul loc unde dorea, putea şi trebuia să-şi exercite profesiunea : întreprinderea de autoturisme Piteşti. Îşi dorea să construiască „maşina mică“ de cind văzuse primul autoturism trecind fugar prin comuna Malovăţ din judeţul Mehedinţi, unde s-a născut. Putea să facă acest lucru pentru că se pregătise temeinic şi absolvise, ca şef de promoţie, in 1974, secţia maşini hidraulice şi pneumatice a Institutului politehnic din Timişoara. Trebuia să vină aici pentru că simţea că nicăieri altundeva nu s-ar fi putut realiza ca om, ca inginer. . Odată repartizat in secţia de reparaţii mecanice, nu a lăsat să se creadă că elanul tineresc nu poate fi valorificat. Prima dovadă : modificarea şi adaptarea conform necesităţilor de lucru a geometriei unor pompe centrifuge, ceea ce a dus la reintrarea în funcţiune a utilajelor cu două zile mai devreme şi producerea a 400 de autoturisme suplimentar. La numai un an a primit întâia sarcină de răspundere : conducerea secţiei de reparaţii mecanice. Raportează acum îndeplinirea şi depăşirea planului la toţi indicatorii. Aria preocupărilor sale nu se opreşte insă aici. Şi cel mai concludent exemplu este realizarea unui model matematic care transferă munca de două zile a unui tehnician pe seama calculatorului capabil să o execute in... 3 secunde. Ştefan Osiac îşi împarte timpul liber in ore pentru „maşina mică“ şi ore pentru sportul îndrăgit din anii studenţiei — fotbalul. El este preşedintele Comisiei profesionale de creaţietehnico-ştiinţifice, C.T.S. cum ii spune pe scurt, şi preşedintele secţiei fotbal la nivelul I.A.P. Răspunde de crearea unor disrpozitive noi, de felurite modificări constructive, precum şi de... promovarea echipei întreprinderii din „judeţ“ in divizia C. MARIA GHELASE Proletari din toate ţările, uniţi-vă! SUB ACELAŞI CER, ARTA ŞI PRODUCŢIA A ~ ‘ „înainte de toate, şantierul îşi oferă viaţa lui aparte din care se plămădesc operele. Dacă intri în enorma hală a Şantierului naval din Galaţi, unde „se croiesc vapoarele“, pentru a intilni pe cei zece artişti plastici, participanţi la prima ediţie a Taberei de sculptură in metal, vei rătăci îndelung. Fiindcă e greu să-i recunoşti, dacă nu cercetezi cu atenţie fiecare salopetă în parte, fiecare caschetă, de protecţie, fiecare chip ascuns înapoia ochelarilor fumurii ori a măştilor speciale pentru sudură. Ii vei descoperi pe un ultim aliniament al halei, acolo unde prinde să înflorească, treptat, o uriaşă şi fascinantă vegetaţie de oţel. Trebuie să treacă o vreme pentru a putea comunica cu ei, abia după ce te-ai obişnuit, cit de cit, cu zgomotul intens, ascuţit, scrişnit, produs de sute de aparate de sudură şi polizoare, de podurile rulante, de manipularea miilor de tone de tablă groasă. Ţipăm unii în urechea altora, cu aerul că ne facem confidente, in şoaptă. Artiştii, personaje ale unei picturi cu subiect industrial, parcă ne prezintă sumar ideea, proiectul, stadiul realizării lucrării definitive. Vasilica Marinescu-Raznovski închipuie o sferă, secţionată prin dispoziţia (perpendiculară) a elementelor ritmice, care-i „dizolvă“ învelişul şi consistenţa, în două emisfere. Pe care lumina soarelui le va „decupa“ continuu şi diferit, în nesfirşite intensităţi de galben şi violet (fiindcă, lucrarea, un fel de ceas solar, spectaculos şi insolit, va fi, in final, colorată). Alexandru Marchiş dezvoltă un sugestiv dialog plastic între „solid şi fluid“, între pămînt şi apă, simbolic vorbind, la confluenţa cărora opera va străjui — atunci cînd va fi am-Reportaj dintr-o tabăra de sculptură organizată la Şantierul naval .» din Calaţi plasată — asemenea unei pietre de hotar. Inspirat de procesele tehnologice, de transformările structurale şi formale ale metalului, sculptorul Nicolae Şaptefraţi a conceput o amplă desfăşurare pe orizontală a anor grupuri de elemente