Scînteia Tineretului, august 1977 (Anul 33, nr. 8769-8793)

1977-08-01 / nr. 8769

La Buzău, oraş care se dez­voltă continuu, nu numai că s-au ridicat şi se ridică noi uni­tăţi industriale, dar se şi extind vechi întreprinderi. Aproape că nu există zonă a oraşului unde să nu se fi deschis de curînd un şantier. Şi nu există şantier unde organizaţiile U.T.C. să nu fi luat în antrepriză lucrări de construcţie. Am ales însă unul sin­­gur, pe cel mai edifica­tor : şantierul de investiţii de la întreprinderea „Metalurgica“. Pină nu de mult unitatea , a­­parţinea industriei locale. Aici se fabricau maşini de călcat şi alte obiecte de uz casnic. Din anul 1974, cînd a început să coopere­ze la fabricarea tractoarelor ro­mâneşti. „Metalurgica“ a deve­nit întreprindere de interes re­publican. Producţia unităţii a crescut de cinci ori în numai trei ani şi jumătate. Se munceşte mult în aceste zile la „Metalurgica“. Eforturile susţinute pentru ridicarea noilor construcţii se împletesc cu o intensă activitate pentru reali­zarea exemplară a planului de producţie. De notat că, în con­diţiile în care acordă un sprijin susţinut constructorului, colecti­vul întreprinderii a realizat în primul semestru produse peste plan în valoare de 8 milioa­ne lei. O secvenţă a unei zile­­ de muncă, o zi tipică pentru viaţa acestei uzine-şantier. Dimi­neaţa, cînd Sirena anunţă în­ceperea lucrului în schimbul I, intră pe poarta întreprinderii şi mulţi dintre tinerii care fac parte din schimbul de după­, amiază sau din cel de noapte. Sunt membrii brigăzilor organi­zate pentru a sprijini activitatea constructorilor. Comitetul L.T.C. al întreprinderii a lansat un apel : „Tineri şi tinere ! Uzina noastră se dezvoltă şi se modernizează. Sute de constructori muncesc cu abne­gaţie la ridicarea unor hale spa­ţioase şi la montarea liniilor automatizate. Vom dispune în curînd de condiţii dintre cele mai bune de muncă şi de per­fecţionare a pregătirii profesio­nale. Să nu aşteptăm însă ca aceste condiţii să ne fie oferita de-a gata. Să organizăm brigăzi care să lucreze pe şantier, îm­preună cu constructorii , să con­tribuim cu eforturi sporite la devansarea termenelor de intra­re în funcţiune a noilor capa­cităţi de producţie“. Ca răspuns la această chemare, cei 1 400 de tineri de la „Metalurgica“ au trecut imediat la constituirea, în cadrul organizaţiilor U.T.C., a unor brigăzi care s-au angajat să preia o parte din sarcinile ce revin constructorului. Datorită sprijinului efectiv pe care ţine­rii uzinei il acordă unităţii con­structoare, prima etapă a lu­­crărilor va fi încheiată la 23 August a.c., de ziua marii noas­tre sărbători naţionale. Am intrat în vorbă cu un grup de tineri. „Stat băieţi har­nici şi inimoşi“ — îi laudă Ho­­ria Grigore, secretarul comite­tului U.T.C. După ce­­am făcut cunoştinţă , le notez numele în ordinea în care s-au prezen­tat : Constantin Vîlcu, strungar; • Ion Gavrilă, lăcătuş ; Costică Buzoianu, frezor ; Nicolae Hoar­tă, tratamentist ; Georgică Ivaş­­cu, lăcătuş — i-am întrebat de ce, pe un şantier ultramecani­­zat, ei folosesc tîrnăcoape si cazmale. „Maşinile nu au acces in sectorul în care săpăm acum, așa că am apelat la uneltele clasice“ — a venit răspunsul. Aflu că această brigadă s-a spe­cializat în săpături pe terenuri accidentate, unde nu pot fi fo­losite mijloace mecanizate. A lucrat si noaptea, ori de cite ori a fost nevoie. Cînd i-am intil­­nit pe aceşti „băieţi harnici si inimoşi“, tocmai terminau să­parea unui şanţ de aductiune pentru cabluri electrice. Urma pentru ei o pauză de două ore, după care aveau să revină în întreprindere, să-şi înceapă munca in schimbul II. Au fost constituite, in cadrul întreprinderii, şi alte „brigăzi speciale“ ; tinerii electricieni au fost mobilizaţi pentru lucrările de echipare a celulelor de co­mandă în punctele de transfor­mare ; echipele de lăcătuși lu­crează la montarea liniei auto­mate ; de asemenea, împrejmui­rile vor fi realizate in întregi­me de către tinerii de la „Me­talurgica“. Directorul întreprinderii, to­varășul inginer Tudorel Bărbu­­lescu, are cuvinte bune despre tineri şi despre organizaţiile U.T.C. din cadrul unităţii . „Ieri, consiliul oamenilor mun­cii a făcut o analiză a mersului lucrărilor pe şantierul de in­vestiţii. Uteciştii au fost citaţi ca exemplu de iniţiativă şi de sîrguinţă. Bizuindu-ne pe entu­ziasmul lor, ne­înfăptuirile lor, am realizat o înţelegere cu con­structorul în temeiul căreia noi, ca unitate beneficiară, luăm în subantrepriză o parte a con­strucţiei. Trebuie­ să vă spun că investiţia cuprinde şi un cămin de nefamilişti, la a cărui exe­cuţie tinerii au o contribuţie substanţială. Un frumos exem­plu personal oferă secretarul U.T.C., care şi-a asumat şi răs­punderea de diriginte al şantie­rului“. Iată care este şi părerea re­prezentanţilor unităţii construc­toare — Grupul de şantiere Bu­zău al T.C.I.M.B. Dumitru Gheorghe — secreta-ADRIAN VASILESCU (Continuare in pag. a IIl-a) La lucrările de investiţii din propria întreprindere: ALĂTURI DE CONSTRUCTORI - TOTI TINERII UZINEI! Proletari din toate tarile, uniti-vă ! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Lotru şi Nedeia-Măceşu poartă unul şi acelaşi nume BĂTĂLIA PENTRU APĂ . La sute de kilometri de Voineasa Rîureni, Groapa Seacă, Sterpu şi Muşetoiu sunt noile puncte cardinale ale unei hărţi neo­bişnuite, prefigurată, în urmă cu 11 ani, pe cir­ca 8 000 de kmp, un spaţiu sui-generis care cu­prinde părţi din judeţele Vîlcea, Hunedoara, Si­biu şi Gorj, în ceva mai mult decit un deceniu, acest vast te­ritoriu, încre­menit de mi­lenii în ju­rul citorva a­­şezări arhaice, netulburat decit de scrîş­­netul joagărelor şi de lătratul cîinilor ciobăneşti, cu urme de castre romane şi legende haiduceşti, a devenit mai întîi un şantier, nu un şantier oarecare, ci, printr-un veritabil salt peste timp, unul dintre cele mai mari şantiere ale României industriale, iar apoi un nume de răsunet, un spaţiu al realizărilor cu adevărat spectaculoase. Cei care au faima de a fi plasat Ţara Lo­­viştei între alte coordonate, intr-un alt timp, în­scriind Lotrul în rîndul marilor performanţe ale omului sunt mai întîi constructorii. Constructorii de profesie, mulţi dintre ei autori ai Bicazului, ctitori ai Argeşului, constructorii prin vocaţie, familii întregi de constructori, care pînă la me­reu amînata „lăsare la vatră" migrează, cu mic, cu mare, în direcţia proletatelor şantiere. Lor li s-au adăugat, la Lotru, brigadierii şan­tierului naţional al tineretului. Alţi constructori, ce-i drept lipsiţi, la început, de experienţă. Şan­tierul naţional s-a constituit nu numai ca o şcoa­lă a educaţiei prin şi pentru muncă, nu numai ca un răspuns al unor comandamente sociale ori ca un spa­ţiu al unor mutaţii, cu con­secinţe defi­nitive asupra destinului celor peste 10 mii de tineri, dar şi ca o rezervă, o veritabilă pepinieră, la cote înalte, o şcoală dură, dar fără rebuturi, unde s-a certificat şi se certifică încă naşterea altor şi altor echipe de constructori. La sute şi sute de kilometri de Voineasa, în­­tr-un al cincilea judeţ, două nume de localităţi s-au reunit în urmă cu un an pentru a indica un alt perimetru al muncii pe marile şantiere. Epopeea Lotrului se apropie de sfîrşit. La Ne­deia-Măceşu, din judeţul Dolj, o suprafaţă de peste 55 mii de ha, este abia la începutul unor prefaceri, care aparent nu au nici o şansă de a le egala vreodată pe cele de la Lotru. O CALITATE A TINEREŢII : BRIGADIER PE ŞANTIERUL NAŢIONAL Voineasa, Malaia, Brădişoru, Ciunget sunt nume arhicunos­cute, legate de performanţe cu totul deosebite, de premiere naţionale ori mondiale, rezerve inepuizabile de energie, şi în acelaşi timp, centre de civiliza­ţie, centre de turism, a căror forţă de magnet va creşte în proporţie geometrică. Nedeia- Măceşu nu este decit un şantier de îmbunătăţiri funciare ca multe altele, plasat îrrtr-o cim-SORIN ROŞCA­­STANESCU (Continuare in pag. a ll-a) Priorităţile acestor zile pe ogoare: ■ SISTEMELE DE IRIGAŢII­­ LA ÎNTREAGA CAPACITATE ■ RECOL­TAREA LEGUMELOR ■ ARĂTURI adânci şi Întreţinerea cultu­rilor succesive Ritm şi calitate la efectuam araturilor în privinţa importanţei pe care o are calitatea arăturilor în creşterea producţiilor la hectar, cooperativa agricolă de produc­ţie Topolovăţul Mare prezintă suficiente date de comparaţie. Astfel, în ciuda faptului că ne aflăm intr-o zonă cu terenuri grele şi colinare, în primul rînd aluvionare, media producţiilor obţinute în ultimii ani depă­şeşte chiar pe cele obţinute în unele unităţi din perimetrul cernoziomului, din zona de vest a cîmpiei bănăţene. în acest sens, este suficient să arătăm că în acest an, la grîu, producţia medie, pe hectar, a fost depăşită cu 1 050 kg pe întreaga supra­faţă de 550 ha. Oprindu-ne de­ocamdată aici, cu aceste consta­tări, să consemnăm situaţia la zi a arăturilor pentru însămîn­­ţările de toamnă , practic aces-ION DANCEA (Continuare in pag. a IIl-a) în pagina a 2-a ÎNVĂŢĂMÎNT Drumul spre înalta calificare trece prin producţie ANUL XXXIII, SERIA II, Nr. 8 769 4 PAGINI 30 BANI LUNI 1 AUGUST 1977 TiMil niAl CEAUŞESCU S-A IMIIT Cil TOVARĂŞUL SANTIAGO CARRILLO Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, s-a întilnit, duminică, în staţiunea Neptun, cu tovarăşul Santiago Carrillo, secretar general al Partidului Comunist din Spania. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a salutat cu multă căldură pe tovarăşul Santiago Carrillo şi l-a rugat să transmită conduce­rii partidului, comuniştilor spa­nioli un cordial salut de priete­nie şi solidaritate, iar Partidu­lui Comunist din Spania, urarea de noi şi noi succese in activi­tatea desfăşurată, împreună cu celelalte forţe progresiste, de­mocratice, patriotice, pentru adîncirea procesului de demo­cratizare, pentru rezolvarea, in interesul poporului, a proble­melor vieţii politico-economice,, pentru întărirea independenţei şi suveranităţii naţionale, pen­tru progres economic şi social. Mulţumind călduros, oaspetele a transmis tovarăşului Nicolae Ceauşescu un cordial salut de prietenie din, partea conducerii partidului, a comuniştilor spa­nioli, împreună cu întreaga re­cunoştinţă pentru sprijinul şi solidaritatea manifestate stator­nic de Partidul Comunist Ro­mân, de secretarul său general, faţă de lupta curajoasă, plină de consecvenţă, a Partidului Comu­nist din Spania pentru apărarea şi promovarea intereselor şi as­piraţiilor vitale ale oamenilor muncii, ale poporului spaniol, pentru dezvoltarea democratică independentă a ţării pe calea progresului, prosperităţii şi bu­năstării. Exprimîndu-şi deose­bita satisfacţie pentru rein­­tîlnirea cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, el a urat, în acelaşi timp, poporului prieten român să obţină in continuare noi şi mari victorii în vasta activitate de edificare a societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate. în timpul întrevederii, s-a procedat la o informare recipro­că asupra activităţii şi preocu­părilor actuale ale celor două partide şi a avut loc un schimb de vederi asupra unor probleme ale mişcării comuniste şi munci­toreşti internaţionale, ale vieţii politice mondiale. Constatind cu deplină satisfac­ţie stadiul actual al relaţiilor de solidaritate frăţească statornici­te între Partidul Comunist Ro­mân şi Partidul Comunist din Spania, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Santiago Carrillo au manifestat hotărî­­rea de a milita pentru întărirea continuă a acestor raporturi în interesul consolidării prieteniei tradiţionale dintre cele două popoare, legate prin puternice a­­finităţi de origine şi limbă, prin idealul de dreptate socială şi na­ţională, spre binele extinderii co­laborării multilaterale dintre cele două tari. De ambele părţi s-a apreciat că legalizarea Parti­dului Comunist din­ Spania — după ce timp de 38 de ani a fost nevoit să activeze în ilegali­tate — reprezintă un eveniment important în viaţa pontică a Spaniei, deschizind noi perspec­tive accelerării procesului de