Scînteia Tineretului, iunie 1981 (Anul 37, nr. 9957-9981)

1981-06-01 / nr. 9957

„SCÂNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Noul mecanism economico-financiar văzut de la locul de muncă Banul mers al producţiei decis de fiecare om al întreprinderii Pe primele patru luni ale anului producţia netă a fost depăşită la Întreprinderea metalurgică Bacău cu 2,9 milioane lei, producţia marfă fiind suplimentată cu 1,75 milioane lei. De asemenea, la producţia fizică nu se înregistrează nici o res­tanţă, fiind suplimentate insă, la solicitările be­neficiarilor, livrările de carcase de motoare desti­nate întreprinderilor de maşini electrice din Bucu­reşti şi Filiaşi, ca şi cele de armături industriale şi utilaje metalurgice a căror prezenţă era necesa­ră mai din vreme pe mai multe şantiere de in­vestiţii. Unde se află resursele acestor depăşiri cu care se mindresc oamenii muncii, cei 2 000 de ti­neri din cadrul acestui colectiv ? „In prompta şi permanenta în­noire a producţiei , susţine strungarul Nicolae Dolhescu, secretarul comitetului U.T.C. In acest an, ponderea produselor noi şi reproiectate In totalul producţiei industriale se ridică la 60 la sută. Şi asta In condi­ţiile In care, anual, noi fabricăm cîteva sute de mii de produse în circa 1000 de sortotipodimen­­siuni destinate câtorva sute de beneficiari din întreaga ţară“. „Nu mai puţin importantă este reducerea cheltuielilor de pro­ducţie cu precădere a celor ma­teriale, argumentează inginerul Nicolae Leca, directorul unităţii. Atenţia acordată reducerii aces­tora, realizării şi depăşirii pro­ducţiei fizice şi exportului ne-a permis ca întreprinderea să aibă în acest an, ca şi anul trecut, de altfel, o situaţie financiară bună, îndeplinindu-ne obligaţiile financiare faţă de societate, asi­­gurându-ne capacitatea zilnică de plată, evitarea împrumuturi­lor de la bancă, onorarea obli­gaţiilor contractuale şi totodată constituirea fondurilor proprii ale întreprinderii prevăzute prin noul mecanism". Din cele rela­tate de director am desprins că dintre pirghiile care au avut şi au un rol mobilizator In apu­carea noului mecanism, se deta­şează introducerea bugetelor de cheltuieli pe secţii, a metodei normative de planificare, urmă­rire şi evidenţă a costurilor şi a tehnicii de calcul In operaţiile financiar-contabile, instrumente care au permis asigurarea unei evidenţe mai clare şi, deci, cu­noaşterea operativă a abaterilor de la normele de consum. Iată, aşadar, succint prezentate resor­turile care justifică cit se poate de concret modul de aplicare a noului mecanism aici, la I.M.B. Consecinţă firească a realizări­lor mai sus amintite, beneficiile se ridică și ele la o cotă su­perioară. In 1980, ele s-au situat cu peste 3 milioane peste plan, creîndu-se disponibilităţi certe ca în acest an să fie alocate fon­duri suplimentare pentru parti­ciparea oamenilor muncii la be­neficii, pentru dezvoltarea in continuare a producţiei. „ Am realizat şi depăşit toa­te prevederile bugetare anul trecut şi pe primele patru luni ale anului, ne informează Mihai Caraiman, preşedintele CCM, tocmai datorită faptului că am realizat măsurile propuse pen­tru îmbunătăţirea­­organizării muncii şi producţiei. Cu­ mai puţini auxiliari, cu­ mai mulţi muncitori productivi , acesta a fost unul din principiile puse in practică. O importanţă deosebită acordăm reducerii substanţiale a greutăţii