Scînteia Tineretului, august 1978 (Anul 34, nr. 9079-9104)

1978-08-01 / nr. 9079

ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Prin Indice de scoatere se în­ţelege — se explică, pe înţelesul tuturor — capacitatea ca dintr-o anumită cantitate de materie primă să se realizeze o canti­tate echivalentă de produse fi­nite sau cit mai apropiată de cifra iniţială, supusă prelucră­rii. Mai concret — cu un exemplu din activitatea curentă a acestei întreprinderi — indi­cele de scoatere este redat prin cantitatea de sârmă laminată (a cărei calitate ireproşabilă nu se discută!) obţinută din, să zicem, o tonă de oţel supus laminării. Condiţia ideală ar fi ca dintr-o tonă de astfel de oţel să se scoată o tonă de produs finit , condiţia optimă : greutatea pro­dusului finit trebuie să fie cit mai apropiată de tonă. Normele în vigoare prevăd în metalurgie un indice de scoatere de 85 la sută şi , după cum indica se­cretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în cuvîntarea rostită în ziua de 5 iunie a.c. la Plenara C.C. al P.C.R. — acesta poate ajunge la peste 90 la sută. Firesc , condi­ţia optimă tinde tot mai mult către condiţia ideală — utilajele moderne, tehnologiile înaintata cu care este dotată industria noastră pledînd in favoarea a­­cestui deziderat. Aşadar, locul de acţiune şi Intervenţie pentru un indice de scoatere cit mai i­ult se află de-a lungul acelui amplu flux tehnologic, in cadrul căruia oa­meni si maşini depun un stărui­tor efort calitativ de autodepă­­şire, de continuă perfecţionare. Cu un cuvînt, acestui indice i se subordonează o bună parte din ceilalţi indicatori economici, lui ii revine o substanţială cotă din întregul proces de producţie. Astfel, pentru a înţelege mai exact cum se prezintă lucrurile la întreprinderea ,,Industria firmei“ din Cimpia Turzii, tre­buie să procedăm la o scurtă retrospectivă, pe care ne-o în­lesneşte tovarăşul inginer Ser­giu Stoleru, şeful serviciului plan, care munceşte aici din anul naţionalizării. ..Mai înain­te, când producţia nu cunoştea o mare diversificare, altfel se punea şi problema indicelui de scoatere. Pentru că — susţine dînsul — acest indicator cunoaş­te şi reversul medaliei. Dacă, de pildă, dintr-o sîrmă cu un anumit diametru — 6 mm, să zicem — ai datoria să scoţi doar sîrmă de 5,5 mm, atunci lucrurile sunt simple, iar indi­cele de scoatere înalt poate fi amăgitor, mai puţin concludent. Dar dacă din aceeaşi sirmă de 6 mm prelucrezi profile de 5,5 — 5 — 4,5 — 4 mm si asa mai departe, atunci lucrurile se schimbă, atunci si indicele de scoatere este diferit — uneori chiar mai mic — in funcţie de dificultatea operaţiilor. Atunci, da — conchide inginerul Stolen! — atunci lupta pentru un indice de scoatere înalt este intr-ade­văr o luptă, iar indicatorul res­pectiv devine cit se poate de concludent, de expresiv“. Am retinut, astfel, din opinia Interlocutorului nostru una din direcţiile importante ale preo­cupării acestui colectiv munci­toresc : diversificarea producţi­ei, mărirea gradului de valori­ficare a metalului, creşterea substanţială a produselor noi şi reproiectate — tot atâtea condi­ţii în cadrul cărora indicele de scoatere devine un indicator exigent, mobilizator. O acţiune cu valoare metodologică o con­stituie, în acest sens, antrena­rea forţelor proprii, de gîndire şi finalizare, la promovarea noului, la înnoirea şi diversifi­carea producţiei. Această acţiu­ne a condus la înfiinţarea unor noi secţii în care se realizează produse care pină acum se im­portau, iar astăzi se exportă, cum ar fi, de pildă, sirma pen­tru beton precomprimat. S-au diversificat sortimentele de sîr­mă trefilată, s-au