trapezoidale, ritmate armonios prin schimbarea ciclică a unghiului lor de îmclinaţie. Lucrarea, denumită „Fisiune“, dezvăluie privitorului o suplă ţesătură de bare metalice — poetică evaluare a resurselor, expresive conţinute de materialul industrial, de piesa cu profil şi destinaţie practică. In esenţă, o aceeaşi intenţie manifestată şi Előd Kocsis în „Compoziţia“ sa, uriaş fluture sau uriaş copac exotic, configurată insă prin alte procedee, într-un alt registru liric, de o gravitate perpetuu disimulată. Căci lucrarea este articulată aparent cu gratuitatea jocului, surizător, vag maliţios, din deşeuri, din ciudatele dar atrăgătoarele forme rezultate in urma croirii diverselor piese ale navei. Principiul de constituire este aleatoriu, iar constituirea propriu-zisă, operă colectivă. Muncitorii au înţeles ce doreşte să realizeze Kocsis. De aceea, vin zilnic la el cu forme ,,frumoase“, asistînd la îmbinarea lor sau sugerînd o posibilă îmbinare. Alţi sculptori îşi propun să evoce specificitatea locului, să creeze emblematice echivalenţe poetice ale apei, ale fluviului, ce marchează, secular, destinul aşezării. Astfel, Constantin Popovici, unul dintre experimentaţii şi dotaţii noştri sculptori monumentalişti, „visează“ un imens pescăruş, surprins — nu se ştie. — sau în momentul atingerii delicate, elegante, a C. R. CONSTANTINESCU (Continuare tn pag. a ll-a) De azi, numărăm cele 15 zile care ne despart de începerea anului şcolar. Pregătirile au atins punctul maxim. Şi librăriile au intrat in circuitul febrilelor pregătiri de nou început de şcoală. Ele sunt, după cum putem constata cu toţii, foarte bine şi foarte divers aprovizionate. Totul este însă ca elevii şi părinţii lor să nu lase pentru ultimele zile aceste cumpărături de septembrie, să le facă acum, cînd toate cele necesare şcolarului şi elevului pot fi procurate fără aglomerări obositoare. Deci, un îndemn pentru elevi : cînd treceţi pe lingă librăria din cartierul vostru, intraţi înăuntru şi cereţi caietele şi toate rechizitele ce vă sint necesare pentru anul de studiu in care veţi intra ! Nu uitaţi să cereţi şi cărţile de literatură care vor trebui citite în cadrul programei şcolare de limba şi literatura română ! ANUL XXXII, SERIA II, NR. 8 484 4 PAGINI 30 BANI MIERCURI 1 SEPTEMBRIE 1976 TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit delegaţia Partidului Muncitoresc Socialist Luxemburghez condusă de Lydie Schmit, preşedintele partidului Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, marţi după-amiază, delegaţia Partidului Muncitoresc Socialist Luxemburghez, condusă de Lydie Schmit, preşedintele partidului. Din delegaţie fac parte: Victor Abens, deputat în Parlament, vicepreşedintele Grupului parlamentar socialist, membru al Consiliului Europei, Arthur Goffiner, secretar al Comisiei de Control a partidului. La primire au participat tovarăşii Ştefan Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Eduard Eisenburger, membru al C.C. al P.C.R., membru al Consiliului de Stat. Preşedintele Partidului Muncitoresc Socialist Luxemburghez a exprimat gratitudinea sa şi a membrilor delegaţiei pentru întrevederea acordată, pentru ambianţa de caldă ospitalitate în care s-a desfăşurat vizita lor in România şi pentru prilejul oferit de a asista la manifestările ocazionate de aniversarea zilei de 23 August, marea sărbătoare a poporului român. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi-a manifestat satisfacţia faţă de vizita delegaţiei Partidului Muncitoresc Socialist Luxemburghez, în frunte cu preşedintele partidului, şi a relevat importanţa extinderii contactelor şi schimburilor de păreri între organizaţiile politice din cele două ţări, arătînd că aceasta este de natură să contribuie la mai buna cunoaştere şi apropiere intre popoarele noastre, la promovarea idealurilor de pace şi colaborare intre naţiuni. In cursul întrevederii s-a făcut un schimb de vederi asupra activităţii şi preocupărilor celor două partide. In acest cadru, a fost subliniată necesitatea dezvoltării relaţiilor dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Muncitoresc Socialist Luxemburghez, dintre România şi Luxemburg, de ambele părţi fiind evidenţiată dorinţa de a acţiona pentru amplificarea acestor raporturi în diferite domenii de activitate. S-a apreciat că dezvoltarea legăturilor dintre cele două partide şi state este în interesul ambelor popoare, al afirmării spiritului nou în relaţiile intereuropene. In acest context, a fost reliefată necesitatea intensificării eforturilor din partea guvernelor, a forţelor politice din fiecare ţară, a popoarelor în vederea îndeplinirii prevederilor Actului final adoptat la Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa, realizării unor măsuri concrete de dezarmare, în primul rind de dezarmare nucleară, soluţionării constructive a problemelor complexe ale contemporaneităţii. A fost relevată, în acelaşi timp, necesitatea lichidării subdezvoltării, a decalajelor economice, fapt care impune statornicirea unor relaţii de egalitate şi echitate intre state, instaurarea unei noi ordini economice internaţionale. întrevederea a decurs intr-o atmosferă de caldă cordialitate şi de prietenie. Ş „prietenul noului angajat tot la nevoie, in muncă, se cunoaşte! Se poate spune fără a greşi că ,,debutul“ promoţiei 1976 a şcolii profesionale din cadrul Grupului şcolar al întreprinderii Electromureş din Tg. Mureş s-a făcut aici, la Fabrica de maşini de calcul a Întreprinderii, sub auspicii cu totul deosebite , acest harnic şi tinăr colectiv a cărui medie de virstă este de 24 de ani, s-a angajat şi a reuşit ca in prima jumătate a lunii august să producă peste plan 40 bucăţi de maşini care se vor adăuga de altfel angajamentului total al fabricii — depăşirea cu 500 de bucăţi a planului de producţie anuală. ..Dar — a ţinut să ne spună tovarăşul Petru Barca, secretarul comitetului de partid pe fabrică — lucrurile nu au fost dintotdeauna aşa. Mai cu seamă cu doi ani in urmă, atunci cind actuala promoţie abia păşea pe băncile şcolii profesionale, problema principală care se punea pentru noi, unitate modernă a economiei mureşene, era aceea a calificării cadrelor la cote superioare“. In acest moment, organizaţia U.T.C., tinerii din fabrică au lansat iniţiativa ,,Prietenii noului încadrat“, propunindu-şi ca fiecare dintre ei, să preia şi să ajute in., pregătire, cel puţin pe unul dintre elevii şcolii profesionale care participau practic in producţie. Deci „debutul“ este numai un fel de a spune, pentru că primul său contact s-a făcut cu doi ani în urmă, iar un timp pe baza trainică a muncii, a analizei exigente a faptelor, el s-a cimentat şi s-a consolidat. De pildă, la atelierul de presare şi strungărie automată, cele 10 strungăriţe din promoţia 1973, sunt de fapt cunoştinţe vechi. Cam in acelaşi timp, cind ele învăţau să deprindă tainele acestei meserii care multora li se va fi părut nu chiar atît de feminină, aici s-a lansat iniţiativa ca tinerii strungari din secţie, paralel cu preluarea în exploatare şi întreţinere integrală a 41 de strunguri moderne să se preocupe şi de pregătirea profesională a celor 10 strungăriţe. Şi cum diferenţa de virstă nu era in nici un caz cea de la „magistru“ la .,discipol“ strungarii fruntaşi Alexandru Blaj, Ioan Bereş, Gheorghe Păcurar, Klara Eszegedi, împreunăcu secretara biroului U.T.C., Aurelia Pop, au preluat primii iniţiativa. Azi, toate cele 10 proaspete strungăriţe au fost încadrate pentru a lucra un acord global şi se poate vorbi de acum despre o veritabilă garanţie a muncii lor. La un alt atelier — S.D.V. — un atelier cheie al fabricii, cunoştinţa între tineri