Scînteia Tineretului, august 1980 (Anul 36, nr. 9700-9725)

1980-08-01 / nr. 9700

Nu se poate înţelege istoria fără a opera cu comparaţii, spunea un reputat istoric. Res­­pectind rigorile acestei axio­me, a vorbi despre noul des­tin pe care România, fiii săi l-au dobindit o dată cu tre­cerea la edificarea orînduirii socialiste, înseamnă, la modul cel mai direct, a vorbi despre esenţa, fundamentul acestui demers în istorie pe care po­porul român, sub conducerea partidului său comunist, îl susţine de peste trei decenii şi jumătate. A vorbi, deci, despre muncă, despre condiţia um­ană a muncii aşezată de societatea socialistă românească în pleni­tudinea valenţelor ei creatoare şi, odată cu­ aceasta, a pune faţă în faţă dimensiunile un timp ale trecerii revoluţio­nare, de la ceea ce era munca înainte de Eliberare şi după, adică astăzi, aici şi acum, pe frontul unanim al zidirii Româ­niei multilateral dezvoltate şi a omului multilateral dezvol­tat, a tînărului cu firească pre­dilecţie. Comparaţia între ieri — cî­­teva decenii in urmă — şi as­tăzi, citeva decenii după, luînd ca reper actul declanşării la 23 August 1944 a revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă beneficiază de argumente, care au limpezimea proprie marilor adevaruri. În această ordine şi, înainte de orice cel dinţii vi­zează trecerea istorică rea­lizată de socialism in spaţiul relaţiei dintre om şi muncă , eradicarea totală, deplină şi de­finitivă a exploatării omului de către om, şi punerea omului in dreptul suprem de a fi stăpîn pe rodul strădaniilor lui pro­ductive. Calendaristic, acest eveniment epocal pentru noul nostru destin l-a constituit na­ţionalizarea principalelor mij­loace de producţie în 1948. A fost atunci redată celor ce muncesc demnitatea dreptăţii conferindu­­li-se pentru prima oară in mi­lenara istorie a ţării calitatea de proprietari. O calitate, un mod de a fi omenesc căruia i­­ s­-au consacrat ani grei de luptă, jertfe şi sacrificii pe temeiul cărora, sub steagul, roşu co­munist, s-a ajuns ca munca să înceteze de a-i mai fi înstrăi­nată omului. Şi odată cu a­­ceasta să înceteze întregul cor­tegiu de împrejurări care înainte de Eliberare învederau frustrarea omului muncii de re­zultatul eforturilor lui, grevau mersul spre progres, civiliza­ţie, spre exprimarea reală şi de­plină a omului­ în plinătatea ca­pacităţilor lui. Astăzi este de domeniul tre­cutului, al memoriei tot ceea ce doar cu cîteva decenii în urmă mutila munca şi eroul său. Şo­majul şi refuzul dreptului de a munci (de pildă, in 1932, nu mai puţin de 35 la sută din nu­mărul salariaţilor erau şo­meri) , marile bătălii iuitate de oamenii muncii, mobilizaţi de comunişti, revendicînd strictul necesar al vieţii. ..muncă şi piine“ , discriminările (statis­ticile vremii arată că pentru aceeaşi muncă femeile pri­meau salarii cu 40—50 la sută mai reduse decit bărbaţii, iar tinerii cu 60—70 la sută) ş.a.m.d Şi toate acestea în condiţiile u­­nei industrii slab dezvoltate, a unei agriculturi înapoiate care făceau ca munca să se des­făşoare la un nivel foarte scă­zut din punct de vedere calita­tiv iar omul muncii, in această categorie fiind numeroşi ti­neri, să trăiască sub spectrul mizeriei. O situaţie extrem de elocvent evocată în documen­tele partidului comunist, forţa care a militat neîncetat, cu pre­ţul oricărei jertfe, pentru ca omul muncii să devină în sfîrşit stăpîn pe el însuşi. „Mun­ca peste puteri şi salarii de foame — se spunea într-un document — ameninţarea de fiecare zi de a se vedea asvir­­liti in rîndurile şomerilor, te­roare si gloanţe în loc de piine si drepturi — aceasta era par­tea muncitorilor din truda că­rora capitaliştii din tară si de peste hotare îngrămădeau u­­riase profituri“. In bătălia, de ieri şi de azi, pentru cucerirea şi mereu mai puternica afirmare a libertăţii muncii pe pămîntul României tinerii au fost şi sînt mobilizaţi de organizaţia lor revoluţionară, un factor important căruia isto­ria trecută şi prezentă