Scînteia Tineretului, august 1980 (Anul 36, nr. 9700-9725)
1980-08-01 / nr. 9700
Nu se poate înţelege istoria fără a opera cu comparaţii, spunea un reputat istoric. Respectind rigorile acestei axiome, a vorbi despre noul destin pe care România, fiii săi l-au dobindit o dată cu trecerea la edificarea orînduirii socialiste, înseamnă, la modul cel mai direct, a vorbi despre esenţa, fundamentul acestui demers în istorie pe care poporul român, sub conducerea partidului său comunist, îl susţine de peste trei decenii şi jumătate. A vorbi, deci, despre muncă, despre condiţia umană a muncii aşezată de societatea socialistă românească în plenitudinea valenţelor ei creatoare şi, odată cu aceasta, a pune faţă în faţă dimensiunile un timp ale trecerii revoluţionare, de la ceea ce era munca înainte de Eliberare şi după, adică astăzi, aici şi acum, pe frontul unanim al zidirii României multilateral dezvoltate şi a omului multilateral dezvoltat, a tînărului cu firească predilecţie. Comparaţia între ieri — cîteva decenii in urmă — şi astăzi, citeva decenii după, luînd ca reper actul declanşării la 23 August 1944 a revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă beneficiază de argumente, care au limpezimea proprie marilor adevaruri. În această ordine şi, înainte de orice cel dinţii vizează trecerea istorică realizată de socialism in spaţiul relaţiei dintre om şi muncă , eradicarea totală, deplină şi definitivă a exploatării omului de către om, şi punerea omului in dreptul suprem de a fi stăpîn pe rodul strădaniilor lui productive. Calendaristic, acest eveniment epocal pentru noul nostru destin l-a constituit naţionalizarea principalelor mijloace de producţie în 1948. A fost atunci redată celor ce muncesc demnitatea dreptăţii conferinduli-se pentru prima oară in milenara istorie a ţării calitatea de proprietari. O calitate, un mod de a fi omenesc căruia i s-au consacrat ani grei de luptă, jertfe şi sacrificii pe temeiul cărora, sub steagul, roşu comunist, s-a ajuns ca munca să înceteze de a-i mai fi înstrăinată omului. Şi odată cu aceasta să înceteze întregul cortegiu de împrejurări care înainte de Eliberare învederau frustrarea omului muncii de rezultatul eforturilor lui, grevau mersul spre progres, civilizaţie, spre exprimarea reală şi deplină a omului în plinătatea capacităţilor lui. Astăzi este de domeniul trecutului, al memoriei tot ceea ce doar cu cîteva decenii în urmă mutila munca şi eroul său. Şomajul şi refuzul dreptului de a munci (de pildă, in 1932, nu mai puţin de 35 la sută din numărul salariaţilor erau şomeri) , marile bătălii iuitate de oamenii muncii, mobilizaţi de comunişti, revendicînd strictul necesar al vieţii. ..muncă şi piine“ , discriminările (statisticile vremii arată că pentru aceeaşi muncă femeile primeau salarii cu 40—50 la sută mai reduse decit bărbaţii, iar tinerii cu 60—70 la sută) ş.a.m.d Şi toate acestea în condiţiile unei industrii slab dezvoltate, a unei agriculturi înapoiate care făceau ca munca să se desfăşoare la un nivel foarte scăzut din punct de vedere calitativ iar omul muncii, in această categorie fiind numeroşi tineri, să trăiască sub spectrul mizeriei. O situaţie extrem de elocvent evocată în documentele partidului comunist, forţa care a militat neîncetat, cu preţul oricărei jertfe, pentru ca omul muncii să devină în sfîrşit stăpîn pe el însuşi. „Munca peste puteri şi salarii de foame — se spunea într-un document — ameninţarea de fiecare zi de a se vedea asvirliti in rîndurile şomerilor, teroare si gloanţe în loc de piine si drepturi — aceasta era partea muncitorilor din truda cărora capitaliştii din tară si de peste hotare îngrămădeau uriase profituri“. In bătălia, de ieri şi de azi, pentru cucerirea şi mereu mai puternica afirmare a libertăţii muncii pe pămîntul României tinerii au fost şi sînt mobilizaţi de organizaţia lor revoluţionară, un factor important căruia istoria trecută şi prezentă îi relevă