introdus în producţie electrozii de sudură şi fluxul pentru sudură. Totul s-a bazat pe cercetări efectuate in uzină, pe utilaje proiectate şi executate d­in tară. Aşa s-a ajuns ca dintr-o fabrică ce confecţiona cuie, sîrmă din otel moale si fier-beton să ia naştere o întreprindere uriaşă. ION ANDREITA (Continuare in pag. a II-a) ÎN INTÎMINAREA MARII NOASTRE SĂRBĂTORI Judeţul Dîmboviţa a depăşit planul pe şapte luni întreprinderea „Industria sir­mei“, Cimpia Turzii DINTR-O TONĂ DE METAL, CÎT MAI MULTE PRODUSE FINITE ŞANTIERUL NAVAL CONSTANŢA. Deşi uriaşe, subansamblele trebuie sudate şi montate cu precizie, operaţie pe care o verifică Costea Tăna­se, Părcălăbescu Alexandru, Balaniuc Teofil, de la atelierul montaj blocuri, secţia­­ navală Foto : O­PLECAN Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ROD AL ANALIZEI EXIGENTE, RESPONSABILE. Adunarea generală a oameni­lor muncii de la întreprinderea chimică ,,Prodcomplex“ Tg. Mu­reş a fost aşteptată cu un viu interes. Muncitorii, maiştrii, in­ginerii, alte categorii de Spe­cialişti — români şi maghiari — fiind ferm hotârîţi să-şi aducă o contribuţie activă la analiza şi bunul mers al întregii activi­tăţi economice a întreprinderii in care sunt deopotrivă producă­tor şi proprietari. Consemnăm din darea de seamă prezentată de tovarăşul Mihai Gede, directorul între­prinderii, modul în care s-au îndeplinit sarcinile primului se­mestru şi angajamentele asu­mate în întrecerea socialistă : producţia globală a fost depă­şită cu peste 23 milioane lei, producţia marfă cu 25 milioane lei, productivitatea muncii cu 4,4 la sută, producţia netă cu peste 14 milioane lei, beneficiul cu peste 6 milioane lei, sarci­nile la export cu 17 la sută. Producţia fizică nominalizată pe principalele grupe de produse a fost realizată şi depăşită, li­­vrîndu-se suplimentar 40 tone utilaj tehnologic pentru indus­tria chimică, 100 tone vase şi rezervoare, 1 000 tone produse tehnice şi bunuri de consum din cauciuc, 400 tone produse din sticlă, articole din mase plasti­ce în valoare de 7 milioane lei. ADUNAREA GENERALĂ A OAMENILOR MUNCII DE LA „PRODCOM­­PLEX" TG. MUREŞ Succesele despre care vorbim sunt urmarea firească a unui complex de măsuri şi acţiuni vizînd Utilizarea judicioasă a tuturor capacităţilor de produc­ţie, a potenţialului uman, intro­ducerea progresului tehnic. Din­colo însă de aceste rezultate fru­moase, este meritul atit al dării de seamă, cit şi al vorbitorilor că au reuşit să situeze în cen­trul dezbaterii analiza activită­ţii prin prisma sarcinilor spori­te ale semestrului doi şi ale anului viitor, ale căror condiţii de îndeplinire vor trebui asigu­rate încă de pe acum. In acest context, referindu-se la faptul că indicele de folosire a maşini­­lor-unelte şi utilajelor a ajuns la 89,7 la sută faţă de 86,6 la sută cit era prevăzut, muncito­rul Mihai Pataki a tinut să precizeze . ..Progresul fată de anul trecut este evident, dar nu pe măsura posibilităţilor. Să dau două exemple : indicele de utilizare a maşinilor de găurit în coordonate este de numai 75 la sută, iar a strungurilor re­volver de 60 la sută. Şi aceasta din lipsă de încărcare la capa­citate“. „Sunt rezerve serioase, a căror valorificare se poate con­cretiza în zilele imediat urmă­toare şi în cursul acestui tri­mestru în direcţia creşterii productivităţii muncii — a evi­denţiat la rîndul său Francisc Cosma, de la secţia mase plas­tice. Restantele înregistrate la MIRCEA BORDA (Continuare in pag. a II-a) ANUL XXXIV, SERIA II, Nr. 9079 4 PAGINI 30 BANI MARȚI 1 AUGUST 1978 Telegramă adresată C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu Intr-o telegramă