îi relevă devotamentul şi dăruirea. Ieri, pentru eroismul in lupta consa­crată cuceririi dreptăţii şi liber­tăţii, tinerii suferind ei înşişi exploatarea şi asuprirea vechii orînduiri , astăzi, pe frontul muncii pentru ţară, tinerii adu­­cindu-şi aportul de efort, iniţia­tivă şi abnegaţie la ridicarea TRAIAN GANJU (Continuare în pag. a ll-a) „Societatea pe care o edificăm este societatea celor ce muncesc, ea se întemeiază nemijlocit pe munca creatoare a tuturor membrilor săi. Fiecare cetăţean trebuie să depună o activitate utilă societăţii, să contribuie activ la progresul general al ţării. Munca liberă, despovărată de exploatare, constituie unica sursă a sporirii avuţiei naţionale, a înfloririi patriei, a prosperităţii poporului şi a bunăstării personale ; de aceea, ea trebuie înţeleasă ca o necesitate, ca o îndatorire de onoare a fiecărui cetăţean şi, totodată, ca prin­cipalul mijloc de afirmare a personalităţii umane, a forţei creatoare a fiecărui cetăţean". NICOLAE CEAUŞESCU I NOI SUCCESE ÎN ÎNTRECERE Colectivele de muncă din în­treaga ţară obţin importante succese în producţie în cinstea apropiatei sărbătoriri a zilei de 23 August. • DIN JUDEŢUL GALAŢI suntem­ informaţi că energeti­­cienii au încheiat luna iulie cu un bogat bilanţ, cantitatea de energie electrică realizată supli­mentar în această perioadă în­­sumînd mai mult de 5 000 Mwh. De remarcat că întreaga canti­tate de energie electrică produ­să peste sarcinile de plan a fost obţinută pe seama utilizării unor resurse energetice secundare — gazele de cocs şi de furnal — de la agregatele platformei si­derurgice gălăţene. Şi oamenii muncii din cadrul întreprinderii Laminorul de tablă Galaţi au realizat în această lună, peste prevederile planului, mai mult de 600 tone de profile. Adăugate la cantitatea obţinută suplimen­tar în celelalte şase luni ale anu­lui rezultă o producţie fizică su­plimentară la acest sortiment de aproape 5 500 tone. • Printr-o bună organizare a muncii şi a producţiei, colectivul COMBINATULUI PENTRU FI­BRE ARTIFICIALE BRĂILA — unitate care asigură 95 la sută din producţia de fibre artificiale a ţării — a depăşit în perioada parcursă din acest an producţia globală şi marfă planificate cu circa 20 milioane lei şi respectiv 15 milioane lei, livrînd în avans beneficiarilor importante canti­tăţi de celofibră, cord şi utilaje tehnologice, în condiţiile econo­misirii a 5,5 milioane kWh ener­gie electrică şi a 3 800 tone com­bustibil. în aceeaşi perioadă au fost, de asemenea, recondiţionate piese de schimb în valoare de peste 48 milioane lei, cu 10 mi­lioane peste prevederile planului stabilit, importurile fiind dimi­nuate în acelaşi timp cu circa 9 milioane lei-valută. • Creşterea suplimentară a productivităţii muncii, obţinută prin ridicarea gradului de me­canizare a lucrărilor din subte­ran, a permis MINERILOR PRAHOVENI să expedieze ter­mocentralelor, în perioada scursă din acest an peste prevederi, mai bine de 30 000 tone lignit, ceea ce înseamnă îndeplinirea angajamentului majorat pe anul in curs. • ÎNTREPRINDEREA DE MOTOARE ELECTRICE DIN PITEȘTI este cea de-a 22-a uni­tate economică argeșeană care a raportat onorarea, înainte de termen, a sarcinilor de plan re­venite in actualul cincinal. Avansul de timp înregistrat va permite personalului muncitor al acestei întreprinderi să consem­neze la finele anului în curs o producţiei industrială suplimen­tară evaluată la 450 milioane lei. Sporul de producţie ce va fi obţinut în plus faţă de prevede­rile de plan aferente perioadei 1976—1980 de către cele 22 co­lective de muncă fruntaşe din judeţul Argeş va depăşi 9 mi­liarde lei. Acelaşi succes a fost înregis­trat şi de oamenii muncii de la ÎNTREPRINDEREA DE STO­FE PENTRU MOBILA DIN GHEORGHIENI şi FABRICA DE PREFABRICATE DIN BE­TON MIERCUREA CIUC. Aces­te colective vor realiza, pînă la finele anului, un spor de pro­ducţie de peste 50 milioane lei faţă de prevederi. Pînă la 31 iu­lie, în judeţul Harghita au ra­portat îndeplinirea