devotamentul şi dăruirea. Ieri, pentru eroismul in lupta consacrată cuceririi dreptăţii şi libertăţii, tinerii suferind ei înşişi exploatarea şi asuprirea vechii orînduiri , astăzi, pe frontul muncii pentru ţară, tinerii aducindu-şi aportul de efort, iniţiativă şi abnegaţie la ridicarea TRAIAN GANJU (Continuare în pag. a ll-a) „Societatea pe care o edificăm este societatea celor ce muncesc, ea se întemeiază nemijlocit pe munca creatoare a tuturor membrilor săi. Fiecare cetăţean trebuie să depună o activitate utilă societăţii, să contribuie activ la progresul general al ţării. Munca liberă, despovărată de exploatare, constituie unica sursă a sporirii avuţiei naţionale, a înfloririi patriei, a prosperităţii poporului şi a bunăstării personale ; de aceea, ea trebuie înţeleasă ca o necesitate, ca o îndatorire de onoare a fiecărui cetăţean şi, totodată, ca principalul mijloc de afirmare a personalităţii umane, a forţei creatoare a fiecărui cetăţean". NICOLAE CEAUŞESCU I NOI SUCCESE ÎN ÎNTRECERE Colectivele de muncă din întreaga ţară obţin importante succese în producţie în cinstea apropiatei sărbătoriri a zilei de 23 August. • DIN JUDEŢUL GALAŢI suntem informaţi că energeticienii au încheiat luna iulie cu un bogat bilanţ, cantitatea de energie electrică realizată suplimentar în această perioadă însumînd mai mult de 5 000 Mwh. De remarcat că întreaga cantitate de energie electrică produsă peste sarcinile de plan a fost obţinută pe seama utilizării unor resurse energetice secundare — gazele de cocs şi de furnal — de la agregatele platformei siderurgice gălăţene. Şi oamenii muncii din cadrul întreprinderii Laminorul de tablă Galaţi au realizat în această lună, peste prevederile planului, mai mult de 600 tone de profile. Adăugate la cantitatea obţinută suplimentar în celelalte şase luni ale anului rezultă o producţie fizică suplimentară la acest sortiment de aproape 5 500 tone. • Printr-o bună organizare a muncii şi a producţiei, colectivul COMBINATULUI PENTRU FIBRE ARTIFICIALE BRĂILA — unitate care asigură 95 la sută din producţia de fibre artificiale a ţării — a depăşit în perioada parcursă din acest an producţia globală şi marfă planificate cu circa 20 milioane lei şi respectiv 15 milioane lei, livrînd în avans beneficiarilor importante cantităţi de celofibră, cord şi utilaje tehnologice, în condiţiile economisirii a 5,5 milioane kWh energie electrică şi a 3 800 tone combustibil. în aceeaşi perioadă au fost, de asemenea, recondiţionate piese de schimb în valoare de peste 48 milioane lei, cu 10 milioane peste prevederile planului stabilit, importurile fiind diminuate în acelaşi timp cu circa 9 milioane lei-valută. • Creşterea suplimentară a productivităţii muncii, obţinută prin ridicarea gradului de mecanizare a lucrărilor din subteran, a permis MINERILOR PRAHOVENI să expedieze termocentralelor, în perioada scursă din acest an peste prevederi, mai bine de 30 000 tone lignit, ceea ce înseamnă îndeplinirea angajamentului majorat pe anul in curs. • ÎNTREPRINDEREA DE MOTOARE ELECTRICE DIN PITEȘTI este cea de-a 22-a unitate economică argeșeană care a raportat onorarea, înainte de termen, a sarcinilor de plan revenite in actualul cincinal. Avansul de timp înregistrat va permite personalului muncitor al acestei întreprinderi să consemneze la finele anului în curs o producţiei industrială suplimentară evaluată la 450 milioane lei. Sporul de producţie ce va fi obţinut în plus faţă de prevederile de plan aferente perioadei 1976—1980 de către cele 22 colective de muncă fruntaşe din judeţul Argeş va depăşi 9 miliarde lei. Acelaşi succes a fost înregistrat şi de oamenii muncii de la ÎNTREPRINDEREA DE STOFE PENTRU MOBILA DIN GHEORGHIENI şi FABRICA DE PREFABRICATE DIN BETON MIERCUREA CIUC. Aceste colective vor realiza, pînă la finele anului, un spor de producţie de peste 50 milioane lei faţă de prevederi. Pînă la 31 iulie, în judeţul Harghita au raportat îndeplinirea