adresată C.C. al P.C.R., tovarăşu­lui NICOLAE CEAUŞESCU, Comitetul judeţean Dîmbo­viţa al P.C.R. anunţă că oamenii muncii din econo­mia acestui judeţ au realizat sarcinile de plan pe primele 7 luni ale anului cu 4 zile mai devreme, ceea ce a per­mis ca pină la finele acestei perioade să se obţină o pro­ducţie industrială suplimen­tară in valoare de peste 175 milioane lei. Ca urmare, ju­deţul Dîmboviţa a realizat şi livrat în plus economiei na­ţionale importante cantităţi de energie electrică, cărbune, laminate din oţel, oţel brut, gaz metan, alte produse ca plăci şi tuburi din azbo­ciment, prefabricate din be­ton armat, aparataj electric de joasă tensiune,­ lacuri şi vopsele, ţesături din bumbac. Peste 80 la sută din sporul producţiei industriale s-a obţinut pe seama creşterii productivităţii muncii. Vă asigurăm, mult iubite şi stimate tovarăşe secretar general — se spune în În­cheierea telegramei — că sub conducerea organizaţiei judeţene de partid toţi oa­menii muncii din judeţul Dîmboviţa, urmînd exemplul dumneavoastră de totală dă­ruire revoluţionară şi patri­otică, vor munci cu abnega­ţie pentru a întîmpina cu noi succese marea sărbătoare de la 23 August, pentru în­deplinirea exemplară a o­­biectivelor stabilite de Con­gresul al XI-lea şi Confe­rinţa Naţională ale partidu­lui, contribuind în acest fel la vasta operă de dezvoltare economico-socială a țării. SCRIITORUL-ARTIST AL ŢĂRII SALE, MILITANT AL POPORULUI SĂU A intrat in tradiţia vieţii spi­rituale ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al P.C.R., să poarte un dialog deschis cu noi, asupra proble­melor şi destinelor culturii noastre contemporane. Astfel de discuţii generoase, rodnice, sunt de o importanţă vitală in orice domeniu al vieţii şi ac­tivităţii. Atenţia secretarului general al partidului s-a în­dreptat statornic asupra împli­nirii gindului luminos ca toţi creatorii să se afle în mijlocul oamenilor de cele mai diverse profesii, pentru a le cunoaşte mai îndeaproape izbînzile, ne­cazurile, frămintările. Această preocupare, acest dialog fertil care îşi are sensul şi importan­ţa sa evidentă pentru noi toţi, ne vorbesc elocvent despre profundul, structuralul demo­cratism al vieţii noastre socia­le, politice şi culturale. Vor mai fi pe alte meridiane unii şi alţii care se vor întreba cu o abil mascată „naivitate“ ce rost au asemenea dialoguri în viaţa noastră culturală? Vor mai fi unii care vor afirma că scrii­torul este un ins care are ne­voie n­u de dialog, ci de mono­log. Din fericire, pentru a a­­junge la monolog omul are ne­voie de experienţa dialogului ; viaţa, înţelegerea ei nu se pot omeneşte desprinde decât sub forma dialogului. Monologul este, desigur, o formă de inti­mitate, de creaţie reală şi tre­buie respectată, dar pentru ca omul de litere să fie mulţumit de monologul său şi să fie în­credinţat sau plin de speranţe că monologul său va fi recep­tat şi preţuit de oameni, mai înainte el trebuie să dialoghe­ze cu oamenii şi cu faptele lor. La întrebările epocii, la aspi­raţiile, la necazurile şi bucu­riile semenilor, scriitorul îşi dovedeşte puterea sa de recep­tivitate, sensibilitatea sa prin operă, prin echilibrul ei, prin adevărul şi prin dorinţa de a­­devăr, de muncă, de puritate pe care o seamănă sub braz­dele acelor file care, înmănun­cheate, iau chipul luminos al cărţii. Este cunoscut că o via­ţă culturală adevărată nu se poate desfăşura decit în condiţiile unei democraţii au­tentice, ale libertăţii de gin­­dire, de opţiune neîngră­dită, in condiţiile asigurării unei baze materiale adecvate unei atit de generoase şi ferti­le munci. Din acest punct de vedere putem afirma