produselor, creşterii in­dicelui de utilizare a metalului, tipizării reperelor. Continuăm investigaţia In sec­ţia de bază a întreprinderii, tur­nătoria, o secţie modernă dotată cu utilaje avlnd caracteristici tehnice superioare, in majorita­te deservite de tineri. — Acţionăm prioritar In două direcţii principale, ne informea­ză tlnărul maistru Ion Mătăsa­­ru : 1. realizarea şi depăşirea planului la producţia fizică ; 2. diminuarea cheltuielilor de pro­ducţie. Ambele converg spre realizarea unei valori mai ridi­cate a producţiei nete şi, în a­cest scop, punem accentul pe creşterea productivităţii şi gos­podărirea materialelor. Intr-adevăr, aici s-au iniţiat in acest sens măsuri deosebit de efi­ciente. Doar prin folosirea şpa­­nului de fontă în cubilouri, in locul fontei vechi, se preconi­zează folosirea în consum pro­priu a peste 1 400 tone şpan de fontă, cu eficienţă economică de 1 milion lei. O altă măsură pre­vede folosirea şpanului de oţel la elaborarea fontei în cuptoare cu inducţie, urmînd a se utiliza astfel 300 tone şpan, economi­­sindu-se 250 000 lei. Iniţiatori şi executanţi ai acestor tehnologii, tinerii de la I.M.B ştiu să inter­vină prin acţiuni bine organizate cînd situaţia o impune. Un exemplu relatat de inginerul Leca confirmă aceasta : „Mai zi­lele trecute, neprimind întreaga cantitate contractată de nisipuri şi fontă veche, ne aflam intr-o situaţie delicată. Riscam ca la rindu-ne să nu onorăm la timp o comandă urgentă pentru I.M.E.B., ceea ce ar fi creat serioase neajunsuri la terţi be­neficiari. Timp de două zile, fără răgaz, 500 de tineri au co­lectat din cele mai ascunse un­ghere cîteva tone de nisip şi 38 tone fier vechi, cantităţi sufi­ciente pină la primirea celor contractate pentru a ne desfă­şura normal activitatea. Inter­venţia aceasta promptă a orga­nizaţiei U.T.C. ne permite să ra­portăm îndeplinirea integrală şi după 5 luni din acest an a tu­turor indicatorilor, onorarea contractelor noastre". EMIL STANCIU Cît consumăm, cît şi cu ce eficienţă producem După ce a ieşit din iarnă, greierele n-a devenit... A­­­i furnica La C.A.P. Slobozia Conachi, Judeţul Galaţi, ne interesăm de stadiul recoltării furajelor. Curo preşedintele unităţii a plecat cu puţin înainte spre ferma zoo­tehnică, iar , inginerul şef se află pe cimp, la întreţinerea culturilor, parcurgem, împreună cu tovarăşul Gheorghe Lupu, primarul comunei, operativa de pe data de 26 mai. Deci, secara pentru masă verde s-a recoltat în întregime de pe cele 30 ha cultivate, obţinîndu-se 310 tone iar în urma primei coase, la lucernă, de pe 35 ha s-au strîns 525 tone din care s-au dat la consum 380 tone și s-au insilo­­zat, scrie negru pe alb, 100 tone. Acum, la C.A.P. Slobozia Co­nachi se recoltează pe ultimele 5 ha cultivate cu lucernă. To­varășul Constantin Boisan, di­rector al S.M.A. Slobozia Co­nachi, ne dă informaţii şi asu­pra forţelor mecanice şi umane mobilizate : 2 combine CS, un RAF şi 12 remorci cu echipa­mente pentru mărirea capaci­tăţii, aproape toate conduse nu­mai de tineri harnici ca Vasile Bacău şi Vasile Dragan. Trecem şi pe la ferma zoo­tehnică să vedem ce se face cu furajele recoltate. înainte de a-1 intîlni pe medicul veterinar Ion Anghele, şeful de fermă, intrăm In grajduri lingă care au fost aduse grămezi de lu­cernă verde pentru hrană. Con­statările nu slnt prea îmbucu­rătoare : ordinea şi curăţenia slnt In suferinţă, la fel şi