sarcinilor de plan pe întregul cincinal 22 de întreprinderi industriale şi unităţi economice. Incepînd de astăzi, 1 august 1980, aproape 200 000 de oameni ai muncii din industria alimentară (inclusiv unităţile de producere a nutreţurilor combinate) beneficiază de cea de a doua etapă de majorare a retribuţiei. Cu această categorie, numărul persoanelor care primesc retribuţia majorată se ridică la 3 100 000. Creşterile, cu mult peste cele prevăzute de Congresul al XI-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului, exprimă, sintetic, justeţea politicii partidului, capacitatea economiei naţionale, de a asigura un ritm înalt de creştere a venitului naţional, de a satisface in condiţii tot mai bune cerinţele materiale şi spirituale ale poporului. Grija pentru om, pentru tînăra generaţie, este — aşa cum arăta cu atîtea prilejuri secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — ţelul suprem al politicii nostru. In ansamblul economiei naţionale, industria alimentară se bucură de o atenţie deosebită din partea conducerii partidului şi statului. Şi este firesc să fie aşa. Industria alimentară asigură aprovizionarea populaţiei cu produsele necesare traiului, contribuie la o alimentaţie raţională, la menţinerea stării de sănătate a populaţiei. „Industria alimentară se va dezvolta intr-un ritm mediu de peste 8 la sută anual — se subliniază in Raportul la Congresul al XlI-lea al partidului, în cadrul subramurilor producătoare de alimente de bază — carne, peşte, lactate, uleiuri, zahăr, conserve — se va pune accentul pe asimilarea de noi sortimente cu un conţinut nutritiv ridicat. Producţia de preparate şi semipreparate culinare va creşte pe cincinal de 2,5—2,8 ori“. Sarcini mobilizatoare stabilite pentru cincinalul viitor pe care va trebui să le îndeplinim exemplar. Pentru realizarea acestor ritmuri înalte trebuie valorificate, la nivel calitativ superior, materiile prime şi materialele, capacitatea profesională, puterea de a crea şi inova. Tineretul, care se bucură de largi posibilităţi de împlinire şi afirmare, răspunde prin fapte de muncă, prin spiritul revoluţionar care-l caracterizează vibrantelor chemări adresate de secretarul general al partidului la cel de-al XI-lea Congres al U.T.C. Pe agenda de lucru a organizaţiilor U.T.C. sunt înscrise numeroase angajamente al căror obiectiv principal il constituie transformarea cantităţii într-o nouă calitate. Aceasta presupune gîndire creatoare, promovarea noului în toate domeniile de activitate, înseamnă îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de producţie, iniţierea unor ample acţiune privind gospodărirea materiilor LIDIA POPESCU (Continuare în pag. a 11- a) PROGRAMUL DE CREŞTERE A NIVELULUI DE TRAI INCEPIND DE ASTĂZI Aproape 200000 de oameni ai muncii din industria alimentară beneficiază de etapa a ll-a de majorare a retribuţiei partidului şi statului O ultimă verificare a unui nou generator destinat exportului — la întreprinderea „Electroputere“-Craiova — este făcută cu multă competenţă de tinărul lăcătuş Nicolae Dobrescu Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXVI SERIA 11 Nr. 9700 4 PAGINI 30 BANI VINERI 1 AUGUST 1980 In zonele colinare şi de nord, cu prioritate acţiuni energice pentru încheierea grabnică a secerişului PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU EDEM KODJO, secretar general al O.U.A. Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, joi, in staţiunea Neptun, pe Edem Kodjo, secretar general al Organizaţiei Unităţii Africane, aflat într-o vizită in tara noastră. La întrevedere a participat Ştefan Andrei, ministrul afacerilor externe. Cu acest prilej, secretarul general al O.U.A. a arătat că se simte onorat de întrevederea acordată şi a reliefat profunda satisfacţie de a se întilni cu şeful statului român. In acelaşi timp, el a dat o înaltă apreciere sprijinului activ al României, al preşedintelui ei, acordat luptei popoarelor africane pentru eliberare naţională, împotriva politicii imperialiste, colonialiste şi neocolonialiste, de discriminare rasială şi apartheid, pentru consolidarea independenţei şi suveranităţii naţionale, pentru o dezvoltare economică şi socială independentă, reliefînd în acest context prestigiul de care se bucură în rîndul popoarelor africane şeful statului român, care desfăşoară o intensă activitate pusă în slujba păcii, colaborării şi intelegerii între naţiuni, înfăptuirii idealurilor de libertate, independenţă şi progres ale tuturor popoarelor, a dezideratelor majore ale umanităţii In timpul convorbirii s-a subliniat evoluţia continuă a relaţiilor de colaborare şi cooperare pe plan politic, economic, tehnico-ştiinţific şi în alte domenii de interes reciproc dintre România şi ţările africane şi s-a exprimat dorinţa comună de a intensifica şi adinei aceste relaţii, spre binele popoarelor noastre, al cauzei păcii, destinderii şi înţelegerii internaţionale. Au fost abordate, de asemenea, unele aspecte ale actualitatii politice internationale, exprimîndu-se îngrijorarea faţă de situaţia mondială complexă, care se menţine încă încordată datorită intensificării politicii de forţă şi dictat, de reîmpărţire a sferelor de influentă, încălcării drepturilor popoarelor de a se dezvolta liber, independent, fără nici un amestec din afară. In acest cadru s-a apreciat că se impun reluarea si continuarea politicii de pace, destindere, colaborare si respect al independentei nationale, pentrusoluţionarea pe cale politică, prin tratative, a stărilor de încordare şi conflict existente în diferite zone ale lumii, pentru încetarea cursei înarmărilor şireducerea cheltuielilor militare, pentru întărirea cursului spre destindere, pace şi independenţă corespunzător intereselor fundamentale şi aspiraţiilor legitime ale tuturor popoarelor. , S-a relevat, de asemenea, că în condiţiile actuale se impune întărirea unităţii de acţiune şi solidaritate a ţărilor în curs de dezvoltare în vederea lichidării fenomenului subdezvoltării, a decalajului dintre ţările bogate şi cele sărace, consecinţe ale îndelungatei perioade de dominaţie colonialistă şi imperialistă, făuririi unei noi ordini economice internaţionale bazată pe echitate şi justiţie. Legat de aceasta, s-a sub(Continuare în pag. a 111-a) GEORGIO NAPOLITANO, membru al Direcţiunii P.C. Italian Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, joi, in staţiunea Neptun, pe tovarăşul Georgio Napolitano, membru al Direcţiunii Partidului Comunist Italian, aflat într-o vizită în ţara noastră, la invitaţia C.C. al P.C.R. La primire au luat parte tovarăşii Ştefan Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., ministrul afacerilor externe. Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. A participat, de asemenea, Antonio Rubbi, şeful secţiei relaţii internaţionale a C.C. al P.C.I. Exprimînd satisfacţia pentru invitaţia de a vizita România, pentru posibilitatea de a se întîlni cu secretarul general al Partidului Comunist Român, oaspetele a adresat tovarăşului Nicolae Ceauşescu un salut călduros din partea tovarăşului Enrico Berlinguer, secretar general al Partidului Comunist Italian, împreună cu urări de sănătate şi succes in activitatea de înaltă răspundere pe care o desfăşoară în fruntea partidului şi statului nostru. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit şi a rugat să se transmită, în numele său, al C.C. al P.C.R., al comuniştilor români, tovarăşului Enrico Berlinguer, comuniştilor italieni un salut prietenesc şi cele mai bune urări de succes in întreaga lor activitate. In cadrul întrevederii, s-a procedat la o informare reciprocă cu privire la preocupările actuale şi de perspectivă ale celor două partide. S-a exprimat cu acest prilej hotărirea P.C.R. şi P.C.I. de a dezvolta în continuare relaţiile de prietenie, colaborare şi solidaritate cu celelalte partide comuniste şi muncitoreşti, pe