sarcinilor de plan pe întregul cincinal 22 de întreprinderi industriale şi uni­tăţi economice. Incepînd de astăzi, 1 august 1980, aproape 200 000 de oameni ai muncii din industria alimen­tară (inclusiv unităţile de pro­ducere a nutreţurilor combinate) beneficiază de cea de a doua etapă de majorare a retribuţiei. Cu această categorie, numărul persoanelor care primesc retri­buţia majorată se ridică la 3 100 000. Creşterile, cu mult pes­te cele prevăzute de Congresul al XI-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului, exprimă, sintetic, justeţea politicii partidului, ca­pacitatea economiei naţionale, de a asigura un ritm înalt de creştere a venitului naţional, de a satisface in condiţii tot mai bune cerinţele materiale şi spi­rituale ale poporului. Grija pen­tru om, pentru tînăra generaţie, este — aşa cum arăta cu atîtea prilejuri secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — ţelul suprem al politicii nostru. In ansamblul economiei naţio­nale, industria alimentară se bucură de o atenţie deosebită din partea conducerii partidului şi statului. Şi este firesc să fie aşa. Industria alimentară asigură aprovizionarea populaţiei cu produsele necesare traiului, con­tribuie la o alimentaţie raţiona­lă, la menţinerea stării de sănă­tate a populaţiei. „Industria ali­mentară se va dezvolta intr-un ritm mediu de peste 8 la sută anual — se subliniază in Rapor­tul la Congresul al XlI-lea al partidului, în cadrul subramuri­­lor producătoare de alimente de bază — carne, peşte, lactate, uleiuri, zahăr, conserve — se va pune accentul pe asimilarea de noi sortimente cu un conţinut nutritiv ridicat. Producţia de pre­parate şi semipreparate culi­nare va creşte pe cincinal de 2,5—2,8 ori“. Sarcini mobiliza­toare stabilite pentru cincina­lul viitor pe care va trebui să le îndeplinim exemplar. Pentru realizarea acestor ritmuri înalte trebuie valorificate, la nivel ca­litativ superior, materiile prime şi materialele, capacitatea profe­sională, puterea de a crea şi inova. Tineretul, care se bucură de largi posibilităţi de împlinire şi afirmare, răspunde prin fapte de muncă, prin spiritul revoluţio­nar care-l caracterizează vibran­telor chemări adresate de secre­tarul general al partidului la cel de-al XI-lea Congres al U.T.C. Pe agenda de lucru a organizaţi­ilor U.T.C. sunt înscrise numeroa­se angajamente al căror obiectiv principal il constituie transfor­marea cantităţii într-o nouă ca­litate. Aceasta presupune gîndire creatoare, promovarea noului în toate domeniile de activitate, înseamnă îndeplinirea şi depă­şirea sarcinilor de producţie, ini­ţierea unor ample acţiune pri­vind gospodărirea materiilor LIDIA POPESCU (Continuare în pag. a 11- a) PROGRAMUL DE CREŞTERE A NIVELULUI DE TRAI INCEPIND DE ASTĂZI Aproape 200000 de oameni ai muncii din industria alimentară beneficiază de etapa a ll-a de majorare a retribuţiei partidului şi statului O ultimă verificare a unui nou generator destinat exportului — la întreprinderea „Electroputere“-Craiova — este făcută cu multă competenţă de tinărul lăcătuş Nicolae Dobrescu Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXXVI SERIA 11 Nr. 9700 4 PAGINI 30 BANI VINERI 1 AUGUST 1980 In zonele colinare şi de nord, cu prioritate acţiuni energice pentru încheierea grabnică a secerişului PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU EDEM KODJO, secretar general al O.U.A. Preşedintele Republicii So­cialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, joi, in staţiunea Neptun, pe Edem Kodjo, secretar general al Organizaţiei Unităţii Afri­cane, aflat într-o vizită in tara noastră. La întrevedere a participat Ştefan Andrei, ministrul afa­cerilor externe. Cu acest prilej, secretarul ge­neral al O.U.A. a arătat că se simte onorat de întrevederea acordată şi a reliefat profunda satisfacţie de a se întilni cu şeful statului român. In acelaşi timp, el a dat o înaltă apreciere sprijinului activ al României, al preşedintelui ei, acordat­ lup­tei popoarelor