în­grijirea animalelor, între care unele sunt atît de slabe încît nu le mai recunoşti rasa. Şi, fără îndoială, starea efectivului de 959 capete, dintre care 462 vaci de lapte, indică destul de exact problemele de ieri şi de azi (adică de anul trecut şi, de anul acesta) legate de asigurarea fu­rajelor de către conducerea unităţii. Dialogul cu şeful de fermă este edificator. — Pină în prezent am însilo­­zat 71 tone lucernă, ne declară dumnealui. Pină diseară ajun­gem la 90 tone. Asta fiindcă am ieşit din iarnă fără furaje şi acum trebuie să consumăm cam tot ce se coseşte. — Cum se realizează, in a­­ceste condiţii, sarcinile de plan la lapte ? — La sfîrşitul lunii mai, faţă de plan, suntem­ în restanţă cu 424 ha de lapte. Sperăm să re­dresăm situaţia întrucît am luat unele măsuri de creştere a sto­cului de furaje pentru iarnă : am mai însămînţat 20 ha cu lu­cernă pe un teren bun şi o pă­şune de 14 ha. Indiscutabil, aceste măsuri sunt foarte bune şi trebuie făcut totul ca ele să aibă şi eficienţa scontată. Creşterea producţiei de furaje este aici o cerinţă im­perioasă. Dar pentru aceasta trebuie folosite, in acest scop, toate căile, nu numai extinde­rea suprafeţei. Concret, iată un exemplu de la vecini şi un drum de urmat : — Cită lucernă aţi strîns de pe cele 80 ha recoltate ? l-am întrebat pe tovarăşul Petre Bo­­tezatu, preşedinte al C.A.P. Schela. — Ca masă verde, am obţi­nut 2 400 tone, deci cam 30 tone la ha. Mai avem de recoltat încă 80 ha. — Producţia este bună. Aţi irigat cumva suprafaţa culti­vată ? — Nu, n-am irigat-o, dar am folosit îngrăşăminte, atît orga­nice cît şi chimice. — Care este situaţia realizării sarcinilor de plan la lapte ? — Pină în prezent le-am de­păşit cu 2 000 hl. Mai avem furaje de anul trecut. Pe scurt, la C.A.P. Slobozia Conachi se obţin 15 tone lu­carnă la hectar, iar la C.A.P. Schela 30 tone, deci dublu. Şi, ca o consecinţă firească a a­­cestui fapt (şi a altora), în pri­ma unitate nu se realizează planul la lapte cu 424 hl, pe cînd în a doua se depăşeşte cu 2 000 hl. Asupra acestei con­cluzii e bine să mediteze gos­podarii de la Slobozia Conachi. Să mediteze şi să acţioneze, căci numai în felul acesta vor putea obţine la a doua coasă­ mai multă lucernă la hectar. ION CHIUIC Tineri lăcătuși lucrind la tractorul A 1 800-A realizat de Întreprinderea de tractoa­re din Craiova Foto : GH. CUCU Pe linia ridicării calităţii nu se poate acţiona cu jumătăţi de măsură Un colectiv de muncă, oricare ar fi acesta, işi are o identitate a sa. Actul acesta prin care muncitorii şi specialiştii unei Întreprinderi, instituţii, ai unui şantier de construcţii se legiti­mează in faţa tuturor ii con­stituie calitatea producţiei, ca­litatea­­ întregii activităţi desfă­şurate in respectiva unitate. Sunt însă cazuri — acolo unde preocupările organizaţiilor de tineret prezintă limite — cînd tot ce ti se poate spune referi­tor la calitate, la modul în care se acţionează pentru ridicarea neîncetată a acesteia, se măr­gineşte la cîteva iniţiative, a­­proape aceleaşi, enumerate de ciţiva ani buni in planurile de muncă şi care urmăresc rezol­varea unor aspecte colaterală, nicidecum a celor esenţiale. Or, se ştie, în problema calităţii nu se poate umbla cu jumătăţi de măsură. Iată, la­­întreprinderea „Progresul“ Brăila, unitate bi­necunoscută a industriei con­structoare de maşini, secretarul adjunct al comitetului U.T.C., Radu