s-a legat într-un mod mai aparte. Tot atunci, in 1974 cînd s-au prezentat pentru prima oară în fabrică viitorii sculeri-matrițeri. ȘERBAN CIONOFF (Continuare in pag. a lll-a) Turneul final pentru CUPA SCINTEI TINERETULUI LA TENIS Ediţia a lll-a, 6—11 septembrie 1976, Costîneşti Cea mai mare şi importantă competiţie de masă, cu caracter republican, pentru tenis, dotată cu trofeul „Cupa Scînteia tineretului“, iniţiată de ziarul nostru şi organizată in colaborare cu C.C. al U.T.C. şi Federaţia română de tenis, se află înaintea fazei finale. La această oră toate judeţele ţării şi-au desemnat campionii, pe cei ce ie vor reprezenta la turneul final, programat în staţiunea tineretului de pe litoralul Mării Negre — Costineşti, intre 6—11 septembrie. Din datele şi relatările sosite la redacţie, de-a lungul perioadei in care s-au desfăşurat întrecerile — iunie, iulie, august — pe parcursul celor patru etape, din ceea ce au văzut trimişii „Scânteii tineretului“ la faţa locului, se desprinde, cu puterea unui adevăr, faptul că, cea de-a treia ediţie a popularei şi tradiţionalei competiţii s-a bucurat de o largă audienţă in rindurile tinerilor care au îndrăgit şi practică tenisul, la startul întrecerilor din cadrul diferitelor etape aliniindu-se, sute, mii, zeci de mii de participanţi ale căror concursuri, prin pasionantele şi drrzele dispute, prin ambiţiile şi ardoarea cu care s-au luptat pentru victorie, şi nu în ultimul rind prin calităţile tehnico-tactice apreciabile, demonstrate de tenismenii de toate virstele tinereţii, prin frumuseţea întrecerilor, s-au transformat în sărbători ale „sportului alb“. ŢAPINARII Urc pe văile Vişeului, la Gura Izei ori Valea Albă. In stingă şi în dreapta povîrnişuri verzi îndeamnă pasul spre coamele uscate de piatră. Ne însoţeşte un personaj tinăr cu „taşca" pe umăr, Stepanca Horj, omul de „miliarde“, cel care insistă cu formula — no, hai, ne aşteaptă — şi pe mine mă aşteaptă din totdeauna. Stepanca Horj a urcat pentru acei munţi-tapinari zeci de miliarde de lei. Pe el îl cunosc toţi cei peste 1500 de forestieri, cei care pregătesc drumul lemnului înspre porţile industriale ale Sighetului Marmaţiei. Iată, oameni din preajmă foarte tineri, surprinzător de tineri, ing. şef Petre Tomoiagă, doctorand, terminind a doua facltate, de ştiinţe economice, inginerul Vasile Şimon şi el terminind cea de a doua facultate, Vasile Tomoioagă, secretarul U.T.C., Vasile Coman, Alexa Frasin, secretarul de partid al celor aproape 1 000 de comunişti din întreprindere, student şi el la aceeaşi facultate. Suntem la Izvorul Izei. Oamenii aprind focul. Toţi maramureşenii la izvorul albastru ai luminii îşi împart merindea cu munţii, pun la cale un baraj, caută soluţii pentru reîntinerirea pădurilor. După asta ne vorbeşte maistrul Dumitru Tomoioagă. Graficele noastre sunt asemeni chipurilor în văzul tuturor, şi cînd eram Înzăpeziţi, îngeruiţi şi acu. Azi am trimis spre gaterele fabricii peste 1 300 m.c. De fapt la toţi indicatorii stăm foarte bine. Numai la casele în stil maramureşan sîntem cei din urmă, ne cade pădurea pe casă, dar noi n-avem lemne de construcţie. Şi stricăm mindreţe de arhitectură străveche cu piatră, bolţari şi cărămidă — ne spune cu necaz directorul Vasile Rusu. „Cind se goleşte un deal am o strîngere de inimă, pină va creşte noua plantaţie trec 20—30 de ani“, de aceea însoţeşte întotdeauna pe oamenii pădurii. Urcăm prin smeuriş printre lespezi arse şi buturugi rotunde ce amintesc de masa brâncuşiană. „Asta e un triunghi tăiat intr-o saptămînă, avem de aşteptat, pădurea creşte ca omul“. Răsfoim în memorie însemnări involuntare, portrete uşor schiţate, cuvinte rupte la mijloc, fraze întrerupte la jumătate, tăceri, cifre, virste, toate la un loc alcătuind un cimp uman al munţilor şi al egalilor lor — oamenii. ION IUGA