cu de­plină îndreptăţire că în Româ­nia socialistă există din plin climatul social şi politic propi­ce valorificării largi a tuturor capacităţilor creatoare. înflori­rea culturii şi artei româneşti in ultimii ani se datoreşte toc­mai acestui climat sănătos, gri­jii consecvente a partidului, a secretarului său general, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, pentru crearea tuturor condi­ţiilor menite să stimuleze ta­lentele autentice. Viaţa noastră socială, politică şi culturală şi-a dovedit, în ultimii ani, mai mult ca oricind viabilitatea, justeţea, fermitatea. Trăim o epocă de mari pre­faceri şi izbinzi creatoare, de aceea cu atit mai mult mi se pare plin de logică, de adîncă semnificaţie şi aleasă simţire Îndemnul secretarului general al partidului, adresat oameni­lor de litere din ţara noastră, de a oglindi in creaţia lor, în mod obiectiv, faptul că succe­sele cu adevărat epocale din existenţa socialistă a poporului nostru au fost­ obţinute prin­­tr-un uriaş efort al clasei mun­citoare, al întregului popor, in pofida greutăţilor, a lipsurilor ce s-au manifestat in diverse etape ale dezvoltării societăţii noastre pe drumul socialismu­lui, că scriitorul român este dator să acorde o atenţie mult mai mare momentelor revolu­ţionare de seamă din istoria patriei, fără a se îngrădi cu ni­mic libertatea de alegere, de către fiecare scriitor, a temei preferate. Ideea necesităţii de a se pune pe primul plan nu pro­blema cantităţii, ci a valorii ideologice şi artistice, proble­ma unor opere create să dăi­nuie, oferă un spor de greuta­te şi de nobleţe acestui dialog menit să pună în adevărata lor valoare locul şi rolul scriitoru­lui şi al operei sale in contex­tul atit de amplu al societăţii noastre. Scriitorul nu este şi nu tre­buie să fie un vis al periferiei sociale, o ciudăţenie a lumii, ci un om adevărat, un mode­lator de conştiinţe. Iată, prin cea mai autorizată voce a na­ţiunii noastre socialiste, scrii­torul român este chemat „să participe activ la dezbaterile ce se desfăşoară pe plan inter­naţional în­­ jurul unor proble­me fundamentale legate de fe­nomenele noi ce au loc in so­cietate, de dezvoltarea culturii, a întregii cunoaşteri umane“. (Continuare in pat­, a 11-a) Democraţia noastră, o ' democraţie a creaţiei Dumitru M. Ion Cartierul „Simeria“ din oraşul Sf. Gheorghe Foto: O­PLECAN PREŞEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe ambasadorul Republicii Filipine Preşedintele Republicii Socia­liste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit luni, în staţiunea Neptun, pa Leticia Ramos Shahani, ambasadorul Republicii Filipine la Bucureşti, in legătură cu încheierea misiu­nii sale in tara noastră. Cu acest prilej, a avut loc o convorbire care s-a desfășurat intr-o atmosferă cordială. în această săptămînă decisivă pentru bătălia griului, în judeţele din nordul ţării Organizare exemplară pentru ca nimic din recolta acestui an să nu rămînă După ce in sudul ţării secerişul s-a Încheiat, iar în regiunile din zona a II-a se apropie de sfîrşit, centrul şi nordul Transilvaniei si al Mol­dovei intră in primul plan al activităţii de re­coltat. In judeţul Sălaj care a avut în acest an condiţii climatice deosebit de grele, cu precipi­taţii foarte abundente, recoltarea orzului şi griului a fost mult întîrziată. Totuşi, harnicii locuitori ai acestor meleaguri, români şi ma­ghiari, urmărind permanent starea fiecărei par­cele de pămint, folosind fiecare oră bună de lu­cru au reuşit pină acum să recolteze griul de pe 10 la sută din suprafaţa cultivată. Aflaţi re­cent în mai multe unităţi agricole din Sălaj am avut posibilitatea să constatăm