baza egalităţii în drepturi, a respectării dreptului fiecărui partid de a-şi elabora în mod independent tactica şi strategia revoluţionară, a neamestecului în treburile interne. Totodată, s-a reafirmat hotărirea de a extinde raporturile cu partidele socialiste, social-democrate, cu toate forţele progresiste în lupta pentru pace, colaborare internaţională, democraţie şi progres social, pentru înfăptuirea aspiraţiilor şi intereselor fundamentale ale popoarelor. S-a scos în evidenţă preocuparea celor două partide faţă de marile probleme care confruntă astăzi omenirea, subliniindu-se de ambele parti importanţa intensificării eforturilor partidelor comuniste şi muncitoreşti, ale forţelor progresiste şi antiimperialiste, ale tuturor popoarelor în direcţia reluării şi continuării politicii de pace, destindere si respect al independentei si suveranităţii nationale. S-a evidenţiat necesitatea soluţionării pe cale politică, prin tratative, a stărilor de încordare si conflict care mai dăinuie încă în diferite zone ale lumii. In legătură cu situaţia de le continentul nostru, unde are loc o sporire a efectivelor militare şi a armamentelor, se acumulează continuu tot mai numeroase mijloace de distrugere în masă, inclusiv nucleare. s-a reliefat necesitatea bunei pregătiri a reuniunii de la Madrid, astfel incit aceasta să dea un nou impuls transpunerii în viață a Actului final de la Helsinki, întăririi colaborării dintre statele europene si, îndeosebi, să ducă la măsuri concrete de dezangajare militară si dezarmare, de reducere a cheltuielilor militare, să dea o nouă perspectivă păcii, destinderii, securităţii si colaborării pe continent. De ambele părţi s-a subliniat importanta adoptării de măsuri practice, eficiente, în domeniul dezarmării, si în primul rînd al dezarmării nucleare. S-a relevat, de asemenea, necesitatea sporirii eforturilor (Continuare în pag. a lll-a) CU TOATE FORŢELE UMANE Şl MECANICE, CU MAXIMĂ OPERATIVITATE, ÎN ZONELE AFECTATE DE PRECIPITAŢII RECOL im Şl DEPOZITAREA FĂRĂ INTÎRZIERE A GRÎULUI! Faptul că la 1 august mai sunt de recoltat circa 700 mii ha cu griu impune o maximă accelerare a lucrărilor de seceriş ! Imperativul nu este determinat numai de perioada calendaristică in care ne aflăm, dar mai ales de apariţia unor puternice precipitaţii tocmai in zonele in care a mai rămas de recoltat cea mai mare parte a acestor suprafeţe. Banatul, Crişana, Transilvania şi Moldova reprezintă acum centrele polarizatoare ale acţiunilor la seceriş, solicitînd din plin eforturi susţinute pentru ca lucrarea să se finalizeze in cel mai scurt timp cu putinţă. O anume concluzie este evidentă : dacă nu se procedează operativ şi gospodăreşte, cu toate mijloacele disponibile, se vor înregistra pierderi irecuperabile şi nejustificate de recoltă. Momentele dificile, pe alocuri situaţii critice, pot fi depăşite numai printr-o acţiune concentrată, judicios organizată, cu combinele şi secerătorile în toate lanurile de griu. Nu trebuie neglijate, in aceste condiţii, soluţiile tradiţionale, atît de eficiente pentru salvarea recoltei în zonele cu precipitaţii abundente. RELATĂRI DIN JUDEŢELE TIMIŞ ŞI TELEORMAN ÎN PAG. A 2-A Cinci ani de la semnarea Actului final de la Helsinki ESTE NEVOIE MAI UIT CA ORICU-DE ACII CONSTRUCTIVE mi IUI EXCLUDEREA TORTEI DI VIATA CONTINENTULUI SI EDIFICAREA INI EUROPE A PĂCII SI ÎNTRECERII In urmă cu cinci ani, la 1 august 1975, popoarele europene, popoarele lumii întregi salutau un eveniment de însemnătate istorică în viaţa grea încercatului nostru continent — încheierea cu succes a Conferinţei pentru securitate şi cooperare in Europa. La acea dată, la Palatul ,,Finlandia“ din Helsinki, înalţii reprezentanţi ai celor 35 de state participante îşi puneau semnătura pe Actul final al C.S.C.E., document care, prin întregul său conţinut, se constituia într-un amplu şi valoros program de acţiune în vederea edificării unui climat de securitate