de­mocratizare a ţării, realizării aspiraţiilor poporului spaniol, spre lichidarea totală a rămăşi­ţelor trecutului dictatorial, pen­tru progres economic şi social. In cursul convorbirilor s-a ex­primat satisfacţia pentru cursul ascendent al relaţiilor, pe mul­tiple planuri, dintre România şi Spania, subliniindu-se dorin­ţa ambelor partide de a acţiona pentru dezvoltarea raporturilor politice, a schimburilor comer­ciale, a cooperării economice, pentru amplificarea colaborării tehnico-ştiinţifice, pentru lărgi­rea legăturilor în domeniul cul­turii, artei şi învăţământului dintre România şi Spania, ceea ce corespunde intereselor celor două popoare prietene, cauzei păcii şi colaborării în Europa şi in lume. Cei doi conducători de partid au reafirmat importanţa luptei unite a maselor populare în ma­rile transformări politice, econo­mice şi sociale, care au avut loc şi continuă să aibă loc în lume şi au subliniat rolul deosebit care revine partidelor comuniste şi muncitoreşti, partidelor socia­liste, social-democrate, tutu­ror forţelor progresiste, democra­tice, antiimperialiste, în asi­gurarea triumfului păcii, demo­craţiei şi progresului social. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Santiago Carrillo au reafirmat hotărirea Partidului Comunist Roman şi Partidului Comunist din Spania de a mi­lita în continuare pentru întări­rea colaborării, prieteniei şi so­lidarităţii dintre partidele comu­niste şi muncitoreşti­, pentru făurirea unei unităţi de tip nou a mişcării comuniste şi munci­toreşti. S-a evidenţiat că in­­trucit partidele comuniste şi muncitoreşti isi desfăşoară acti­vitatea intr-o mare diversitate de situaţii şi împrejurări deter­minate de particularităţile isto­rice, economice, sociale şi na­tionale, diferite de la tară la tară, o condiţie fundamentală a succesului misiunii lor istorice este aplicarea creatoare a so­cialismului ştiinţific la realită­ţile concrete. Aceasta presupune respectarea riguroasă a dreptu­lui fiecărui partid de a-şi stabili in mod autonom, de sine stătă­tor, linia politică, strategia şi tactica revoluţionară, fără nici un amestec din afară, instaura­rea şi dezvoltarea unor relaţii de prietenie şi solidaritate între partide bazate pe deplina egali­tate in drepturi, pe stimă si res­pect reciproc. în acest cadru, s-a dat o apreciere pozitivă paşilor înregistraţi spre înţelegere, con­lucrare şi elaborare de programe şi platforme de acţiune comună intre partidele comuniste, so­cialiste şi social-democrate, alte forţe progresiste din ţă­rile vest-europene, ceea ce deschide perspective rodnice de creştere a influenţei acestora în rîndul oamenilor muncii, al maselor largi populare, de participare tot mai activă in viaţa politică naţională şi creea­ză premisele unei dezvoltări noi, democratice, ale unei conlucrări tot mai fructuoase între popoare în lupta lor pentru pace, destin­dere şi înţelegere internaţio­nală, în cursul schimbului de pă­reri privind situaţia din Europa s-a arătat că ambele partide a­­cordă o deosebită importanţă lucrărilor pregătitoare ale reu­niunii din toamnă de la Belgrad, menită să adopte măsuri con­crete pentru impulsionarea tra­ducerii în viaţă a prevederilor Actului final de la Helsinki, pentru accelerarea procesului de edificare a unui climat de încre­dere, colaborare si destindere pe continentul nostru si, îndeosebi, pentru trecerea la măsuri efi­ciente de dezarmare si dezan­gajare militară, fără de care nu pot fi concepute pacea si securi­tatea Europei Secretarii generali ai celor două partide au reafir­mat necesitatea întreprinderii de paşi concreţi pe calea dezarmă­rii şi, în primul rând, a dezarmă­rii nucleare, pentru reducerea bugetelor şi efectivelor militare, pentru depăşirea divizării Euro­pei în blocuri militare opuse ei, in general, pentru desfiinţarea tuturor blocurilor militare. Cei doi conducători de partid au exprimat si cu acest prilej solidaritatea cu lupta popoarelor de a fi stăpine de propriile des­tine şi bogăţiile lor naţionale, pentru eliberare şi independen­ţă naţională deplină, împotriva imperialismului, colonialismului şi neocolonialismului, a politicii de discriminare rasială şi apart­heid, pentru, lichidarea subdez­voltării, pentru o nouă ordine economică internaţională. Convorbirile s-au desfăşurat într-o atmosferă caldă, de since­ră prietenie tovărăşească. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au reţinut pe tovarăşul Santiago Carrillo la dejun, desfăşurat in­tr-o ambianţă de cordialitate şi caldă prietenie, caracteristică le­găturilor tradiţionale dintre cele două partide comuniste, dintre conducătorii Partidului Comunist Român și Partidului Comunist din Spania. „Sunt bucuros că toată viaţa mea a fost o luptă a condeiului pentru oameni şi pentru adevăr“ Timişoara, iulie 1977. Aici, în camera maestrului Franyó Zol­tán, este o răcoare frumoasă şi brută, o răcoare în care începi să crezi că primeşti, din clipă în clipă, duhul cărţilor, bucuria şi înţelepciunea lor. Poetul ne lasă, însă, să-i răsfoim cărţile, sunt foarte multe cărţi aici, în încăperea poetului, şi trebuie să recunosc că de multă vreme nu am avut sentimentul că şi bi­blioteca poate constitui o for­mă de viaţă. începem, deci, din acest spaţiu tulburător al bibli­otecii, derularea unor amintiri care pentru poetul Franyó Zol­tán devin filele frumoase şi încă atît de modest autoamintite ale unei biografii a scrisului, pe care a dedicat-o consecvent şi curajos în primul rînd celor „umiliţi şi obidiţi“. — Maestre Franyó Zoltán, va trebui să începem, aşadar, cu întrebarea cu care bănuiesc că şi dumneavoastră aţi începe un interviu, acum în pragul ce­lui de-al zecelea deceniu: ■ Cine este Franyó Zoltán? — Unul dintre cei mai mari­­ poeţi ai României, Tudor Ar­­ghezi, scria undeva despre pro­pria lui viaţă, cu modestie şi smerenie : „Mi-am muncit-o şi atît / Cit să-mi treacă de unit“. Să-mi îngădui, tinere tovarăşe,­­ să iau acest ilustru , exemplu ca­­ un posibil moto al interviului­­ nostru. Eu m-am născut la 30 iulie 1387 în Marghita Banatului şi mă consider, te rog să consem­­­nezi asta, cetăţean român al unui minunat oraş care se nu­meşte Timişoara. Am debutat în poezie în anul 1908, am con­tinuat prin a fi luptător revolu­ţionar, m-am împărţit în timp, între a fi publicist, poet sau tra­ducător. Experienţele mele de viaţă, aşa cum le pot recapitula astăzi îmi îngăduie să dau o singură definiţie conţinută în titlul volumului meu „Bătălia condeiului“, în care mi-am strins scrierile publicistice. Sau mai bine, haide să-l parafra­zăm şi să spun că sînt bucuros că toată viaţa mea a fost o bă­tălie a condeiului, pentru oa­meni şi pentru adevăr. Atît, recunosc, nimic mai mult, dar, recunosc, nici nimic mai pu­ţin ! — Aţi debutat, deci, ca poet, aţi fost un publicist activ, dar văd, aici, în rafturile bibliotecii, multe volume de traduceri pe care le semnează tot Franyó Zoltán. Există, deci, o ipostază aparte a traducătorului . Şi dacă da, ce loc ocupă ea in Interviu consemnat de ȘERBAN CIONOF (Continuare in pag. a ll-a) SÎMBĂTĂ ŞI DUMINICĂ SEARA CU TINERII DIN: • Bucureşti • Piteşti • Tirgovişte CEI MAI TINERI OSTAŞI AU DEPUS JURÂMÎNTUL MILITAR Intru slava neamului românesc şi a patriei tării La Mărăşeşti, în faţa mausoleului, adunaţi în formaţii aliniate impecabil, sute de tineri... Contingentul „Centenarului indepen­denţei“! Veniţi din toate colţurile ţării, aceşti ostaşi au jurat, sîmbătă dimineaţă, să se pregătească temeinic pentru a fi gata oricînd să apere cuceririle revo­luţionare ale poporului nostru, izbînzile socialiste ale­­ ţării. Din sute de glasuri au izbucnit fier­binţi şi puternice cuvintele solemne ale legămintului onoarei ostăşeşti: „Jur credinţă nestrămutată poporului român şi patriei mele socialiste!". Au vuit cîmpurile Mărăşeştilor, altfel decit acum 60 de ani, cînd alţi ostaşi români, înaintaşii celor de azi, au dat glas hotăririi lor eroice, de apă­rători ai pămînturilor strămoşeşti: TEODOR POGOCEANU (Continuare in pag. a lil-a)

Next