africane pentru eliberare naţională, împotriva politicii imperialiste, colonia­liste şi neocolonialiste, de dis­criminare rasială şi apartheid, pentru consolidarea indepen­denţei şi suveranităţii naţio­nale, pentru o dezvoltare eco­nomică şi socială independen­tă, reliefînd în acest context prestigiul de care se bucură în rîndul popoarelor africane şeful statului român, care desfă­şoară o intensă activitate pusă în slujba păcii, colaborării şi intelegerii între naţiuni, înfăp­tuirii idealurilor de libertate, independenţă şi progres ale tuturor popoarelor, a dezidera­telor majore ale umanităţii In timpul convorbirii s-a sub­liniat evoluţia continuă a re­laţiilor de colaborare şi coo­perare pe plan politic, eco­nomic, tehnico-ştiinţific şi în alte domenii de interes reci­proc dintre România şi ţările africane şi s-a exprimat do­rinţa comună de a intensifica şi adinei aceste relaţii, spre binele popoarelor noastre, al cauzei păcii, destinderii şi în­ţelegerii internaţionale. Au fost abordate, de aseme­nea, unele aspecte ale actuali­­­tatii politice internationale, ex­­primîndu-se îngrijorarea faţă de situaţia mondială com­plexă, care se menţine încă încordată datorită intensifică­rii politicii de forţă şi dictat, de reîmpărţire a sferelor de in­fluentă, încălcării drepturilor popoarelor de a se dezvolta li­ber, independent, fără nici un amestec din afară. In acest ca­dru s-a apreciat că se impun reluarea si continuarea po­liticii de pace, destindere, cola­borare si respect al indepen­dentei nationale, pentru­­so­luţionarea pe cale politică, prin tratative, a stărilor de încordare şi conflict existente în diferite zone ale lumii, pen­tru încetarea cursei înarmă­rilor şi­­reducerea cheltuielilor militare, pentru întărirea cursu­lui spre destindere, pace şi in­dependenţă corespunzător in­tereselor fundamentale şi as­piraţiilor legitime ale tuturor popoarelor. , S-a relevat, de asemenea, că în condiţiile actuale se impune întărirea unităţii de acţiune şi solidaritate a ţărilor în curs de dezvoltare în vederea lichi­dării fenomenului subdezvol­tării, a decalajului dintre ţă­rile bogate şi cele sărace, con­secinţe ale îndelungatei perioa­de de dominaţie colonialistă şi imperialistă, făuririi unei noi ordini economice internaţio­nale bazată pe echitate şi jus­tiţie. Legat de aceasta, s-a sub­(Continuare în pag. a 111-a) GEORGIO NAPOLITANO, membru al Direcţiunii P.C. Italian Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, joi, in staţiunea Neptun, pe tovarăşul Georgio Napolitano, membru al Direc­ţiunii Partidului Comunist Ita­lian, aflat într-o vizită în ţara noastră, la invitaţia C.C. al P.C.R. La primire au luat parte tova­răşii Ştefan Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., mi­nistrul afacerilor externe. Ghi­­zela Vass, membru al C.C. al P.C.R. A participat, de asemenea, Antonio Rubbi, şeful secţiei re­laţii internaţionale a C.C. al P.C.I. Exprimînd satisfacţia pentru invitaţia de a vizita România, pentru posibilitatea de a se în­­tîlni cu secretarul general al Partidului Comunist Român, oaspetele a adresat tovarăşului Nicolae Ceauşescu un salut călduros din partea tovarăşului Enrico Berlinguer, secretar ge­neral al Partidului Comunist Italian, împreună cu urări de sănătate şi succes in activitatea de înaltă răspundere pe care o desfăşoară în fruntea partidului şi statului nostru. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit şi a rugat să se transmită, în numele său, al C.C. al P.C.R., al comuniştilor români, tovarăşului Enrico Berlinguer, comuniştilor italieni un salut prietenesc şi cele mai bune urări de succes in întreaga lor activitate. In cadrul întrevederii, s-a procedat la o informare reci­procă cu privire la preocupă­rile actuale şi de perspectivă ale celor două partide. S-a ex­primat cu acest prilej hotărirea P.C.R. şi P.C.I. de a dezvolta în continuare relaţiile de prietenie, colaborare şi solidaritate cu ce­lelalte partide comuniste şi muncitoreşti, pe