trainică şi de colaborare rodnică intre ţările continentului. încă de atunci, de la tribuna conferinţei din capitala finlandeză, preşedintele României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sublinia cu un înalt spirit de răspundere, cu luciditate : „Punînd semnătura pe documentele consacrate securităţii şi cooperării în Europa, consider că ar fi deosebit de util să ne luăm angajamentul solemn de a asigura continuarea fermă, a cursului destinderii, excluderea definitivă a războiului din viaţa Europei şi a planetei noastre, din viaţa tuturor popoarelor. Să nu precupeţim nimic pentru ca pacea, prietenia, colaborarea intre popoare să triumfe pe întregul glob pămîntesc !“. încă de atunci, prin glasul celui mai autorizat reprezentant al său, România evidenţia ideea că momentul Helsinki, oricît de însemnat ar fi el, nu poate constitui un punct terminus, ci dimpotrivă începutul unui proces neîntrerupt, de acţiune fermă, pentru transpunerea în fapt, ca un tot unitar, a înţelegerilor şi principiilor cuprinse în Actul final, de identificare şi promovare a unor noi măsuri concrete, menite a face din Europa, în mod real, un continent al păcii şi securităţii, al înţelegerii şi conlucrării paşnice între naţiuni. Este lesne de înţeles cât de mari speranţe îşi puneau popoarele europene în declanşarea unui astfel de proces prin care, prin respectarea neabătută, riguroasă a prevederilor Actului final, în totalitatea lor, continentul nostru să devină beneficiarul unui climat autentic de destindere şi cooperare, în mod regretabil însă, aşteptările acestea au fost înşelate de evoluţia ulterioară a evenimentelor. Bilanţul pe care îl oferă perioada acestor cinci ani este, din păcate, departe de năzuinţele fierbinţi, de interesele vitale ale popoarelor europene, popoare care au dus greul conflagraţiilor pustiitoare ale acestui secol, popoare dornice să-şi clădească în linişte, la adăpost de ingerinţe sau ameninţări, propriul viitor de pace şi progres, în ciuda unei euforii de moment, care a succedat, într-o serie de capitale, încheierea C.S.C.E., acum, la cinci ani de la acest eveniment, se poate constata că nu s-a acţionat suficient pentru realizarea obiectivelor propuse, că probleme de însemnătate vitală, primordială au rămas şi azi nerezolvate. In unele momente s-a încercat absolutizarea unora dintre prevederile Actului final, în detrimentul altora. Simptomatică, în acest sens, este reuniunea de la Belgrad, din 1977, ale cărei dezbateri, cantonate în aspecte adeseori periferice, nu au putut conduce, așa cum era de așteptat, la adoptarea unormăsuri concrete menite a consolida procesul şi aşa fragil, al destinderii, a impulsiona naturalizarea prevederilor Actului final. Nici înainte, nici după Belgrad, uriaşa competiţie militară din Europa nu a înregistrat vreo diminuare. Dimpotrivă, în virtutea celei mai absurde logici. Europa a continuat să acumuleze arme tot mai distrugătoare, efective militare fără precedent în istorie. Este ilustrativ să arătăm că, la cinci ani de la încheierea C.S.C.E., din totalul de 500 miliarde dolari, eit se estimează că vor „înghiţi“, anul acesta, înarmările pe glob, 80 la sută revin statelor ce au semnat Actul final de la Helsinki. Statisticile sunt elocvente şi atunci când ne referim la efectivele militare sau la arsenale, jumătate dintre oamenii aflaţi la ora actuală sub arme aparţin ţărilor participante la C.S.C.E. Acestora le revin 70 la sută din totalul tancurilor, 62 la sută din avioanele de luptă. O singură salvă trasă concomitent de pe submarinele staţionate în perimetrul Europei poate şterge de pe faţa pămîntului peste 51000 de localităţi importante. Arsenalele nucleare de pe continent, care nu încetează să prolifereze, reprezintă 144 066 bombe de tip Hirosima. Aici, în inima Europei se află, fată în față, cele două principale blocuri militare antagoniste, N.A.T.O. și Trata-AUREL PERVA (Continuare In pag. a IV-a)