Malinchi, ne-a declarat că la nivelul unităţii, în acest­­ an, a fost efectuată o serioasă analiză a vitrinelor calităţii şi... cam atît. „In secţii, da — a continuat tînărul secretar — la 2—3 luni se dezbat cauzele care conduc la rebut, se orga­nizează concursuri profesionale pe meserii“.. In sfîrşit, mai a­flăm că in întreprindere func­ţionează, din Iniţiativa organi­zaţiei de tineret, aproximativ 100 cursuri de perfecţionare şi ridicare a calificării, la care sunt înscrişi circa 3 000 muncitori. Dar oare se ţin cu regularitate aceste cursuri, sunt ele frecven­tate de toţi cei Înscrişi ? Pină a afla insă răspunsul la această întrebare să notăm că la sfîrşitul primelor patru luni ale anului 1981 valoarea rebutu­rilor înregistrate în principalele secţii se ridică la peste 14,5 mi­lioane lei şi că pe adresa uni­tăţii au sosit, în aceeaşi pe­rioadă de timp, 209 reclamaţii. „Raportînd toate acestea la vo­lumul producţiei marfă — re­marca inginerul Constantin Ne­­goiţă, din cadrul serviciului C.T.C. — nu se poate spune că stăm prea rău. Faţă de anul trecut, cînd la unele repere co­eficientul de rebut se ridica la 37 la sută, in 1981, prin acţiu­nile Întreprinse în fiecare ate­lier şi secţie am redus coeficien­tul respectiv cu mai mult de jumătate.“ Sigur, nu sunt de neglijat e­­forturile depuse de colectivele secţiilor respective in direcţia ridicării calităţii, nici rezulta­tele obţinute. In multe locuri ne-au fost prezentate realizări remarcabile. Nu sunt de negli­jat nici greutăţile ce au tre­buit depăşite pe linia aprovi­zionării tehnico-materiale, do­tării cu scule, dispozitive şi ve­rificatoare. „Au fost cazuri, ne-a declarat maistrul Marcel Vrînceanu, secretarul comite­tului de partid din Fabrica de excavatoare, cînd meşterul, sin­gurul posesor al unui şubler, trebuia să meargă din maşină în maşină, prin atelier, pentru a măsura cotele reperelor a­­flate în execuţie. Nu înţelegem de ce se desfăşoară atît de greu procesul asimilării SDV- urilor de către unităţile spe­cializate.“ Revenind la o idee mai sus amintită, cea referitoare la or­ganizarea celor aproape 100 cursuri de reciclare, nu o dată am avut prilejul să constatăm că acestea se ţin cînd şi cînd, că sunt frecventate nu de cei care au o pregătire scăzută, de cei care dau rebuturi, ci, în gene­ral, de cei Înscrişi la examenul de treaptă. Apoi, nu întîmplă­­tor, acolo unde aceste cursuri se desfăşoară în mod necores­punzător — secţiile „300“, „700“, de exemplu — procentul rebu­turilor este în creştere. O si­tuaţie greu de înţeles ne este relatată şi la Fabrica de semi­fabricate turnate şi forjate. „Pe linia ridicării calificării oa­menilor — ne explică modela­­tul Petrică Şerbănescu, secre­tar al comitetului U.T.C. din fa­brică — acţionăm şi in­direc­ţia depistării tinerilor cu studii incomplete şi înscrierii lor la cursurile fără frecvenţă.“ Bine, întrebăm noi, dar aceşti tineri sunt din rîndul celor nou anga­jaţi şi, la serviciul personal, o­­dată cu completarea formulare­lor de încadrare se cunoaşte si­tuaţia exactă a pregătirii lor. De ce nu se acţionează atunci, din capul locului ? Este mai simplu oare să-i cauţi pe aceşti oameni între miile de cadre ale întreprinderii la două trei luni de la angajare, să-i înscrii pe tabere, să-i lămureşti că trebuie să meargă la şcoală . Aceasta nu este singura cu­riozitate aflată in timpul do­cumentării la întreprinderea „Progresul". Iată, de pildă, co­respunzător unui proiect rea­lizat de proiectanţii unităţi, vi­zat de tehnologi, muncitorii unei secţii aveau de executat filete metric 36 in profile hexagonale cu diametrul de 32 mm ! „Nu sunt puţine cazurile — preciza lăcătuşul Jean Coman, secretar al comitetului U.T.C. din Fa­brica de excavatoare — cind do­cumentaţia ce ni se prezintă este necorespunzătoare. Si dacă, in cazuri ca cel mai sus a­mintit, putem să nu dăm sea­ma imediat de greşeală, de cele mai multe ori abia cind trebuie montată piesa se vede că nu este cea necesară." Fată de toate aceste aspecte, fără îndoială, se impune o concluzie. In mare ea corespunde cu remarca to­varăşului inginer Dumitru Stoianovici, inspector principal la Inspectoratul judeţean pen-­­ tru calitatea produselor. „U­­neori in cite o secţie sau ate­lier, aici,­­ „Progresul“, prin calitate se Înţelege doar unul sau citeva aspecte din cele pa care le cuprinde această largă noţiune in care regăsim de fapt toţi ceilalţi indicatori de pro­ducţie. De aceea multe din acţiunile întreprinse nu cunosc eficienţa scontată. Calitate nu înseamnă, se ştie, doar respec­tarea tehnologiilor de execuţie ci şi tehnologii bune, la nivelul cerinţelor actuale. Nu înseamnă doar maşini moderne, complexe ci şi oameni bine pregătiţi pro­fesional, care să asigure o în­treţinere şi un reglaj corespun­zător instalaţiilor, buna lor funcţionare, înseamnă conştiin­ţă ridicată din partea tuturor“. Chiar in timp ce ne aflam în Întreprindere, maistrul Marcel Vrînceanu era sunat insistent la telefon de la poarta unităţii unde un excavator, încărcat pe trailer, nu putea pleca la Ro­­vinari, deoarece utilajul pre­zenta mai multe defecţiuni. S-a intervenit imediat şi acestea au fost remediate. Dar dacă de­fecţiunile ar fi apărut abia in cam­era de cărbune, aşa cum se mai intimplă, cita alte instalaţii nu ar fi trebuit oprite, cită producţie nu s-ar fi pierdut. Oare restanţele înregistrate pe patru luni la producţia de lig­nit şi in investiţii nu au o cauză şi in lunga staţionare a excavatoarelor, unele aflate chiar in termen de garanţie ? Fără îndoială că da. NICOLAE MILITARU Probleme la zi, soluţii la zi Atitudini şi... atitudini Cît durează testarea testelor ? Muncitorii şi specialiştii întreprinderii de material rulant Craiova se preocupă intens şi cu bune rezultate de asimilarea in producţia proprie a unor piese de schimb pentru locomotive, care se aduc încă din im­port, cu mari cheltuieli valutare. Câteva soluţii deose­bit de eficiente, avizate şi de către Institutul de cer­cetări căi ferate, aşteaptă de mai multă vreme ver­dictul din partea Direcţiei tracţiune şi vagoane din Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor. Din păcate, însă, omologarea şi acceptarea acestor mate­riale şi piese, deseori superioare celor din import, du­rează foarte mult timp, uneori ani de zile. Interlocu­torii de la I.M.M.R. Craiova ne oferă ca exemplu „carcasa regulatorului de tensiune“, realizată în uzina lor şi care s-a dovedit incomparabil mai rezistentă ca cea adusă din Elveţia, dar care n-a fost acceptată decit după doi ani de discuţii cu ministerul. „E firesc să se intîmple aşa, precizează tovarăşul inginer Emil Zglăvuţă, din direcţia respectivă a mi­nisterului, deoarece nu se poate trece peste teste care durează, în mod obiectiv, mai multă vreme“. La care, specialiștii uzinei aduc replica lor întemeiată: „o lo­comotivă are circa 12 mii de repere. Dacă pentru fie­care se rezervă cite doi ani de teste... acoperitoare, cind vom reuşi noi să înlocuim întreg importul de piese de schimb ? Nu suntem­ împotriva testelor, ci a exagerării lor nejustificate din punct de vedere teh­nic“. Viteza locomotivelor reparate la Craiova a cres­cut sensibil, dar birocraţia încetineşte mult prea mult introducerea în producţie a creaţiei originale. ROMULUS LAL Cînd „şef“ la C.A.P. este neglijenţa în tot mai multe gospodării au apărut primăvara aceasta solarii şi sere de legume. Sătenii, şi nu numai ei, ci şi orăşenii, s-au convins de adevărul marilor avantaje pe care­ le aduce folosirea fiecărei palme de pămînt, cultivarea spaţiilor din curţile caselor. Dar iată că în timp ce mulţi adună doar de pe cîteva brazde sute de kilograme de produse, destul cît să ajungă necesităţilor proprii şi să şi vîndă la piaţă, mai sint şi dintre cei care „uită" nesemănate zeci de hectare de teren agricol. Bunăoară, la Budeasa, co­mună frumoasă situată in lunca Argeşului, au rămas in acest an nefolosite suprafeţe întinse de pămînt, de pe care altădată se strîngeau recolte bogate. Numai la Găleşeşti, de pildă, circa 20 ha teren, arat şi discuit, a fost lăsat în paragină, pradă buruienilor, care cresc bine, se vede, la umbra neglijenţei. Apoi intre casele sătenilor de la Cringul Racilor şi lacul de acumulare, alte 10 hectare de pămînt arat au rămas nefolosite. Aici au fost efectuate lucrări de ameliorare a terenului şi între brazdele mari s-a acumulat multă apă, fapt care a îngreunat intrarea semănătorilor. Terenul este în­clinat însă spre lac şi prin cîteva şanţuri de scurgere, excesul de umiditate ar fi putut să fie demult elimi­nat. In sfîrşit, astfel de suprafeţe de pămint necultivat se intîlnesc în mai toate satele comunei. Sătenii au făcut, se pare, demersuri să preia pe bază de contract aceste terenuri dar conducerea C.A.P.-ului a respins propunerea dar nici nu a luat măsuri pentru culti­varea respectivelor suprafeţe. Vremea nu aşteaptă insă, se apropie . iată secerişul şi, cum buruienile nu vor putea ţine nimănui de foame la iarnă, este bine să se intervină acum cit se mai poate face ceva şi să se cultive aceste păminturi. Nu de altceva, dar, sîntem siguri, că cei care au lăsat uitate cele citeva zeci de hectare de pămint bun nu vor uita şi să-şi umple cămările la toamnă. Şi de unde o vor face dacă ogoa­rele vor ramine fără sămînţă . Vor alerga ca şi pină acum la piaţă ?! (N. M). Argumentele faptei Valenţele spiritului gospodăresc I.C.M.-ul este o adresă binecunoscută de tineri. Binecunoscuta şi la întreprinderea mecanică Muscel din Cîmpulung unde anual tinerii strîngeau şi predau acestei unităţi sute de tone de metal rezultat în procesul de fabricaţie, sau din dezmembrarea utila­jelor şi sculelor casate. Iată însă că din 1981 cantitatea de metal predat de tinerii uni­tăţii muscelene la I.C.M. s-a redus considerabil. Şi nu pentru că nu ar mai fi fost întreprinse acţiuni de colectare. Dimpotrivă, se poate spune că au fost intensificate în ultima vreme. Dar fiecare capăt de profil, fiecare bucată de tablă sau de alt material sunt strînse acum cu grijă, inventariate şi depozitate în spaţii special amenajate în afara secţiilor, după care sunt folosite la execuţia altor repere mici , piuliţe, şuruburi, şaibe, inele, alte piese din lipsa cărora de multe ori ritmul