baza egalităţii în drepturi, a respectării drep­tului fiecărui partid de a-şi elabora în mod independent tactica şi strategia revoluţio­nară, a neamestecului în tre­burile interne. Totodată, s-a reafirmat hotărirea de a ex­tinde raporturile cu parti­dele socialiste, social-demo­­crate, cu toate forţele progre­­­­siste în lupta pentru pace, co­laborare internaţională, demo­craţie şi progres social, pen­tru înfăptuirea aspiraţiilor şi intereselor fundamentale ale popoarelor. S-a scos în evidenţă preocu­parea celor două partide faţă de marile probleme care con­fruntă astăzi omenirea, subli­­niindu-se de ambele parti im­portanţa intensificării efortu­rilor partidelor comuniste şi muncitoreşti, ale forţelor pro­gresiste şi antiimperialiste, ale tuturor popoarelor în direcţia reluării şi continuării politicii de pace, destindere si respect al independentei si suveranităţii nationale. S-a evidenţiat nece­sitatea soluţionării pe cale po­litică, prin tratative, a stărilor de încordare si conflict care mai dăinuie încă în diferite zone ale lumii. In legătură cu situaţia de le continentul nostru, unde are loc o sporire a efectivelor mi­litare şi a armamentelor, se acumulează continuu tot mai numeroase mijloace de distru­gere în masă, inclusiv nuclea­re. s-a reliefat necesitatea bunei pregătiri a reuniunii de la Madrid, astfel incit aceasta să dea un nou impuls trans­punerii în viață a Actului fi­nal de la Helsinki, întăririi colaborării dintre statele euro­pene si, îndeosebi, să ducă la măsuri concrete de dezan­gajare militară si dezarmare, de reducere a cheltuielilor mi­litare, să dea o nouă perspec­tivă păcii, destinderii, securi­tăţii si colaborării pe conti­nent. De ambele părţi s-a subli­niat importanta adoptării de măsuri practice, eficiente, în domeniul dezarmării, si în pri­mul rînd al dezarmării nucleare. S-a relevat, de asemenea, ne­cesitatea sporirii eforturilor (Continuare în pag. a lll-a) CU TOATE FORŢELE UMANE Şl MECANICE, CU MAXIMĂ OPERATIVITATE, ÎN ZONELE AFECTATE DE PRECIPITAŢII RECOL im Şl DEPOZITAREA FĂRĂ INTÎRZIERE A GRÎULUI! Faptul că la 1 august mai sunt de recoltat circa 700 mii ha cu griu impune o maximă accelerare a lucrărilor de seceriş ! Imperativul nu este deter­minat numai de perioada calendaristică in care ne aflăm, dar mai ales de apariţia unor puternice precipitaţii tocmai in zonele in care a mai rămas de recoltat cea mai mare parte a acestor supra­feţe. Banatul, Crişana, Transilvania şi Moldova reprezintă acum centrele polarizatoare ale acţiu­nilor la seceriş, solicitînd din plin eforturi susţinute pentru ca lucrarea să se finalizeze in cel mai scurt timp cu putinţă. O anume concluzie este evidentă : dacă nu se procedează operativ şi gospodăreşte, cu toate mijloacele disponibile, se vor înregistra pierderi irecuperabile şi nejustificate de recoltă. Momentele dificile, pe alocuri situaţii critice, pot fi depăşite numai printr-o acţiune concentrată, judicios organizată, cu combinele şi secerătorile în toate lanurile de griu. Nu trebuie neglijate, in aceste condiţii, soluţiile tradiţionale, atît de efi­ciente pentru salvarea recoltei în zonele cu preci­pitaţii abundente. RELATĂRI DIN JUDEŢELE TIMIŞ ŞI TELEORMAN ÎN PAG. A 2-A Cinci ani de la semnarea Actului final de la Helsinki ESTE NEVOIE­ MAI UIT CA ORICU-DE ACII CONSTRUCTIVE mi IUI EXCLUDEREA TORTEI DI­ VIATA CONTINENTULUI SI EDIFICAREA INI EUROPE A PĂCII SI ÎNTRECERII In urmă cu cinci ani, la 1 august 1975, popoarele europene, popoarele lumii întregi salutau un eveniment de însemnătate istorică în viaţa grea încercatu­lui nostru continent — încheie­rea cu succes a Conferinţei pen­tru securitate şi cooperare in Europa. La acea dată, la Palatul ,,Finlandia“ din Helsinki, înalţii reprezentanţi ai celor 35 de state participante îşi puneau semnătu­ra pe Actul final al C.S.C.E., document care, prin întregul său conţinut, se constituia într-un amplu şi valoros program de acţiune în vederea edificării unui climat de securitate