acţiunile ener­gice ale cooperatorilor de a stringe cit mai re­pede griul. Aici în această comună mun­cesc laolaltă de sute de ani români şi maghiari, îi vedem şi acum laolaltă angajaţi intr-un autentic efort pentru recupera­rea decalajului impus de starea vremii, împărţiţi în 3 grupe, peste 30 de oameni din comună intraseră cu secerile pentru a stringe griul de pe parcelele unde combinele nu puteau înainta, sau acolo unde rămăse­ Vom încheia recoltatul în cel mult 5—6 zile ! Cooperatorii din Bocşa sunt printre primii din judeţ care au început secerişul griului. In 3 zile ei au reușit să strîngă re­colta de pe 60 hectare din cele 320 ha cultivate îndeosebi pe terenuri in pantă, cu soluri grele. Ii urmărim pe Emil Bărnutiu, Ludovic Simion si Iulian Opris conducîndu-şi cu îndemânare combinele pe o pantă de 30—40 de grade. Pină la ora 10 deşi se lucra in condiţii grele, rotile se noticneau încă in pămintul moale, nu se înregistrase nici o defecţiune, dar atelierul mo­bil şi încă două tractoare se aflau în apropiere. ..Griul este copt — ne spune Nicolae Magrin, preşedintele unităţii — dar timpul nefavorabil nu ne-a permis să intrăm mai repede în lanuri. Nu mai puteam însă aştepta. De aceea am dispus În­ceperea recoltării, reuşind să stringem zilnic griul de pe 6—7 hectare“. ALEXANDRU STROE (Continuare In pag. a Ill-a) „Gloria“, minunata maşină a agriculturii noastre, işi arată din plin performanta . Foto : V. TANASOF am ESBSSD □□□□□ 0 Priorităţi, cerinţe de fond în Festivalul naţio­nal „Cîntarea României“. La Universal-Club Bucu­reşti: UN LOC ŞI UN ROL CENTRAL ACTIVI­TĂŢII POLITICO-EDU­CATIVE ? Cu ce rezul­tate aţi încheiat anul de învăţămînt 1977—1978 ? Care vă sunt proiectele pentru 15 septembrie ? COLABORAREA CU ÎN­TREPRINDERILE SA CUPRINDĂ ŞI DOME­NIUL MUNCII DE EDU­CAŢIE . Sub semnul creşterii continue a nive­lului de trai al poporului, astăzi se deschide A IX-A EDIŢIE A TÎRGULUI DE MOSTRE DE BUNURI DE CONSUM TREI ANI DE LA SEMNAREA ACTULUI FINAL DE LA HELSINKI­Eforturi pentru continuarea procesului securităţii şi cooperării în Europa sunt mai necesare ca oricine S­e împlinesc astăzi trei ani de la mo­mentul de înaltă semnificaţie al a­­doptării Actului fi­nal al Conferinţei pentru secu­ritate şi cooperare in Europa, întruniţi in cadrul unei cere­monii solemne la Palatul Fin­landia din Helsinki, şefii de stat sau de guverne ai celor 35 de state participante la confe­rinţă îşi puneau semnătura pe un document ce reprezenta ro­dul unor îndelungate eforturi comune. Trecuseră nouă ani de la apelul lansat din capitala României socialiste privind or­ganizarea conferinţei, trei de la deschiderea lucrărilor acesteia şi aproape doi de la începerea elaborării Actului final şi satis­facţia produsă de această pri­mă şi importantă materializare a voinţei de pace, securitate şi cooperare a popoarelor europe­ne a fost generală şi îndreptă­ţită. Căci, prin normele demo­cratice de procedură şi de lucru ce au guvernat-o (îndeosebi prin adoptarea principiului con­sensului, care a reprezentat o calitate nouă în istoria nego­cierilor internaţionale multi­laterale) şi care au asigu­rat egalitatea deplină a sta­telor participante, definite ca entităţi independente şi su­­verane, prin situarea sa la afa­ra alianţelor militare şi a spi­ritului de bloc, prin spiritul de înţelegere şi conlucrare şi voin­ţa participanţilor de a se ajun­ge, in pofida tuturor deosebi­rilor şi divergenţelor, la o îm­bunătăţire a climatului politic pe continentul de pe care se declanşaseră cele două războa­ie mondiale şi care suferise cele mai grele pierderi de pe BAZIL ŞTEFAN (Continuare in pag. a IV-a)

Next