la montaj era încetinit. Numai pe primele 4 luni ale anului au fost reintroduse în cir­cuitul productiv 300 tone table, pină nu demult aruncate la fier vechi. Dar nu numai cu tabla s-a procedat astfel. In luna aprilie de pildă, s-au recuperat şi recondiţionat prin munca patriotică a uteciştilor 80 de matriţe auto. Şi fiecare din aceste matriţe costă în jur de 50 mii lei. Mergînd mai departe cu iniţiativa lor, tinerii de la ARO au dezmembrat, tot prin muncă patriotică, utilajele ca­sate, mai multe instalaţii vechi devenite neutilizabile. Reperele bune ale acestora, în valoare de aproape 1 000 000 lei au fost con­servate şi depozitate în magaziile cu piese de schimb sau au şi luat locul, pe diverse maşini, pieselor defecte. Demonstrînd în continuare spirit de buni gospodari, uteciştii, împreună cu specia­lişti din compartimentele specializate ale uzinei, au refăcut planul de croire a prelatei pentru autoturismele de teren, reuşind să re­ducă consumul la fiecare maşină cu 1,5 metri pătraţi. Economii însemnate s-au realizat şi la alte materiale, la scule şi dispozitive. Practic, nu există sector sau compartiment al unităţii unde să nu se acţioneze cu spirit de Înaltă răspundere în direcţia economisirii materialelor, reducerii consumurilor, fapt reflectat şi de nivelul cheltuielilor la 1 000 lei producţie, de la o lună la alta diminuat, de beneficiile suplimentare înregistrate pină in prezent in 1980 O EXPRESIE A COMPETITIVITĂȚII (Urmare din pag. I)­mitetului U.T.C. pe Întreprinde­re, tineretul se află in prima li­nie a luptei pentru calitate. Fie că este vorba de tinerii de la te­­sătorie, de la finisaj, de tinere­le de la C.T.C. (prin filtrul că­rora nu scapă nici cel mai mic defect de țesătură) de prezenţa permanentă a produselor reali­zate de ei in „Vitrinele calităţii“, existente în fiecare secţie, pro­blema calităţii, a competitivită­ţii produselor se află pe agenda priorităţilor uteciste. Repartiza­rea Fiecărui membru al biroului comitetului U.T.C. pe cite 2 organizaţii, permite permanent evaluarea aportului fiecărui tî­­năr la realizarea indicelui de ca­litate, ne spunea Făltica Radu, responsabila resortului profe­­sional-ştiinţific in cadrul co­mitetului U.T.C. Din discuţiile pe care le-am purtat cu tinerele de la „Libertatea" a rezultat că problema calităţii reprezintă o­biectivul prioritar. La fel şi problema îndeplinirii normei zilnice. Dacă tinere ca Livia Botezatu, Rozina Bening, Floa­rea Oncică, Maria Truşcă, Vale­ria Cumpănaşu, Anişoara Pîr­­vu din secţia ţesătorie se nu­mără printre fruntaşe, reuşind să-şi depăşească norma zilnică cu 2—3 procente (respectiv cir­ca 4 000 bătăi/schimb) este şi firesc ca secţia lor să raporteze lunar depăşirea planului cu cir­ca 6 000 mp de ţesătură de cea mai bună calitate. Despre modul în care acţionează cei peste 400 de tineri din secţia ţesătorie (peste 90 la sută din totalul per­sonalului muncitor al secţiei) vorbesc ultimele realizări, res­pectiv devansarea cu circa 10 zile a unui număr însemnat de comenzi destinate exportului (Suedia, Irak, Liban etc.). Şi nu este prima dată cînd între­prinderea sibiană livrează in avans faţă de contracte parte­nerilor de comerţ. Deja la înce­putul lunii mai se înregistra o cantitate de 23 000 mp livraţi in avans faţă de grafice, ceea ce înseamnă că derularea contrac­telor trimestrului II se face în cele mai bune condiţii. Promp­titudinea în