trainică şi de colaborare rodnică intre ţările continentului. încă de atunci, de la tribuna conferinţei din capitala finlandeză, preşedin­tele României, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sublinia cu un înalt spirit de răspundere, cu lucidi­tate : „Punînd semnătura pe documentele consacrate securită­ţii şi cooperării în Europa, con­sider că ar fi deosebit de util să ne luăm angajamentul solemn de a asigura continuarea fermă, a cursului destinderii, exclude­rea definitivă a războiului din viaţa Europei şi a planetei noas­tre, din viaţa tuturor popoarelor. Să nu precupeţim nimic pentru ca pacea, prietenia, colaborarea intre popoare să triumfe pe în­tregul glob pămîntesc !“. încă de atunci, prin glasul celui mai autorizat reprezentant al său, România evidenţia ideea că mo­mentul Helsinki, oricît de însem­nat ar fi el, nu poate constitui un punct terminus, ci dimpotri­vă începutul unui proces neîn­trerupt, de acţiune fermă, pentru transpunerea în fapt, ca un tot unitar, a înţelegerilor şi princi­piilor cuprinse în Actul final, de identificare şi promovare a unor noi măsuri concrete, menite a face din Europa, în mod real, un continent al păcii şi securităţii, al înţelegerii şi conlucrării paşnice între naţiuni. Este lesne de înţeles cât de mari speranţe îşi puneau po­poarele europene în declanşarea unui astfel de proces prin care, prin respectarea neabătută, ri­guroasă a prevederilor Actului final, în totalitatea lor, continen­tul nostru să devină beneficiarul unui climat autentic de destin­dere şi cooperare, în mod re­gretabil însă, aşteptările acestea au fost înşelate de evoluţia ul­terioară a evenimentelor. Bilan­ţul pe care îl oferă perioada acestor cinci ani este, din păcate, departe de năzuinţele fierbinţi, de interesele vitale ale popoare­lor europene, popoare care au dus greul conflagraţiilor pusti­itoare ale acestui secol, popoare dornice să-şi clădească în linişte, la adăpost de ingerinţe sau ame­ninţări, propriul viitor de pace şi progres, în ciuda unei euforii de moment, care a succedat, într-o serie de capitale, încheie­rea C.S.C.E., acum, la cinci ani de la acest eveniment, se poate constata că nu s-a acţionat su­ficient pentru realizarea obiecti­velor propuse, că probleme de însemnătate vitală, primordială au rămas şi azi nerezolvate. In unele momente s-a încercat ab­solutizarea unora dintre preve­derile Actului final, în detrimen­tul altora. Simptomatică, în acest sens, este reuniunea de la Belgrad, din 1977, ale cărei dez­bateri, cantonate în aspecte adeseori periferice, nu au putut conduce, așa cum era de aștep­tat, la adoptarea unor­­măsuri concrete menite a consolida pro­cesul şi aşa fragil, al destinderii, a impulsiona naturalizarea pre­vederilor Actului final. Nici înainte, nici după Belgrad, uriaşa competiţie militară din Europa nu a înregistrat vreo diminuare. Dimpotrivă, în virtu­tea celei mai absurde logici. Europa a continuat să acumuleze arme tot mai distrugătoare, e­­fective militare fără precedent în istorie. Este ilustrativ să ară­tăm că, la cinci ani de la în­cheierea C.S.C.E., din totalul de 500 miliarde dolari, eit se esti­mează că vor „înghiţi“, anul a­cesta, înarmările pe glob, 80 la sută revin statelor ce au sem­nat Actul final de la Helsinki. Statisticile sunt elocvente şi a­­tunci când ne referim la efec­tivele militare sau la arsenale, jumătate dintre oamenii aflaţi la ora actuală sub arme aparţin ţărilor participante la C.S.C.E. Acestora le revin 70 la sută din totalul tancurilor, 62 la sută din avioanele de luptă. O singură salvă trasă concomitent de pe submarinele staţionate în peri­metrul Europei poate şterge de pe faţa pămîntului peste 51000 de localităţi importante. Arsena­lele nucleare de pe continent, care nu încetează să prolifere­ze, reprezintă 144 066 bombe de tip Hirosima. Aici, în inima Eu­ropei se află, fată în față, cele două principale blocuri militare antagoniste, N.A.T.O. și Trata-AUREL PERVA (Continuare In pag. a IV-a)

Next