onorarea contracte­lor a fost motivul care a atras, cum era şi firesc, suplimentări de comenzi din partea benefi­ciarilor. Acestor cerinţe, sun­tem­ siguri, le vor răspunde cu exigenţă şi înaltă pro­­fesionalitate Întregul colectiv, recunoscut pentru seriozita­tea şi competenţa de care au dat dovadă ani la rînd cei peste 1 000 de tineri, mîndri că în produsele destinate expor­tului se află incorporată şi con­tribuţia lor... 1000 de nume şi tot atitea „semnături“ de prestigiu pe certificatul de calitate al produselor purtind marca în­treprinderii „Libertatea“ din Sibiu. LUNI­I IUNIE 1981 Tinerii au sesizat, noi întrebăm UN RĂSPUNS DE 300 000 LEI • „întreprinderea noas­tră, ne spunea zilele tre­cute tânărul tapițer Car­­mil Boca, de la întreprin­derea de prelucrare a lemnului Bacău, are re­zultate notabile pe linia valorificării materialelor recuperabile. Totuși mai sunt încă deşeuri de poliu­­retan, circa 12 000 kg pe an, care se pierd, care incarcă nepermis de mult costurile de producţie ceea ce, implicit, afectea­ză negativ asupra benefi­ciilor Întreprinderii, asu­pra veniturilor noastre". • „Intr-adevăr, ne-a informat tovarăşa Corina Dumitrescu, şefa serviciu­lui O.P.M., de mai mulţi ani căutăm o soluţie a acestei probleme. Ne bucură interesul manifes­tat de tînărul matriţei faţă de aceste pierderi şi suntem in măsură să-i răspundem că suntem­ pe cale de a remedia acest aspect. Zilele trecute, un alt tinăr, maistrul Gheor­ghe Dragomir, ne-a oferit o propunere de valorifi­care a resturilor de poliu­­retan (într-o primă etapă circa 1 000 kg lunar) prin utilizarea lor la confecţio­narea pernelor pentru fo­toliile Firicel. Dacă înain­te livram aceste deşeuri întreprinderii producătoa­re, tocmai la Timișoara, la un preț scăzut, acum, prin valorificarea lor in întreprindere, vom elimi­na cheltuielile de trans­port, scăzînd totodată co­respunzător consumul de poliuretan brut, economi­sind astfel într-o primă etapă circa 300 000 lei“. CALE LIBERA MATERIALELOR Înlocuitoare ! De ce nu s-au înlo­cuit, încă, la mascarea nodurilor sanitare, măştile grele din beton cu cele uşoare din polistiren ar­mat cu fibră de sticlă ? întrebarea aparţine unui grup de tineri zidari (Ni­colae Mladin, Vasile Co­­man, Ilie Vasiloaie şi al­ţii) care lucrează în ca­drul şantierului Ploieşti al Trustului de Construc­ţii Montaj — Prahova. După precizarea lor prin folosirea noilor măşti, în afară că efortul fizic se reduce considerabil (mas­ca veche cîntăreşte circa 150 kg, cea nouă 3—4 kg) ar creşte productivitatea muncii cu 30 la sută la operaţia de montaj, s-ar reduce manopera de mon­taj pe bucată cu circa 85 la sută. Totodată, durata de execuție se reduce cu circa­­ 10 ore/apartament, eliminîndu-se astfel ope­raţiile de finisare. • Inginerul Valeriu Ior­­dăchescu, șeful Serviciu­lui contractare, ne preci­zează că în atenţia con­ducerii, se află de multă vreme soluţionarea acestei probleme. Deja au fost contractate circa 2 000 de bucăţi de asemenea măşti, fabricate la întreprinde­rea de elemente prefabri­cate P.A.S. din Capitală. Vor începe a fi utilizate pe şantierele prahovene chiar din următorul tri­mestru. La început, pen­tru coloanele de instalaţii de la băi şi bucătării (in­tr-un bloc de 40 aparta­mente fiind necesare 80 de astfel de măşti) ur­­mind apoi să fie introdu­se la coloanele pluviale, şi în alte locuri pînă la finele anului în curs.

Next